Uzucapiune. Decizia nr. 827/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 827/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-03-2012 în dosarul nr. 827/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Martie 2012
Președinte - E. C. F.
Judecător M. C.
Judecător E. C.
Grefier M. P.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 827/2012
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul C. C. împotriva sentinței civile nr. 9338/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați M. Iași - prin P., C. L. Iași, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare la data de 14.03.2012, când s-a amânat pronunțarea pentru a se depune la dosar note de concluzii scrise la data de 21.03.2012, când, din lipsă de timp pentru deliberări s-a amânat pronunțarea pentru data de 28.03.2012 și pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 9338/10.06.2010 Judecătoria Iași dispune:
„Admite excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților și în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul C. C., din Iași ..2, împotriva pârâților M. Iași, prin P. și C. L. Iași.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
Din ordinul nr.928/18.12.2007 a Prefectului Județului Iași, aflat la fila 14 dosar, reiese că reclamantul a dobândit terenul, pe care a construit o casă, prin act sub semnătură privată încheiat la data de 12.10.1969.
Din sentința civilă nr. 268/11.02.2004 a Tribunalului Iași, de la filele 17-21 dosar, reiese că înscrisul sub semnătură privată s-a încheiat între reclamant și soții R. Spiridoin și N. și ulterior, între reclamant și numiții M. Frăsina, M. G. și M. A. s-a încheiat o nouă convenție privind aceeași suprafață de teren .
Susținerea reclamantului că deja s-a pronunțat o hotărâre judecătorească cu același obiect, dar în contradictoriu cu numiții M. nu este reală, deoarece, conform deciziei civile nr. 1560/2008 a Tribunalului Iași, aflată la filele 34-38 dosar, cererea a avut ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare pentru suprafața de teren de 1600 mp și nu constatarea uzucapiunii.
Din raportul de expertiză întocmit în dosarul_/245/2006 se concluzionează de către expert că este posibil ca terenul deținut de către soții C. să fie cel înscris în certificatul de moștenitor nr. 336/1972 eliberat în urma decesului numiților M. G. și E..
Din înscrisurile de la filele 84 și 90 dosar reiese că proprietar al terenului în litigiu este M. Frăsina, reclamantul având doar calitatea de mandatar al acesteia pentru achitarea impozitelor și taxelor achitate la D.E.F.P.L. Iași.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art.-1846 și urm. Cod civil, constatând că nu pârâții au calitatea de proprietari nediligenți, împotriva căruia reclamantul să se îndrepte cu acțiunea de constatare a uzucapiunii, instanța va admite excepția cu consecința respingerii acțiunii,
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurentul că din probele administrate ulterior unirii excepției lipsei calității procesuale pasive cu fondul cauzei nu rezultă cele reținute de instanță dimpotrivă instanța motivează admiterea excepției pe probe care existau la dosar din momentul invocării excepției celelalte fiind ignorate.
Ordinul Prefect ului nr. 928 nu este susceptibil de autoritate de lucru judecat pentru ca instanța să rețină necondiționat aspecte din cuprinsul acestuia și pe baza cărora să își argumenteze soluția dată. Instanța de fond se referă doar la decizia civilă nr.268/2004 și înlătură decizia civilă nr.1560/2008 ambele pronunțate de Tribunalul Iași deși ultima dintre ele are directa întietate asupra prezentului dosar. P. această hotărâre se realizează o identificare a terenului constatându-se cu autoritate de lucru judecat că amplasamentul stăpânit de el nu a fost proprietatea familiei M., lucru confirmat de cele 2 expertize aflate la dosar.
În dosarul nr._/245/2006 cererile nu au privit doar pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare ci reclamantul a solicitat prin cererea reconvențională și constatarea uzucapiunii pentru suprafața de 2000 m.p. Afirmația utilizată în considerentele sentinței recurate – terenul deținut de reclamant să fie cel înscris în certificatul de moștenitor al familiei M. – nu se regăsește în cuprinsul expertizei extrajudiciare din dosarul_/245/2006.
Instanța de fond a greșit acordând o valoare judiciară mai mare unei expertize extrajudiciare decât hotărârii judecătorești care analizase expertiza respectivă. Atât tip cât considerentele unei hotărâri judecătorești participă la autoritatea de lucru judecat a acesteia instanța nu putea analiza proba respectivă decât prin prisma și în concordanță cu hotărârea judecătorească.
Faptul că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nu are nici o înrâurire asupra posesiei exercitate și asupra efectelor acesteia. Motivul respingerii cererii o îndreptățește să solicite constatarea uzucapiunii, terenul nefiind expropriat sau preluat de C.A.P. ci aflându-se întotdeauna în posesia sa din 1969. După încheierea înscrisului sub semnătură privată pentru 1600 m.p. cu R. S. a montat gardul proprietății înglobând și suprafața de aproximativ 2300 m.p. aflată la acea dată în administrare IAS Bucium. Din 1969 a stăpânit și a îngrădit 3600 m.p. sub nume de proprietar nederanjat de nimeni. Pe acest teren și-a construit casa în care locuiește. P. decizia civilă nr. 268/11.02.2004 a Tribunalului Iași s-a dispus obligarea pârâților să perfecteze actele pentru suprafața de 1600 m.p.
În dosarul nr._/245/2006 în limitele cererilor formulate s-a stabilit definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr. 1560/3.09.2008 a Tribunalului Iași respingerea cererii principale privind revendicarea formulată de soții M. pentru 4000 m.p. și s-a respins cererea reconvențională pe care el a formulat-o având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru 2000 m.p.. Motivele respingerii acestei solicitări s-au circumscris faptului că terenul stăpânit C. este diferit ca amplasament de cel dobândit în proprietate de M. G. și A. prin actul de împărțeală de 1919. Se reține că promitenții vânzători nu au fost proprietarii terenului cu privire la care au încheiat zdelca cu C.. În aceste condiții nu-i poate chema în judecată pe soții M. pentru că nu sunt proprietarii terenului pe care-l deține.
Situația de fapt a imobilului îndreptățește instanța să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive. Singura persoană care a stăpânit terenul a fost el, situația fiind atestată inclusiv de evidențele Primăriei în registrul posesorilor figurează el iar plata impozitelor este făcută tot de el. În afara soților M. nu a mai existat nici o altă persoană care să pretindă că ar fi proprietar a imobilului. Față de acestea rezultă că proprietar al terenului este M. Iași. Face trimitere recurentul la dispozițiile art. 5, 6 și 36 din Legea 18/1991 precum și la art. 21, art. 38 lit. c din Legea 215/2001 și art. 12 alin. 5 din Legea 213/1998.
Solicită recurentul casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimații nu și-au precizat poziția procesuală față de cererea formulată printr-o întâmpinare.
S-au administrat probe constând în înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Prezentul litigiu poartă asupra suprafeței de teren având întinderea de 3600 m.p. situată în Iași, .. 2.
La data de 14.08.1919 s-a încheiat între moștenitorii legali ai decujusului A. M. (decedat în anul 1890) actul de împărțeală în urma căruia în patrimoniul descendentului de gr. I G. M. s-a perpetuat dreptul de proprietate asupra suprafeței de 7545 m.p. (având pe ea o casă de locuit) situată în satul Socola, .. M. G. a decedat la data de 3.12.1967 iar potrivit certificatului nr. 336/1982 moștenitor al acestuia în calitate de fiu este numitul M. G.. Masa succesorală rămasă este compusă conform mențiunilor din certificatul de moștenitor din jumătate parte indiviză din 1000 m.p. teren clădit și neclădit situat în Iași Fundac Petrărie nr. 2 deținut prin cumpărare în timpul căsătoriei.
Astfel cum rezultă din considerentele deciziei civile nr. 268/11.02.2004 formulată de Tribunalul Iași la data de 28.04.1968 s-a încheiat actul sub semnătură privată intitulat „zdelcă” prin care M. Frăsina, M. G., M. D. și M. E. au promis spre vânzare soților R. S. și N. suprafața de 1600 m.p. teren situată în Iași, . din urmă au promis la rândul lor spre vânzare terenul apelantului C. C., convenție materializată în înscrisul sub semnătură privată din 12.10.1969.
M. E. conform aceluiași certificat de moștenitor nr. 336/1982 a decedat la data de 2.11.1971. Calitatea de moștenitor al acesteia o are ca fiu numitul M. G..
P. decizia civilă anterior menționată – nr. 268/11.02.2004 – Tribunalul Iași a revizuit sentința civilă nr. 148/10.01.2001 a Judecătoriei Iași, pe care a schimbat-o în parte. Cererea formulată de C. C. privind obligarea pârâților M. G. și A. să se prezinte la notariat pentru perfectarea înscrisului autentic de vânzare – cumpărare vizând suprafața de 3900 m.p. teren arabil situat în Iași . în înscrisul sub semnătură privată intitulat „zdelcă” și datat 10.11.1969 a fost respinsă. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței civile nr. 148/10.01.2001 prin care pârâții M. G. și A. au fost obligați să se prezinte la notariat pentru perfectarea înscrisului autentic de vânzare – cumpărare vizând suprafața de 1600 m.p. teren situată în Iași Fundacul Pietrărie consemnată în înscrisul sub semnătură privată intitulat „zdelcă” și datat 10.10.1969.
Sub nr._/245/2006 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași cererea formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâții C. C. și E. având ca obiect revendicarea suprafeței de 4000 m.p. situată în Iași, .. 2. Cu caracter reconvențional pârâtul C. C. a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare vizând suprafața de 1600 m.p. ce a format obiectul dispozitivului sentinței civile nr. 148/2001 a Judecătoriei Iași. Împreună cu C. E., C. C. a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului situat în .. 2 compus din casă de loc uit și teren în suprafață de 2000 m.p.. P. sentința civilă nr._/9.11.2007 Judecătoria Iași a respins cererea în revendicare formulată de M. G., a admis capătul de cerere din reconvențională formulată de C. C. constatând că între M. G. și A. pe de o parte și C. C. pe de altă parte a intervenit vânzarea cumpărarea suprafeței de 1600 m.p. situată în Iași, .. 1, hotărârea ținând loc de act de vânzare – cumpărare. Cererea vizând constatarea dobândirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 2000 m.p. a fost respinsă. Sentința civilă a Judecătoriei Iași a fost modificată în parte de Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 1560/3.09.2008, decizie prin care a fost admis recursul formulat de M. G. și A., respinsă cererea reconvențională formulată de C. C. și E. cu menținerea restului dispozițiilor atacate ce nu contravin deciziei pronunțate.
În expunerea de motive a acestei decizii civile s-a reținut că în acțiunea în revendicare, reclamantul M. G. nu a făcut dovada calității de proprietar al terenului litigios de 4000 m.p. situat în Iași, .. 2. Fundamentat pe aceeași motivare, nedovedirea în cauză a calității de titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu a reclamantului pârât M. G. și a pârâtei M. A., a fost respinsă cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare. A fost valorificat spre această statuare raportul de expertiză efectuat de ing. R. D. ce concluzionează că terenul litigios este diferit ca amplasament de cel dobândit în proprietate de M. G. prin actul de împărțeală din 1919. Aceasta în condițiile în care în certificatul de moștenitor nr. 336/1982 se menționează că terenul (cu suprafața incertă de 1000 m.p. sau 4000 m.p.) a fost dobândit prin cumpărare de M. G. și E..
Notează Tribunalul că procedura Legii 18/1991 a fost aplicată în privința suprafeței de teren în litigiu nici în ceea ce-l privește pe C. C. (Ordinul Prefectului nr. 928/18.12.2007) și nici în ceea ce-i privește pe soții M. G. și M. A. (Ordinul Prefectului nr. 1008/24.09.2008). Beneficiul legii a fost refuzat solicitanților întrucât terenul în litigiu nu face obiectul Legii 18/1991.
În aceste repere factuale și juridice și cu respectarea autorității de lucru judecat în rolul său de prezumție în considerarea deopotrivă a hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiile înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești, instanța de fond avea obligația epuizării întregului probatoriu menit a stabili pe baze științifice situația de fapt litigioasă dedusă judecății, în absența căreia excepția lipsei calității procesuale pasive nu poate fi soluționată. Deși judecătorul fondului prin încheierea de repunere pe rol dată în ședința publică din data de 8.10.2009 a reținut necesitatea efectuării în cauză a unei expertize tehnice în specialitatea topografie, cadastru, geodezie, obiectivul la care expertul a fost chemat să răspundă nu putea aduce instanței de judecată elementele strict necesare stabilirii situației de fapt și nici reperele științifice ce trebuie să constituie pilonul unei atare lucrări. Are în vedere instanța împrejurarea că deși expertul a redat în planul de situație granițele terenului în litigiu cu arătarea întinderii fiecărei laturi a terenului astfel identificat nu a procedat și la o identificare topo cadastrală a suprafeței de teren pentru care reclamantul a înțeles să invoce uzucapiunea de 30 de ani. Totodată identificarea acestei suprafețe se impune a fi făcută și prin raportare la cea realizată de expert R. D. în cadrul dosarului nr._/245/2006 valorificată de Tribunalul Iași în pronunțarea deciziei civile nr. 1560/3.09.2008 spre a fi relevată identitatea respectiv neconcordanța suprafeței astfel identificate. Numai o astfel de identificare îngăduie instanței a face aplicarea principiilor ce guvernează procesul civil și în egală măsură permite verificarea situației juridice a terenului raportat inclusiv evidenței tehnice și juridice a imobilelor asigurată de cadastrul și cartea funciară. Deși o astfel de verificare s-a încercat a fi făcută de Tribunalul Iași relațiile comunicate de O.C.P.I. Iași nu pot fi valorificate în absența identificării topo-cadastrale a imobilului în litigiu. Aceasta în condițiile în care imobilul a fost identificat atât prin exhibarea nr. 1 cât și nr. 2 din Iași, . chiar reclamantul C. C. (a se vedea cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și acțiuni le înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești).
Va avea în vedere judecătorul fondului și Ordinul comun al Ministerului Justiției nr. 1882/C din 12.09.2011 și al A.N.C.P.I. nr. 1044.369 din 19.09.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie.
Exclusiv reținerea de către Tribunalul Iași în cuprinsul deciziei civile 1560/3.09.2008 a faptului că soții M. G. și A. nu sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren identificată acolo prin stradă și număr nu conține imanent și concluzia susținută de recurent potrivit căreia calitatea procesuală pasivă în prezentul litigiu nu poate aparține decât unității administrativ teritoriale Municipiului Iași, pârâtă în prezenta cauză.
P. art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă se prevede că în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs după casare trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad. Deși nu ne plasăm strict în ipoteza textului redat Tribunalul are în vedere că pentru asigurarea unui echilibru funcțional în activitatea jurisdicțională stabilirea situației de fapt române în sarcina instanțelor de fond iar instanța de recurs nu poate fi decât o instanță de control judiciar cu structură specifică în dreptul de cenzură. A considera altfel ar însemna că recursul să se transforme în calea de atac a apelului iar instanței de recurs să i se atribuie contrar spiritului legii atribuția de a se ocupa de stabilirea situației de fapt și în alte situații decât cele la care se referă art. 3041 Cod procedură civilă fără ca această chestiune să fi fost relevată mai întâi de către instanța de fond ceea ce ar contraveni prevederilor art. 305 Cod procedură civilă potrivit cărora în instanța de recurs nu se pot produce probe noi cu excepția înscrisurilor.
Mai mult, administrarea probei cu expertiză după casarea cu rețin ere spre rejudecare de către Tribunalul Iași nu ar îngădui instanței să facă aplicarea art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă – trimiterea cauzei spre rejudecare – în situația în care excepția lipsei calității procesuale pasive s-ar dovedi neîntemeiată. În acest mod ar fi transgresate dispozițiile cuprinse în art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă care obligă instanța de recurs să dispună casarea cu trimitere spre rejudecare atunci când instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În considerarea celor mai sus expuse în baza art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul C. C. împotriva sentinței civile nr. 9338/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.03.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F.E.C. C.M. C.E. GREFIER,
P.M.
Red: C.M.
H.C./ex.2
31.05.2012
Judecător fond: M. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 748/2012. Tribunalul IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
