Fond funciar. Decizia nr. 1227/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1227/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-05-2012 în dosarul nr. 1227/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Mai 2012
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1227/2012
Pe rol judecarea recursului promovat de către M. D. V. împotriva sentinței civile nr. 6531/04.04.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind C. L. B. De A. A L. 18/1991, C. J.. Iași De A. A L. 18/1991, având ca obiect fond funciar anulare hotărâre Comisie F.F..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.05.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6531 din 04.04.2011 a Judecătoriei Iași a fost respinsă plângerea formulată de reclamanta M. V. în contradictoriu cu pârâtele C. județene Iași de fond funciar și C. locală de fond funciar B., împotriva Hotărârii nr.2610/25.08.2010.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
In ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, potrivit mențiunilor din registrul agricol al perioadei 1959-1963 autorul reclamantei figura înscris cu suprafața totală de 9,49 ha, moștenitorii acestuia beneficiind de reconstituirea dreptului de proprietate și emiterea Titlului nr._/18.01.1995 pentru o suprafață totală de 9,79 ha pe raza comunei B., jud.Iași.
A mai reținut prima instanță că, deși, potrivit certificatului nr.369/17.03.1997 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului, numitul B. Gh. C. figura în evidența financiară matricolă privind impozitul agricol pentru proprietațile din . 1942-1944 respectiv 1945-1947 cu suprafețele totale de 17,25 ha respectiv 19,25 ha, doar acest înscris în mod singular nu face dovada proprietății întregului teren menționat în condițiile în care martorii audiați au menționat că B. Gh. C. a avut întregul teren predat la CAP în perioada cooperativizării, iar din registrul agricol al perioadei 1951-1953 cât și din procesul verbal din 1959 reiese faptul că acesta deținea suprafețe mai mici, de 9,89 ha respectiv 8,70 ha în acea perioadă.
În final, instanța de fond a reținut că însăși reclamanta susține că suprafața de 1,3000 ha din totalul pe care-l pretinde era înscrisă în registrul agricol în perioada cooperativizării, reieșind că nu este mulțumită de amplasamentul acestuia înscris în Titlul de proprietate deja eliberat, iar în ce privește suprafața de 2,00 ha pădure, din cuprinsul matricolei impozit agricol nu reiese faptul că B. Gh. C. ar fi deținut vreodată teren cu această categorie de folosință iar depozițiile martorilor, atât cele date în fața comisiei locale (prin care arată că acesta a fost cumpărat) cât și în fața instanței nu sunt edificatoare pentru a dovedi existența fostului amplasament de acest fel.
Având în vedere toate aceste considerente, raportat la prevederile art. 6 din Legea nr.1/2000, actualizată, instanța a respins plângerea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M. D M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea, recursului său, depusă seprata de declarația de recurs, reclamanta a precizat că, terenul pe care îl solicită este moștenire de la autorul B. Ghe.C., are o suprafață de 5,7200 ha și există în fizic pe vechiul amplasament.
A menționat reclamanta că terenul de 2 ha din tarlau 25 a fost confiscată în anul 1923 pentru neplata impozitelor, izlazul din tarlaua 25, în suprafață de 2,5 ha teren este trecut în actele depuse iar suprafața de 1,2200 ha a fost confoscată în anul 1959. .
Recursul nu a fost motivat în drept.
Recurenta reclamantă a atașat motivelor de recurs, în copii, înscrisuri.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală.
În motivare, intimata a arătat că, prin Hotărârea nr.2610/25.08.2010 a Comisiei Județene de Fond Funciar Iași a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formualată de recurentă împotriva propunerii comisiei locale motivat de faptul că solicitantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren înscrisă în registrul agricol din anii 1959-1963 al autorului B. C., fiind emis titlul de proprietate nr._/1995.
A mai precizat intimata că, dreptul de proprietate a fost retituit pentru întreaga suprafață de teren înscrisă în registrul agricol al autorului, înainte de colectivizare, aspect ce rezultă și din cuprinsul sentinței contestate și că, declarațiile martorilor nu sunt concludente întrucât nu se respectă dispozițiile art. 6 alin.(l3) din Legea nr.1/2000.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri .
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursurile sunt neîntemeiate, față de următoarele considerente:
Prin Titlul nr._/18.01.1995 moștenitorilor defunctului B. Ghe.C. ( printre care și recurenta reclamantă) li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 9,79 ha pe raza comunei B., jud.Iași iar prin cererea înregistrată sub nr._/17.11.2005, recurenta a mai solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8 ha teren.
Prin Hotărârea nr.2610/25.08.2010 a Comisiei Județene de Fond Funciar Iași a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de recurentă împotriva propunerii comisiei locale motivat de faptul că solicitantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren înscrisă în registrul agricol din anii 1959-1963.
Potrivit art. 11 alin 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, modificată și completată a fondului funciar: „ (1) Suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori. „.
De asemenea, art. 6 alin 11 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 si ale L. nr. 169/1997, modificată și completată, prevede că: „Titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a L. nr. 18/1991 și existenta libera a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. „ în timp ce art. 6 alin 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 si ale L. nr. 169/1997, modificată și completată, prevede că: „ 1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate. „.
Instanța de control judiciar, analizând recursul de față prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă dar și ale art. 3041 Cod procedură civilă, constată că este nefondat, sentința primei instanțe fiind pronunțată cu aplicarea corectă a legii și în conformitate cu probatoriul administrat în cauză.
În primul rând, instanța de control judiciar constată că, din expunerea motivelor de recurs, recurenta critică soluția instanței de fond prin prisma interpretării eronate a probelor, motive ce nu se circumscriu motivelor pentru care se pot cere casarea sau modificarea sentinței.
Referitor la temeinicia sentinței civile nr. 6531 din 04.04.2011 a Judecătoriei Iași, analizând sentința conform dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că aceasta este temeinică și legală, criticile recurentei, fiind neîntemeiate .
Așadar, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză nu sunt aplicabile, dispozițiile 6 alin 11 sau alin 12 din Legea nr. 1/2000, recurenta reclamanta nefăcând dovada dreptului de proprietate pentru această suprafață - de 8 ha teren - cu acte primare sau înscrieri din registrul agricol, înscrieri ce au valoare declarativă . În aceste condiții, pentru a respinge cererea recurentei, intimata era obligată să producă dovada contrară și să probeze veridicitatea afirmațiilor lor precum și o altă situație de fapt, așa cum de altfel stipulează art. 6 alin 14 din Legea nr. 1/2000, în sensul că proba invocată să fie de aceeași forță juridică, lucru care s-a întâmplat în prezenta speță
În speță, comisia județeană, contestând dreptul de proprietate al recurentei reclamante trebuia să facă dovada că dreptul de proprietate pentru această suprafață de teren a fost reconstituit, așa cum prevăd dispozițiile art. 6 alin 14 din Legea nr. 1/2000, respectiv să răstoarne situația dovedită cu consemnările în registrul agricol, care acordă reclamanților o prezumție relativă de proprietate .
Astfel, cum autorul recurentei reclamante a deținut în proprietate suprafața de 2,28 ha teren, pârâtele au făcut dovada contrară susținerilor reclamanților în sensul că au demonstrat că moștenitorilor autorului recurentei reclamante li s-a reconstituit în întregime dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren ce a avut-o, în conformitate cu înscrisurile depuse .
Astfel, în ceea ce privește registrul agricol din anii 1959-1963, așa cum în mod temeinic și legal a reținut și prima instanță, autorul recurentei reclamante figura înscris cu suprafața totală de 9,49 ha (fila 37 dosar fond), teren pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate, tuturor moștenitorilor, prin Titlului nr._/18.01.1995 pentru o suprafață totală de 9,79 ha pe raza comunei B., jud.Iași (fila 41 verso dosar fond).
În aceste condiții, pentru suprafața de 8 ha teren, reclamanta nu a mai prezentat alte înscrisuri din care să reiasă această suprafață deoarece, certificatul nr.369/17.03.1997 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului atestă existența unei suprafețe de teren mai mare, cu mult înainte de ultima înregistrare din registrul agricol, respectiv din perioada 1942-1944 respectiv 1945-1947, astfel nu mai avem dovada continuității dreptului de proprietate pentru suprafețele totale de 17,25 ha respectiv 19,25 ha. Aceeași este și situația extrasului emis Direcția Generală a Arhivelor Statului sub nr. 335/10.03.2011 (fila 14 recurs), deoarece, acesta atestă pe de o parte tot o situație anterioară anului 1963 iar pe de altă parte, menționează de o suprafață de 14 ha pe care autorul recurentei ar fi exploatat-o. nu pe care a r fi avut-o în proprietate.
În aceste condiții, recurenta nu a dovedit dreptul de proprietate pentru suprafețele de teren solicitate, ce nu se mai regăsesc în actele de proprietate, teren pentru care acesta nu a mai prezentat probe care să le ateste dreptul de proprietate.
Totodată, instanța reține că, declarațiile martorilor audiați în fața primei instanțe sunt neconcludente și nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 6 alin 13 din Legea nr. 1/2000, așa cum de altfel a reținut și instanța de fond, care a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, criticile recurentei fiind vădit nefondate .
Textul de lege menționat anterior - art. 6 alin 13 din Legea nr. 1/2000 - impune condiții restrictive, după cum spuneam, ce trebuie aplicate în ceea ce privește proba testimonială, respectiv:
- reconstituirea să se facă pe vechiul amplasament ;
- martorii să fie proprietarii vecini ai terenurilor solicitate pe toate laturile.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile acestui text de lege, reclamanta făcând dovada afirmațiilor sale .
- martorii să fie vecini ai terenului solicitat pe toate laturile
Astfel, pe de o parte declarațiile martorilor sunt simple declarații de vecinătate fără a se preciza cu ce suprafață de teren și cel mai important fără a exista această dovadă a vecinătății cum prevăd expres dispozițiile art. 6 alin 13 . Pe de altă parte, conform dispozițiilor imperative ale dispozițiilor legale recurenta trebuia să prezinte vecinii pe toate laturile ale fiecărei parcele solicitate, astfel încât în mod corect prima instanță a reținut neconcludența acestor declarații .
Așadar, criticile referitoare la lipsa aprecierii probatoriilor de către prima instanță sunt evident nefondate, instanța interpretându-le prin prisma dispozițiilor legale, apreciind asupra temeiniciei întregii cereri a recurentei, inclusiv în ceea ce privește terenul forestier .
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul declarat de către reclamanta M. D. V. împotriva sentinței civile nr. 6531 din 04.04.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta M. D. V. împotriva sentinței civile nr. 6531 din 04.04.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 21.05.2012.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 15.06.2012
J.. FOND – C. C.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1238/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1205/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
