Fond funciar. Decizia nr. 1197/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1197/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-05-2012 în dosarul nr. 1197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Mai 2012
Președinte - A. M. C.
Judecător - E.-C. P.
Judecător - G. Țapliuc
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1197/2012
Pe rol pronunțarea recursului formulat de pârâta C. Județeană Iași pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva sentinței civile nr._/13.07.2011 a Judecătoriei Iași, în contradictoriu cu intimații S. P. și C. L. C. P. S. D. de Proprietate Privata Asupra Terenurilor, având ca obiect fond funciar plângere împotriva hotărârii comisiei de fond funciar.; obligația de a face.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 02.05.2012 concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, pentru a-i da reprezentantului intimatei C. L. C. P. S. D. de Proprietate Privata Asupra Terenurilor posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, la solicitarea acestuia, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 09.05.2012, când, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 16.05.2012, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr._/13.07.2011 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
Admite în parte plângerea formulată de reclamanta S. P., cu domiciliul în . împotriva Hotărârii nr. 667/16.02.2010 în contradictoriu cu pârâtele C. jud. Iași de fond funciar și C. locală de fond funciar C..
Anulează în parte Hotărârea nr. 667/16.02.2010, adoptată de C. jud. Iași de fond funciar.
Reconstituie dreptul de proprietate pe numele reclamantei pentru suprafața de 0,2712 ha teren pe raza administrativ teritorială a comunei C..
Menține soluția de respingere a contestației reclamantei pentru diferența de suprafață, pronunțată prin Hotărârea contestată.
Obligă pârâta C. jud. Iași de fond funciar la plata către reclamantă a sumei de 475,00 lei, reprezentând contravaloare parțială onorariu expert, cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit mențiunilor din certificatul nr.2824/18.05.1993 emis de Arhivele Statului Iași reiese faptul că în anul 1951 soțul reclamantei S. H. P. figura în evidențele secției financiare dosar nr.133/1951 privind impunerea gospodăriilor agricole ale comunei C. cu o suprafață totală de 5,30 ha teren (f.31) în timp ce conform registrului agricol din perioada 1959-1962 acesta deținea suprafața totală de 4,61 ha teren, din care în tarlaua denumită „B. N.” o suprafață totală de 7200 ha (f.28 verso).
În urma cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate în timpul vieții S. H.P. a beneficiat de emiterea pe numele său a Titlului de proprietate nr._/25.10.1995 pentru o suprafață totală de 4,6588 ha teren pe raza satului Slobozia, .), precum și de validarea ulterioară în Anexa 30 pentru cota de reducere, cuantificată în cazul său la 0,37 ha (f.90), astfel că a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 5,0288 ha.
În baza disp. Legii nr. 247/2005 reclamanta a adresat Comisiei locale de fond funciar C. cererea înregistrată sub nr. 6/15.08.2005 (f.28) prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru încă o suprafață totală de 0,9670 ha teren, situat în trei amplasamente diferite, cu mențiunea că suprafața solicitată în tarlaua ” B. N.”, în completarea celei deja reconstituite este de 0,5820 ha, cerere ce a fost respinsă prin referatul nr.281/07.04.2009 al acestei comisii respectiv Hotărârea nr.272/08.04.2009 (f.26-27), motivat de faptul că lipsesc declarațiile martorilor vecini pentru toate cele trei amplasamente, cu mențiunea că suprafața de 5820 mp situată în tarlaua” B. N.”, învecinată cu terenurile numiților S. D.E. și C. D., nu este deținută nici în fizic de reclamantă.
Ulterior contestării de către S. P. a propunerii de respingere a cererii sale a fost adoptată Hotărârea nr.667/16.02.2010, prin care pârâta C. jud. Iași de fond funciar a respins, de asemenea, solicitarea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate, motivat de neconcludența declarațiilor martorilor vecini raportat la disp.art.6 pct.13 din Legea nr.1/2000(f.21) .
Conform disp. art. 6 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare: „(1^1) Titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. (1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”, pentru ca art. (1^3) să statueze că ” In situația in care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente si când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”.
Din întreg probatoriul administrat raportat la dispozițiile legale incidente în speță instanța constată, în primul rând, faptul că suprafața totală de 4,61 ha teren înscrisă în Registrul agricol pe numele lui S. H.P. în perioada 1959-1962 a fost retrocedată în întregime, prin emiterea Titlului de proprietate nr._/25.10.1995.
Pe de altă parte, în condițiile în care conform certificatului nr.2824/18.05.1993 eliberat de Arhivele Statului Iași S. H.P. era înscris în evidențele fiscale ale comunei C. cu o suprafață totală de 5,30 ha, iar soțul reclamantei a beneficiat în timpul vieții de reconstituire pentru suprafața de 5,0288 ha teren, diferența la care ar fi fost îndreptățită S. P. era doar de 0,2712 ha și nu de 0,9670 ha, după cum a solicitat prin cererea cu nr.6/15.08.2005, fiind necesară a se dovedi existența liberă a vechiului amplasament.
Cu privire la acest aspect instanța a constatat pe de o parte, din referatul nr. 6/22.12.2008 al Comisiei de măsurători cadastrale din cadrul Biroului cadastru al Primăriei C., corelat cu planul parcelar (f.86) și ortoplanul din T13 ..74) faptul că reclamanta nu ar deține alt teren în afara suprafeței de 7200 mp în tarlaua ” B. N.”, ce a fost inclusă deja în Titlul de proprietate nr._/1995, situație de fapt contrazisă de raportul de expertiză efectuat în cauză conform căruia terenul revendicat reprezintă vechi amplasament H. S. (autorul lui S. H. P.) și formează un singur trup, având suprafața de 12.502 mp, din care suprafața de 5820 mp se află în posesia reclamantei iar suprafața de 7200 mp, inclusă în titlul menționat, în posesia lui H. I..
Așadar, din coroborarea întregului probatoriu administrat, prin prisma disp. art. 6 al Legii nr.1/2000, actualizată instanța a admis în parte plângerea și a anulat în parte Hotărârea nr. 667/16.02.2010, dispunând reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei doar pentru suprafața de 0,2712 mp, reprezentând suprafață rămasă nereconstituită de la S. H.P., pentru care a fost dovedită existența liberă a vechiului amplasament, cu respingerea în mod implicit a plângerii pentru diferența până la 5820 mp.
În baza disp. art.274 C.p.c a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 475,00 lei, reprezentând contravaloare parțială onorariu expert, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. Județeană Iași pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că art. 6 alin. 1 ind. 3 din legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, prevede că în cazul în care nu mai există acte doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente, martorii fiind proprietarii vecini sau moștenitorii acestora pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
Precizează că este necesar ca martorii să facă dovada, cu acte de proprietate, că sunt proprietarii vecini ai terenului pentru care s-a solicitat reconstituirea. Or, în cazul de față, nu s-a făcut dovada acestui fapt.
De asemenea, susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a obligat C. Județeană de Fond Funciar Iași la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 475 lei reprezentând onorariu expert. Astfel, arată că Hotărârea nr. 667/2010 a fost emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași pe baza înscrisurilor depuse de reclamantă în suportul cererii sale de reconstituire. Faptul că în fața instanței de fond reclamanta a administrat noi probe (noi declarații de martori și o expertiză topo), care ar fi trebuit administrate în fața celor 2 comisii de fond funciar, pentru ca acestea să se pronunțe în deplină cunoștință de cauză, nu poate conduce la obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar Iași la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata C. Locală de fond funciar C. a solicitat admiterea recursului ca fiind legal și temeinic susținând că amplasamentul solicitat de petentă nu este liber terenul fiind inclus în titlul nr. 4216/2010 eliberat numitului B. Gh. I..
Intimata S. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
S-au administrat probe noi în recurs respectiv înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este vădit neîntemeiat, motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză reclamanta Scăleanu P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. locală de fond funciar C. și C. jud. Iași de fond funciar, să se dispună, prin hotărâre judecătorească, anularea Hotărârii nr.667/16.02.2010 emisă de cea din urmă pârâtă și constatarea dreptului ei de proprietate pentru o suprafață de 5820 mp teren pe raza comunei C. în T 13, locul denumit popular” B. N.”.Totodată, a solicitat reclamanta obligarea Comisiei locale de fond funciar C. la întocmirea documentației necesare reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului pretins, precum și a Comisiei jud. Iași de fond funciar la emiterea Titlului de proprietate pentru suprafața de 5820 mp.
Tribunalul constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt în cauza dedusă judecății, în urma unei analize atente a ansamblului probator administrat, și a procedat la o aplicare riguroasă a prevederilor legale în materie.
Tribunalul reține că susținerea recurentei ce a invocat că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 6 alin.1 ind. 3 din legea nr. 1/2000 nu poate fi primită.
Dispozițiile art. 6 alin. 1 din legea nr. 1/2000 prevăd „la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. 5 din legea nr. 18/1991, republicată, precum pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2 din aceeași lege”.
În consecință conform textului de lege citat, la stabilirea dreptului de proprietate a cărui reconstituire se solicită s-au avut în vedere în primul rând, înscrisurile doveditoare acestui drept, înscrisuri care în cauză au fost depuse de petentă conf. art. 2 ind. 1, consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente în arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.
În cauză, petenta a înțeles să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat cu înscrisuri care, în accepțiunea legii, au valoare declarativă respectiv: certificatul emis sub nr. 2824/18.05.1993 de către Arhivele Statului din care rezultă că, numitulSăcăleanu H. P. era înregistrat în anul 1951 cu suprafața totală de 5,30 ha (3,40 ha arabil; 0,20 ha grădini; 0,70 ha fânețe; 0,70 ha izlaz; 0,30 ha vie hibridă); schița asupra lotului nr. 181, în suprafață de 5,_ ha, lot vândut în anii 1890 numitului C. S. din fosta „moșie a statului Bârnova”; și acte de stare civilă din care rezultă succesiunea familiei S..
Referitor la susținerile recurentei, Tribunalul constată că declarațiile martorilor au fost administrate nu spre a face dovada dreptului petentei ci, pentru a întări ceea ce înscrisurile depuse cauzei atestă.
În plus petenta a indicat ca martori ai proprietății sale, chiar persoanele ce sunt identificate ca vecini proprietari în expertiza M. respectiv, S. H. P./moștenitor H. I. (la nord); P. I. (la sud). P. celelalte două laturi, problema vecinătății din perspectiva proprietarilor nu se poate pune deoarece, la este vecinătatea este cu DJ Iași – V., iar la vest domeniul .> Referitor la existența titlului invocat de intimata C. Locală C. Tribunalul reține că nu există identitate între ceea ce a fost reconstituit de instanță petentei S. – (sola 13, . anexelor raportului M.), suprafața fiind învecinată la nord – S. H. P. (H. I.), la sud P. I., la est – DJ, la vest . ce este înscris în titlul_/27.09.2010 ( al familiei B.) care deține în sola 13, . suprafața de 4900 mp cu vecinătățile B. M., DJ, S. E., .> În plus, cele două comisii de fond funciar nu au invocat această apărare nouă nici în cursul procedurii administrative, nici în hotărârea contestată, nici la instanța de fond și nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit la fond de expert ing. M. I..
Tribunalul constată, de asemenea, că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, recurenta, aflată în culpă procesuală fiind în mod legal obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În consecință, Tribunalul urmează, în baza art. 312 Cod procedură civilă a respinge recursul ca neîntemeiat și a menține sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta C. Județeană Iași pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva sentinței civile nr._/13.07.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 16.05.2012, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.A.M. P.E.C. Ț.G.
GREFIER,
E.N.
Red. P.E.C.
Tehn. A.G.
2 ex./10.09.2012
J.. fond: C. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1205/2012. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1230/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
