Uzucapiune. Decizia nr. 1238/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1238/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-05-2012 în dosarul nr. 1238/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Mai 2012
Președinte - O. L.
Judecător C. A.
Judecător M. M.
Grefier D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 1238/2012
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul formulat împotriva sentinței civile nr._/08.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași de către recurenții M. I. P. P., C. L. Al M.. Iași în contradictoriu cu intimatul T. A., având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. R. C. pentru intimat, lipsă fiind recurentele.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocat S. R. pentru recurent depune înscris, respectiv adresa cu nr._/18.05.2012 emisă de către M. Iași, Instituția Arhitectului Șef, Serviciul Gis- Cadastru.
Instanța, având în vedere faptul că înscrisă a fost emis de către recurenți, apreciază că nu se impune comunicarea lui.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Având cuvântul, avocat S. R. pentru intimat solicită respingerea cererii de recurs cât și a excepției lipsei calității procesuale pasive reiterată de către recurenți. Totodată precizează că în registru posesorilor exista o eroare, respectiv din schița anexă ce a fost atașată la primul răspuns nu apare . la adresa din .. Zona ocupată de autorul intimatului era formată din trei parcele, respectiv 2596, 2597, 2598, iar Serviciul Gis cadastru din cadrul Municipiului Iași și-a asumat această eroare. Din răspunsul depus la termenul de azi reiese clar faptul că suprafața de 353 mp se regăsește în . parte din imobilul situat în ..
Pentru aceste motive, avocat S. R. solicită să se înlăture apărările formulate de către recurenți prin care acești solicită să se constate calitate de detentor precar motivat de faptul că nu s-a făcut această dovadă. Totodată solicită să se aibă în vedere că s-a făcut dovada posesiei neîntrerupte de aproximativ 40 de ani și răspunsul depus la termenul de azi.
Cu cheltuieli de judecată. Avocat S. R. depune copie a chitanței care atestă aceste cheltuieli.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr._ din 08.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Respinge excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității lor procesual pasive, invocate de către pârâți.
Admite acțiunea reclamantului-cesionar de drepturi litigioase T. A. domiciliat în Iași, ., în contradictor cu pârâții M. Iași – prin P. și C. L. al Municipiului Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.11.
Constată că reclamantul a dobândit prin prescripție achizitivă dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 360 m.p. situat în Iași, ., amplasat în T60, CC 2598, A 2596 și înscris între punctele de contur 4,5,6,22,23,24,25,26,18,1 în planul de situație anexă 1 al raportului de expertiză C. V..
Obligă pe pârâți să plătească reclamantului suma de 666 lei RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorar de expert”.
Pentru a se pronunța în acest mod prima instanță a reținut următoarele:
„Exceptia inadmisibilitatii actiunii este neintemeiata si va fi respinsa deoarece in lipsa expresiei vreunui interes de proprietate sau posesie a promitentilor-vanzatori din actul incheiat in urma cu mai mult de 30 ani, dar si in lipsa unui act autentic de vanzare si a unei posesii exercitate de catre paratii din cauza de fata, singura actiune la indemana reclamantului este cea in constatare in baza art. 111 C.proc.civ.
Exceptia lipsei calitatii lor procesual pasive invocata de catre parati este de asemenea neintemeiata si va fi respinsa, deoarece in lipsa unui proprietar persoana fizica terenul ce a facut obiectul clar al promisiunii de vanzare este un bun imobil de interes privat, aflat pe raza administrativa a Municipiului Iași, subiect de drept astfel in speta, in baza dispozițiilor legii nr. 215/2001, privind Administrația publica locala, una din atribuțiile organului administrativ “C. L.” este cea de administrare a patrimoniului public si privat al Municipiului.
Reclamantul nu a afirmat proprietatea Municipiului Iași, ci prin acțiunea promovata doar sa isi delimiteze in mod legitim proprietatea sa de cea aparținând unitarii administrativ-teritoriale.
Pe fond, acțiunea este întemeiata si va fi admisa in baza art. 1890,1897 si următoarele Cod Civil, instanța reținând următoarele:
Reclamantul initial titular al acțiunii a facut dovada cu înscrisuri si martori a fostului titlu in baza caruia poseda terenul, a împrejurării ca stapanirea sa are caracteristicile publicitatii, continuității netulburate si arogării calității sale de proprietar, recunoscute ca atare de terti.
Terenul a fost identificat din punct de vedere al coordonatelor sale cadastrale de către expertul C. V..
Admițând acțiunea, instanța va obliga pe parati in baza art. 274 C.proc.civ. la plata chltuielilor de judecata către reclamant”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul M. Iași prin Primarul Municipiului Iași criticând-o pentru nelegalitate. Susține pârâtul că prima instanță în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate al acestuia. Simplul fapt că imobilul este situat pe raza unității administrativ teritoriale nu este suficient pentru a demonstra dreptul de proprietate al pârâților conform dispozițiilor legale doar un drept de administrare a bunurilor unității administrativ teritoriale și nu au calitatea de titular al dreptului de proprietate. Pentru a face dovada faptului că atât reclamanții cât și autorul lor au exercitat posesia asupra terenului timp de 30 de ani sub nume de proprietar și nu a unui detentor precar, este necesar să se depună copii ale actelor fiscale privind plata impozitului pentru suprafața de teren solicitată, pentru întreaga perioadă în care s-a exercitat posesia, în caz contrar, posesia nefiind exercitată sub nume de proprietar.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare .În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că este neîntemeiat recursul declarat de pârâții M. Iași prin P. și C. L. Iași pentru următoarele considerente:
P. cererea introductivă reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. Iași prin Primarul Municipiului Iași și C. L. al M. Iași constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren în suprafață de aproximativ 360 mp situat în Iași, . . A precizat reclamantul că în anul 1976 a dobândit printr-un contract de vânzare-cumpărare o locuință și suprafața de teren de 247 mp aferentă acesteia. În fapt, suprafața de teren ocupată de aceștia a fost de aproximativ 600 mp, pe care au stăpânit-o încă din anul 1976 având aceleași limite ,nefiind tulburați de nimeni.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a
Municipiului Iași prin Primarului M.. Iași, tribunalul constată că acesta are calitate procesual pasivă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 21 alin 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, a administrației publice locale: „ (1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplina și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.” în timp ce art. 199 din același act normativ stipulează: „2) Constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial.;”
Amintim de asemenea, prevederile art. 121 alin 1 și 2 din Legea nr. 215/2001, republicată, a administrației publice locale care prevăd :” (1) Domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. (1), intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege.(2) Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.;
În ceea ce privește municipiul Iași, acesta este, potrivit art. 21 alin 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, a administrației publice locale, persoană juridică de drept public, de la care reclamantul a dobândit teren, iar potrivit art. 121 alin 2 din același act normativ „Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel”.
M. Iași – ca unitate administrativ teritorială poate avea un drept de proprietate privată asupra terenului în conformitate cu dispozițiile art. 477 cod civil raportat la disp. art. 25 din legea nr. 213/1998 și atâta timp cât terenul nu a fost revendicat de alte persoane fizice sau juridice, aflându-se în posesia reclamantului se prezumă că se află în patrimoniul privat al Municipiului Iași.
Pe fondul cauzei:Uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate reprezintă o sancțiune îndreptată împotriva proprietarului nediligent al bunului imobil care prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane ce s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Terenul pentru care se solicită a se constata dreptul de proprietate ca efect al prescripției achizitive este evident că nu se încadrează în categoria bunurilor aflate în domeniul public al statului sau unității administrativ teritoriale, așa cum este el definit prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanții dețin în plus față de ceea ce este trecut contractul de vânzare-cumpărare din anul 1976 suprafața de 360 mp (scriptic în contract este trecută suprafața de 247 mp, dar în realitate suprafața terenului este 607 mp) astfel cum este delimitată conform planului de situație întocmit și cel de delimitare a imobilului. De la data dobândirii posesiei asupra terenului, in anul 1976 reclamantul s-a comportat ca un adevarat proprietar. Astfel, din declarațiile martorului audiat in cauza s-a reținut ca reclamantul a stapanit terenul aferent locuinței sale in mod public si netulburat, sub nume de proprietar, achitând taxele si impozitele aferente, fara ca suprafața posedata sa fi suferit modificări. Reclamantul a depus si o . chitanțe privind plata taxelor corespunzătoare. În cauză a fost efectuată și o expertiză topometrică prin intermediul căreia a fost identificat cu exactitate terenul, a fost întocmită schița plan și menționate vecinătățile.
In drept, potrivit art.1890 Cod civil, toate acțiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile si pentru care nu a definit un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fara ca cel care invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu si fara a i se putea opune reaua-credinta.
Prescripția constituie, conform art.1837 Cod civil, un mijloc de a dobândi proprietatea, fiind fondata pe faptul posesiunii (art.1846 alin.1 Cod civil). Pentru a putea prescrie, se cere, in lipsa unui just titlu, o posesiune utila pe o perioada de cel putin 30 de ani, utilitatea posesiei fiind apreciata in raport de prevederile art.1847 Cod civil, si anume: trebuie sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
Nu in ultimul rând, orice posesor posterior are facultatea de a uni posesiunea sa cu cea a autorului sau, spre a putea opune prescripția (art.1860 Cod civil).
In prezenta cauza, instanța a reținut reclamantul a intrat in stăpânirea terenului in anul 1976 si a exercitat, de la acel moment, o posesie utila, si anume: publica, netulburata, continua si sub nume de proprietar.
In cauza, martorul audiat a confirmat ca reclamantul nu a fost tulburat de nimeni in exercitarea posesiei, astfel incat se retine si îndeplinirea cerinței ca posesia sa nu fie fondata ori conservata pe acte de violenta in contra sau din partea adversarului (art.1851 Cod civil).
In lumina tuturor considerentelor de mai sus, tribunalul constată întemeiată cererea formulata de reclamant in contradictoriu cu paratul M. I., reprezentat legal prin P..
Față de cele expuse mai sus, Tribunalul în conformitate cu disp. art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat M. Iași prin Primarul Municipiului Iași și C. L. al M.. Iași pentru motivele arătate și va menține ca legală și temeinică sentința recurată .
Văzând și dispoz. art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M. Iași reprezentat prin P. și C. L. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 08.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în recurs reprezentând onorariul apărătorului ales.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L.O. A.C. M.M.
GREFIER,
B.D.
Red. L.O.
Tehn. L.O. + A.G.
2 ex./20.08.2012
Jud. fond: R. M.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1168/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1227/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
