Fond funciar. Decizia nr. 1229/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1229/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-05-2012 în dosarul nr. 1229/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Mai 2012
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – A. C.
JUDECĂTOR – C. C. E.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1229/2012
Pe rol judecarea recursului declarat de către P. Gh. V. împotriva sentinței civile nr. 2849/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria P., intimate fiind C. Județeană Iași De F. F., Intimat C. L. Todirești De F. F., având ca obiect fond funciar plângere împotriva hot. comis. jud..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.05.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 11.05.2012 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2849/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria P. a fost respinsă plângerea formulată de petentul P. Gh. V. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană Iași și C. L. Todirești.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,22 ha teren pădure care a aparținut defunctului P. D. (bunic), iar C. locală a propus validarea suprafeței de 2,22 ha, reținând (conform procesului verbal din 09.02.2006) că restul suprafeței a fost reconstituită altor moștenitori în baza legilor anterioare. Prin hotărârea nr. 752/15.03.2011 C. județeană Iași a invalidat propunerile comisiei locale și respins 8 cereri de reconstituire a dreptului de proprietate conform tabelului anexă care face parte integrantă din hotărâre. În tabelul anexă la poziția 2 se regăsește petentul cu cererea nr. 86/2005, motivul respingerii constituindu-l faptul că dreptul de proprietate a fost reconstituit anterior.
A mai reținut instanța de fond că în anul 1927 bunicul petentului a cumpărat mai multe suprafețe de teren, însă, dintre acestea, numai două parcele de câte un hectar fiecare era teren pădure, iar o parcelă de un hectar era „teren și pădure”. Prin actul încheiat în anul 1940 numitul P. D. G. (și nu bunicul petentului, P. D.) a cumpărat suprafața de un hectar pădure. Prin adresa nr. 4768/28.09.2011 C. L. Todirești a comunicat faptul că după autorul P. D. a fost reconstituit anterior dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 4,65 ha teren pădure pe numele altor moștenitori și că numitul P. I. a fost pus în posesie cu suprafața de 1 ha teren pădure moștenit de la P. D. G., în baza acului din anul 1940.
Prima instanță a reținut că bunicul petentului, P. D., a avut în proprietate o suprafață totală de 7,22 ha teren, din care numai o suprafață mai mică de trei hectare fiind teren pădure, iar diferența fiind teren cu o categorie de folosință neprecizată. În baza legilor anterioare, altor moștenitori ai defunctului P. D. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,65 ha teren pădure. În consecință, s-a constatat că după autorul P. D. este deja reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de pădure mai mare decât cea pe care a avut-o în proprietate. Este adevărat faptul că nu s-a dovedit că după acest autor ar fi fost reconstituit dreptul pentru întreaga suprafață de teren care rezultă din actul încheiat în anul 1927, însă petentul a solicitat teren pădure și nu alt teren. Cât privește martorii audiați în cauză, s-a reținut că aceștia au declarat că bunicul petentului a avut pădure în . au putut preciza cu exactitate ce suprafață și au arătat că acesta a avut și teren arabil.
Pentru toate aceste motive, reținând că după autorul P. D. a fost deja reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren pădure mai mare decât cea cumpărată în anul 1927, iar actul din 1940 a fost încheiat cu un alt cumpărător, instanța de fond a apreciat că plângerea formulată este nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs petentul P. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a susținut că prin cererea nr. 86/19.09.2005, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 7,22 ha teren forestier ce a aparținut bunicului său, P. D.. Prin procesul-verbal nr. 1101/09.02.2006, C. L. Todirești de fond funciar a admis în parte cererea de reconstituire și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 2,22 ha teren forestier, motivând că pentru o suprafață de 5 ha, din totalul de 7,22 ha, s-a reconstituit dreptul de proprietate anterior pentru alți moștenitori ai defunctului P. D.. Prin hotărârea nr. 752 din 15.03.2011, Comisie Județeană Iași de fond funciar a invalidat propunerea Comisiei locale Todirești de fond funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru 2,22 ha teren forestier.
Mai susține recurentul că pârâta C. locală de fond funciar a precizat prin adresa înaintată Judecătoriei P. că întreaga suprafață de 7,22 ha pe care a avut-o în proprietate bunicul său P. D., dobândită prin cumpărare în anul 1927, avea, la data reconstituirii dreptului de proprietate, categoria de folosință teren forestier. De asemenea, a precizat C. locală de fond funciar Todirești și a reținut și instanța de fond că din totalul suprafeței de 7,22 ha teren o suprafață de 4,65 ha teren forestier a fost reconstituită anterior în proprietate altor moștenitori ai defunctului P. D.. Martorii audiați în cauză au declarat că P. D. a avut în proprietate o suprafață mare de teren forestier, precum și o altă suprafață, tot mare, de teren agricol. În consecință, la data de 01 ianuarie 1990, întreaga suprafață de teren de 7,22 ha pe care a avut-o în proprietate bunicul său P. D., cumpărată în anul 1927, avea categoria de folosință teren forestier.
Recurentul a invocat prevederile art. 24 și ale art. 291 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 și a precizat faptul că pârâta C. locală de fond funciar Todirești a confirmat că întreaga suprafață de 7,22 ha teren avea la data de 01.01.1990 categoria de folosință teren forestier, precum și faptul că suprafața de 2,22 ha teren cu vegetație forestieră pe care l-a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 86/2005, nu a fost reconstituit în proprietate altor persoane, fiind teren liber și care se află în posesia și folosința sa. Instanța de fond a reținut că nu s-a dovedit că după defunctul P. D. a fost reconstituit dreptul pentru întreaga suprafață de teren din actul juridic încheiat în anul 1927, însă a respins în mod nelegal și greșit cererea, reținând „petentul a solicitat teren pădure și nu un alt fel de teren”. Această soluție este nelegală întrucât terenul solicitat de 2,22 ha avea categoria de teren forestier, a aparținut în proprietate defunctului P. D., nu a fost reconstituit anterior altor persoane, iar el este moștenitorul legal al defunctului P. D., fiind o persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren forestier.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului.
În dovedirea recursului, recurentul a solicitat proba cu înscrisuri.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul P. Gh. V. are calitatea de moștenitor al defunctului Pâslariu D.. În anul 1927, conform actului nr. 2179/30.04.1927, numitul Pâslariu D. a cumpărat suprafața totală de 7,22 ha teren. Din această suprafață totală de 7,22 ha teren, doar două parcele de câte 1 ha fiecare au fost teren pădure, iar o parcelă de 1 ha a fost „teren și pădure”, fără a se menționa ce suprafață din această parcelă era pădure și ce suprafață era teren.
Față de acest act de proprietate, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a reținut că autorul recurentului a avut în proprietate o suprafață mai mică de 3 ha pădure (două parcele de câte 1 ha pădure fiecare și o parcelă de 1 ha „teren și pădure”).
Prin cererea înregistrată sub nr. 86/19.09.2005, recurentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,22 ha teren pădure ce a aparținut autorului său P. D., invocând actul de proprietate nr. 2179 și actul de proprietate nr. 7723.
Prin referatul 5571/2.12.2010, C. L. Todirești de F. F. a propus validarea suprafeței de 2,22 ha teren, reținându-se în cuprinsul procesului – verbal din 09.02.2006 că pentru diferența până la 7,22 ha teren a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea altor moștenitori ai defunctului P. D..
Prin hotărârea nr. 752/15.03.2011 C. Județeană Iași de F. F. a invalidat propunerile Comisiei Locale Todirești și a respins 8 cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, printre care și cererea nr. 86/19.09.2005 formulată de recurent.
Din cuprinsul adresei nr. 4768/28.09.2011 rezultă că alți moștenitori ai defunctului P. D. au fost puși în posesie cu suprafața totală de 4,65 ha teren pădure, iar din cuprinsul procesului – verbal din 09.02.2006 că se propune validarea suprafeței de 2,22 ha teren întrucât pentru diferența până la 7,22 ha a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea altor moștenitori ai defunctului P. D..
În consecință, instanța de recurs reține că defunctul P. D. a avut în proprietate o suprafață mai mică de 3 ha pădure, iar moștenitorilor acestuia li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 4,65 ha pădure. Or, în aceste condiții, având în vedere și faptul că petentul – recurent a solicitat prin cererea nr. 86/2005 teren pădure și nu altă categorie de folosință, în mod corect intimata C. Județeană Iași de F. F., prin Hotărârea nr. 752/2011, a respins cererea formulată de recurent.
În ceea ce privește actul de proprietate nr. 7723 din 14.10.1940 invocat în cererea nr. 86/2005, instanța de recurs reține că prin acest act numitul P. G. a cumpărat o suprafață de 1 ha pădure. Or, recurentul, prin cererea înregistrată sub nr. 86/19.09.2005, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul P. D. și nu după P. G..
Cât privește susținerile recurentului referitoare la faptul că întreaga suprafață de teren de 7,22 ha pe care a avut-o în proprietate autorul său, P. D., avea la data de 01.01.1990 categoria de folosință teren forestier, instanța de recurs reține că acestea sunt neîntemeiate, în speță nefiind făcută nici o dovadă în acest sens.
În plus, instanța de recurs reține că în cuprinsul referatului Comisiei Locale Todirești nr. 5571/02.12.2010 se precizează că terenul solicitat de către petent este contestat de reprezentantul Ocolului Silvic, acesta susținând că „pădurea a fost primită”.
Pe cale de consecință, față de toate probele administrate în cauză, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a respins plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 752/2011, reținând că întreaga suprafață de pădure deținută de autorul P. D. a fost deja retrocedată altor moștenitori.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul P. Gh. V. împotriva sentinței civile nr. 2849 din 21.10.2011 pronunțată de Judecătoria P., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 21.05.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
T.D. A.C. C.C.E. I.G.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 02.07.2012
Judecător fond: S. A. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1230/2012. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1859/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
