Contestaţie la executare. Decizia nr. 1696/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1696/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 1696/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Decembrie 2014
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1696/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către F. E. împotriva sentinței civile nr. 664 din 24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata Asociația De L. PT 1A P. V., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 27 noiembrie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se soluționa cererea de reexaminare formulată de recurentă împotriva încheierii nr. 817 din 29.10.2014 prin care i s-a respins cererea de acordare ajutor public judiciar, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6644 din 24.04.2013 a Judecătoriei Iași, s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea F. E., în contradictoriu cu intimata Asociația de proprietari PT 1 A V. Pacurari, s-a respins cererea de suspendare a executării silite. A fost respinsă și cererea contestatoarei privind cheltuielile de judecată, aceasta fiind obligată să plătească intimatei suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Executarea silită a fost declanșată în baza titlurilor executorii sentința 9689/09.05.2012 în dosarul_/245/2011 și sentința 5956/25.03.2011 și decizia 1136/10.05.2012 în dosarul_/245/2009, ambele dosare ale Judecătoriei Iași, sentințe învestite cu formulă executorie.
Sentințele sunt definitive și deci executorii de la data pronunțării, fiind supuse numai recursului ( art. 300 și art. 377 alin.1 pct.1 C.proc.civ) astfel că exercitarea recursului sau a altei căi extraordinare de atac, inclusiv contestație în anulare, nu înlătură posibilitatea intimatei de a declanșa executarea silită în lipsa unei dispoziții contrare a instanței învestite cu judecarea căii de atac. Sentințele sunt astfel executorii cu privire la sumele pe care contestatoarea a fost obligată să le plătească intimatei, nu numai cu privire la onorariul cuvenit expertului.
Contestatoarea nu a dovedit că ar fi stins prin plată sau în vreo altă modalitate obligațiile stabilite prin cele trei hotărâri judecătorești astfel că nici o carență nu poate fi reținută cu privire la executare din perspectiva art. 379 C.proc.civ care impune în acest sens o creanță certă, lichidă și exigibilă. Argumentul referitor la includerea unei sume de 400 lei în listele de plată este lipsit de relevanță în cauza de față având ca obiect contestație la executare, cât timp includerea unei sume în lista de plată nu este un act de executare și față de împrejurarea că, după cum s-a arătat, nici carență nu a putut fi reținută din perspectiva art. 379 Cod civil.
La ultimul termen de judecată contestatoarea s-a arătat de acord cu executarea silită prin poprire și, a reținut instanța de fond, creditoarea poate derula concomitent oricare proceduri execuționale, inclusiv urmărirea silită imobiliară, cât timp nu a survenit vreo cauză de încetare a executării potrivit art. 371 ind.5 C.proc.civ.
În consecință, nefiind incidentă nici o cauză de nulitate a executării silite, în baza art.399 și urm. C.proc.civ instanța de fond a respins contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite și cererea contestatoarei privind cheltuielile de judecată. În baza art. 274 C.proc.civ a obligat contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimată, 800 lei onorariu de avocat cu chitanța_/21.02.2013.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea F. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Inițial, la 19.06.2013 recurenta a arătat faptul că sentința recurată nu este motivată, motiv pentru care urmează a depune ulterior motivele ce stau la baza recursului său.
La 5.11.2013 a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată, cerere admisă la data de 6.11.2013. Prin aceeași solicitare s-a solicitat și suspendarea provizorie a executării silite (fila 7 dosar recurs) până la soluționarea cauzei pentru a se evita o pagubă iminentă.
La 4.12.2013 recurenta a arătat faptul că sentința civilă nr. 5956/2011, dosar_/245/2009 este lovită de nulitate iar sentința civilă nr. 9689/2012 dată în dosarul nr._/245/2011 a fost instituită cu titlu executoriu în timp ce era supusă recursului.
Încuviințarea executării silite s-a dispus la 5.05.2013, în timp ce se judeca recursul menționat anterior (se face vorbire și de executarea silită dispusă prin hotărârea judecătoriei Iași din dosarul nr._, dosar de executare nr. 14/2013). Excluderea sumei de 771,185 din suma penalităților nu a soluționat . calcularea și aplicarea coeficientului de penalități; asociația trebuia să aplice coeficientul de 0,04% practicat de furnizor.
Arată recurenta faptul că nu poate fi judecată de două ori pentru aceeași faptă (raportat la cele două sentințe invocate 5956/2011 și 9689/2012), fiind deja executată silit prin înființarea popririi pe pensie din 3.09.2013.
Pentru termenul din 4.12.2013 recurenta a formulat cerere de scutire de la plata taxei de timbru iar pentru termenul din 22.01.2014 a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar. La 21.01.2014 s-a respins această solicitare prin încheierea nr. 109 (irevocabilă prin încheierea nr. 67/2014).
La termenul din 22.01.2014 recurenta a formulat cerere de desemnare a unui avocat din oficiu iar intimata a invocat excepția nulității recursului (la filele 35, 36 intimata a depus concluzii scrise).
La 31.07.2013 recurenta formulează și cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata cauțiunii.
La același termen se formulează precizări la motivele de recurs, invocând existența dosarului_/99/2012 având ca obiect contestație în anulare, dosar aflat pe rolul Tribunalului Iași. Se mai arată că, la soluționarea dosarului nr._ nu s-a avut în vedere faptul că sentința civilă 9689/2012, dosar nr._/245/2011 nu era definitivă și irevocabilă, fiind recurată.
Se mai arată faptul că suma ce i se impută prin executarea silită nu este reală.
De asemenea, se mai invocă lipsa de calitate procesuală activă a Asociației motivat de faptul că nu este constituită în Asociație de Proprietari.
La filele 51,53 s-au depus alte precizări (18.02.2014), urmate de o . memorii.
La termenul din 11.04.2014 s-a fixat cauțiunea în cuantum de 1895 lei aferentă cererii de suspendare.
Prin încheierea nr. 688 din 22.07.2014 s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței prin avocat. La termenul din 3.10.2014 tribunalul a supus atenției părților și o eventuală excepție a tardivității cererii de recurs, revenind ulterior asupra acestei excepții.
Prin încheierea nr. 817/2014 s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată în vederea scutirii de la plata cauțiunii iar prin încheierea nr. 38/2014 s-a admis cererea de reexaminare formulată împotriva acestei încheieri, recurenta fiind scutită de la plata cauțiunii.
La termenul din 27.11.2014 instanța de recurs a acordat cuvântul părților pe cererile, respectiv excepțiile formulate.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține faptul că recursul declarat de către contestatoarea F. E. este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Prin cererea adresată executorului judecătoresc Zacornea C. C., înregistrată sub nr. 14/29.01.2013, Asociația de Locatari PT 1 A V. Pacurari, a solicitat punerea în executare silită a titlurilor executorii reprezentate de sentințele civile nr. 9896/09.05.2012 și nr. 5956/25.03.2011 ale Judecătoriei Iași precum și a deciziei nr. 1136/10.05.2012 a Tribunalului Iași.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, instanța reține că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă din 1865: „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs ; Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte”. art. 306 alin. 1: „ Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2” .
Termenul de motivare a recursului este un termen legal imperativ, astfel încât sancțiunea nerespectării lui, conform art. 103 Cod procedură civilă, este decăderea iar ca efect al decăderii, potrivit art. 306 alin1 Cod procedură civilă, intervine sancțiunea nulității căii de atac .
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de control judiciar reține că, în speță, recursul este motivat în fapt iar dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304. În aceste condiții, urmează a fi respinsă excepția nulității recursului.
Referitor la cererea privitoare la suspendarea executării silite Tribunalul va respinge această cerere având în vedere dispozițiile art. 403 alin 1 Cod procedură civilă din 1865 potrivit cărora, executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare. Cum prezenta decizie este irevocabilă, suspendarea executării silite ar înceta odată cu pronunțarea prezentei decizii deci, nu se mai impune ca executarea să fie suspendată, măsura fiind lipsită de utilitate practică.
Analizând recursul contestatoarei, Tribunalul rețiene că acesta este nefondat, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile, art. 399 alin 1 Codul procedură civilă din 1865: “ 1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.” ”.
Contestația la executare, este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale. Vizând exclusiv desființarea măsurilor nelegale de urmărire silită, contestația la executare nu are aptitudinea declanșării unei noi judecăți de fond.
Având în vedere faptul că titlurile executorii sunt reprezentate de hotărâri judecătorești, Tribunalul reține că, apărările formulate de către contestatoare împotriva acestor titluri, nu pot fi analizate pe calea contestației la executare, cât timp acestea privesc critici aduse unor hotărâri judecătorești definitive și privesc fondul dreptului dedus judecății în acele litigii.
Pe de altă parte, contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a avut în vedere împrejurarea că sentința nr. 9896/09.05.2012, era supusă căii de atac a recursului reținând în mod temeinic și legal că acestea sunt executorii de drept iar recursul nu este suspensiv de executare. Așadar, executarea silită a pornit în baza unor titluri executorii legale, în cauză fiind respectate dispozițiile procedurale incidente, executarea nefiind afectată de niciun viciu de legalitate.
Referitor la motivele depuse de către recurentă la 28 octombrie 2014, acestea nu pot fi supuse analizei instanței de control judiciar, acestea fiind formulate cu nerespectarea art. 303 Cod procedură civilă din 1865.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
Având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă din 1865, soluția de respingere a recursului și reținând culpa procesuală a recurentei, urmează ca aceasta din urmă să fie obligată să îi plătească intimatei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea, va fi menținut onorariul pentru avocatul din oficiu desemnat (în temeiul art.82 Lg. 51 din 1995) Sergie D. în suma de 200 lei, sens în care se va comunica un exemplar de pe prezenta hotărâre către B. de Avocați Iași
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția invocată de intimata Asociația de Locatari PT 1A P. V. privind nulitatea recursului declarat.
Respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de recurenta F. E..
Respinge recursul declarat de contestatoarea F. E. împotriva sentinței civile nr. 6644/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta F. E. la plata sumei 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Menține onorariu pentru avocatul din oficiu desemnat (în temeiul art.82 Lg. 51 din 1995) Sergie D. în suma de 200 lei, sens în care se va comunica un exemplar de pe prezenta hotărâre către B. de Avocați Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.12.2014.
Președinte, I. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 09.02.2015
JUD. FOND – O. I. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1059/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 4118/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
