Acţiune în constatare. Decizia nr. 1597/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1597/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 1597/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Iunie 2013
Președinte – M. M.
Judecător - C. M.
Judecător – M. D.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1597
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenți C. L. C., C. V. împotriva sentinței civile nr.6731/27.03.2012 pronunțata de Judecătoria Iași, intimați T. N., T. I. T. (F. I. ), având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde P. T. L. în calitate de procurator pentru recurenți, lipsă fiind intimați
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Interpelat fiind procuratorul recurenților arată că are studii juridice, este nepoata recurentei C. V. ,precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cererii de formulat, instanța constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă cuvântul.
Procuratorul recurenților având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, trimiterea dosarului la instanța de fond pentru rejudecare motivat de faptul că acțiunea formulată de reclamanți recurenți are un interes născut și actul coroborat și cu adresa primită de la OCPI Iași, vizavi de constatarea existenței parcelei cadastrale 352, tarlaua 11 din . pe acre este amplasată proprietatea și care a formulat obiectul prezentului litigiu. Efectuarea unei expertize de specialitate avizată de OCPI Iași în această fază procesuală prin care să se constate existența parcelei 532 tarlaua 11 din satul Tomești nu se mai poate face, ci numai prin rejudecarea cauzei de către instanța de fond se va putea lămuri situația juridică a imobilului. Chiar OPCI Iași prin adresa emisă subliniază următorul aspect:: „ Menționăm că în arhiva OCPI Iași nu există un plan cadastral cu numere de . . documentațiile cadastrale a fost atașat un plan cu numerotare cadastrală făcută în cadrul primăriei comunei Tomești. Rectificarea înscrierilor în carte funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă conform dispozițiilor art.33 alin. 1 din legea 7/1996, republică și art.908 alin.1, alin.2 și alin.4 din Codul Civil. Fără cheltuieli de judecată, depune la dosar concluzii scrise. În situația în care se impune că nu se apreciază efectuarea unei expertize solicită admiterea recursului.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instantei la data de 04.10.2011 sub nr._, reclamantii C. L. C. si C. V. în contradictoriu cu pârâtii T. N. si T. I. T. (fosta I.), a solicitat instanței sa se constate ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.3035 din 11.10.2002 s-a mentinut servitutea de trecere instituita prin actul de vanzare-cumparare nr.2000/1998 si notata in incheierea de intabulare nr.3779 a Biroului de Cartea Funciara de pe langa Judecatoria Iasi.
In motivarea cererii au aratat reclamantii ca hotararea este necesara pentru consolidarea dreptului de proprietate asupra servitutii de trecere si pentru realizarea opozabilitatii fata de terti in conditiile in care s-ar dori ocuparea abuziva a acestei cai de acces.
Prin sentința nr. 1597/21.06.2013 Judecătoria Iași a respins ca lipsită de interes acțiunea, reținând următoarele argumente:
,,Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2000/1998 (fila 24) incheiat la BNP S. Badarau, vanzatorul D. D. a instrainat catre paratii din prezenta cauza, I. I. T. (in prezent T.) si T. N. un imobil in suprafata de 2490 mp in intravilanul satului Tomesti, instituindu-se in favoarea acestui fond o servitute de trecere pietonala si cu autoturismul, pe terenul proprietatea vanzatorului D. D., cu latimea de 4 m si lungimea 15 m. Alaturat a fost anexata schita terenului si a servitutii de trecere (fila 27). Prin incheierea nr.3779 a Biroului de Carte Funciara de pe langa Judecatoria Iasi (fila 9), o parte din teren precum si servitutea de trecere au fost intabulate in Cartea Funciara nr.208 a localitatii Tomesti pe numele proprietarilor fondului dominant, T. N. si I. I. T..
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.3035 din 11.10.2002 la BNP K. N. din Iasi, reclamantii in calitate de cumparatori au achizitionat de la parati o suprafata de teren de 1000 mp in intravilan ., jud.Iasi, precum si o casa de locuit cu suprafata construita de 62,95 mp, precum si dreptul de servitute de trecere, inscris in Cartea Funciara nr.208 a localitatii Tomesti.
In paragraful 3 al acestui contract de vanzare-cumparare se precizeaza: „Se mentine servitutea de trecere instituita prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2000/1998 la Biroul Notarial Public din Iasi, ..H1, parter, si notata in incheierea de intabulare nr.3779/2000 a Judecatoriei Iasi-Biroul de Carte Funciara, in favoarea cumparatorilor.”
Examinând continutul acestor doua acte rezulta ca servitutea s-a instituit initial în favoarea fondului dominant, apartinând paratilor T. N. si I. I. T., titularii dreptului de trecere fiind ambii cumparatori, în calitate de proprietari în devalmasie asupra imobilului ce constituie „loc înfundat”.
Servitutea de trecere este un dezmembramânt al dreptului de proprietate, un drept imobiliar ce poate fi stabilit numai cu privire la imobile, având un caracter de accesoriu al fondului de care nu poate fi despartit pentru a forma un drept de sine statator.
De asemenea, ea constituie o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea altui imobil, având un alt stapân si se transmite odata cu fondul dominant, având deci un caracter perpetuu si durând, în lipsa unei conventii contrare dintre parti, cât timp va dura imobilul sau situatia din care s-a nascut.
Rezulta ca certitudine, din cele aratate mai sus, ca servitutea de trecere este un drept real imobiliar si nu un drept personal, astfel încât de ea se poate prevala orice proprietar (chiar dobânditor ulterior) al fondului în favoarea careia s-a constituit.
Instanța reține că printre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, se numără și condiția existenței interesului, reprezentând folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, fiind necesar ca interesul să îndeplinească cumulativ anumite cerințe, respectiv să fie legitim, născut și actual, personal și direct.
Astfel, se cere ca interesul să fie în legătură cu dreptul subiectiv civil afirmat sau cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea judecății este obligatorie, folosul practic să-l vizeze pe cel care recurge la acțiune și să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune.
Față de acestea, instanța reține faptul că in temeiul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. nr.3035 din 11.10.2002 reclamantii sunt titulari ai dreptului de servitute transmis odata cu vanzarea fondului dominant, astfel ca prezenta actiune, prin care se doreste constatarea existentei dreptului de servitute apare ca lipsita de interes. In plus, reclamantii au aratat ca doresc consolidarea dreptului de proprietate „in conditiile in care s-ar dori ocuparea abuziva a acestei cai de acces”, precizari fata de care interesul nu este nici nascut si actual.
Față de acestea, instanța constată că reclamantii nu justifică un interes legitim, născut și actual pentru admiterea prezentei actiuni’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanții C. L. C-tin și C. V. susținând că interesul lor în admiterea acțiunii constă în realizarea opozabilității servituții față de terți care doresc ocuparea abuzivă a acesteia; în lipsa existenței unei acțiuni în realizare, acțiunea în constatare este admisibilă; în plus prin hotărâre se urmărește și constatarea poziției suprafeței folosite ca servitute.
În susținerea cererii de recurs recurenții au depus înscrisuri.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că recursul este nefundat urmând a îl respinge ca atare pentru cele ce urmează:
Reclamanții doresc constatarea de către instanță a existenței unui drept de servitute de trecere a acestora pe terenul învecinat aparținând numitului D. D., servitute constituită inițial de D. D. în favoarea numiților T. N. si I. I. T. (printr-un contract autentic de vânzare-cumpărare), de la care reclamanții au cumpărat același imobil tot printr-un act autentic de vânzare-cumpărare în care s-a menționat menținerea dreptului de servitute.
În mod corect a stabilit prima instanță că reclamanții nu justifică un interes în obținerea unei astfel de hotărâri judecătorești, în condițiile în care au deja un contract de vânzare-cumpărare care constată existența acestei servituți. O hotărâre judecătorească care să constate existența acestei servituți nu i-ar pune pe reclamanți decât în exact aceeași situație cu cea în care se află în prezent, fără vreun avantaj suplimentar, în condițiile în care atât contractul de vânzare-cumpărare cât și hotărârea judecătorească sunt acte autentice și se bucură de o prezumție de legalitate de adevăr.
Recurenta susține că o acțiune în constatare va realiza opozabilitatea servituții față de terți, omițând faptul că atât contractul de vânzare cumpărare cât și hotărârea judecătorească dată în această cauză nu are decât efecte inter partes, nu erga omnes, nefiind opozabilă altor persoane care nu au fost chemate în proces pentru opozabilitate. Or persoanele chemate în judecată sunt chiar părțile cocontractante din contractul de vânzare-cumpărare.
Legat de acest aspect instanța nu poate să nu remarce că reclamanții nu cheamă în judecată tocmai pe persoana chemată să respecte servitutea (proprietarul domeniului aservit, respectiv D. D.) și care ar avea calitatea într-o astfel de acțiune în constatare, ci pe foștii proprietari ai fondului dominant care nu sunt în vreun raport de servitute cu reclamanții ci sunt doar foștii proprietari ai fondului dominant, identificându-se cu reclamantul sub raportul interesului și al calității.
Așa cum însă chiar reclamanții recunosc, aceștia doresc de fapt o hotărâre cu efecte preventive erga omnes, în cazul în care alte persoane ar dori uzurparea dreptului de servitute. Or instanța nu poate da astfel de hotărâri preventive, întrucât în cazul lor interesul nu este actual; pe de altă parte în această materie a drepturilor patrimoniale (spre deosebire de materia drepturilor nepatrimoniale), hotărârile judecătorești au efecte doar intre părți, neputând fi opuse altor persoane care nu au stat în proces, față de acestea fiind necesară o altă judecată. Cu alte cuvinte, chiar în ipoteza unei hotărâri care constată existența dreptului de servitute –hotărâre care se dă într-o procedură contencioasă, în contradictoriu cu alte persoane-, această hotărâre nu va putea fi opusă decât părților din acel dosar, iar nu și altor eventuale persoane străine de proces, și față de care hotărârea nu este opozabilă.
În consecință, cum reclamanții nu au făcut dovada unui interes actual în obținerea constatării dreptului de servitute printr-o hotărâre judecătorească, recursul urmează a fi respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. L. C. și C. V. impotriva sent. civ. nr.6731/27.03.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 21.06.2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. C.M. M.D M.G.
Red./Tehnored. M.D.
2 ex/ 09.07.2013
Jud. fond. B. C. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1594/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1607/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
