Fond funciar. Decizia nr. 2154/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2154/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-10-2012 în dosarul nr. 2154/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Octombrie 2012
Președinte - M. A.
Judecător O. L.
Judecător C. C. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. Nr. 2154/2012
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul M. Nicușor în contradictoriu cu intimații M. C. D., M. C. P., M. C. C., C. DE A. A LG. 18/1991 A C. D., C. DE A. A LG. 18/1991 A JUDEȚULUI IAȘI, M. T., S. V., C. G., C. R. C., C. GH. G., M. F., M. AD. C., M. AD. Nicușor, M. S., având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul M. Nicușor, intimata M. S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a înaintat la dosar, prin serviciul registratură al Tribunalului Iași, de către CFf D. un memoriu și întâmpinare formulată de către contestatorul M. Nicușor.
Contestatorul M. Nicușor învederează instanței că din eroare a intitulat înscrisul depus întâmpinare, el a formulat de fapt un memoriu.
Instanța înmânează contestatorului și intimatei prezente duplicat după memoriu înaintat la dosar de CFF D., constată că față de precizările făcute de contestator, la acest termen, nu se impune a fi comunicat memoriu înaintat de acesta la dosar.
Contestatorul M. Nicușor precizează că nu dorește acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de acest memoriu și nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii formulată de contestatorul M. Nicușor.
Contestatorul M. Nicușor, având cuvântul solicită admiterea cererii sale,invocând ca temei de drept art. 317 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă precizând că în acest dosar se judecă de mulți ani și dorește soluționarea cauzei, înțelege că prezenta cauză nu este de competența Tribunalului, dar la Judecătoria nu i s-a rezolvat problema, solicită declinarea cauzei și trimiterea cauzei spre soluționare la Judecătorie.
Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata M. S., având cuvântul învederează instanței că dorește ca dosarul să se termine procesul.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de fața reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 844 din 30.09.2010 pronunțată de Judecătoria H. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de către revizuientul M. Nicușor în contradictoriu cu intimații M. C. C., M. C. D. M. C. P., C. Locală D. pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Iași pentru aplicarea Legii 18/1991, mostenitorii defunctei S. ( M.) C. E. respectiv: M. T. si S. V., mostenitorii defunctei M. ( C.) C. R. respectiv: C. G. (sot supravietuitor), C. G. (fiu) și Clinciuc R. C. (fiu), moștenitorii defunctului M. A., M. Adr.C., M. A. N., M. S..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
”Revizuientul a invocat dispozițiile art. 322 pct. 2, 3 și 5 C.proc.civ.
Instanța constată că revizuientul, în cuprinsul cererii introductive de instanță, nu face decât să reitereze critici de fond asupra judecăților anterioare, critici incompatibile cu procedura judiciară a revizuirii.
În acest sens, instanța reține cǎ sentința civilă nr. 341/20.06.2006 a Judecătoriei H. a fost menținutǎ de Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, devenind definitivǎ și irevocabilǎ, prin deciziile nr. 1773/28.11.2006 a Tribunalului Iași și nr. 434/17.10.2007 a Curții de Apel Iași.
De aceea, având în vedere toate considerațiile de mai sus și dispozițiile legale aplicabile, pentru respectarea principiului legalității și a efectelor autorității de lucru judecat prin hotărâre irevocabilă, instanța va respinge prezenta cerere de revizuire.”
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs M. Nicușor, M. C. D., M. C.P., M. C. R. și M. C. E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de control judiciar a reținut faptul că inițial recursul a fost formulat împotriva sentinței civile nr. 1262/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria H..
Ulterior s-a formulat un memoriu prin care s-a arătat că este vorba de un recurs împotriva sentinței civile nr. 844/30.09.2010 pronunțată de Judecătoria H.; prin acest memoriu s-au mai criticat și decizia civilă nr. 527/2011 și sentința civilă nr. 1262/2011, fiind invocate și dispozițiile art. 304 pct. 3, 4 și 5 C.pr.civ., art. 673 pct. 1, 2, 3, 4, 5 C.pr.civ.
În dosarul de recurs s-a dispus citarea recurenților M. C. D. și M. C. P. cu mențiunea de a semna cererea sub sancțiunea nulității conform art. 133 C.pr.civ.
Recurentul M. C. P. a semnat cererea în fața instanței de control judiciar.
Recurenții M. Nicușor și M. C. P. au dat declarație în fața instanței de recurs precizând că recursul este formulat împotriva sentinței civile nr. 844/30.09.2010 pronunțată de Judecătoria H. (declarație semnată de cei doi recurenți). Față de această precizare instanța de control judiciar a pus în discuția părților admisibilitatea recursului formulat și precizat.
Instanța de control judiciar a reținut faptul că recurentul M. C. D. nu s-a prezentat în instanță pentru a semna recursul formulat.
De asemenea s-a pus în discuția părților lipsa capacității procesuale a recurentelor M. C. R. și M. C. E., decedate; s-a avut în vedere precizarea recurenților prezenți conform căreia cele două recurente au decedat în cursul anului 2010.
Prin decizia civilă nr. 1287 din 28 mai 2012 Tribunalul Iași a respins recursul formulat de M. C. R. și M. C. E. împotriva sentinței civile nr. 844/30.09.2010 pronunțată de Judecătoria H. ca fiind introdus de persoane lipsite de capacitate procesuală, a respins – ca inadmisibil - recursul formulat de formulat de M. Nicușor și M. C. P. împotriva sentinței civile nr. 844/30.09.2010 pronunțată de Judecătoria Hîrlău și a declarat nul recursul formulat de M. C. D. împotriva sentinței civile nr. 844/30.09.2010 pronunțată de Judecătoria Hîrlău.
Pentru a decide in acest sens Tribunalul a avut in vedere urmatoarele considerente:
”Art.137 C.pr.civ. prevede obligația instanței de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și de fond ce fac de prisos în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentele M. C. R. și M. C. E. instanța reține următoarele aspecte: aceste recurente sunt decedate iar conform precizărilor părților prezente la ultimul termen au decedat în cursul anului 2010. Recursul este formulat în data de 28.02.2011.
Excepția lipsei capacității procesuale (de exercițiu) este o excepție de fond, absolută și peremptorie. Capacitatea procesuală de exercițiu constă în aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a-și valorifica singur drepturile procedurale și de a-și îndeplini singur obligațiile procedurale, deci de a sta în judecată.
În cazul persoanelor fizice capacitatea de exercițiu depline se dobândește la împlinirea vârstei de 18 ani și încetează prin moarte, punere sub interdicție judecătorească sau în situația anulării căsătoriei înainte ca femeia să fi împlinit 18 ani.
În această situație – când partea a decedat anterior introducerii acțiunii – nu sunt aplicabile dispozițiile art. 243 al.1 C.pr.civ, acestea fiind aplicabile doar în situația în care partea decedează pe parcursul procesului (Curtea de Apel Iași, secția civilă, decizia nr.1037/1997).
În cauza de față la data introducerii acțiunii recurentele erau decedate, astfel încât tribunalul va respinge recursul formulat de M. C. R. și M. C. E. împotriva sentinței civile nr. 844/30.09.2010 pronunțată de Judecătoria Hîrlău ca fiind introdus de persoane lipsite de capacitate procesuală.
În ceea ce privește recursul formulat de M. C. D., instanța de control judiciar reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Or, în speță, cererea de chemare în judecată nu a fost semnată de către recurent deși a fost citați cu mențiunea de a se prezenta în instanță și a semna acțiunea sub sancțiunea prevăzută expres de legiuitor în cadrul dispozițiilor art. 302 1 lit. d și 133 C.pr.civ.
Dispozițiile art. 133 al.2 C.pr.civ. referitoare la judecata în primă instanță sunt aplicabile și judecății în apel conform art. 287 al. 2 C.pr.civ. În sensul art. 316 C.pr.civ. aceste dispoziții sunt, de asemenea, aplicabile judecății în recurs, nefiind potrivnice prevederilor legale referitoare la această fază a judecății. Art. 302 ind.1 C.pr.civ. nu face decât să prevadă sancțiunea aplicabilă în cazul lipsei semnăturii, respectiv nulitatea. Modul în care instanța dispune sau nu această sancțiune reprezintă un aspect al judecății căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 133 al.2 prin coroborarea art. 316 cu art. 298 și 287 al.2 C.pr.civ. deoarece rațiunea instituirii acestei sancțiuni procedurale este aceeași în toate fazele procesului, ca și interesul ocrotit de normele ce prevăd sancțiunea nulității atât în primă instanță cât și în căile de atac.
Raportat la considerentele expuse mai sus, tribunalul va declara nulă nul recursul formulat de M. C. D. împotriva sentinței civile nr. 844/30.09.2010 pronunțată de Judecătoria Hîrlău.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenții M. Nicușor și M. C. P. împotriva sentinței civile nr. 844/30.09.2010 pronunțată de Judecătoria Hîrlău instanța reține faptul că prin decizia civilă nr. 527/18.02.2011 Tribunalul Iași a respins recursul formulat de către revizuientul M. Nicușor impotriva sent. civile nr. 844 din 30.09.2010 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, sentință ce a fost menținută.
În aceste condiții, atâta timp cât decizia civilă menționată este irevocabilă cel de-al doilea recurs formulat împotriva aceleași sentințe civile este inadmisibil. Din cuprinsul art. 299 și urm. C.pr.civ. rezultă că împotriva unei hotărâri se poate declara, de partea nemulțumită, un singur recurs. Această prevedere legală este rațională și în concordanță cu principiul puterii de lucru judecat prevăzut de art. 166 C.pr.civ. În consecință al doilea recurs este inadmisibil ( în acest sens s-a pronunțat și Tribunalul Suprem, secția civilă, decizia nr. 1935/1974).
Pentru aceste considerente va respinge – ca inadmisibil - recursul formulat de formulat de M. Nicușor și M. C. P. împotriva sentinței civile nr. 844/30.09.2010 pronunțată de Judecătoria Hîrlău.”
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare M. Nicușor, precizând că instanța de control judiciar nu și-a motivat soluția de respingere a recursului, invocând disp. art.317 alin.1 punctele 1 și 2 din Codul de procedură civilă.
Analizând contestația prin prisma motivelor invocate, a conținutului deciziei contestate și a dispozițiilor legale în vigoare, Tribunalul reține următoarele:
Conform disp art.317 alin. 1 din codul de procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație in anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinita potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost data de judecători cu încalcarea dispozițiilor de ordine publica privitoare la competența.
Analizând actele dosarului de recurs se constată că procedurile de citare a contestatorului au fost îndeplinite conform cerințelor legii pe tot parcursul judecății iar tribunalul era competent atât material cât și teritorial să judece recursul formulat de către recurenți, potrivit art. 2 punctul 3 și art. 299 alin 2 Cod procedură civilă.
Conform disp. art. 318 teza a II-a C. Pr. Civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeala să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Analizând decizia contestată se constată că Tribunalul a respins ca inadmisibil recursul recurentului M. Nicușor împotriva sentinței civile nr. 844/30.09.2010 pronunțată de Judecătoria Hîrlău motivat de faptul că prin decizia civilă nr. 527/18.02.2011 Tribunalul Iași a respins recursul formulat de către revizuientul M. Nicușor impotriva aceleași sentințe civile nr. 844 din 30.09.2010 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, sentință ce a fost menținută.
În aceste condiții, atâta timp cât decizia civilă menționată este irevocabilă corect a reținut instanța de control judiciar că cel de-al doilea recurs formulat împotriva aceleași sentințe civile este inadmisibil. Din cuprinsul art. 299 și urm. C.pr.civ. rezultă că împotriva unei hotărâri se poate declara, de partea nemulțumită, un singur recurs. Această prevedere legală este rațională și în concordanță cu principiul puterii de lucru judecat prevăzut de art. 166 C.pr.civ. În consecință al doilea recurs a fost temeinic și legal motivat ca inadmisibil de către Tribunalul Iași atunci când a pronunțat decizia civilă nr. 1287 din 28 mai 2012.
Pentru toate aceste considerente Tribunalul va respinge, in baza dispozițiilor art. 320 Cod procedura civila, contestația formulată de către contestatorul M. Nicușor împotriva deciziei civile nr. 1287 din 28 mai 2012 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M. Nicușor împotriva deciziei civile nr. 1287 din 28. 05. 2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17. 10. 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.M. L.O. S.C.C. GREFIER,
B.I.
Red. S.C.C.
Tehn. S.C.C.
2 ex./06.11.2012
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 2145/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2194/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
