Uzucapiune. Decizia nr. 2145/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2145/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-10-2012 în dosarul nr. 2145/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Octombrie 2012
Președinte - G. Țapliuc
Judecător - A. M. C.
Judecător - E.-C. P.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2145/2012
Pe rol pronunțarea recursurilor declarate de către Municipiul Iași prin Primar și de către reclamantul M. C. – E. împotriva sentinței civile nr._ din 28.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind M. E. și M. I., având ca obiect uzucapiune accesiune imobiliară.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 26.09.2012 susținerile și concluziile apărătorului intimatului – recurent M. C. E. fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei succesiv pentru 03.10.2012, pentru 10.10.2012 și mai apoi pentru azi, 17.10.2012, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr._/28.11.2011, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Iași și s-a respins ca atare acțiunea formulată de reclamantul M. C. E. în contradictoriu cu acest pârât; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Iași și s-a admis în parte acțiunea reclamantului M. C. E. formulată în contradictoriu cu acest pârât și cu pârâții M. E. și M. I.; s-a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 14,20 mp situată în intravilanul mun. Iași, .. 120 (fost nr. 7), identificată prin punctele 4,5,6,7,12,13,14,4 din planul de situație nr. 1 anexă la raportul de expertiză topo întocmit de expert M. I., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a respins cererea reclamantului de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară asupra casei de locuit în suprafață de 42 mp (în fapt identificați 31,10 mp) din Iași, .. 120, identificată potrivit anexei 1 la raportul de expertiză în construcții întocmit de expert M. A., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.05.2011, sub. nr._, reclamantul M. C. E. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții U. Administrativ T. Municipiul Iași și Consiliul Local al M.. Iași, M. E., M. I., ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate dobândirea, de către reclamant, prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 14,11 mp, situat în Iași, .. 120, jud. Iași. Totodată, reclamantul a solicitat să se constate că are un drept de proprietate asupra casei de locuit în suprafață de 42 mp situată în Iași, .. 120, drept dobândit prin accesiune.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că potrivit certificatului de moștenitor nr. 106/01.10.2010 emis de BNP I. M. este succesor legatar cu tilu particular pentru suprafața de 60 mp teren situat în Iași, .. 120, teren pe care se află o casă de locuit cu suprafața de 42 mp. Testatorul, tatăl defunct al reclamantului, a dobândit terenul pe care se afla casa de locuit pe .. 120, prin atribuire în proprietatea exclusivă prin Decizia irevocabilă nr. 2088/2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul de partaj succesoral nr._/245/2008. Tribunalul Iași, la judecarea recursului promovat de tatăl reclamantului, a omis să se pronunțe cu privire la casa aflată pe terenul de 60 mp din . persoane fizice din prezentul dosar ar fi de acord ca reclamantul să beneficieze de întreg terenul aferent casei de locuit și recunosc acestuia dreptul asupra casei. Reclamantul invocă joncțiunea posesiei exercitate asupra terenului în suprafață de 20,11 mp exercitată de bunicul său patern, G. M., tatăl reclamantului, M. I., și reclamant.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 1846, 1890 C.civ.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 440 lei și timbru judiciar în valoare de 3 RON pentru capătul de cerere având ca obiect uzucapiune și cu taxă judiciară de timbru de 2211 lei și timbru judiciar de 5 lei pentru capătul de cerere având ca obiect accesiune. Raportat la valoarea imobilului construcție stabilită prin expertiză, s-a achitat o diferență de taxă judiciară de timbru de 740 lei pentru capătul de cerere având ca obiect accesiune imobiliară.
Pârâtul M.. Iași a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că terenul ce se cere a fi uzucapat s-ar afla în patrimoniul pârâtului. De asemenea, pârâtul Consiliul Local Iași a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de dispozițiile art. 20 alin. 1, coroborat cu art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale precum și art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001. Mai arată pârâții că pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani ar fi necesar ca reclamantul să depună copii ale actelor fiscale privind plata impozitului pentru imobilul ce face obiectul acțiunii, pentru întreaga perioadă în care s-a exercitat posesia, în caz contrar posesia nefiind exercitată sub nume de proprietar. Potrivit evidențelor pârâtului imobilul în discuție s-ar afla în posesia lui M. Gh. I..
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: certificat de moștenitor nr. 106/01.10.2010 emis de BNP I. M., sent.civ.nr. 6136/24.04.2009 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2008, dec.civ.nr. 2088/06.11.2009 pronunțată în același dosar autorizație de construire, adrese din partea M.. Iași.
S-a încuviințat întocmirea unei expertize în specialitatea construcții, evaluarea proprietății imobiliare, raportul de expertiză regăsindu-se la filele 38-45, precum și un raport de expertiză topometrică (f.51-70
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța de fond a constatat următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, instanța învederează că acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune trebuie exercitată de reclamant în contradictoriu cu adevăratul proprietar al imobilului cu privire la care se pretinde că a operat prescripția achizitivă, adică în contradictoriu cu cel în al cărui patrimoniu de află dreptul de proprietate asupra imobilului, fără a exercita însă, în fapt, și o posesie efectivă asupra acestuia. Pârâtul contestă faptul că ar fi proprietar al terenului ce se dorește a fi uzucapat. Însă din adresa nr._/17.08.2011 emisă de Instituția Arhitectului Șef Iași (f.36) nu rezultă că ar fi înregistrat vreun proprietar al acestui teren, ci doar că terenul se află în posesia lui M. Gh. I.. Or, conform Legii nr. 7/1996 și Protocolului de colaborare nr._/31.10.2008 încheiat între Primăria M.. Iași și ANCPI privind realizarea Cadastrului General, terenurile deținute fără acte de proprietate sau cu acte nule vor fi inventariate în inventarul bunurilor aparținând Domeniului Public sau Privat al M.. Iași. În consecință, M.. Iași poate fi considerat proprietar actual al terenului în discuție, astfel că a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Iași întrucât potrivit art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001 Consiliul Local administrează domeniul public și privat al unității administrativ-teritoriale, fiind doar titularul unui drept de administrare, nu și al unui drept de proprietatea asupra bunurilor din acest patrimoniu, bunuri ce aparțin în proprietate unității administrativ-teritoriale.
Prin dec.civ.nr. 2088/06.11.2009 pronunțată în dosarul nr._/245/2008 s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale lăsate de M. G., bunicul părților persoane fizice din prezentul dosar, și s-a atribuit lui M. Gh. I., tatăl părților persoane fizice din prezentul dosar, terenul în suprafață de 60mp situat în Iași, .. 120 (fostă I. C. nr. 7). Acest teren a fost testat apoi de M. Gh. I. în favoarea reclamantului M. C. E., fapt constatat prin certificatul de moștenitor nr. 106/01.10.2010 emis de BNP I. M..
Astfel, din certificatul de moștenitor nr. 106/01.10.2010 emis de BNP I. M. (f.10) rezultă că în urma decesului tatălui reclamantului, M. I., masa succesorală lăsată de acesta a fost culeasă, în calitate de descendenți de gradul I, de reclamantul M. C. E. și de pârâții M. I. I. și M. E.. Reclamantului M. C. E. i-a revenit, în calitate de moștenitor testamentar cu titlu particular, și suprafața de teren de 60 mp teren situat în Iași, .. 120. Reclamantul susține că, în fapt, stăpânește ca proprietar o suprafață mai mare de teren la această adresă, respectiv, potrivit acțiunii și precizărilor făcute pe parcursul judecății, încă 14,11 mp teren. Deși suprafața deținută în plus față de cea constatată în certificatul de moștenitor era de 20,11 mp, reclamantul a precizat că solicită să se constate că a dobândit, prin uzucapiune, doar 14,11 mp teren deoarece, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1276/18.05.2011 la BNP M. R. M. (f.68,69), a dobândit prin cumpărare o suprafață de 6 mp din acest teren.
Instanța de fond a învederat că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății asupra bunurilor imobile, prin exercitarea unei posesii utile asupra acesteia în termenul prevăzut de lege; în speță, reclamantul a invocat dobândirea proprietății prin uzucapiunea de 30 ani, condițiile ce sunt cerute pentru a opera această uzucapiune vizând, potrivit art. 1890 C.civ. doar exercitarea unei posesii utile și în cadrul unui termen de cel puțin 30 de ani. Conform art. 1847 C.civ. pentru a fi utilă, putând duce, așadar, la prescripție, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Reclamantul a invocat joncțiunea posesiei sale cu posesia exercitată de autorii săi, M. Gh. I. (tatăl defunct al reclamantului) și M. G.(bunicul de pe tată, defunct, al reclamantului). O astfel de joncțiune este posibilă, având în vedere că reclamantul a dobândit, pe calea succesiunii legale, posesia asupra imobilului fiind, așadar, succesor în drepturi ale autorilor săi și, de asemenea, atât autorii reclamantului, cât și acesta din urmă au exercitat o stăpânire de fapt asupra imobilului, fiind vorba, deci, de posesii. Că avem de-a face cu veritabile posesii rezultă din faptul că reclamantul și autorii săi au exercitat atât elementul corpus, rezultând din exercitarea stăpânirii în fapt a imobilului, cât și elementul animus, constând în intenția de a se comporta ca proprietar asupra imobilului, așa cum reiese din adresa nr. 8340/16.06.2006 (f.12), în care se arată că încă din 1952 M. Gh. I. plătea impozit pentru terenul din Iași, .. 120, și adresa nr._/17.08.2011 emisă de Instituția Arhitectului Șef Iași (f.36), din care reiese că terenul în suprafață totală de 85 mp situat la amintita adresă ar fi în posesia lui M. Gh. I.. Elementul animus rezultă și împrejurarea că în cadrul dosarului nr._/245/2008 instanța de recurs a decis atribuirea terenului de 60 mp parte din trenul de 80,11 mp lui M. Gh. I. în considerarea faptului că acesta stăpânea în fapt imobilul respectiv, iar celelalte părți la partaj au fost de acord cu această atribuire, necontestându-se drepturile invocate de M. Gh. I. asupra întregii suprafețe de 80,11 mp. Reclamantul, invocând prescripția de 30 de ani, singura cerință pentru ambele posesii, ca prin joncțiunea acestora să se ajungă la uzucapiune, este caracterul util al acestora, prin întrunirea condițiilor prevăzute de art. 1847 C.civ.
Caracterul continuu al posesiei presupune ca posesia să fie exercitată în mod regulat, fără intermitențe prea mari, raportat la natura bunului imobil ce face obiectul posesiei. Reclamantul, în calitate de posesor actual, beneficiază de prezumția de continuitate și neîntrerupere a posesiei, prevăzută de art. 1850 C.civ., potrivit căreia dacă posesorul actual probează că a posedat la un moment dat mai înainte este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără ca aceasta să împiedice proba contrară. Pârâtul nu a făcut proba că posesia ar fi avut caracter discontinuu sau ar fi fost întreruptă. Potrivit art. 1851 C.civ., posesia este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului. Nu s-a probat că s-ar fi prezentat vreo persoană să tulbure exercitarea posesiei.
Caracterul public al posesiei utile este definit de art. 1852 C.civ., ca fiind o posesie care nu este exercitată în ascuns de adversarul proprietarului sau în așa fel încât acesta nu ar putea să o cunoască. Or, din adresele de la DFPL Iași, rezultă că posesia asupra terenului a fost exercitată în mod public, fiind plătite impozitele pentru acest teren. De altfel, clandestinitatea este foarte greu de conceput în privința bunurilor imobile, acestea fiind susceptibile de posesie ascunsă mai mult teoretic,iar din felul în care autorii reclamantului și apoi reclamantul, s-au comportat cu privire la imobil reiese intenția acestora de a se comporta ca proprietar al imobilului, exercitând, așadar, o posesie sub nume de proprietar. Caracterul de posesie sub nume de proprietar rezultă și din faptul că acest teren a fost testat mai întâi de M. G. lui M. I., iar apoi de M. I. reclamantului. De asemenea, frații reclamantului, pârâții persoane fizice din acest dosar, nu au contestat împrejurarea că reclamantul ar fi exercitat o veritabilă posesie asupra terenului în discuție, față de care s-a comportat ca adevărat proprietar, intervertind astfel precaritatea rezultând din starea de indiviziune succesorală în posesie.
Din cele mai sus arătate rezultă că posesiile a căror joncțiune se solicită au caracter util. De asemenea, instanța a constatat că de la data la care s-a început exercitarea posesiei asupra terenului, la nivelul cel puțin al anului 1952 (așa cum reiese din adresa nr. 8340/16.06.2006 (f.12), și până la momentul introducerii cererii, 05.05.2011, au trecut mai mult de 30 de ani. D. urmare, instanța, în baza art. 1890 C.civ., a admis cererea reclamanților de constatare a dobândirii, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 14,20 mp situată în intravilanul mun. Iași, .. 120 (fost nr. 7), identificată prin punctele 4,5,6,7,12,13,14,4 din planul de situație nr. 1 anexă la raportul de expertiză topo întocmit de expert M. I., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În ceea ce privește cererea reclamantului de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra casei, instanța a învederat că această casă face parte din masa succesorală lăsată de autorii săi, M. G. și M. I., fiind menționată în actul de vânzare-cumpărare încheiat la 03.11.1942 (f.59) de bunica reclamantului. Casa este situată pe terenul în suprafață de 60 mp ce a făcut deja obiectul partajului și face în mod clar parte din masa succesorală. Deși nu a fost inclusă în masa succesorală supusă partajului în dosarul nr._/245/2008, această casă face parte din masa succesorală, putându-se recurge la un partaj distinct doar cu privire la acest bun. Întrucât părțile persoane fizice au un drept de proprietate indiviz asupra casei de locuit, modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate exclusiv asupra casei (sau a unei părți din ea) este ieșirea in indiviziune succesorală și cu privire la acest bun și nu invocarea accesiunii imobiliare, ce poate opera doar în situația în care nu ar fi cunoscuți proprietarii construcției respective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, atât reclamantul M. C. E. cât și pârâtul Municipiul Iași.
În recursul său, pârâtul Municipiul Iași arată că având în vedere obiectul acțiunii, respectiv uzucapiune, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât proprietarul nediligent ori, pârâții Municipiul Iași și Consiliul Local al Municipiului Iași nu pot avea calitatea de proprietar împotriva cărora ar trebui să se îndrepte reclamanții. Pentru a avea calitate procesuală pasivă trebuie să existe identitate între persoana chemată în judecată și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății. Reclamanții trebuie să justifice calitatea procesuală pasivă. În speță, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al pârâților asupra imobilului. Simplul fapt că imobilul se află situat pe raza unității administrativ-teritoriale nu este suficient pentru a demonstra dreptul de proprietate al pârâților. Rolul activ al instanței, ca principiu fundamental al procesului civil, nu trebuie confundat cu obligația acesteia de a administra ea însăși toate probele cauzei deduse judecății, în lipsa unor diligente depuse de reclamant. O astfel de interpretare ar intra în contradicție cu un alt principiu al procesului civil, cel al disponibilității, potrivit căruia reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, învestește instanța cu soluționarea unei anumite cauze, iar conform art.129 alini C. și art.1169 Cod Civil, are obligația procesuală de a-și proba pretențiile. Dreptul de proprietate ce se invocă pe calea prescripției achizitive urmează a fi opus celui care poate invoca un drept de proprietate asupra imobilului. Consideră că persoanele ce pot invoca un drept de proprietate asupra imobilului pot fi posibilii moștenitori ai adevăraților proprietari.
Reclamantul susține că autorul său, defunctul M. loan a dobândit terenul pe care se află casa de locuit prin atribuire exclusivă prin decizia irevocabilă nr.2088/2009, pronunțată de Tribunalul lași în dosarul de partaj succesoral nr._/245/2009. Față de acest aspect, înainte de a se pronunța, instanța de judecată trebuie să clarifice situația juridică a terenului în litigiu.După decesul autorului terenul a intrat în proprietatea reclamantului în baza certificatului de moștenitor. Potrivit art.644 Cod civil, dreptul de proprietate se dobândește și se transmite prin succesiune iar, conform art.26 alin.1 din Legea nr.7/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înțelege să dispună de ele".
În conformitate cu art.111 C.P.C. „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului". Față de acțiunile având ca obiect constatarea dreptului de proprietate ca efect al prescripției achizitive, Comisia de Unificare a practicii CSM, în ședința din 01.04.2009, stabilește că „acțiunea poate fi introdusă în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială sau cu vecinii imobilului în situația în care proprietarul imobilului este necunoscut. Simpla afirmație a reclamantului că nu cunoaște proprietarul imobilului nu poate conferi calitate procesuală pasivă unității administrativ teritoriale." Dreptul de proprietate ce se invocă pe calea prescripției achizitive urmează a fi opus celui care poate invoca un drept de proprietate asupra imobilului.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului lași, motivat de faptul că potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, „comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale" Mai mult decât atât art.21 din aceeași lege dispune la alin.1 că „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", acestea „sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”. Potrivit alin. 2 al art. 21 din lege, „în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean”. Consiliul local, potrivit art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, „administrează” domeniul public și privat al orașului”, fiind doar titularul dreptului de administrare, nu și titularul dreptului de proprietate.
De asemenea, art.61 și art.62 din Legea nr.215/2001 prevede că „primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică" și „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție".
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că unitatea administrativ -
teritorială are personalitate juridică și poate sta în nume propriu în judecată, fiind
reprezentată de către primar. Se deduce de asemenea că, Consiliul Local al
Municipiului lași nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte
în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art.41 alin.1 Cod de Procedură
Civilă: „orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie
parte în judecată".
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, sub nume de proprietar și nu a unui detentor precar, este necesar să se depună copii ale actelor fiscale privind plata impozitului pentru imobilul ce face obiectul acțiunii, pentru întreaga perioadă în care s-a exercitat posesia, în caz contrar, posesia nefiind exercitată sub nume de proprietar (chiar dacă legiuitorul nu impune îndeplinirea vreunei condiții într-o astfel de acțiune, prin raportare la prevederile Legii nr.7/1996, la înscrierea posesiei asupra unui bun imobil se prezintă obligatoriu și certificatul de atestare fiscală privind taxe locale și alte venituri ale bugetului local). în lipsa acestor înscrisuri, se consideră că imobilul a fost posedat prin simplă îngăduință a proprietarului, posesorul fiind un detentor precar.
De asemenea, este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții, prima fiind aceea ca posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată (continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar), iar cea de-a doua condiție fiind aceea că posesia să fi fost exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună sau de rea credință.
Potrivit evidențelor instituției, în urma verificărilor efectuate atât pe planurile cadastrale ale posesorilor (Anexa A), cât și în registrele cadastrale ale posesorilor, imobilul situat în .. 120 este identificat în tarlaua 9, format din parcelele 523, 523/1 cu suprafața de 85 mp fiind în posesia domnului M. Gh. I..
În mod greșit s-a pronunțat instanța de fond cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 14,20 mp, în contradictoriu cu Municipiul Iași, atâta vreme cât a arătat instanței că acest pârât este lipsit de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra construcției, în mod corect instanța a respins acest capăt de cerere.
Reclamantul M. C. E. critică sentința primei instanțe sub aspectul greșitei motivări a capătului de cerere respins. În acest sens, recurentul a susținut că judecătorul fondului nu a dat dovadă de rol activ în sensul art. 129 alin. 5, motiv pentru care a reținut eronat că imobilul casă de locuit situat în Iași, .. 120 face parte din masa succesorală a autorului M. I. și că trebuie introdusă o nouă acțiune de ieșire din indiviziune cu privire la acest bun imobil (ultimul paragraf din considerentele sentinței). Această situație reținută este în contradicție cu cele reținute în ultimul alineat al paginii 2 din sentință unde se reține că terenul în litigiu (Iași, .. 120) a fost testat de autorul M. Gh. I. în favoarea lui (legat cu titlu particular) dar nu se observă că și casa de locuit situată pe acest teren este trecută în testament. Față de cele de mai sus, rezultă cu certitudine că locuința din Iași, .. 120 nu trebuie să facă obiectul ieșirii din indiviziune deoarece este un legat cu titlu particular în testamentul autorului care conține mai multe legate. Soluția legală în speța de față este admiterea recursului și înlocuirea motivării respingerii cererii având ca obiect accesiunea imobiliară, referitoare la casa de locuit din Iași, .. 120 cu motivarea că acest imobil împreună cu terenul aferent figurează în testamentul legat cu titlu particular urmând să fie completat în Certificatul de moștenitor (prin rectificare) și imobilul casă de locuit.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-recurent Primarul Municipiului Iași a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantul M. C. E.. În motivarea acestei poziții procesuale, intimatul recurent a reluat aspectele expuse în cererea de recurs relative la lipsa calității procesual pasive a Consiliului local al Municipiului Iași și a Municipiului Iași în ce privește dreptul de proprietate pretins de reclamant asupra terenului pe calea uzucapiunii de lungă durată.
În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra construcției, reclamanții au reglementată cale specială, având posibilitatea de a obține certificat de atestare a construcției. Potrivit art. 55 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „în cadrul construcțiilor realizate înainte de . Legii nr. 453/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, înscrierea se face în baza certificatului prin care se atestă că imobilul este înregistrat în registrul agricol, precum și în evidențele fiscale, eliberat de primarul unității administrativ-teritoriale unde este amplasată acea construcție”. Raportat la motivele de recurs invocate de M. C. E., consideră că acestea nu pot fi primite de către instanța de judecată, iar față de acest aspect, consideră acțiunea ca fiind inadmisibilă.
Recurentul-intimat M. C. E. nu a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Municipiul Iași dar prin concluziile formulate cu prilejul închiderii dezbaterilor a solicitat respingerea acestuia.
În această fază procesuală nu au fost administrate probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiate recursurile formulate.
Prima instanță a fost investită de reclamantul M. C. E. cu soluționarea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții Municipiul Iași, Consiliul Local al Municipiului Iași, M. E. și M. I., având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantului, prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra terenului în suprafață de 14,11 mp situat în Iași, .. 120 și constatarea dreptului de proprietate prin accesiune asupra casei de locuit în suprafață de 42 mp situată în Iași, .. 120.
Prin sentința ce face obiectul prezentei căi de atac, Judecătoria Iași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Iași și a respins ca atare acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât. Prin urmare, criticile formulate de recurentul Municipiul Iași relative la greșita respingere a excepției lipsei calității procesual pasive a Consiliul Local al Municipiului Iași nu pot fi primite, recurentul aflându-se în mod evident în eroare asupra modului de soluționare de către prima instanță a acestei excepții.
În ce privește motivul de recurs ce vizează lipsa calității de proprietar a Municipiului Iași asupra terenului în litigiu, nici acesta nu poate fi primit. Situația de fapt a fost reținută în mod corect de prima instanță care a stabilit, pe baza probatoriului administrat în cauză că terenul în litigiu nu figurează în evidențele cadastrale ca aparținând vreunui proprietar.
Potrivit art. 477 cod civil „toate averile vacante și fără stăpân, precum și a persoanelor care mor fără moștenitori sau ale căror moșteniri sunt lepădate, sunt ale domeniului public”. Textul menționat este explicitat de dispozițiile art. 25 din legea nr. 213/1998, potrivit cărora „în accepțiunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public cuprinsă în art. 477 Cod civil, se înțelege domeniu privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale, după caz”.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății unui imobil, reprezintă în mod indirect și o sancțiune a fostului proprietar care, prin pasivitatea lui a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane ce s-a comportat ca un adevărat proprietar. Efectele uzucapiunii nu operează de drept ci ele trebuie constatate pe cale judecătorească, conform art. 1841 Cod civil. Având în vedere că mecanismul constatării dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii are două consecințe la fel de importante, respectiv nașterea unui drept de proprietate în favoarea posesorului care îndeplinește condițiile impuse de art. 1837, 1846 și 1890 Cod civil, cât și stingerea dreptului de proprietate al fostului proprietar, doctrina și practica au statuat în sensul că această constatare nu se poate face decât în contradictoriu cu adevăratul proprietar. Problema apare atunci când asupra imobilului pentru care se invocă exercitarea unei posesii îndelungate, nu există nicio persoană care să invoce un drept de proprietate, iar în evidențele cadastrale și fiscale nu poate fi identificat un titular al dreptului de proprietate asupra terenului în cauză. Aceasta este situația și în cauza de față, neputând fi indicat un titular al dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul litigiului. Chiar dacă terenul a aparținut la un moment dat unei persoane fizice, fie că acesta a decedat fără moștenitori fie că au existat însă nu și-au exercitat drepturile ce decurgeau din această calitate și au abandonat bunul, acesta a intrat în proprietatea unității administrativ teritoriale prin efectul dispozițiilor art. 464,477 Cod civil, în virtutea aptitudinii generale conferite de prevederile legale menționate de a dobândi bunurile fără stăpân. Faptul că unitatea administrativ teritorială nu a efectuat formalitățile necesare pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, nu înlătură calitatea de proprietar a pârâtului, dobândită prin efectul dispozițiilor Codului civil, condiții în care se reține că în mod just prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului Iași. În considerarea celor expuse, tribunalul constată neîntemeiate criticile aduse sentinței primei instanțe sub acest aspect astfel că va respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Iași.
În ce privește recursul declarat de reclamantul M. C. E., acesta nu vizează soluția dată de judecătorul fondului în capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcției ci considerentele avute în vedere la dezlegarea dată acestui capăt de cerere. Legat de acest aspect, tribunalul reține că reclamantul M. C. E. este unul din moștenitorii defunctului M. I., potrivit certificatului de moștenitor nr. 106/01.10.2010, emis de BNPA V. D., I. M. și C. Cremona Stoinca (filele 10 - 11 dosar fond). Din considerentele deciziei civile nr. 2088/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2008 în cauza privind partajul succesoral după defunctul M. I.G. (bunicul reclamantului), rezultă că M. M. – bunica reclamantului a lăsat moștenire soțului ei, M. G., suprafața de 60 mp situată în Iași, .. 7 (actualmente nr. 120) și care are edificată pe acesta, imobil dobândit de M. M. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 03.11.1942 (act aflat la fila 59 dosar fond). La rândul său, M. G. a testat în favoarea fiului său, M. I. imobilul menționat. Cu ocazia partajului succesoral, după defunctul M. G., nu s-a solicitat includerea în masa de partaj și a construcției edificate pe suprafața de 60 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare intervenit în 1942, însă acest lucru nu poate justifica admiterea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate prin accesiune, situația putând fi reglată printr-un partaj suplimentar, cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va respinge ca neîntemeiat și recursul formulat de reclamantul M. C. E. împotriva sentinței civile nr._/28.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de către Municipiul Iași prin primar și de către reclamantul M. C. – E. împotriva sentinței civile nr._ din 28.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. Țapliuc A. M. C. E. – C. P.
Pentru judecător pensionat
semnează vicepreședintele instanței
Grefier,
N. E.
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./25.06.2013
Judecător fond Ș. A. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2150/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2154/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
