Fond funciar. Decizia nr. 2200/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2200/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-10-2012 în dosarul nr. 2200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Octombrie 2012
Președinte - O. L.
Judecător M. S.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIE Nr. 2200/2012
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta B. A. împotriva sentinței civile 48/10.01.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar, plângere împotriva Hot. .> La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța constată că în cauză a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă și nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 48/10.01.2012 pronunțată de Judecătoria P. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de petenta B. A. în contradictoriu cu intimata C. Județeană Iași de Fond Funciar.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: potrivit documentatiei depusa la dosarul cauzei, petenta B. A. a formulat cererea de reconstituire, inregistrata sub nr. 58/12.09.2005, pentru suprafata de 1,14 ha teren padure, in calitate de mostenitoare a defunctului Baraiac G..
Potrivit certificatului de nastere, petenta este fiica lui Baraiac G. si C., nascuta fiind la 15 aprilie 1955.
Petenta, prin aparator, sustine ca in mod eronat s-a mentionat in certificatul de nastere al sau ca fiind tatal Baraiac G., cand in realitate acesta este Baraiac I., fiul lui Baraiac G., acesta din urma fiind fostul proprietar al terenului solicitat spre reconstituire.
Insa petenta, desi a incercat modificarea prenumelui tatalui pe cale administrativa(adresa fila 31 dosar), nu a facut nici o dovada a rectificarii certificatului de nastere, astfel incat acesta, valabil fiind, isi produce efectele juridice depline.
De altfel, in chiar cererea de reconstituire, petenta arata ca este fiica lui G. si C.. Mai mult, in cererea sa petenta invedereaza ca suprafata de 1,1496 ha teren impadurit provine de la tatal sau, Baraiac G., care a obtinut terenul in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 3939/28.09.1927.
Luand in considerare cele indicate de catre insasi petenta in cursul procedurii de reconstituire funciara, aceasta nu poate fi mostenitoarea(fiica) numitului Baraiac G., cel ce apare in calitate de cumparator in contractul de vanzare-cumparare nr. 3939/28.09.1927, intrucat acesta a decedat, potrivit adeverintei de la fila 18 dosar, in anul 1936, iar petenta s-a nascut in anul 1955.
De asemenea, petenta nu a facut dovada faptului ca este fiica lui Baraiac I., fiul lui Baraiac G., cel decedat in anul 1936, certificatul de nastere al acesteia indicand ca este fiica lui Baraiac G. (altul decat cel ce apare in contractul de vanzare-cumparare incheiat in anul 1927 ), fata de care instanta nu a constatat existenta vreunei foste proprietati detinute anterior preluarii de catre stat.
In atari conditii, avand in vedere proba absoluta pe care certificatul de nastere o face cu privire la ascendentii petentei, instanta de fond a constatat ca petenta nu a facut dovada faptului ca este persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafata de 1,14 ha teren padure.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta B. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Arată recurenta faptul că, la fond, a arătat faptul că părinții săi se numesc B. I. și C., astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la dosar. Părinții săi s-au căsătorit pe data de 6.10.1946. În certificatul de naștere al recurentei petente s-a strecurat o greșeală în sensul că la rubrica numele tatălui nu s-a trecut I. ci G. (bunicul său), acesta fiind și motivul avut în vedere la fond pentru respingerea acțiunii. A încercat să soluționeze pe cale administrativă acest aspect dar nu a reușit să finalizeze întrucât primarul a îndrumat-o către instanța de judecată.
P. cele arătat recurenta solicită admiterea recursului și reconstituirea dreptului său pentru 1,14 ha teren cu vegetație forestieră.
În dovedire s-a solicitat proba cu acte. Recursul nu a fost motivat în drept.
A reținut tribunalul faptul că recursul a fost formulat în termen, motivat, semnat, fiind scutit de plata taxei de timbru.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pentru următoarele motive: din întreaga documentație depusă la dosar nu rezultă faptul că bunicul recurentei ar fi cumpărat suprafața de 1,14 ha teren în anul 1927 iar tatăl recurentei ar fi moștenit acest teren.
Potrivit cererii olografe nr. 58/12.09.2005 recurenta este fiica lui B. G. și C. și solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1, 14 ha în calitate de moștenitoare după B. G.. Recurenta nu a efectuat demersurile necesare pentru rectificarea acestei erori. Pe lângă faptul că numele tatălui recurentei este B. G. și nu I., din certificatul de naștere rezultă și vârsta tatălui în anul 1935 (B. G. fiind decedat în anul 1936), respectiv de 31 de ani. Astfel, la data încheierii actului de veșnică vânzare invocat de recurentă (1927) tatăl recurentei avea vârsta de 3 ani. Pe de altă parte, dacă B. G. din actul de veșnică vânzare ar fi bunicul recurentei, conform certificatului de deces depus la dosar, fiind născut în anul 1871, ar fi avut vârsta de 53 de ani la data nașterii tatălui recurentei, în anul 1924, ceea ce este greu de crezut.
Se mai invocă dispozițiile art. 1 Lg. 119/1996.. În dovedire s-a solicitat proba cu acte și alte mijloace de probă admise de lege.
La dosarul nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursul este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Potrivit art. III din Legea nr.247/2005, Titlul VI privind modificarea și completarea L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale L. nr. 169/1997, legea dă dreptul persoanelor fizice și persoanelor juridice să formuleze cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață nereconstituite potrivit legilor fondului funciar până la data intrării în vigoare a L. nr.247/2005.
Conform Lg. nr. 119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civila, art. 60 al.1: „ Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (2) În cazul anulării, completării și modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanței judecătorești se face de către persoana interesată, de structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor ori de către parchet. Cererea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor și a concluziilor procurorului”.
Conform art. 61 „(1) Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul dispoziției primarului unității administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar județean de evidență a persoanei. (3) Dispoziția prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea emitentă, în condițiile legii”.
În cauza de față nemulțumirea recurentei privește faptul din cauza unei simple erori cu privire la prenumele tatălui (I. în loc de G.) nu i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața solicitată.
Reține instanța de control judiciar că, astfel cum rezultă din Normele metodologice de aplicare a lg. 119/1996, art. 130 rectificarea presupune – într-adevăr – o simplă greșeală materială, însă în cauza de față, nu putem vorbi de o simplă greșeală materială pentru care nu sunt necesare verificări, ci de o modificare a actului de stare civilă conform art. 127 al.3 din actul normativ menționat.
În aceste condiții legiuitorul a prevăzut o anume procedură ce trebuie urmată de cel interesat, anumite verificări ce trebuie să stabilească temeinicia cererii respective. Această procedură nu a fost urmată în cauză de către recurenta reclamantă, motiv pentru care actul de stare civilă depus la dosar – din care rezultă faptul că este fiica lui BÂRÂIAC G. și C., este valabil (produce efecte juridice) astfel încât va fi avut în vedere de instanța de judecată. Mai mult, decât atât – astfel cum corect a reținut instanța de fond – chiar reclamanta a arătat în cererea de reconstituire faptul că este fiica lui G. și C..
Potrivit dispozițiilor art.11 din Legea nr.18/1991 republicată, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Verificând hotărârea contestată, instanța de fond a reținut că la emiterea acesteia pârâta a respectat dispozițiile legale enunțate și a apreciat corect actele depuse la dosar de către petentă.
Având în vedere cele menționate mai sus (ce se desprind chiar din declarațiile reclamantei și din actele de stare civilă depuse la dosar în copie) soluția instanței de fond este temeinică și legală, neputându-se reține identitate între BÂRÂIAC G. din actul de veșnică vânzare din 28.09.1927 depus la fond – fila 17 verso – și BÂRÂIAC G., ce figurează în actele de stare civilă depuse la dosar din care rezultă faptul că acesta este tatăl recurentei reclamante, care avea vârsta de 31 de ani la data de 15.04.1955 (deci era născut în anul 1924). Mai mult, așa cum reține și intimata – în cuprinsul întâmpinării – nu este posibil să existe identitate între tatăl recurentei reclamante și cel ce figurează în actul de vânzare cumpărare și care era născut în anul 1871 și a decedat la data de 27.12.1936 (moment la care recurenta reclamantă nu era născută).
P. considerentele expuse instanța de control judiciar reține faptul că nu s-a făcut dovada de către recurenta reclamantă a faptului că este fiica lui BÂRÂIAC G. din actul de veșnică vânzare din 28.09.1927 iar în ceea ce privește tatăl acesteia - BÂRÂIAC G. născut în anul 1924 – nu există vreo dovadă că ar fi deținut anterior o proprietate preluată de stat, aspect ce să justifice admiterea recursului.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge recursul formulat declarat de petenta B. A. împotriva sentinței civile nr. 48/10.01.2012 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2012.
Președinte, O. L. | Judecător, M. S. | Judecător, I. D. |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 23.11.2012
JUD. FOND – N. E. P.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2501/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2442/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
