Pretenţii. Sentința nr. 2891/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2891/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-11-2012 în dosarul nr. 2891/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Noiembrie 2012
Președinte - E.-C. P.
Grefier I. B.
Sentința civilă nr. 2891
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții B. M., B. Ș. O., B. C. prin reprezentanți legali B. M. și B. Ș. O. în contradictoriu cu pârâta A. M., CABINET O. ȘI G. E., S. DE A. ȘI R. A. S.A, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.10. 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la data de 17 octombrie 2012, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 24 octombrie 2012, apoi la data de 31 octombrie 2012, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
P. cererea înregistrată sub nr. 6762/245/08.04.2008 reclamanții B. M. și B. Ș. O., în nume propriu și pentru fiica lor minoră B. C., au solicitat în contradictoriu cu pârâta A. M., obligarea acesteia la plata sumei de 100.000 Euro la cursul zilei din data plății, reprezentând contravaloarea protezelor ortopedice aplicate minorei B. C. și care urmează a fi aplicate până la maturarea sistemului osos al membrelor inferioare, precum și la plata sumei de 100.000 Euro care reprezintă contravaloarea prejudiciului moral suferit de reclamanți în calitate de părinți ai unui copil născut cu grave malformații în urma acțiunii ilicite a pârâtei.
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr., 6763/245/08.04.2008 reclamanții B. M. și B. Ș. O., în nume propriu și pentru fiica lor minoră B. C., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul cabinetul Obstetrică G. E. obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 Euro la cursul zilei din data plății, reprezentând contravaloarea protezelor ortopedice aplicate minorei B. C. și care urmează a fi aplicate până la maturarea sistemului osos al membrelor inferioare, precum și la plata sumei de 100.000 Euro care reprezintă contravaloarea prejudiciului moral suferit de reclamanți, în calitate de părinți ai unui copil născut cu grave malformații în urma acțiunii ilicite a angajatului pârâtului, respectiv A. M..
Motivând în fapt cele două cereri formulate reclamanții susțin că B. M., rămânând însărcinată, s-a adresat Cabinetului privat de Obstetrică, G. și Ecografie Generală E., cu sediul în Iași, Șoseaua P. nr. 4, pentru urmărirea evoluției sarcinii și depistarea eventualelor anomalii ale fătului. Aici a fost preluată nu pârâta dr. A. M., care s-a recomandat ca fiind medic primar obstetrică ginecologie. Conform protocoalelor în vigoare, evaluarea ecografică a sarcinii implică un număr de cel puțin trei examene, câte unul pentru fiecare trimestru de sarcină, scopul fiind depistarea eventualelor malformații congenitale. Fără a avea competență profesională pentru efectuarea de ecografii și fără a aduce la cunoștință acest fapt, aceasta a efectuat pe perioada sarcinii mai multe ecografii, al căror cost a fost achitat, ultima dintre ele fiind efectuată cu patru zile înainte de naștere, de fiecare dată asigurând că sarcina decurge în mod normal și că evoluția fătului este normală din punct de vedere anatomic.
La data de 02.02.2004 B. M. a data naștere unui copil cu o malformație locomotorie gravă care ar fi putut fi observată cu ușurință de un medic având competență în ecografie și care, dacă ar fi fost sesizată în mod competent, ar fi condus la necesitatea întreruperii sarcinii, chiar și prin mica cezariană.
Așa cum rezultă din Hotărârea Comisiei pentru Protecția Copilului Iași nr. 555/R1/09.03.2004 copilul prezintă diagnosticul de „anomalie congenitală membre inferioare, focomielie membru inferior drept, hipoplazie femur stâng, sindoctilie deget II-III picior stâng”, diagnostic ce a determinat încadrarea acestuia în gradul de handicap grav, în limbaj comun, copilului îi lipsește membrul inferior drept, piciorul fiind implantat direct în bazin, iar piciorul stâng, mai scurt decât normal, are două degete lipite. Implicațiile medicale ale malformației impun pe întreaga durată a vieții repetate intervenții chirurgicale, protezări succesive și lungi perioade de recuperare medicală. Până la momentul când copilul a împlinit deja 4 ani, acesta a fost supus în mod repetat la intervenții chirurgicale complicate și epuizante atât pentru el cât și pentru familie și, în prezent, „se bucură” de o așa-zisă mobilitate care nici măcar nu tinde spre normalitate datorită unei proteze ortopedice. Această proteză trebuie însă schimbată periodic deoarece copilul este în creștere și necesită, totodată, o îngrijire și o supraveghere cu totul deosebită.
Consideră reclamanții că rezulta natura penală incontestabilă a faptei pârâte A. M. și pe lângă sancțiunea disciplinară aplicată acesteia în considerarea situației prezentate mai sus de Colegiul Medicilor din Iași prin decizia nr. 192/06.12.2004; din punct de vedere civil pârâta a creat un prejudiciu material incontestabil constând în cheltuielile prezente și viitoare de protezare periodică a copilului la care se adaugă cheltuielile prezente și viitoare privind intervențiile chirurgicale repetate și îngrijirea specială a acestuia iar pe plan moral i-a afectat în mod profund și ireversibil faptul că a dat naștere unui copil cu un grav și iremediabil handicap. În acest caz, din punct de vedere civil, prejudiciul este în mod clar rezultatul faptei ilicite descrise care a dus în mod evident la încălcarea unor drepturi fundamentale (dreptul la informare, dreptul la opțiune) consfințite atât de reglementări fundamentale în vigoare (CEDO, Constituția României) cât și de norme nescrise ale dreptului și reguli de bun simț ale vieții.
Susțin că ,așa cum a reținut și Colegiul Medicilor din Iași, A. M. a încălcat în mod grav normele de etică și deontologie profesională atunci când a exercitat activități de practică medicală fără a avea competență în ceea ce privește examinarea ecografică în timpul sarcinii. În acest fel, reclamanții au fost privați de dreptul de a fi corect informați cu privire la starea medicală a fătului și, pe cale de consecință, au fost privați de dreptul de a opta cu privire la întreruperea cursului sarcinii posibilitate legală pe care o avea cuplul datorită malformației locomotorie gravă pe care o prezenta fătul.
Vinovăția reprezintă acțiunea conștientă față de faptă și urmările sale la momentul săvârșirii ei sau imediat după aceasta. Vivovăția este de necontestat și are forma intenției, autoarea A. M. prevăzând rezultatul faptei și acceptând posibilitatea producerii lui.
Repararea prejudiciului trebuie să aibă în vedere principiul reparării integrale, ceea ce înseamnă că trebuie acoperit nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens) dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Solicită repararea prejudiciului prin echivalent bănesc deoarece repararea în natură nu este posibilă.
Totodată în cazul în care se va ridica excepția prescripției acțiunii solicită având în vedere dispozițiile art. 19 din Decretul 167 din 1958 și să se admită cererea privind repunerea în termenul de prescripție raportat la următoarele considerente. În toată perioada începând cu nașterea copilului principala preocupare a reclamanților a fost stabilizarea copilului din punct de vedere medical. Intervențiile chirurgicale complicate și tratamentele postoperatorii îndelungate și costisitoare au reprezentat prioritatea reclamanților care și-au canalizat toate eforturile materiale și morale în acest sens și nu și-au permis cheltuieli suplimentare cu eventuale procese. În acest caz, orice om tinde în mod natural să se focalizeze pe ajutorarea persoanei aflată în suferință și nu, în mod prioritar, pe regularizarea problemelor din punct de vedere juridic, depășirea termenului de prescripție neputând fi considerată ca fiind imputabilă. Abia la finalul lunii martie 2008, revenind de la un control efectuat la o clinică din Budapesta, reclamanții arată că fiind depășiți de costurile implicate, au apelat la un avocat pentru sprijin.
Raportat la acest moment precum și la implicațiile nelimitate în timp atât de ordin financiar cât și de ordin moral ale cazului consideră că cererea de repunere în termenul de prescripție respectă dispozițiile art. 19 alin. 2 din decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 998 – 999 Cod civil.
Reclamanții au precizat la termenul din 01.04.2009 momentul de la care au început să curgă daunele materiale și morale ca fiind 02.02.2004.
P. sentințele civile nr. 6664/27.05.2008 și nr., 6665/27.05.2008 a fost declinată în favoarea Tribunalului Iași competența de soluționare a cererilor înregistrate sub nr._ și respectiv nr._ cauzele fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ și nr._ .
P. încheierea pronunțată la 26.11.2008 Tribunalul Iași a dispus conexarea cererii ce face obiectul dosarului nr._ la cererea din dosarul nr._
Pârâta A. M. a formulat cerere de chemare în garanție a Societății de A. și R. A. S.A. în baza polițelor_/2003 și nr._/2004 și întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a minorei B. C., excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția netimbrării cererii și pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată motivat de argumentele ce vor fi expuse in continuare.
Arata parata A. M. ca,în conformitate cu dispozițiile art.3 și 8 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție a dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită printr-o faptă ilicită, așa cum pretind reclamanții, este de 3 ani, termenul fiind împlinit la data de 02.02.2007, adică după 3 ani de la data nașterii copilului, moment în care reclamanții au luat cunoștință de malformațiile acestuia
În ce privește repunerea în termen solicitată de reclamanți în baza art.19 din Decretul nr. 167/1958,, invoca parata ca este neîntemeiată. Pretind reclamanții că în toată perioada începând de la nașterea copilului și până în prezent, principala preocupare a reclamanților ar fi fost stabilizarea copilului din punct de vedere medical și abia la finalul lunii martie 2008 ar fi apelat la un avocat pentru un sprijin, pentru regularizarea problemelor din punct de vedere juridic.
Această susținere o considera parata absolut nereală, căci încă de la nașterea copilului reclamanta B. M. s-a adresat atât Colegiului Medicilor cât și Organelor de Urmărire Penală cu plângeri împotriva sa, apelând chiar și la servicii avocațiale.
Mai mult chiar, plângerea penală fiind soluționată cu rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, a fost urmată de reclamantă cu o plângere în instanță împotriva soluției Parchetului, apelând la servicii avocațiale.
Arata parata ca aceste plângeri, atât cea la Colegiul Medicilor, cât și cea penală s-au soldat cu exonerarea sa de sancțiuni disciplinare pe linie profesională cât și de respingere a plângerilor penale și menținerii soluției de neîncepere a urmăririi penale; acestea fiind confirmate de hotărâri judecătorești definitive ce se află la dosarul cauzei și care fac dovada celor susținute.
Cu alte cuvinte, pretinsa preocupare a reclamanților vizând prioritatea medicală și nu cea juridică în legătură cu această nefericită întâmplare, nu este deloc reală, afirmațiile fiind făcute doar pentru a masca renunțarea până la acest moment la o acțiune injustiție, precum cea de față.
De altfel, atât organele de poliție cărora s-au adresat cât și avocații care le-au dat consultanță la momentul respectiv le-au pus în vedere posibilitatea de a aborda o acțiune civilă legată de pretențiile lor, iar în ce privește taxele de timbru necesare unei asemenea acțiuni și posibilitatea unei asistențe judiciare gratuită, în cazul în care nu ar fi avut mijloace materiale suficiente și-ar fi putut găsi o soluționare și înlăuntrul termenului de prescripție dacă reclamanții ar fi manifestat mai multă diligentă în legătură cu pretinsele lor drepturi.
Susține parata A. M. și excepția lipsei calității procesuale a minorei B. C., determinat de faptul că malformația de care suferă copilul este congenitală și nu produsa de vreo culpă medicală, expertizele medico-legale efectuate în cauză nestabilind vreo legătură de cauzalitate între o posibilă manevră medicală efectuată de ea și malformația congenitală a minorei.
Cheltuielile materiale sau suferința psihică a copilului care are acest handicap fizic nu sunt datorate culpei medicale, iar ceea ce i se impută ca eventuală culpă medicală este faptul că datorită ei părinții copilului nu ar fi putut lua decizia de a renunța la sarcină și, deci de a nu se mai fi născut acest copil.
De fapt, nici nu ar fi putut face vreo recomandare de întrerupere a cursului sarcinii având în vedere că atât în avizul comisiei medico-legale cât și în raportul medico-legal de la fila 250 se arată în mod concret că această suferință a minorului putea fi diagnosticată chiar și cu un aparat performant (DOPLER) de abia în a 17-a săptămână de sarcină, mult după termenul legal în care putea face vreo recomandare de întrerupere a sarcinii.
Așadar, față de obiectul acestei acțiuni în pretenții, calitate procesuală activă poate avea persoana care ar putea invoca faptul că a fost împiedicată, printr-o eventuală culpă a medicului, în a hotărî dacă menține sau nu sarcina,
Copilul născut, B. C., nu poate în nici un caz fi subiect activ al unei asemenea acțiuni, fiindcă nu poate imputa cuiva faptul că nu a avut posibilitatea să decidă asupra menținerii sale în viață în perioada intrauterină. Această opțiune o acordă legea între anumite limite, doar părinților copilului, mai exact până în săptămâna 12-a a sarcinii și peste această vârstă dacă ar fi pus în pericol viața sau sănătatea mamei.
Pe fondul cauzei, susține parata A. M. ca situația de fapt prezentată de reclamanți este incorectă și urmărește inducerea în eroare a instanței. Astfel, reclamanta B. M., a venit la consultație la 23.06.2003, la Cabinetul Medical E., parata dându-i consultații în calitate de medic primar de specialitate Obstetrică și G., constatând că sarcina reclamantei avea 7 săptămâni. La acel moment consultul echografic a fost un consult paraclinic, suplimentar.
La acea dată sarcina având doar 7 săptămâni, consultul echografic nu ar fi fost revelator cu privire la o eventuală malformație congenitală.
Precizează parata A. M.
- că nu avea autorizarea pentru folosirea ecografului, de aceea consultul ecografic nu a fost de specialitate, ci paraclinic, pentru confirmarea diagnosticului pus ca medic ginecolog și obstetrician, iar în ceea ce privește experiența folosirii acelui aparat, la acea vreme avea peste 5 ani de experiență în fapt, de folosire a ecografului alături de medicii specialiști B., și I., doctori împreună cu care a făcut peste 500 echografii pentru a putea fi primită la cursul de atestare profesională pentru ecografie, curs organizat de Colegiul Medicilor Iași, la care la acel moment era înscrisă.
- că examenul ecografic pe care l-a făcut de fiecare dată reclamantei s-a rezumat doar la stabilirea vârstei sarcinii și la poziția fătului, dacă este apt sau nu peniru o naștere normală.
- că niciodată nu a făcut consultație ecografică pentru morfologia fătului și nici nu a eliberat vreun act medical cu diagnosticul "sarcina cu morfologie normală".
- cu ocazia acestui consult, din discuțiile cu reclamanta care era medic de profesie și care la acel moment era încă necăsătorită, aflând că suferea și de o hepatită virală, i-a recomandat să facă o consultație de specialitate la un medic echografist deoarece sarcina prezenta un risc datorită bolii de care suferea mama, sugerându-i chiar numele domnului dr. Ilief, cunoscut specialist în domeniu i-a dat chiar un bilet de trimitere și a consemnat în registrul de consultații acest lucru
- că i-a făcut precizarea că existând probabilitatea unei sarcini cu risc, hotărârea de a menține sarcina sau de a renunța o poate lua în mod legal doar pănâ la vârsta de 12 săptămâni a fătului.
Cu toate că i-a făcut recomandările cu privire la consultul ecografic de specialitate și de a reveni cu analizele de sânge pentru a ști cu exactitate ce virus hepatic are mama, cu toate că aceasta avea profesia de medic, atitudinea sa a fost de neînțeles, neurmând niciuna din indicațiile sale și revenind la o consultație la cabinet la 02.09.2003, când sarcina avea deja 17 săptămâni.
Arată că reclamanta nu a adus nici atunci analizele cerute și din nou i-a recomandat o consultație de specialitate cu un ecograf performant. La acel consult nu s-au făcut aprecieri cu privire la morfologia fătului. Susținerile reclamantei făcute în acțiune că i-ar fi dat asigurări cu privire la morfologia sarcinii și evoluția anatomică a acesteia sunt nereale. Chiar și dacă ar fi fost depistată în săptămâna a 13-a indiferent de medicul consultat, această malformație, deoarece nu punea în pericol viața mamei sau a fătului, nu constituia un motiv de întrerupere a cursului sarcinii, peste vârsta de 12 săptămâni conform dispozițiilor art. 185 alin.6 lit. (a) CP.
Parata A. M. arata ca, nu neaga că ,din punct de vedere material reclamanții au suportat cheltuieli și probabil vor mai suporta cu privire la protezarea periodică a copilului, intervențiile chirurgicale repetate și îngrijirea postoperatorie.
Apreciază că acestea sunt cheltuieli inerente pe care reclamanții oricum le-ar fi făcut, deoarece copilul s-a născut cu o malformație congenitală de care nu este răspunzătoare nici ea și nici un alt medic, căci nimeni nu a determinat această malformație genetică. Același punct de vedere îl exprima și cu privire la suferința morală,
In ce privește existența faptei ilicite, precizează parata A. M. că în mod greșit în acțiunea reclamanților, aceștia susțin că există o hotărâre a Colegiului Medicilor, pe care o și atașează acțiunii cu privire la culpa sa profesională și își sprijină acțiunea cu argumentul că reclamanții au fost privați de dreptul de a fi corect informați cu privire la starea medicală a fătului și pe cale de consecință au fost privați de dreptul de a opta cu privire la întreruperea cursului sarcinii.
In primul rând invocă, în legătură cu hotărârea Colegiului Medicilor Iași, aceasta nu -i poate fi opusă și nici nu poate servi ca material probator, deoarece este lovită de nulitate absolută, fiind desființată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel Iași.
De asemenea, în ceea ce privește plângerea penală cu privire la așa-zisa infracțiune de abuz în serviciu și înșelăciune, precizează că aceasta s-a finalizat cu o hotărâre definitivă a Tribunalului Iași, prin care s-a menținut soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași de neîncepere a urmăririi penale.
Consideră că prin comportamentul sau față de pacientă nu a făcut nimic nici cu intenție, nici din culpă, de natură a duce la privarea reclamantei de dreptul de a opta cu privire la întreruperea cursului sarcinii în condițiile legii.
Invoca parata A. M. concluziile IML Iași, trimise la Organul de Urmărire Penală sub nr.8097/11.10.2004: "anomalia congenitală a membrelor inferioare nu pune în pericol viața fătului și ulterior a nou născutului și nici a gravidei. In context nu se încadrează în indicațiile de întrerupere a evoluției sarcinii după 12 săptămâni de sarcină." Mai mult decât atât, se concluzionează în acel raport că, chiar informarea gravidei asupra unor malformații letale posibile la o vârstă de sarcină când aceasta nu mai poate fi întreruptă legal, nu mai este obligatorie, ea fiind la latitudinea medicului curant, datorită impactului imprevizibil asupra mamei care poate declanșa afecțiuni foarte grave asupra acesteia.
Consideră că inexistența autorizației de consultare cu ecograful poate atrage cel mult o sancționare disciplinară, dar nu poate constitui o dovadă asupra faptului că a fost un consult greșit, la vârsta sarcinii de 7 săptămâni, când de regulă nu se poate depista, deci un malpraxis,
Arătă că si raportul de cauzalitate lipsește cu desăvârșire deoarece prejudiciul constând în daunele materiale și așa zisa faptă ilicită ce i se impută nu se datorează vreunei fapte proprii, ci malformației congenitale a fătului de care nu se face vinovată.
Susține parata A. M. relativ la daunele morale, ca acestea nu pot să-i fie ei imputate, ci însăși reclamantei care, cu știință, fiind de profesie medic, și-a asumat riscul existenței unei sarcini cu potențial malformativ, de vreme ce între săptămâna a 7-a și a 17-a de sarcină nu s-a prezentat la nici un control medical de specialitate cu toate că știa că este bolnavă de hepatită virală și putea aprecia ca urmare a pregătirii sale profesionale, riscul de sarcină.
Pârâtul Cabinetul de Obstetrică și G. E. a invocat aceleași excepții ca și pârâta A. M. și a solicitat respingerea cererii conexe invocând faptul că nu exista un raport de prepușenie între A. M. și Cabinetul de Obstetrică și G. E. la data săvârșirii faptelor pretins culpabile invocate de reclamanți respectiv 23.06.2003 și 02.09.2003, contractul de muncă fiind încheiat la 06.04.2004.
Chemata în garanție „S. de A. – R. A.” S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, respingerea cererilor formulate de reclamanți și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a minorei B. C., excepția prescripției dreptului la acțiune.
A invocat chemata în garanție, mai multe ipoteze cu privire la momentele când s-a născut dreptul la acțiune și corelativ ,la momentele în care termenul de prescripție s-a împlinit.
Susține chemată în garanție ca raportându-se la momentul nașterii minorei (respectiv momentul care reclamanții au avut cunoștință de existența malformațiilor), termenul apare împlinit la data de 2.02.2007; față de momentul realizării echografiilor (ce ar fi trebuit să releve malformația și să determine atitudinea medicului de a sugera reclamanților efectuarea întreruperii de sarcină), termenul este împlinit la data de 2.09.2006; față de data emiterii deciziei Colegiului Medicilor, prin care a fost stabilită culpa medicului-pârât, termenul s-a împlinit la data de 6.12.2007.Ori, Judecătoria lași a fost investită la data de 08.04.2008, adică mult după depășirea termenului de prescripție, în oricare dintre variantele în care acesta este calculat
Susține chemata în garanție ca răspunderea sa nu poate fi atrasă în temeiul poliței_/2.04.2004, în condițiile în care asigurarea este încheiată între . Cabinet individual E., prin dr. Hassan A., în beneficiul unui singur medic - titularul cabinetului. Ceea ce apare și mai evident este faptul că la momentul încheierii poliței pârâta din prezenta cauză nu avea calitatea de salariat al cabinetului, contractul de muncă al acesteia intervenind la data de 6.04.2004,; polița (chiar dacă se trece peste faptul că este nominală) nu se poate extinde cu privire la persoana altor salariați sau colaboratori ai cabinetului.
A invocat chemata în garanție ca nici polița_ nu poate fi reținută a acoperi răspunderea pârâtei A. M., motivat de faptul că acest act nu cuprinde semnătura celui asigurat și nici mențiunea plății primei de asigurare. A precizat faptul că, în conformitate cu Condițiile de asigurare - Cap.V, art.8- „răspunderea asigurătorului începe din prima zide valabilitate a contractului de asigurare, dar nu mai devreme de ora 24.00 a zileiîn care s-a achitat prima anuală de asigurare rata 1, după cum s-a convenit la încheierea asigurării
Câtă vreme pârâta - titulară a cererii de chemare în garanție - nu a făcut dovada plății primei de asigurare, contractul nu își produce efecte juridice.
Invoca si cauzele speciale de excludere de plată a riscului asigurat așa cum sunt acestea definite de condițiile de asigurare. Astfel, în cauză, susținerea făcută de reclamanții a fost cea legată de lipsa de competență a medicului M. A.. Ori lipsa acestei competențe atrage imposibilitatea asigurătorului de a răspunde pentru eventuala faptă prejudiciabilă a medicului.
Susținerile reclamanților - privind lipsa competenței în echografie - sunt confirmate de medicul pârât și de Decizia" 192/16.12.2004 a Colegiului Medicilor lași. Acest din urmă act precizează expres ca temei al sancțiunii faptul că au fost încălcate dispozițiile art.34 din Codul deontologic ceea ce dovedește incidența dispozițiilor Capitolului III al Condițiilor de asigurare, în conformitate cu care „prezenta asigurare nu acoperă si asigurătorul nu este răspunzător pentru prejudicii în legătură cu efectuarea, de către asigurat a unor servicii medicale care nu fac obiectul specialităților medicale ale acestuia".
Sustine chemata în garanție ca cererea introductivă, implicit și cererea de chemare în garanție, au în vedere solicitarea de daune prin prisma celor două componente: despăgubiri morale și despăgubiri materiale.Cu referire la prima dintre solicitări, chiar și în situația stabilirii culpei și deci a răspunderii personale a medicului pîrît, devin operante dispozițiile Capitorului III lit.o) din Condițiile de asigurare, în conformitate cu care „prezenta asigurare nu acoperă și asigurătorul nu este răspunzător pentru (...) prejudicii rezultînd din daune morale".
Considera ca solicitarea privind despăgubirile materiale trebuie analizată și din perspectiva neîndeplinirii, de către medicul reclamat, a obligațiilor formale legate de asigurare. A precizat faptul că, în conformitate cu dispozițiile Capitorului IX din Condițiile de asigurare, art.20, A. M. era obligată ca în termen de 2 zile de la momentul la care a luat cunoștință de evenimentul ce ar putea intra în sfera poliței de asigurare, să anunțe societatea, neîndeplinirea acestei obligații dând eficiență dispozițiilor art.24, în conformitate cu care „în caz de neîndeplinire a obligațiilor de mai sus, asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii.
Subsidiar față de aceste apărări, arata ca medicul a îndeplinit obligațiile pe care le impunea profesia. Chiar în condițiile în care investigațiile echograf au fost efectuate cu depășirea competenței, urmează a fi avut în vedere faptul că M. A. a recomandat în repetate rânduri reclamantei B. efectuarea de examene complementare.
P. sentința nr. 834/13.05.2009 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr._ s-a respins cererea de repunere în termenul de prescripție formulată de reclamanții B. M. și B. Ș. O., s-a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamanți și în consecință s-a respins și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. M..
P. decizia nr. 12/10.02.2010 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosarul nr._ s-a respins apelul formulat de B. M. și B. Ș. împotriva sentinței nr. 834/13.05.2009 a Tribunalului Iași.
P. decizia nr. 2963/31.03.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr._ s-a admis recursul formulat de reclamanții B. M. și B. Ș. O. în nume propriu și pentru fiica lor minoră B. C. împotriva deciziei nr. 12/10.02.2010 a Curții de Apel Iași s-a dispus casarea deciziei nr. 125/10.02.2010 a Curții de Apel Iași și a sentinței nr. 834/13.05.2009 a Tribunalului Iași cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul Iași și înregistrată sub nr._ .
Pentru a pronunța decizia nr. 2963/31.03.2011 Înalta Curte de casație și Justiție a reținut următoarele:
„Instanța de apel și cea de fond în mod eronat au apreciat în mod unitar asupra momentului de la care se calculează termenul de prescripție în cazul acțiunii în răspundere civilă delictuală, atât pentru daunele materiale solicitate, cât și pentru daunele morale, fără a distinge între cele două categorii de despăgubiri.
Potrivit art. 8 din decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Instanțele de judecată au încălcat rolul activ reglementat de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă în a determina începutul prescripției extinctive, impunându-se analizarea regulii speciale de determinare a începutului prescripției extinctive prin stabilirea a două momente alternative de la data la care prescripția poate începe să curgă, fie de la momentul subiectiv al cunoașterii pagubei și pe cel care răspunde de ea; fie momentul obiectiv al datei la care trebuie, după împrejurări, să cunoască aceste elemente, în mod separat pentru daunele materiale și pentru cele morale.
Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită nu începe deci să curgă de la data când s-a produs paguba, deși – în mod obiectiv – dreptul la acțiune trebuie considerat că a luat naștere de la această dată, ca și dreptul subiectiv la reparație.
Pentru a ocroti drepturile victimei, legiuitorul a detașat momentul începerii curgerii prescripției de la momentul nașterii dreptului subiectiv la repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită, și implicit, m al nașterii dreptului la acțiune, luând în considerare momentul subiectiv al cunoașterii pagubei și pe cel răspunzător de repararea lui, stabilind că prescripția începe să curgă numai de la data când victima a cunoscut atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
De îndată ce sunt întrunite cerințele legale pentru nașterea răspunderii – prejudiciu, fapta ilicită săvârșită în principiu, cu vinovăție, și raportul la cauzalitate între cele două elemente – un drept la reparație există, desigur încă nedesăvârșit, deoarece întinderea prejudiciului, ca și modalitatea de reparare a lui nu sunt încă certe și cunoscute.
Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că se impune astfel verificarea, de către instanțele de judecată a datei la care s-a născut dreptul subiectiv la reparație și dreptul la acțiune în răspundere civilă și a datei la care se poate exercita acest drept, exercițiu ce depinde de cunoașterea de către cel vătămat a acelui minim de elemente pentru a putea acționa, distinct pentru cele două petite de acțiune – obligarea la daune materiale și obligarea la daune morale.”
Pentru aceste considerente, s-a dispus admiterea recursului, în baza art. 314 Cod de procedură civilă ,casarea deciziei civile și a sentinței nr. 834/13.05.2009 a Tribunalului Iași cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași, cauza fiind inregistrata sub nr _ la 06.06. 2011
Tribunalul, potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă a avut în vedere caracterul obligatoriu al celor statuate în decizia nr. 2963/2011 a Înaltei Curți de casație și Justiție.
După casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare s-au administrat probe noi ,respectiv înscrisuri, proba testimonială (fila 166), interogatorii (filele 88-92) și expertiză medico-legală a minorei B. C. (filele 263-274 dosar) raport ce a primit si avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico Legale (fila 369 dosar).
Analizând ansamblul probator administrat în cauză din perspectiva dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține următoarele:
Tribunalul reține că dispozițiile legale ce vor guverna dezlegarea raportului juridic litigios sunt cele prevăzute de Codul civil de la 1864 întrucât răspunderea civilă delictuală ,invocată de reclamanți ca temei al cererii deduse judecății, este guvernată de legea în vigoare la momentul săvârșirii faptei ilicite (art. 6 alin. 2 Noul Cod Civil, art. 5 și art. 103 Legea 71/2011).
Tribunalul constată că reclamanții B. M. și B. Ș. O. au invocat ,în esență, că temeiul pretențiilor deduse judecății, dreptul la acțiune, derivă din împrejurarea nașterii de către reclamanta B. M. la data de 02.04.2004 „a unui copil cu o malformație locomotorie gravă care ar fi putut fi observată cu ușurință de către un medic având competență în echografie și care dacă ar fi fost sesizată în mod competent ar fi condus la necesitatea întreruperii sarcinii chiar și prin mica cezariană”.
În fapt, Tribunalul reține că la data de 02.04.2008 s-a născut fiica reclamanților B. C., copil ce prezenta o malformație congenitală a membrelor inferioare.
Pârâta A. M. este medicul ce a urmărit evoluția sarcinii, examinând-o pe reclamanta B. M. la 17.02.2003 (săptămâna a 8-a) la 23.06.2003 (săptămâna a 17-a), la 02.09.2003 (săptămâna a 28-a), 15.11.2003 (săptămâna a 32-a) și 29.01.2004 (săptămâna a 37-a).
P. decizia nr. 192/16.12.2004 a Colegiului Medicilor Iași s-a aplicat pârâtei dr. A. M. sancțiunea ridicării dreptului la liberă practică pe o perioadă de 6 luni pentru încălcarea normelor de etică și deontologie profesională reținându-se că medicul a exercitat activități de practică medicală fără competență în ce privește examinarea ecografică a gravidei în timpul sarcinii
Tribunalul notează că prin decizia irevocabilă nr. 232/CA/06.11.2006 a Curții de Apel Iași (fila 25 dosar atașat -_ )s-a anulat decizia nr. 192/16.12.2004a Colegiului medicilor Iași ,în considerarea nerespectării unor aspecte formale legate de compunerea comisiilor ce au analizat activitatea medicului.
În mod prioritar, văzând art. 137 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează a soluționa excepțiile de fond și procedură invocate de pârâții A. M., Cabinetul de obstetrică și G. E. și chemata în garanție S.C. A. S.A.
Tribunalul constată că excepția prescripției dreptului la acțiune ca fiind neîntemeiată.
P. decizia civilă nr. 2963/31.03.2011 de casare cu trimitere spre rejudecare, a Înaltei Curți de casație și Justiție,s-a statuat că „se impune verificarea, de către instanța de judecată, a datei de la care s-a născut dreptul subiectiv la reparație și dreptul la răspundere civilă și a datei la care se poate exercita acest drept, exercițiu ce depinde de cunoașterea, de către cel vătămat, a acelui minim de elemente pentru a putea acționa, distinct pentru cele două petite de acțiune – obligația la daune materiale și obligația la daune morale”.
Cele statuate prin decizia 2963/2011 fiind obligatorii pentru instanță în baza art. 315 aliin 1 Cod procedură civilă instanța a administrat ,după casarea cu trimitere .probatorii ample pentru dezlegarea excepției prescripției, respectiv martori, interogatorii, inscrisuri, expertiză medico-legală.
Tribunalul constată că prevederea legală ce se impune avută în vedere pentru soluționarea excepției prescripției este art. 8 lit. 1 din Decretul nr. 167/1958 (văzând art. 6 din Noul cod civil și art. 201 din Legea 71/2011) prescripțiile începute și neimplinite la data intrării în vigoare a legii noi fiind supuse reglementările legale în vigoare ce le-au instituit.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atțt paguba cât și pe cel care răspunde de ea. În ceea ce privește prejudiciul invocat de reclamanți, Tribunalul constată că acesta are un caracter complex și nu poate fi legat doar de momentul nașterii minorei B. C., respectiv 02.02.2004.
Din cuprinsul ansamblului probator administrat în cauză tribunalul reține că la momentul nașterii minorei, reclamanții nu aveau elemente pentru a cunoaște întinderea prejudiciului, întrucât s-au efectuat ulterior numeroase investigații, tratamente medicale și intervenții chirurgicale repetate asupra minorei .
Reclamanții nu aveau posibilitatea să cunoască la data nașterii minorei care va fi întinderea prejudiciului, ci ulterior in timp,în funcție de evoluția minorei după protezarea piciorului, reacția acesteia la tratamente, nevoile sale materiale și consecințele pe plan moral.
Tribunalul notează că reclamanții au invocat nu numai un prejudiciu determinabil și imediat evaluabil, dar și un prejudiciu succesiv, ca urmare a caracterului ireversibil și evolutiv al malformației, ale cărei consecințe se produc continuu și pe o perioadă de timp nelimitată.
Față de cele expuse Tribunalul urmează a respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Instanța constată ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a minorei B. C..
Tribunalul reține că, în cuprinsul cererilor principală și conexă deduse judecății reclamanții au invocat că prejudiciul s-a produs prin aducerea pe lume a minorei B. C., copil cu o gravă malformație a membrelor inferioare, prin încălcarea dreptului părinților la informare si respectiv la opțiune, respectiv de a renunța la sarcină.
Instanța reține, față de motivarea cererilor deduse judecății, că minora B. C. nu poate avea calitate procesuală activă atât timp cât prin întreaga acțiune i se neagă dreptul la viață. P. urmare, nu se poate considera că i s-au adus copilului daune, prin faptul că a fost adus pe lume ,atât timp cât malformația nu a fost determinată de conduita medicului.
Pe fondul cauzei, Tribunalul constată că cererea principală formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta A. M. este în parte întemeiată.
Potrivit art. 998 C.civ., pentru a fi întrunite elementele răspunderii civile delictuale trebuie să existe un prejudiciu, o faptă ilicită, legătură de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția autorului.
Conform art.1169 C.civ cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească,în sarcina reclamantilor fiind probarea existenței tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtilor
În ce privește daunele materiale pretinse de reclamanți, Tribunalul constată că nu sunt întrunite în cauză toate elementele răspunderii civile delictuale .
Astfel, nu se poate considera că există o faptă ilicită a pârâtei care să fi determinat prejudiciile materiale invocate de reclamanți și nici un raport de cauzalitate ( fapta– prejudicii materiale )deoarece aducerea pe lume a unui copil cu o gravă malformație de către reclamanta B. M. nu este imputabilă pârâtei A. M..
În ceea ce privește fapta ilicită, în sensul legii civile aceasta se circumscrie oricărei acțiuni sau inacțiuni contrare legii, în sens larg, sau normelor de conviețuire socială adoptate în mod obișnuit ca model comportamental unanim acceptat.
În ceea ce privește plângerea penală formulata de reclamanti impotriva paratei A. M. cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu și înșelăciune, Tribunalul constata că aceasta s-a finalizat cu o hotărâre definitivă a Tribunalului Iași, prin care s-a menținut soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași de neîncepere a urmăririi penale.
Tribunalul reține ,din cuprinsul raportului de expertiză medico- egală întocmit în cauză de IML IASI (filele 263-274 dosar) ,raport ce a primit si avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico Legale (fila 369 dosar) că pârâta nu a determinat,în nici un mod, malformația congenitală de care suferă copilul reclamanților.
Deși reclamanții au invocat faptul că nu ar mai fi fost prejudiciați material în ipoteza în care pârâta A. M. le-ar fi comunicat despre existența malformației ,întrucât ar fi avut posibilitatea de a renunța la sarcină, Tribunalul constată că la vârsta sarcinii de 8 săptămâni, când reclamanta B. M. s-a prezentat ,pentru prima dată la consultație, la medicul A. M. nu era posibilă depistarea malformației potrivit raportului de expertiză medico legală .
Ulterior ,la a doua examinare reclamanta B. M. s-a prezentat când sarcina avea 17 săptămâni. Ori la acea dată nu mai era posibil a se efectua un avort terapeutic pentru că malformația de care suferă copilul nu punea în pericol nici viața fătului și nici viața mamei (art. 185 Cod penal).
Această situație de fapt rezultă din avizele nr. 8097/2004 I.M.L. Iași, adresa nr. 437/2004 a Colegiului Medicilor si raportul nr. 810/2012 al Institutului de medicină legală Iași (filele 263-274 dosar)
Tribunalul constată ,însă ,ca fiind întemeiate în parte pretențiile reclamanților cu titlu de daune morale.
Astfel, înscrisurile depuse la filele 134 – 138 dosar, raspunsurile la interogatorii, depoziția martorului (fila 166) și raportul de expertiză medico legală ,atestă faptul că pârâta A. M. a examinat-o echografic in mod repetat pe reclamanta B. M., nu le-a adus reclamanților la cunoștință faptul că nu avea competența atestată potrivit legii de a efectua examinări echografice, reclamanții fiind privați de dreptul de a fi informați că fătul are o gravă malformație locomotorie.
Tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art 34 Codului Deontologic „medicul nu poate utiliza aparate de diagnostic sau tratament pentru mânuirea cărora nu are pregătire sau suficientă practică."
Simplul fapt că pârâta a efectuat anterior ecografii în prezența unor medici renumiți, așa cum a precizat în răspunsul la interogatoriu sau ca era inscrisa la cursurile de specialitate, nu acoperă lipsa atestatului pentru desfășurarea acestei activități medicale.
Împrejurarea că pârâta A. M. a efectuat ecografii pe toata perioada sarcinii reclamantei, fără a avea competența necesară în acest sens, la datele de 17.02.2003 (săptămâna a 8-a) la 23.06.2003 (săptămâna a 17-a), la 02.09.2003 (săptămâna a 28-a), 15.11.2003 (săptămâna a 32-a) și 29.01.2004 ( cu trei zile înainte de nastere),atesta ca parata a abuzat de relația de încredere medic – pacient si ,în urma unui protocol incomplet de examinare, a dus la o eroare de diagnostic în ceea ce privește malformația locomotorie a fătului, reclamanții fiind privați de dreptul de a fi corect informați cu privire la starea de sănătate a fătului.
Art. 48 din Codul Deontologic prevede că „Medicul nu trebuie, în afara unor circumstanțe excepționale, să întreprindă sau să continue îngrijiri și nici să formuleze prescripții în domenii ce depășesc competența sau posibilitățile sale.",
Vinovăția este probata și prin Raportul de Expertiză nr. 810/2012 efectuat în cauză de I.M.L. lași, precum și de Avizul nr. 1472/2012 al Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale, care atestă faptul că medicul ce avea asemenea competențe putea să depisteze malformația fătului.
Tribunalul reține, din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 810/2012 ,coroborate cu depoziția martorului și cu înscrisurile depuse la dosar că ,atât la momentul actual cât și în viitor, minora va necesita intervenții chirurgicale repetate iar reclamanții fac eforturi susținute, constante ,pentru a găsi prin toate mijloacele și pe orice cale, atât în țară cât și în străinătate varianta terapeutică optimă pentru copilul B. C..
Față de considerentele anterior expuse Tribunalul constată că se impune a fi admisă în parte cererea reclamanților privind acordarea daunelor morale, daune ce urmează a fi stabilite de instanță, în raport cu dreptul nepatrimonial ce le-a fost încălcat reclamanților ,dreptul pacientului la informare și cu luarea în considerare a importanței valorilor morale lezate, a intensității cu care au perceput consecințele vătămării, și cu consecințele negative continui în ansamblu ,pe plan psihic ,resimțite ca urmare a faptei ilicite a pârâtei A. M..
Tribunalul reține că în doctrina și jurisprudența în materie s-a statuat că o cuantificare valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea acelorași rațiuni, pentru care sunt admise și așa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deși nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, aceastea pot oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată.
Față de argumentele anterior expuse Tribunalul urmează a obliga pârâta A. M. ,în baza art. 998 Cod civil ,la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Tribunalul urmează a respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. M. împotriva S.C. A. R. A. având în vedere prevederile Legii 136/1995 și condițiile contractului de asigurare.
Astfel, Tribunalul reține că polițele de asigurare_/2003 și nr._/2004 (filele 23, 24 dosar atașat_ ) nu pot atrage răspunderea asiguratorului atât timp cât prima poliță_/2003 este încheiată nu cu pârâta A. M. ci cu Cabinetul Individual E. ,prin dr. A. Hassan ,iar pârâta nu avea calitatea de salariat al cabinetului E. la momentul încheierii contractului de asigurare. În ce privește a doua poliță invocată_/2004 aceasta nu cuprinde semnătura asiguratului și nu s-a probat plata primei de asigurare.
În plus, Tribunalul notează că în capitolul III lit. o din Condițiile de asigurare s-a prevăzut că asigurarea nu acoperea și prejudiciile rezultând din daune morale.
Tribunalul urmează a respinge și cererea conexă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Cabinetul de Obstetrică și G. E. având în vedere faptul că nu sunt intrunite conditiile prevazute de art.1000 Cod civil. Astfel, ansamblul probator administrat atesta că nu exista un raport de prepușenie între pârâta A. M. și Cabinetul E. la data săvârșirii faptelor pretins culpabile, respectiv la data examinărilor ecografice, contractul de muncă al pârâtei A. M. fiind încheiat la 06.04.2004( inscris depus la fila 113 dosar atasat_ ).
Față de considerentele anterior expuse, Tribunalul urmează să dispună în sensul celor cuprinse în prezenta sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. C. și, în consecință, respinge cererile formulate de reclamanta B. C. prin reprezentanții legali B. M. și B. Ș. O. în contradictoriu cu pârâții A. M. și Cabinet O. și G. E..
Admite în parte cererea formulată de reclamanții B. M. și B. Ș. O. cu domiciliul ales la Cabinet de avocat M. C. Kmen în Iași, .. 43, județul Iași în contradictoriu cu pârâta A. M. cu domiciliul în Iași, șoseaua P. nr. 4, ., ., județul Iași.
Obligă pârâta A. M. să plătească reclamanților B. M. și B. Ș. O. daune morale în sumă de 20.000 lei.
Respinge cererea reclamanților privind obligarea pârâtei A. M. la plata daunelor materiale.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. M. împotriva S.C. A. - Resigurare A. S.A. cu sediul în București, .. 3, .. 10, sector 3.
Respinge cererea conexă formulată de reclamanții B. M. și B. Ș. O. în contradictoriu cu pârâta Cabinet O. și G. E. cu sediul în Iași ., județul Iași.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 07. 11. 2012, în ședință publică.
Președinte, E.-C. P. | ||
Grefier, I. B. |
Red. P.C.
Tehn. A.G.
7ex./19.03.2013
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 2829/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1872/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
