Fond funciar. Decizia nr. 1872/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1872/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-09-2012 în dosarul nr. 1872/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Septembrie 2012
Președinte - M. A.
Judecător A. S.
Judecător O. L.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1872/2012
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent C. JUDEȚEANĂ IAȘI PT.STABILIREA DR.DE PROP.PRIVATĂ A. TERENURILOR și pe intimat A. I., intimat C. . DR.DE PROP.PRIVATĂ A. TERENURILOR, intimat C. . DR.DE PROP.PRIVATĂ A. TERENURILOR, având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, scutit de la plata taxei de timbru. S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1437 din 08.05.2012 pronunțată de Judecătoria P., s-au dispus următoarele:
„Admite in parte actiunea civila, astfel cum a fost precizata, formulata de petenta Antalut I., in contradictoriu cu intimatele C. Judeteana Iasi de Fond Funciar, C. Locala de Fond Funciar Rachiteni si C. Locala de Fond Funciar Mircesti.
Desființează Hotărârea nr. 1913/02.08.2011 a Comisiei Județene Iași si reconstituite pe numele petentei si a numiților Dîscă elisabeta, L. E. si A. P., suprafata de 0,50 ha teren vegetație forestiera pe raza ., pe un amplasament asemanator celui vechi, aflat in administrarea Ocolului Silvic P., in tarlaua 53.
Obliga C. Locala Rachiteni la întocmirea documentației si punerea in posesie cu privire la suprafața de 0,50 ha teren reconstituita prin prezenta actiune, urmare a admiterii plângerii împotriva Hotărârii nr. 1893/02.08.2011 a Comisiei Judetene Iasi.
Obliga C. Județeana Iasi la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren vegetație forestiera, insa doar in măsura in care va avea la dispoziție documentația ce i se va înainta de către comisia locala.
Obliga petenta C. Județeana Iasi la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 300 lei”.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut că:
„ Prin cererea inregistrata sub nr. 23/05.09.2005 la Primaria Comunei Mircesti, trimisa ulterior spre competenta solutionare Comisiei Locale Rachiteni de Fond Funciar, petenta Antalut I., impreuna cu Disca E., L. E., Antalut P. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren forestier situat pe raza loc. Rachiteni, jud. Iasi. Cererea a fost formulata in calitate de moștenitor al autorului lor, Antalut C..
Instanța observa ca potrivit copiei Actului de veșnica vânzare încheiat in anul 1946, eliberata Filiala Arhivelor Statului N., (fila 13-16 dosar), C. P. Antalut, autorul petentei, a primit, conform tabloului cumparatorilor anexa a respectivului contract, o suprafața de 0,50 ha teren pădure, care, potrivit introducerii din cuprinsul actului de vânzare, era la acel moment defrișata.
De asemenea, instanța retine ca potrivit registrului agricol, autorul petentei a deținut in proprietate in perioada 1959-1962 o suprafața totala de 1,95 ha teren.
F. de cele arătate, având in vedere suprafața totala deținuta, pentru care s-a facut dovada proprietatii, si cererea de reconstituire formulata, instanta apreciază ca petenta si ceilalti solicitanți sunt indreptatiti la reconstituirea doar a unei suprafete de 0,50 ha teren padure.
Petenta, impreuna cu Disca E., L. E., Antalut P., sunt mostenitorii defunctei C. Antalut, in calitate de fii si nepoti, astfel cum reiese din actele de stare civila, In baza acestor considerente, instanța va desfiinta Hotararea nr.1913/02.08.2011 a Comisiei Judetene Iasi si reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren cu vegetație forestiera pe numele petentei si a numiților Disca E., L. E., Antalut P. .
Autorul petentei a deținut in proprietate o suprafața de teren padure, 0,50 potrivit actului de vânzare, iar potrivit disp. art. 26 din HG 890/2005, la cerere, se poate restitui suprafața de teren cu vegetatie forestiera-zăvoaie, aceste terenuri urmând a fi puse la dispozitie de catre unitățile silvice care le detin.
Cu privire la acest aspect, instanța, avand in vedere expertiza extrajudiciara depusa la dosarul cauzei, retine ca o suprafata de aproximativ 47 ha teren ce a aparținut locuitorilor satului Iugani din . fiind in tarlaua 56) este acoperita partial cu vegetatie forestiera de lunca(zavoi), intercalata cu teren arabil,care se afla in prezent pe teritoriul administrativ al . . punerii in aplicare a Legii nr. 18/1991, C. Locala Rachiteni a pus in posesie pe aceasta tarla locuitori ai . insa teren pe alte amplasamente.
Din aceste considerente, s-au identificat terenuri aflate la dispoziția Ocolului Silvic P. si care pot fi puse la dispoziția Comisiei Locale Rachiteni de Fond Funciar in tarlaua 53, terenuri indicate de către expertiza ca având aceiași categorie si calitate ca terenurile ce formează tarlaua 56, unde se afla vechiul amplasament al terenului solicitat de catre petenta.
Potrivit disp.art. 69 din HG 890/2005, persoanele care nu pot fi puse in posesie pe vechile amplasamente situate in competenta teritoriala a comisiei locale vor fi puse in posesie in aproprierea vechiului amplasament, acceptat de către beneficiarul reconstituirii. Instanța are in vedere ca întrucât a inteles sa se folosească in dovedirea acțiunii sale de expertiza extrajudiciara întocmita de catre dl. expert judiciar D. E., petenta si-a dat acordul in a primi in posesie teren pe amplasamentul identificat si aflat la dispoziția Ocolului Silvic P., in tarlaua 53.
Prin adresa înaintata la dosarul cauzei de către RNP Romsilva-Directia S. P.-Ocolul Silvic P., se învederează ca in tarlaua 53, astfel cum a fost identificata prin raportul de expertiza extrajudiciar depus in cauza de fata, Ocolul Silvic P. are in administrare o suprafața de 29,30 ha (UP III, u.a. 56-17,70 si u.a. 57-11,6 ha) ce poate fi pusa la dispoziția comisiei locale.
Astfel, instanța constata existenta unor suprafețe cu zăvoi aflate in administrarea Ocolului Silvic P., pe care petenta urmează sa fie pusa in posesie, insa instanta nu este in masura sa stabilească si amplasamentul concret al suprafeței de 0,50 ha teren reconstituit. Urmează ca parata C. Locala Rachiteni, impreuna cu C. Județeana Iasi, sa stabilească amplasamentul si sa se procedeze la punerea efectiva in posesie si întocmirea documentației necesare emiterii titlului de proprietate.
Apreciază instanța ca aceasta necesitate de continuare a procedurii de reconstituire nu este incompatibila cu pronunțarea, in continuare, a unei soluții de admitere a capetelor de cerere având ca obiect obligarea comisiilor de fond funciar la îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, scopul petentei reclamante fiind acela nu doar de a obține reconstituirea dreptului de proprietate prin desființarea hotărârii comisiei județene, ci si acela de a-si asigura îndeplinirea de către comisii a atribuțiilor ce le revin, in cel mai scurt timp.
In concluzie, văzând disp.art. 5 din H.G. nr. 890/2005, instanța va obliga parata C. Locala Rachiteni la întocmirea documentației si punerea in posesie cu privire la suprafața de 0,50 ha teren reconstituita prin prezenta acțiune, urmare a admiterii plângerii împotriva Hotărârii nr. 1913/02.08.2011 a Comisiei Județene Iași.
Odată reconstituit dreptul de proprietate, revine comisiei locale, potrivit disp. art. 5 din H.G. nr. 890/2005, obligația de a proceda la punerea in posesie a beneficiarului constituirii, iar Comisiei Județene, potrivit art. 6, obligația emiterii titlului, insa doar in măsura in care va avea la dispoziție documentația ce i se va înainta de către comisia locală”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată a Terenurilor Iași criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În primul rând susține recurenta că intimata nu a făcut dovada faptului că autoarea sa, A. C. a dobândit suprafața de 0,50 ha prin actul de veșnică vânzare eliberat de Arhivele Statului și nici că a fost proprietara suprafeței de 1,95 ha din registru agricol.
Arată recurenta că prima instanță a omis să verifice dacă nu au mai existat anterior cereri de reconstituire a dreptului de proprietate și validări în beneficiul moștenitorilor acesteia.
Mai susține recurenta că în cursul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, intimata nu a fost în măsură să indice amplasamentul suprafeței de teren solicitat și nici nu a depus vreun înscris care să permită identificarea acestuia. Nefiind identificat vechiul amplasament care a aparținut autorului intimatei, instanța nu a putut stabili, în afara oricărui dubiu, faptul că acest vechi amplasament este atribuit în mod legal altor persoane, respectiv un număr de 160-180 de locuitori ai comunei Răchițeni puși în posesie în tarlaua 56 identificată de expertul D. E..
Susține recurenta că în cauza de față nu este incident art. 69 din H.G. nr.890/2005 motivat de faptul că suprafața de teren ca fiind liberă în vederea punerii în posesie a reclamantei se află pe teritoriul administrativ al comunei Răchițeni, așadar, în competența teritorială a Comisiei Locale de Fond Funciar Răchițeni.
Nu în ultimul rând, arată recurenta, reclamanta nu a făcut dovada faptului că autorul său a avut în proprietate suprafețele de teren forestier solicitate, precum și a predării ori preluării lor abuzive de către stat.
În drept se invocă Codul de procedura civilă, Legea 18/1991.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
In recurs nu au fost administrate probe noi. .
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate si raportat la dispozițiile legale incidente in cauză, tribunalul constată ca recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Prin cererea adresată instanței petenta au solicitat anularea Hotărârii nr. 1913 din 02.08.2011 emisă de către C. Județeana Iași de Fond Funciar și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren forestier situat în ..
Prin hotărârea contestată, C. Județeană a respins contestația formulată de A. I., Dîscă E., L. E., A. P. privind reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 0,50 ha pe considerentul că din actele depuse la dosar nu reiese proprietatea asupra terenului cu pădure solicitat la momentul deposedării.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin referatul emis de C. locală de fond funciar Vlădeni s-a propus invalidarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 0,50 ha motivat de faptul că nu s-a făcut dovada privind amplasamentul și vecinătățile.
Dovada dreptului de proprietate presupune analiza coroborată a probatoriului prin prisma reglementărilor speciale aduse de Legile 18/1991 respectiv 1/2000 in materia administrării probelor dar și a regulilor de principiu specifice aprecierii probelor.
Rațiunea legilor reparatorii in materia fondului funciar a fost aceea de a repara abuzurile regimului comunist făcute după anul 1945; aceste reglementări realizează în mod special o reparație a dreptului de proprietate si de moștenire asupra pământului, drepturi ce au fost încălcate in procesul cooperativizării agriculturii.
Acest rol rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor in materie dar si din interpretarea lor teleologică si istorică, fiind evidentă evoluția reglementarilor in sensul lărgirii sferei de persoane, de bunuri si de situații cărora li se aplica masurile reparatorii prin adoptarea succesiva a legilor de referința in materie:Lg. 18/1991, Lg. 169/1997, Lg. 1/2000, Lg.247/2005, expresie a evoluției opticii legiuitorului asupra importantei si necesitații reparației in sine, dreptul suveran al acestuia de a-si alege atât obiectul, cat si întinderea reglementarii date prin lege, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituție, fiind consacrat in jurisprudența Curții Constituționale.
Aceeași rațiune face ca legiuitorul să reglementeze prin norme speciale și forța doveditoare a probelor administrate pentru dovada dreptului de proprietate.
Dispozițiile de principiu in materia probelor sunt cele ale art. 6 alin 1 din Legea 1/2000 coroborată cu art. 11 alin 1 din Legea 18/1991.
Potrivit art. 11 alin 1,2 din Legea 18/1991 „Suprafața adusă in cooperativa agricola de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Dispozițiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzător si in ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție fie in baza unor legi speciale, fie fără nici un titlu sau in orice alt mod.”
Potrivit art. 6 din Legea 1/2000 La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si forestiere, in conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orasenesti, municipale si comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica in mod riguros existenta actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicata, precum si pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte, ținându-se seama si de dispozițiile art. 11 alin. (1) si (2) din aceeași lege.
La reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere este admisa numai proba cu înscrisuri: acte de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa agricola, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei agricole, ale amenajamentelor silvice si pastorale, precum si alte înscrisuri, cu data certa din perioada respectiva.
Titlurile de proprietate obținute anterior intrării in vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta libera a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietății, obligând comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Consemnările efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate.
In situația in care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente si când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
Orice proba dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturata numai printr-o proba de aceeași forța produsa de către detinatorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate.
Raportat la aceste texte, Tribunalul constată fiind fondată critica recurentei privind îndreptățirea reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren solicitată. Întinderea proprietății lui A. M. este cea menționată în Registrul agricol.
În temeiul Legii nr.18/1991, moștenitorii defunctei A. P C. au fost validați cu suprafața de 1,81 ha fiind înscriși în anexa 3 a satului Iugani, .> În situația în care diferența de teren solicitată nu a fost înscrisă în registrul agricol, atunci dovada proprietății se face în condițiile de exigență impuse de art.6 alin 1 indice 3 din Legea nr.1/2000.
Ori, analizând aceste dispoziții legale prin raportare la probatoriile administrate în cauză tribunalul constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale.
Mai mult, nici expertiza extrajudiciară de care a înțeles să se folosească reclamanta în identificarea și stabilirea vechiului amplasament al terenului revendicat nu este de natură să probeze îndreptățirea acestora la reconstituire. Această expertiză fiind prea extinsă nu a stabilit și identificat cu exactitate vechiul amplasament.
Autorul reclamantei, A. M. figurează in registru agricol al anilor 1959-1963 cu suprafața totală de 1,95ha.
Din aceasta suprafață, C. Județeana de fond Funciar a validat la Legea nr.18/1991 suprafața de 1,81 ha teren. De aceea Tribunalul reține că în condițiile în care reclamanta în calitate de moștenitoare a autorului A. M. a fost validată alături de ceilalți moștenitori pentru o suprafață totală de 1,81 ha constată că aceasta nu a făcut dovada proprietății pentru diferența de teren solicitată.
Prin urmare, prin raportare la exigentele de probatoriu impuse de art. 6 alin 1 din Legea 18/1991, în mod greșit instanța de fond a reținut că petenta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren solicitată.
În considerarea celor expuse mai sus, in temeiul art. 312 alin 1 Cod pr. civilă Tribunalul va admite recursul si va modifica în tot sentința recurată în sensul respingerii plângerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iași împotriva sentinței civile nr. 1437 din 8.05.2012 a Judecătoriei P., sentință pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge plângerea formulată de A. I., domiciliată în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de fond funciar Iași, Comisia comunală de fond funciar Răchițeni și C. de fond funciar Mircești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
A.M. S.A. L.O. B.I.
Red.+tehn.L.O.
Judecător fond: P. E. N.
09.11.2012/2 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2891/2012. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2501/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
