Fond funciar. Decizia nr. 2784/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2784/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-12-2012 în dosarul nr. 2784/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Decembrie 2012
PREȘEDINTE – I. C.
JUDECĂTOR – C. M.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2784/2012
Pe rol judecarea recursului declarat de către C. A.I. împotriva sentinței civile nr._/11.10.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, intimate fiind C. Județeană P. S. D. E P. Asupra Terenurilor Iași, B. E., având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută t.p..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.12.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la 14.12.2012 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, costată:
Prin sentința civilă nr._/11.10.2011 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Admite în parte cererea formulată de reclamantul R. G., decedat în cursul procesului, continuată de moștenitoarea B. E., cu domicliul în . cu pârâta C. jud. Iași de fond funciar și pârâtul C. I., cu domiciliul în ..
Constată nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/11.03.1993 pentru o suprafață de 729 mp, identificată de punctele 1,2,19,18,17,16,15,14,13,12,11,4,5,6,9,10,11 în planșa 1 anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză, ce face parte integrantă din prezenta.
Obligă pârâții să achite reclamantei suma de 800,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 500,00 lei reprezintă contravaloare onorariu provizoriu expert iar suma de 300,00 lei contravaloare onorariu apărător ales.”
P. a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 3865/26.02.2007, reclamantul R. I. G. a chemat în judecată pârâții C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. A.I., solicitând să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/11.03.1993.
În motivare, a arătat că pârâtului i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru 0,0979 ha, în realitate 1028,98 m.p. conform schiței întocmite de experții B. Leonaș și Savlovschi D. în dosarul nr._/2000 al Tribunalului Iași, situată în tarlaua 9,parcelele nr. 384-385, teren proprietatea sa.
A mai arătat că pârâtul nu a avut teren în aceea zonă și că a primit de la CAP 250 m.p. teren.
A precizat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
În drept, a invocat art. 24 și 27 al. 2 ind 2 din Lg 18/1991.
A depus copie după titlul de proprietate nr._/01.03.1993 și schița.
La dosar a fost depusă documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat(copii după cerere și tabel).
În cauză au fost audiați martorii S. S. și G. A. pentru reclamant, ale căror depoziții au fost consemnate și atașate la dosar.
Probatoriul a fost completat cu copie după adeverința nr. 413/15.08.1991, 500/15.08.1991 și expertiză topometrică nr. 3170/6.07.1991 și expertiză topometrică nr. 3170/6.07.2007, expert P. A. și proces verbal din 21.08.2007 al Comisiei comunale de fond funciar M., copie după certificat de deces, de moștenitor 163/2008 și chitanțe.
Având în vedere faptul că R. G. a decedat la 30.09.2008 a fost introdusă în cauză moștenitoarea acestuia B. E..
S-a constatat că excepția perimării este inoperantă, în considerarea prevederilor art. 250 al. 1 C.pr.civ.(f106).
Pârâții nu au formulat întâmpinare și nu și-au propus probe în contradovadă. Pârâtul C. I. a arătat că nu este de acord cu acțiunea, solicitând respingerea acesteia.
Prin sentința civilă nr.2365/15.04.2010 a Judecătoriei Iași a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B. E., ca moștenitoare a lui R. I.G., în contradictoriu cu pârâții C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. A. I., soluție ce a fost contestată pe calea recursului de B. E..
Prin Decizia civilă nr. 1/05.01.2011 a Tribunalului Iași a fost admis recursul formulat împotriva sentinței menționate și dispusă casarea acesteia, cu trimitere spre rejudecare către Judecătoria Iași, dosarul fiind înregistrat la această instanță la data de 26.05.2011, sub nr._ .
În cauză instanța a administrat probele din dosarul de fond nr._ precum și înscrisurile depuse în dosarul de recurs.
La termenul din 03.10.2011 reclamanta, prin apărător ales, a formulat și depus concluzii scrise pentru a fi avute în vedere în deliberare.
Din analiza întregului probatoriu administrat instanța constată următoarele:
Conform mențiunilor din registrul agricol al perioadei 1959-1963, deschis pe numele lui R. I.G., reiese că acesta figura înscris cu suprafața totală de 4,28 ha teren și a beneficat în timpul vieții de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de 3,64 ha teren respectiv 0,64 ha (validat în anexa 2a) respectiv de 0,48 ha teren (validat în anexa 3), după cum reiese din adresa nr._/15.11.2010 a Primăriei comunei M. ( f.43 dos. recurs) și înscrisurile de la filele 30-35 dos.recurs.
Pe de altă parte, pârâtul C. A.I. este beneficiarul Titlului de proprietate nr._/11.03.1993, prin care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 979 mp teren pe raza satului Horpaz și comunei M. (f.3), în condițiile în care acesta a primit de la CAP M., prin contractul de dare în proprietate personală cu plată, autentificat sub nr. 5164/01.12.1981, o suprafață de numai 250 mp teren pentru construirea unei locuințe în perimetrul construibil al satului Horpaz (f.48-49 dos. recurs) .
Potrivit identificării pe parcele a terenurilor din registrul agricol deschis pe numele lui R. G., cu unică moștenitoare B. E., conform certificatului nr. 163/11.11.2008 eliberat de BNP Asociați Z. și J.-Iași, în vatra satului figurează înscrise suprafețele de 0,09 ha teren curte respectiv de 0,30 ha arabil, ce a fost înscris în Titlul de proprietate nr._/11.03.1993 emis pe numele pârâtului C. A.I., după cum susține Primăria comunei M. prin adresa nr. 6715/19.05.2010 (f.12-dos.recurs) și confirmă raportul de expertiză efectuat în cauză de d-l expert P. A., coroborat și cu schița Anexă 1 depusă la dosar de reclamant(f.4) .
Potrivit disp. art. 23 al Legii nr.18/1991 incidente la data emiterii Titlului de proprietate contestat (actual ar.24 în forma republicată și modificată):” Terenurile din intravilan care au fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod, de la foștii proprietari.”
Raportat la textul de lege menționat este evident că obiectul constituirii unui drept de proprietate pe numele pârâtului și implicit al Titlului de proprietate emis pe numele pârâtului nu putea fi dat decât de suprafața de 250 mp teren ce „i-a fost atribuită” pentru construcția de locuință” și pe care acesta a și edificat casă și anexă, suprafață ce formează Lotul 1 în Planșa 1 a raportului de expertiză efectuat în cauză, delimitat de punctele 2, 19, 18, 17, 16, 15, 14, 13, 12, 11, 4, 3, 2, în timp ce Loturile 2, 3, 4, în suprafață totală de 729 mp, delimitată de punctele 1,2,19,18,17,16,15,14,13,12,11,4,5,6,9,10,11 a fost înscrisă în Titlul său fără drept.
Conform disp. art.III alin.1 din Legea nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare: ” Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: (v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafața stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ;”
În acest context și având în vedere probatoriul administrat, ce dovedește că suprafața de 729 mp înscrisă în Titlul de proprietate al pârâtului se cuvenea lui R. I. G. și nu pârâtului C. I., instanța va admite cererea și va constata nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/11.03.1993 pentru o suprafață de 729 mp, identificată de punctele 1,2,19,18,17,16,15,14,13,12,11,4,5,6,9,10,11 în planșa 1 anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză, ce face parte integrantă din prezenta.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. A. I. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că are construcții pe o suprafață de teren mai mare decât cea menționată în expertiză, construcții ce nu au fost evidențiate de către expert și care necesită o cale de acces.
În ceea ce privește diferența de suprafață dintre locuința propriu – zisă și construcțiile din jurul acesteia și suprafața stăpânită în baza titlului de proprietate atacat, este de notorietate că în mediul rural, o gospodărie fără grădină îi pune practic pe proprietarii acesteia în imposibilitatea de a-și asigura nevoile de existență și traiul zilnic, de aceea grădina trebuie considerată o anexă necesară gospodăriei.
Pe suprafața de teren la care nu i se va mai permite accesul are grupul sanitar realizat din beton; acesta reprezintă fosă septică betonată ce necesită vidanjare periodică.
Accesul vidanjei la fosa septică este imposibil în condițiile în care proprietatea sa și-ar păstra caracteristicile stabilite prin hotărârea atacată.
Situația actuală se datorează în mare parte faptului că s-a ignorat în hotărârea atacată contractul de vânzare – cumpărare încheiat cu fostul C.A.P., precum și schița aferentă acestuia, din care rezultă cât se poate de clar că proprietatea sa avea un front stradal de 12 m. Astfel, în momentul de față, terenul pe care îl mai poate păstra ca urmare a sentinței atacate, are latura dinspre drumul de acces mult diminuată, aceasta fiind de 10,8 m.
Loturile 2 și 3 cu suprafețele aferente reprezintă suprafața care a fost adăugată în T.P._/11.03.1993 emis pe numele pârâtului.
Lotul 4 cu suprafața de 46 mp reprezintă terenul ocupat de pârât fără nici un act de proprietate și reprezintă teren liber la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar M..
Lotul 4 în suprafață de 46 mp teren reprezintă o diferență datorată mijloacelor rudimentare de măsurare folosite la punerea în posesie (anul 1981), singura problemă este aceea că lotul 1 nu a fost corect individualizat, nerespectându-se schița atașată contractului de vânzare – cumpărare în baza cărui a devenit proprietarul acestui lot, respectiv lungimea corect ă a laturii proprietății.
Invocă prevederile art. 24 din Legea 18/1991 republicată.
Intimata B. Gr. E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că recurentului nu i se poate atribui o altă suprafață de teren, așa cum solicită, fie de 250 mp sau mai mare, întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, în care se specifică că suprafața terenurilor prevăzute în art. 24 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, aferente casei de locuit și anexelor nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la C.A.P.
Susținerea recurentului că din anul 1981 ar fi avut în posesie întreaga suprafață de teren cuprinsă în titlul de proprietate contestat este contrazisă de declarațiile martorilor audiați, actele depuse la dosar ce confirmă proprietatea intimatei asupra terenului respectiv, cât și cele consemnate de expert în lucrarea sa la capitolul „constatări” unde precizează că, după discuțiile purtate cu soția recurentului a rezultat că aceștia au cumpărat suprafața de 250 mp pentru construcția casei de la C.A.P. și ulterior după apariția Legii nr. 18/1991, C. Locală de aplicare a Legii 18/1991 le-a întocmit titlul de proprietate pe suprafața de 979 mp chiar dacă nu au avut teren înscris în rolul agricol.
Edificator este și faptul că din textul adeverinței nr. 6715/19.05.2010 eliberată de Primăria M., rezultă că R. G. figurează în registrul agricol cu suprafața de 4,28 ha din care în vatra satului cu 0,39 ha (intravilanul satului ) și reprezintă actualul amplasament al terenurilor din titlurile de proprietate emise pentru numiții C. I. și A. Al. A., ceea ce înseamnă că până în anul 1993, nici una dintre aceste persoane nu au deținut o suprafață mai mare de 250 mp din terenul tatălui intimatei.
În aceste condiții, în mod greșit se consideră că terenul (întreg terenul în litigiu) în suprafață de 979 mp este teren aferent casei de locuit și anexelor.
După întocmirea lucrării de către expertul P. (a cărui rezultat recurentul nu l-a contestat) acesta a construit în afara perimetrului celor 250 mp o fosă septică și alte anexe, nu-i profită a-și mări terenul aferent casei.
Diminuarea lungimii suprafeței de la stradă este consecința modului defectuos în care recurentul a înțeles să-și edifice anexele ce au depășit suprafața atribuită.
Suprafața de 46 mp pe care recurentul o deține fără titlu și pe care expertul o cataloghează ca teren la dispoziția primăriei, face parte din cei 3900 mp pentru care la dosar există probe în favoarea tatălui intimatei.
În recurs nu s-au administrat probe noi, însă părțile (reclamanta B. Gr. E. și C. A. I.) au prezentat textul unei tranzacții din care rezultă că reclamanta este de acord să îi cedeze paratului suprafața de 275,6 mp în completarea celei de 250mp rămasă acestuia, urmare a pronuntarii sentinței instanței de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este întemeiat.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 18/1991
(1) Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construirea de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
(11) Suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1) aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.
În speță, prin cererea de chemare în judecată introductivă reclamantul R. I. G. a solicitat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/11.03.1993 eliberat pârâtului C. A. I. în care apare înscrisă suprafața totală de 979 mp, reclamantul precizând că pârâtul justifică îndreptățirea doar pentru 250 mp, atribuită de C.A.P. pentru a-și construi locuința.
În faza recursului, ambele părți au prezentat o „Tranzacție” semnată de acestea din care rezultă că reclamanta B. Gr. E., continuatoarea defunctului R. I. G., este de acord să-i cedeze și suprafața de 275,6 mp, în completarea celei de 250 mp.
Cum litigiul nu este unul susceptibil a fi stins prin tranzacție, cu atât mai mult cu cât tranzacția nici nu era semnată de toate părțile, insa nici nu poate fi ignorată manifestarea de voință a reclamantei, tribunalul constată că cele consemnate în textul acesteia valorează restrângerea pretențiilor reclamantei din cererea introductivă, în sensul în care aceasta solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate pentru o suprafață mai mică.
Cum expertiza topografică efectuată în cauză nu identifică decât suprafața de 250 mp, se impune suplimentarea probatoriului cu o nouă expertiză care să răspundă la obiectivul:
- a se identifica suprafața de 525,6 mp compusă din 250 mp și 275,5 mp arătată în înscrisul intitulat „Tranzacție” (fila 45 dosar recurs).
Astfel, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa sentința recurată, iar în temeiul art. 312 alin. 4 Cod procedură civilă, va reține cauza spre rejudecare.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de paratul C. A. I. împotriva sentinței civile nr._/11.10.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează în tot:
Reține cauza spre rejudecare în fond, fiind necesară administrarea de probe noi (expertiza în specialitatea topografie).
Acorda termen la 25.01.2013, pentru când se vor cita părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publica azi, 19.12.2012.
Președinte, C. I. | Judecător, M. C. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
Red. C.I.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./23.01.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2529/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2757/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
