Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 2783/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2783/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-12-2012 în dosarul nr. 2783/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Decembrie 2012
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – I. C.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2783/2012
Pe rol judecarea recursului declarat de către Primăria . de către P. R. C. Sf. A. împotriva sentinței civile nr._/20.09.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind D. A. C., ., C. L. Al C. R., C. L. Al C. V. L., E. N. (F. S.), S. F. V., Intimat E. V., având ca obiect constatare nulitate act juridic absolută contracte; radiere C.F..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.12.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
P. sentința civilă nr._/20.09.2011 pronunțată de Judecătoria Iași:
A. A respins proba cu martori.
B.1. A respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei și calității procesuale pasive a pârâtei Primăria comunei V. L..
2. A constatat că nu este fals contractul de concesiune.
3. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta D. A. C., în contradictoriu cu pârâții:
1. .,
2.C. L. al . legali,
3. . P.,
4. C. L. al . reprezentanți legali,
5.P. R.-Catolică – „Sf. A.” prin reprezentanți legali,
6. E. N. (fostă S.) – Iași,
7.S. F. V.– Iași,
8. E. V. – V. L..
A constatat nulitatea absolută cu privire la imobilul teren în suprafață de 500 m.p., situat în intravilanul localității V. L., T23, P1 (970/28) a următoarelor acte:
- Contractul de schimb din 9.04.2002 dintre C. L. R. și P.R.-Catolică – „Sf. A., nr.1145/2002
-Contractul de vânzare cumpărare din 24.09.2003 dintre P.R.-Catolică – „Sf. A.- vânzătoare și S. N. și S. F. V.- cumpărători- 1547/2003,
- și contractul de vânzare cumpărare din 21.02.2008 dintre S. N. și S. F. V.- vânzători și E. V.- cumpărătoare- 137/2008.
A obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 710 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A dispus radierea (de către OCPI Iași), la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri din cartea funciară 744 a localității cadastrale R., satul V. L., nr.843 a înscrierii făcută în favoarea pârâților E. N. ( fostă S.) și S. F. V. și E. V..
A dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre, la rămânerea ei irevocabilă către OCPI Iași.
Instanța de fond a constatat că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței, reclamanta D. A. C. i-a chemat în judecată pe pârâții .> – prin primar, C. L. al C. R. – prin reprezentanți legali, .>prin primar, C. L. al C. V. L., prin reprezentanți legali, P. Româno – Catolică „Sf. A.” – prin reprezentanți legali, E. (S.) N., E. V. și S. F. V..
A solicitat să se constate nulitatea absolută cu privire la imobilul teren în suprafață de 500 mp situat în V. L., T 23 P. 1 (970/28) a următoarelor acte juridice: contractul de schimb din 09.04.2002 dintre C. L. R. și P. R. - Catolică „Sf. A.”, contractul de vânzare-cumpărare din 24.09.2003 dintre P. R. - Catolică „Sf. A.” și S. N. și S. F. V. (cumpărători); contractul de vânzare-cumpărare din 24.09.2003 dintre P. R. – Catolică „Sf. A.” (vânzătoare) și S. N. și S. F. V. (cumpărători) și contractul de vânzare-cumpărare din 21.02.2008 pentru S. N. și S. F. V. – vânzători și E. V. - cumpărătoare.
A mai solicitat să se dispună radierea din cartea funciară nr. 744 a localității cadastrale R., . număr cadastral 843 a înscrierii făcute în favoarea pârâților E. N. și S. F. V. și E. V..
A arătat că a dobândit dreptul de folosință pentru 99 de ani asupra imobilului în litigiu de la C. L. R. prin contractul de concesiune din 12.07.1993 (nr. 534/28.03.1995), în baza căruia i-au fost emise certificat de urbanism și autorizație de construcție. E. V. a vândut în 2000 Parohiei R. – Catolică „Sf. A.” suprafața de 250 mp (conform actului nr. 2085/2.10.2000). P. a făcut un schimb de teren cu C. L. R. dând cei 250 mp și primind terenul în litigiu de 500 mp. După un an fiica vânzătoarei E. N. a cumpărat de la Parohie terenul în litigiu împreună cu S. V. (soțul acesteia). E. V. a cumpărat în 2008 de la fiica sa E. N. și de la fostul ginere S. V. F. același teren.
La baza contractului de schimb din 09.04.2002 a stat hotărârea nr. 13/08.02.2002, prin care a fost desființat contractul de concesiune încheiat în favoarea reclamantei. Cum H.C.L. R. 13/2002 a fost desființat, invocând nulitatea actului principal atrage si pe a celor subsecvente.
Actele sunt nule pentru că au fost încheiate pentru o cauză ilicită. A susținut că au fost fraudate drepturile sale, iar pârâții sunt de rea-credință.
E. V. a solicitat respingerea acțiunii. A arătat că în mai 2000 primarul comunei V. L. i-a solicitat punerea la dispoziție a unei suprafețe de 500 mp, arabil intravilan, în tarlaua 23, a cărei proprietară era, fiind vorba de un proiect european.
La 21.02.2003 a vândut terenul Parohiei R. – Catolice.
Terenul a fost solicitat de primat pentru construirea unei instalații de apă.
P. a acceptat să cedeze terenul din T 23 pentru un teren din T 55, fiind încheiat contractul nr. 1145/04.04.2002.
În 2003, în urma unei înțelegeri între pârâtă și Parohie s-a încheiat contractul nr. 1547/2003 pe numele S. F. (pentru că nu s-a construit o biserică și a intenționat să-și ajute copii să construiască o casă.
P. sentința civilă nr. 4277/23.05.2005 copii pârâtei au pierdut procesul de evacuare.
În anul 2006 fiica acesteia a divorțat.
După finalizarea partajului și ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 137/21.02.2008 terenurile au revenit pe numele Veronicăi E..
Primăria C. V. L. a solicitat respingerea acțiunii. A invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și pasive a sa. A motivat că reclamanta nu face dovada calității de proprietar sau concesionar asupra celor 500 mp de teren aflat în T 23.
Reclamanta a falsificat contractul (a susținut Primăria R.). Concesiunea a fost înstrăinată de D. A. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. S. B. sub nr. 4355/28.05.2003. Proprietara terenului din tarlaua T 23 este E. V., aceasta dobândindu-l prin moștenire (certificat de moștenitor nr. 77/99). Contractul de concesiune nu mai este valabil din vina comisionarei care nu a respectat prevederile art. 2 din contract și nu a plătit prețul concesiunii din 2001. Primăria R. a retras concesiunea. Terenul a fost predat concesionarei în 12.07.1993. Construcția nu a fost edificată. Nu există o autorizație de construcție, însă nu din cauza Primăriei.
P. R. – Catolică „Sf. A.” Iași a solicitat respingerea acțiunii.
A arăta că a cumpărat de la E. V. suprafața de 1089 mp teren, în T 23, evidențiat în T.P._/1993 și în baza contractului 2085/2000.
Ulterior, a încheiat un contract de schimb cu C. L. al C. R., prin P., pentru ca acesta să poată edifica pe terenul dobândit o stație de pompe (contract 1145/2002).
Din motive financiare nu s-a mai putut edifica biserica, motiv pentru care terenul a fost înstrăinat lui S. F. V. și N. S..
Contractul de concesiune a transmis reclamantei numai dreptul de posesie și cel de folosință, dreptul de dispoziții rămânând al proprietarului, respectiv al Consiliului L. R..
A invocat art. 1441 Cod Civil.
Titlul statului asupra terenului nu este nul.
În contractul de schimb se prevede că terenul provine dintr-un schimb efectuat cu S.C. Agroservice S.A. Iași, conform H.C.L. 5/1993 – R., dată în baza Ordinului nr. 341/12.11.1992 al Ministerului Agriculturii și Alimentației.
Dacă terenul s-ar afla în domeniul public al statului și contractul de concesiune ar fi nul, terenul nefiind concesionat pentru realizarea de construcții sau de obiective de uz și/sau interes public.
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
1. Pentru rezolvarea excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria C. R. este necesar să se administreze probe care au legătură cu fondul cauzei. P. urmare, aceste excepții vor fi unite cu fondul cauzei.
2. Instanța a constatat că pentru radierea din cartea funciară este necesară participarea procesuală pasivă a O.C.P.I. (această cerere nefiind o plângere împotriva încheierii de carte funciară pentru ca O.C.P.I. să poată fi considerat un simplu terț).
3. Pentru o mai bună înfăptuire a justiției, instanța în baza dispozițiilor Codului de procedură civilă (art. 165) a disjuns judecarea acestei cereri de judecare a celorlalte cereri. S-a fixat termen la 06.09.2010 cu citarea părților, reclamanta cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 581 lei și timbrul judiciar de 3,5 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată. Se va forma un dosar nou cu copii xerox de pe actele din prezentul dosar, prin repartizare manuală la același complet (C 3).
4. Pentru motivele ce au fost expuse la punctul 2, instanța a respins cererea reclamantei de radiere din cartea funciară formulată în contradictoriu cu pârâții (pentru lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii a O.C.P.I. Iași.
P. decizia civilă nr. 107/7.02.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ a fost admis apelul declarat de reclamanta D. A. C. împotriva sentinței civile nr. 9540/14.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a desființat-o.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.
S-a reținut că în baza art. 20, 22, 43, 47 și 50 din Lg. 7/1996 OCPI Iași nu reprezintă „persoană interesată” în sensul legii, deci nu justifică un interes legitim și personal în acțiunile de rectificare de carte funciară, nefiind întrunite condițiile esențiale pentru a deveni parte în proces.
S-a constatat că dispozițiile art. 165 C.pr.civ. sunt inaplicabile deoarece cele două capete ale cererii de chemare în judecată sunt strâns legate,pentru că admiterea primului, constituie drept o condiție de admisibilitate a celui de-al doilea și drept urmare se impune judecarea lor împreună.
La termenul din 19.09.2011 dosarul nr._/245/2010 a fost conexat la cel cu nr._ ne mai subzistând motivul disjungerii.
Estimând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
La 12.07.1993 între C. L. R. și D. A. C. a fost încheiat contractul de concesiune nr. 534 pentru 510 teren în satul V. L., ., de 510 mp.
La 19.05.1998 C. Județean Iași a emis în favoarea A. C. D. autorizația de construire nr. 31, în considerarea contractului de concesiune.
La 12.07.1993 între Primăria comunei R. și D. A. a fost încheiat procesul verbal de predare-primire anexă la contractul de concesiune nr. 539/12.07. pentru 510 mp, p 970/28, tarlaua nr. 55, cv 3.
La 8.02.2002 a fost emisă HCL 13 pentru retragerea concesionării și rezilierea contractelor de concesiune pentru 35 de concesionari.
La 7.06.2006, în dosarul nr. 2859/2010 - Tribunalul Iași a fost pronunțată sentința nr. 1910F. P. această hotărâre s-a admis acțiunea formulată de reclamanta D. A. C. în contradictoriu cu pârâții C. L. al comunei R. și C. L. al comunei V. L..
A fost anulată în parte HCL nr. 13/18.02.2002 emisă de CL R., respectiv numai în ceea ce privește retragerea concesiunii nr. 534/28.03. 1995 încheiat în favoarea reclamantei la data de 12.07.1993. S-a reținut că hotărârea este nelegală prin neindividualizarea concesionarului și prin nerespectarea art. 1021 cod civil privind adresarea către instanța de judecată a părții interesate să solicite rezilierea contractului de concesiune.
P. decizia nr. 223/CA/23.10.2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ a fost respins recursul Consiliului local împotriva sentinței civile nr. 1910/E/2006 a Tribunalului Iași.
Curtea a constatat că reclamanta figurează ca parte în contractul de concesiune înregistrat sub nr. 534/28.03.1995 și actul de dispoziție încheiat în 28.05.2003 dat de către o terță persoană nu poate avea consecințe juridice în ceea ce privește contractul menționat.
P. decizia civilă nr. 861/14.11.2005 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 6993/2005 a fost respins apelul formulat de reclamanții S. N. și S. F. V. împotriva sentinței civile nr. 4277/23.05.2005 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință de a fost păstrată.
A fost respinsă cererea apelanților privind introducerea în cauză a A. C. D..
S-a reținut că reclamanții au dobândit în proprietate o suprafață de 499,97 mp teren situat în intravilanul satului V. L., ., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1547 din 24.09.2003 BNP P. C. I..
Pentru aceeași suprafață de teren s-a încheiat contractul de cesiune pe o perioadă de 99 ani între C. L. R. și numita D. A. C., contract încheiat la 12.07.1993 (file 14-16 dosar de fond). În baza acestui contract s-a eliberat aceleiași persoane certificatul de urbanism și autorizația de construire la data de 19.05.1998.
S-a mai reținut că pârâtul A. V. a cumpărat de la A. D. un gard de scândură, o fundație de beton, o magazie și un canal de beton amplasate pe terenul în litigiu, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4355/2003.
P. contractul de schimb terenuri 1145/2002 – BNP Z. Gh. P. R.-Catolică SF A. a cedat prin schimb Consiliului L. R. lotul de 250,563 mp teren categoria de folosință „CAT”, proprietatea parohiei, situat în intravilanul satului V. L., ., identificat cu nr. cadastral 266/1, amplasat în tarlaua nr. 23, p 2/1 (9/2/1) (30,82mp) și nr. 3/1(9/4/1) (219,81mp).
C. L. R. a cedat prin schimb Parohiei R. Catolice SF A. lotul de 499,97 mp teren categoria de folosință „arabil”,proprietatea consiliului, situat în intravilanul satului V. L., comunei R., jud. Iași, identificat cu nr. cadastral 843, amplasat în tarlaua 55, ./28) – f23.
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1547/2003 – BNP P. C. P. R. Catolică SF A. Iași a vândut Nicoletei S. și lui S. F. V. imobilul – teren arabil de 499,97 mp din intravilanul satului V. L., ..
P. contractul nr. 137/2008 – BNP P. C. Iualia – S. N. (E.) și S. V. F. i-au vândut Veronicăi E. terenul arabil de 499,97 mp tarlaua 23, .) cu nr. cadastral 843.
Excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei și a calității procesuale pasive a pârâtei Primăria comunei V. L. au fost respinse, ca nefondate.
Așa cum s-a arătat mai sus, în calitate de concesionară a terenului în litigiu și titulară a autorizației de construire, reclamanta are calitate procesuală activă. Conform Lg. 7/1996 . în individualizarea terenurilor. . concesiune este așa cum s-a reținut prin hotărâre judecătorească depuse la dosar, aceeași cu cea din contractele indicate în prezenta acțiune.
Participarea Primării comunei V. L. ca parte în proces este necesară pentru opozabilitate și în considerarea prevederilor Lg. 215/2001, primăria fiind o structură funcțională ce aduce la îndeplinire dispozițiile primarului și hotărârile consiliului local ( în discuție fiind contracte încheiate în baza HCL 13/2006, ambele înscrisuri).
Contractul de concesiune nu este fals, actul fiind avut în vedere la pronunțarea hotărârilor judecătorești menționate.
Nu există elemente care să conducă la această concluzie, actul fiind valabil. Aspectele invocate de pârâte nu s-au confirmat. Reclamanta este titulara contractului.
Faptul că terenul a fost luat în primire pe bază de proces verbal de D. A. nu o lipsește pe D. A. C. posibilitatea de a solicita nulitatea contractelor care, după cu susține aceasta o prejudiciază, eludând atât dispozițiile legale (art. 1020 Cod civil) cât și hotărârile judecătorești care au constata nulitatea parțială a HCL 7/2008 pentru rezilierea concesiunii, tocmai prin faptul că s-a încercat fraudarea legii, și desființarea unui contract de altă putere decât cea judecătorească, în condițiile unui proces echitabil, cu administrarea de probe.
În acest context, reaua credință a pârâtului este evidentă aceștia cunoscând faptul că pe terenul ce a format obiectul înstrăinărilor succesive în cadrul unui „circuit” în aceeași familie reclamanta și-a edificat locuința. De altfel, aceștia au solicitat evacuarea lui A. V.,acțiunea fiind respinsă prin sentința civilă nr. 4277/23.05.2003. Ca atare au cunoscut existența dreptului reclamantei asupra terenului.
HCL nr. 13/08.02.2002 a fost desființată irevocabil, astfel că motivul încheierii contractului este ilegal. În cauză sunt aplicabile prevederile art. 948 Cod civil și 966 Cod civil privind caracterul ilicit al cauzei.
Nu s-a făcut dovada apartenenței la domeniul public a terenului în litigiu.
Față de cele reținute, instanța, în baza textelor de lege menționate a admis în parte prezenta acțiune și a constatat nulitatea absolută a contractelor 1145/2002, 1547/2003 și 137/2008.
În baza art. 34 din Lg. 7/1996 instanța (ca efect al constatării nulității actelor menționate) a dispus radierea de către OCPI Iași, la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, din Cartea funciară nr. 7948 a localității cadastrale R., satul V. L. nr. 843 a încheierii făcute în favoarea pârâtelor E. N. (fostă S.) și S. F. V. și E. V..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. R. – Catolică Sf. A. Iași și Primăria C. V. L..
Recurenta Primăria C. V. L. a susținut că reclamanta D. A. C. a falsificat contractul de concesiune, titularul concesiunii fiind D. A. – mama sa. Deoarece D. A., arată recurenta, nu a respectat clauzele contractuale, concesiunea a fost reziliată și în 2002 Primăria C. R., a încheiat un contract de schimb cu P. R. – Catolică Sf. A. Iași pentru terenul din T 55.
Recurenta învederează, că după 8 ani, reclamanta intimată D. A. C. a formulat prezenta acțiune. Recurenta arată că judecătorul fondului era incompatibil pentru a judeca acțiunea deoarece a pronunțat sentința civilă nr. 9540/2010. Pe fond, recurenta arată că, în mod greșit, instanța nu a constatat că actul de concesiune este fals deoarece din actele dosarului rezultă că titularul concesiunii este D. A. și nu D. A. C.. Se mai arată că greșit s-a constatat nulitatea contractului pentru suprafața de 500 m.p. – T 23 deoarece proprietarul terenului este pârâta E. V. iar terenul din contract este diferit de cel concesionat care se află în T 55.
Critică recurenta și reținerea calității procesuale active a reclamantei deoarece terenul aparține pârâtei E. V..
În privința anulării contractelor de vânzare cumpărare, recurenta consideră că hotărârea instanței este nelegală deoarece terenul a aparținut lui E. G. conform Titlului de Proprietate_/1993 iar reclamanta nu a dovedit nici un drept asupra terenului.
A solicitat admiterea recursului.
Recurenta P. R. – Catolică Sf. A. Iași a susținut că a cumpărat de la E. V. 1089 m.p. teren situat în T 23, teren ce a formulat obiectul contractului de schimb cu C. L. R. pentru construirea unei biserici.
Recurenta susține că ulterior, terenul a fost vândut către S. N. și S. F. V.. Recurenta învederează că proprietatea terenului concesionat, are dreptul de dispoziție cu privire la teren fără a aduce atingere dreptului concesionarului. Înstrăinarea terenului, arată recurenta nu este un motiv de nulitate a contractului.
Recurenta mai arată și că desființarea hotărârii 13/2002 a Consiliului L. R. nu afectează dreptul de proprietate al concedentului și nu este un motiv de nulitate a contractului și nu s-a dovedit că terenul ar fi proprietate publică a statului.
A solicitat admiterea recursului.
Legal citat, intimatul Primarul C. V. L. și E. V. au depus întâmpinare și au solicitat admiterea recursului.
Legal citată intimata D. A. C. a solicitat respingerea recursurilor.
În recurs au fost depuse înscrisuri.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursurile întemeiate.
P. acțiunea introductivă, reclamanta D. A. C. a solicitat a se constata nulitatea absolută cu privire la imobilul teren în suprafață de 500 m.p. teren situat în intravilanul comunei V. L. T 23; a contractului de schimb din 9.04.2002 și a contractelor de vânzare cumpărare din 24.09.2003 și 21.02.2008 precum și radierea din cartea funciară a înscrierii făcută în favoarea pârâților E. N., S. F. V. și E. V..
Reclamanta a invocat ca motiv de nulitate a contractului de schimb și a celorlalte contracte faptul că hotărârea 13/2002 a Consiliului L. R. a fost anulată prin sentința civilă 1910/2006 a Tribunalului Iași, iar actele au o cauză ilicită. S-a invocat reaua credință a pârâților care au cunoscut calitatea ei de concesionar precum și faptul că actele s-au încheiat în cadrul aceleiași familii.
Reclamanta a mai promovat o acțiune identică înregistrată sub nr._/245/2010 iar instanța de fond, în mod corect le-a conexat.
Susținerea recurentei Primăria C. V. L. în sensul că judecarea cauzei ar fi fost incompatibil în soluționarea dosarului deoarece ar fi pronunțat sentința civilă 9540/2010, nu pot fi reținute. Sentința civilă 9540/2010 nu a soluționat fondul litigiului ci a constatat lipsa coparticipării procesual pasive.
Dispozițiile art. 27 pct. 7 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în această situație. De altfel, recurenta pârâtă nu a formulat cerere de recuzare, conform art. 29 Cod procedură civilă.
Reclamanta D. A. C. a depus la dosarul cauzei, în susținerea acțiunii sale contractul de concesiune din 12.07.1993 înregistrat la Primăria C. R. sub nr. 534/28.03.1995, pentru suprafața de 510 m.p. situată în T 55.
Certificatul de urbanism, pe același nume a fost depus la fila 8 dosar fond.
În anul 2002, C. L. al C. R. emite hotărârea 13 prin care retrage concesiunea pentru un număr de 35 concesionari. Acest act a fost anulat parțial, în acțiunea formulată de reclamanta D. A. C., prin sentința civilă 1910/7.06.2006 a Tribunalului Iași reținându-se vicii de formă a actului.
Recurenta pârâtă a încercat să anuleze contractul de concesiune nr. 534/1993 încheiat cu reclamanta D. A. C. dar acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă 53/22.01.2009. De reținut că în acest litigiu nu s-a susținut că actul de concesiune ar fi fals în sensul că titularul concesiunii ar fi D. A..
Pârâta nu a formulat cerere reconvențională pentru a învesti instanța în acest sens.
Este adevărat, că la dosar a fost depus și un contract de concesiune din aceeași dată, înregistrat cu același număr și încheiat cu D. C. A..
Ținând însă cont de contractul depus de reclamantă în susținerea acțiunii sale, de faptul că pârâta recurentă nu a declarat că înțelege a se înscrie în fals, de faptul că acest contract a făcut obiectul unei alte acțiuni și nu a fost contestat, Tribunalul va judeca cauza în raport de acest act fără a aprecia cu privire la pretinsul fals.
Contractul de schimb autentificat sub nr. 1145/2002 s-a încheiat între C. L. R. și P. R. – Catolică Sf. A.. C. L. R. a dat la schimb suprafața de teren de 499,97 m.p. situat în T 55 P 970/28 și a primit 250,63 m.p. teren situat în T 23.
Terenul Parohiei R. – Catolică Sf. A. Iași provine din cumpărarea de la E. V. iar terenul Consiliului L. a fost dobândit în urma unui alt schimb cu S.C. AGROSERVICE Iași conform hotărârii 5/1993. Nu rezultă astfel a fi un teren proprietate publică a statului. Acest contract s-a încheiat ulterior emiterii hotărârii 13/2002 și anterior anulării acesteia.
În 2003, P. Romani Catolică Sf. A. Iași vinde terenul dobândit prin schimb către S. N. și S. F. V., din nou anterior anulării hotărârii 13/2002.
Cumpărătorii vând în anul 2008, terenul pârâtei E. V. în anul 2008 – ulterior anulării hotărârii 13/2002.
Faptul că în contract terenul este înscris ca făcând parte din T 23 .>
În cele 3 acte suprafața de teren este identică, numărul parcelei corespunde, diferența fiind reprezentată de numărul tarlalei.
Tribunalul reține că terenul în litigiu este situat în T 55, P 970/28, iar reclamanta are calitate procesuală activă în cauză, în baza actelor dosarului și a numărului de identificare cadastrală (843), același în toate actele.
Mai mult, pârâta E. V., în întâmpinarea depusă la fondul cauzei, susține că este proprietarul terenului situat în T 55.
În privința cauzei ilicite a încheierii contractelor de schimb și de vânzare – cumpărare, apreciem însă că instanța de fond nu a reținut corect situația de fapt și de drept.
Contractul de schimb din 2002 și actul de vânzare – cumpărare din anul 2003 sunt anterioare datei la care instanța a anulat hotărârea 13/2002 emisă de C. L. R.. Reaua – credință a pârâților, nu a fost dovedită.
Faptul că al treilea contract a fost încheiat după anularea hotărârii 13/2002, nu constituie un motiv pentru a reține reaua credință a părților contractante, în condițiile în care nu s-a dovedit că au cunoscut litigiul respectiv. Părțile din contract nu au fost părți în acțiune care a avut ca obiect anularea hotărârii 13/2002.
În judecarea cauzei, instanța este obligată a avea în vedere prezumția de bună credință a părților, prezumție ce poate fi înlăturată prin probele administrate de reclamantă.
Înstrăinarea, sau dobândirea prin schimb a terenului, constituie acte juridice legale până la proba contrară.
De reținut este și calitatea de concesionar a reclamantei, calitate în care nu poate impune restricții cu privire la prerogativele dreptului de proprietate, respectiv dreptul de dispoziție, concedentului.
În raport de aceste considerente, apreciem recursurile întemeiate și vor fi admise, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cu modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, conform art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Pe fond, va fi respinsă acțiunea promovată de reclamanta D. A. C..
Va fi menținută dispoziția instanței de fond privind soluționarea excepțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de către P. R. – Catolică Sf. A. Iași și recursul promovat de către Primăria C. V. L. județul Iași împotriva sentinței civile nr._/20.09.2011 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o modifică în parte:
Respinge acțiunea promovată de reclamanta D. A. C. în contradictoriu cu pârâții ., C. L. al C. R., . P., C. L. al C. V. L., P. R. – Catolică Sf. A., E. N. (fostă S.), S. F. V. și E. V..
Menține dispoziția instanței de fond privind respingerea excepțiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.12.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.M. D.C. I.C. GREFIER,
I.G.
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.2/08.04.2013
Judecător fond: D. P.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 2758/2012. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2759/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
