Fond funciar. Decizia nr. 353/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-02-2012 în dosarul nr. 353/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Februarie 2012
PREȘEDINTE - M. S.
Judecător M. S.
Judecător C. A.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 353/2012
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent T. A., recurent S. C., recurent S. GH. P., recurent S. I., recurent S. S., recurent M. A., recurent S. GH. G., recurent C. E., recurent P. M., recurent S. GH. G. și pe intimat M. N. C., intimat M. M., intimat M. O., intimat C. J.. P. S. D. DE P.. ASUPRA TERENURILOR IASI, intimat C. L. DE A. A L. NR. 18/91 ȚIBANA, având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută parțială t.p..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.01.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 30.01.2012 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2236 din 31.01.2011 pronunțată de Judecătoria Iași s-au admis excepțiile autorității de lucru judecat și lipsei calității procesuale active și s-a respins cererea formulată de reclamanții reclamanții T. A., S. C., S. Gh. P., S. I., S. Ș., M. A., S. Gh. G., C. E., P. M., S. Gh. G.;
P. a pronunța această soluție instanța de fond a reținut:
Condițiile de exercitare ale acțiunii în constatarea constatării nulității absolute parțiale a unui titlu de proprietate trebuie analizate, potrivit L. nr. 169/1997 – așa cum a fost ea modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 - a jurisprudenței și a doctrinei în materie, prin prisma analizei (subsecvente) atât a dreptului național cât și a soluțiilor jurisprudențiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului;
Astfel, dacă reclamanții din acțiunea în constatarea nulității absolute au fost părți în procesul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească în baza căreia s-a emis actul de reconstituire a dreptului de proprietate – în speță, judecata în primă instanță soluționată prin sentința civilă nr. 8655/2006, judecata în apel – soluționată prin decizia civilă nr. 213/2007 – Tribunalul Iași și judecata în recurs soluționată prin decizia civilă nr. 426/2007 a Curții de Apel Iași, prin care s-a respins recursul declarat de T. A. și T. I..
Or, așa cum rezultă din analiza hotărârilor evocate, atât timp cât că reclamanții au fost părți, prezenta instanță reținând considerentele esențialmente valabile pentru toate aceste hotărâri: „… problema proprietății asupra terenului în suprafață de 2500 mp este pe deplin stabilită, aceasta aparține reclamantului M. I., aspect ce nu a fost contestat… reclamanții în justificarea dreptului…. prin titlul de proprietate nr._/1996”, pretinsul drept nu mai poate fi pus în discuție.
Pârâților-recurenți în dosarul nr._/2006 li s-a reținut cu titlu irevocabil prin decizia civilă nr. 426/2007 de Curtea de Apel Iași, faptul că „sunt constructori de rea-credință…titlul de proprietate nr._/2006 emițându-se ulterior…”
Deci, ipoteza descrisă este incidentă în speță – reclamanții fiind părți – nu mai pot pune în discuție situația de fapt stabilită prin hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 8655/2006, decizia civilă nr. 213/2007 – Tribunalul Iași decizia civilă nr. 426/2007 a Curții de Apel Iași) cu valoare de adevăr.
Deși, aparent, o astfel de imposibilitate nu ar putea fi fundamentată pe existența unei autorități de lucru judecat, în sensul expres prevăzut de dispozițiile art. 1201 cod civil – lipsind identitatea de cauză – prezenta instanță apreciază că datorită modului în care prima instanță, instanța de apel și instanța de recurs au analizat în cadrul acțiunii petitorii în revendicare, îndreptățirea și întinderea dreptului recunoscut persoanelor cu vocație dovedită la reconstituirea dreptului de proprietate M. I. și M. …., necesitatea asigurării principiului stabilității juridice - invocate în speță A. vs. România, Hot. CEDO nr. 2/2006 – poate fi asimilată autorității de lucru judecat, dat fiind că finalitatea este comună: soluția definitivă dată de instanță cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în discuție.
Analizate din această perspectivă, ambele excepții apar ca fiind întemeiate și, pe cale de consecință, urmează a fi admise.
În susținerea solidității argumentelor anterioare – evocate, este de asemenea, demn de subliniat faptul că, în mod constant, doctrina și jurisprudența au statuat că distincția dintre autoritatea de lucru judecat și opozabilitatea unei hotărâri judecătorești – în sensul efectelor sale juridice trebuie analizate prin prisma categoriilor de persoane care invocă nulitatea, în speță, reclamanții T. A., M. A., S. C., S. Gh. P., S. Gh. G., C. E., S. I., P. M. și S. Ș., care nu au calitate de terți față de hotărârile evocate ci de parte - ei participând la proces și exercitându-și în calitățile avute toate drepturile procesuale prevăzute de lege.
Or, în această ipoteză dovedită, este indubitabil că reclamanții din prezenta cauză, invocând situațiile de fapt și de drept, care au fost reținute și analizate de către instanțele anterioare, nu mai pot pune în discuție aceste situații de fapt și de drept – în speță, promisiunea de vânzare-cumpărare pe care reclamanții o califică în interpretarea conținutului zdelcii care a stat la baza emiterii titlului atacat – care au făcut obiectul cercetării judecătorești în cadrul acțiunii în revendicare.
Este deosebit de relevant în susținerea tuturor acestor argumente, faptul că atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut cu valoarea de adevăr faptul că T. A. și T. I. nu au contestat valabilitatea dreptului de proprietate al lui M. I. și dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 2500 m.p., consacrat prin titlul de proprietate nr._/1996.
Finalmente, instanța, prin admiterea excepțiilor, urmează a respinge acțiunea formulată de reclamantă cu argumentele anterioare - evocate.
În ceea ce privește cererea pârâților – prin apărător, de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că, la dosarul cauzei, nu s-a depus chitanța privind achitarea onorariului de avocat, motiv pentru care va constata ca nedovedită această cerere.
Împotriva acestei sentințe in termen legal a declarat recurs reclamanții T. A., M. A., S. C., S. Gh. P., S. Gh. G., C. E., S. I., P. M. și S. Ș. și pârâții M. N. C., M. M. și M. O..
Reclamanții T. A., M. A., S. C., S. Gh. P., S. Gh. G., C. E., S. I., P. M. și S. Ș., critică sentința Judecătoriei Iași ca nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
Excepția autorității de lucru judecat a fost în mod greșit soluționată de instanța de fond.
În primul rând, după ce instanța a respins excepția autorității de lucru judecat prin încheierea din 15.02.2010, prin hotărârea pronunțată instanța a admis această excepție.
În cauză nu sunt întrunite toate elementele esențiale ale existenței autorității de lucru judecat în sensul că lipsește identitatea de părți.
Nici excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților nu este fondată întrucât din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta T. A. a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2500 m.p. teren ce face obiectul cauzei de față.
Pârâții M. N. C., M. M. și M. O. critică sentința ca nelegală și netemeinică pentru neacordarea cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile Tribunalul constată că recursul formulat de reclamanți este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Reclamanții T. A., M. A., S. C., S. Gh. P., S. Gh. G., C. E., S. I., P. M. și S. Ș., au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. I., M. N. C., M. M., M. O. și C. Județeană pentru S. Dreptuluide Proprietate Asupra Terenurilor Iași, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/24.07.1996, emis pe numele lui M. Gh. D., privind suprafața de 2.500 mp, situată în ., județul Iași, arătând că acest teren a aparținut autorului lor S. D. G., iar reclamanta T. A. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren, cerere înregistrată sub. nr. 753 din 31.03.1998.
Instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanții nu-și justifică calitatea procesuală activă în acțiunea privind anularea titlului de proprietate al pârâților.
Nulitatea actelor de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor prevăzută de dispozițiile art. III lit. a pct. i din Legea 169/1997 poate fi invocata de orice persoana care justifica un interes legitim.
Reclamanții nu își justifică interesul legitim în promovarea acestei acțiuni întrucât nu au făcut dovada că li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren cu privire la care solicită anularea titlului de proprietate emis autorului pârâților astfel încât prin emiterea titlului de proprietate în favoarea acestuia pentru această suprafață de teren nu se aduce atingere vreunui drept al reclamanților recurenți.
Simpla depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, ulterior emiterii titlului contestat, nu conferă calitate procesuală activă în acțiunea având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate emis pentru M. Ghe. D..
În mod greșit instanța de fond a admis și excepția autorității de lucru judecat.
Raportat la decizia civilă nr. 701 din 14.10.2005 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 4636 /2005 nu sunt întrunite elementele necesare pentru existența autorității de lucru judecat.
Potrivit art. 1201 Cod civil: „ Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauza și este între aceleași părți, făcuta de ele și în contra lor în aceeași calitate.” în timp ce art. 166 Cod procedură civilă prevede că: „ Excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.”
În speța de față, nu este îndeplinită condiția triplei identității de părți, cauză și de obiect .
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate în cele două acțiuni dar și a deciziei civilă nr. 701 din 14.10.2005 a Tribunalului Iași, instanța reține că nu există autoritate de lucru judecat.
Astfel, dacă există identitate de obiect și cauză între cele două acțiuni, condiția identității de părți nu este îndeplinită întrucât în prima acțiune au avut calitatea de reclamanți doar T. Adieana și T. I. pârâtă fiind M. Iftinica, iar în prezenta cauză calitatea de reclamanți o au T. A., M. A., S. C., S. Gh. P., S. Gh. G., C. E., S. I., P. M. și S. Ș. iar de pârâți M. I., M. N. C., M. M., M. O. și C. Județeană pentru S. Dreptuluide Proprietate Asupra Terenurilor Iași.
De asemenea, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr.4636/2005 al Tribunalului Iași nu s-a pronunțat o hotărâre pe fondul cauzei, ci pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâții M. I., M. N. C., M. M., M. O., instanța constată că acesta este nefundat .
Potrivit disp. art. 274 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată către partea care a câștigat procesul.
Pârâții, prin apărător, au solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, însă nici la instanța de fond nici în recurs nu s-a depus chitanța de achitare a onorariului de avocat prin care să justifice cuantumul cheltuielilor ce li se cuvin, astfel încât în mod corect instanța de fond a respins această cerere.
Excepția tardivității recursului formulat de pârâți, invocată de recurenții intimați este nefondată. Acestora li s-a comunicat sentința Judecătoriei Iași la data de 03.03.2011, ultima zi de recurs fiind 21.03.2011, dată la care s-a înregistrat cererea de recurs la Judecătoria Iași.
P. toate aceste motive in temeiul disp. art. 312 cod pr. civilă tribunalul va respinge recursul formulat de pârâți ,va admite recursul formulat de reclamanții T. A., M. A., S. C., S. Gh. P., S. Gh. G., C. E., S. I., P. M. și S. Ș., se va modifica în parte sentința Judecătoriei Iași în sensul că se va respinge excepția autorității de lucru Judecat și se va menține dispoziția privind respingerea acțiunii reclamanților pentru excepția lipsei calității procesuale active .
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantele T. A., M. A., S. C., S. P., S. G.,C. E., S. I., P. M. și S. S., împotriva sentinței civile nr.2236 din 31.01.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul formulat de pârâtul M. N. C., M. M. și M. O. împotriva aceleiași sentințe.
Respinge excepția tardivității recursului formulat de pârâții M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.02.2012
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
S.M. S.M. A.C. M.A.
Red. S.M./S.M. – 2 ex.
20.07.2012
Judecător fond – B. Ș.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 359/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
