Fond funciar. Decizia nr. 359/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 359/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-02-2012 în dosarul nr. 359/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Februarie 2012
PREȘEDINTE - A. M.
Judecător - S. A.
Judecător - L. O.
Grefier - O. L. G.
DECIZIA CIVILĂ NR. 359
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recurent P. V. P. și pe intimat D. GH. M., intimat D. S. C., intimat C. GH. M. (F. D. ), intimat D. S. A., intimat D. S. M., intimat D. S. D., intimat C. L. DE F. F. L., intimat C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută parțială t.p..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01.02.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când tribunalul, pentru ca recurenta prin apărătorul ales să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea azi, când,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 10.06.2011 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta P. V. P. în contradictoriu cu pârâții C. Locală de F. F. Lețcani, C. Județeană Iași de F. F., D. M. C., C. Gh. M., D. S. A., D. S C., D. S M., D. S D. privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/09.09.1997.
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Admite cererea pârâtului D. M. C. privind obligarea pârâtei laa plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pe reclamanta P. V P. să plătească pârâtului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Pentru a se pronunța în acest mod prima instanță a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la excepția invocată, având în vedere și dispozițiile art. 137 alin.2 C.proc.civ. potrivit cu care instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură sau de fond care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei, reține următoarele:
Calitatea procesuală este, alături de afirmarea unui drept, justificarea unui interes și capacitatea procesuală o condiție generală de exercițiu a acțiunii civile, care atrage prin neîndeplinirea sa admiterea excepției cu același nume și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii, făcând de prisos cercetarea în tot sau în parte a fondului cauzei.
Prin calitate procesuală activă se desemnează îndreptățirea unei persoane de a sta în proces în calitate de reclamant, îndreptățire care se identifică prin identitatea între persoana reclamantului și cel care are dreptul invocat în raportul juridic dedus judecății.
Astfel, pretenția dedusă judecății constă în anularea titlului de proprietate nr._/09.09.1997, emis pe numele lui D. Gh. G., în ceea ce privește suprafața de 1900 mp teren, cu vecinătățile indicate în cerere.
Potrivit art.III alin.2 din Legea 169/1997 cu toate modificările ulterioare nulitatea (titlurilor de proprietate) poate fi invocata de primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru reconstituirea proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor de drept comun.
Din textul legal, reiese că în afara subiectelor de sezina calificate, legal determinate - primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru reconstituirea proprietăților – în materia cererilor privind constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate beneficiază de calitate procesuala activa orice persoana care justifică un interes juridicește ocrotit.
Reiese că, în materia legii speciale de reparație, calitatea procesuala activa în cererile privind nulitatea absoluta condiția de exercițiu a acțiunii, referitoare la interes, este absorbita în conținutul noțiunii de calitate procesuala, legea condiționând imperativ legitimarea procesuală de justificarea interesului procesual.
Potrivit regulilor procesuale, revine în sarcina reclamantei, conform art.1169 C.civ, să facă dovada existenței unui interes personal, născut, actual, legitim care să-i confere calitatea necesara de a solicita constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate emis pe numele autorului pârâților.
În fapt, instanța reține că reclamanta își justifică interesul prin invocarea calității de moștenitor al soțului său P. I., decedat și a îndreptățirii acestuia derivând din actului de vindere-cumpărare autentificat sub nr. 807/27.04.1945.
Reclamantei însă, în calitatea menționată, i-a fost reconstituit deja, prin emiterea titlurilor de proprietate nr._/31.01.1994, nr._/11.08.1994 și nr._/22.05.2002, dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 5,6 ha teren, anterior apariției Lg. 247/2005.
Este adevărat că reclamanta a formulat, în temeiul Lg. 247/2005, cererea înregistrată sub nr. 52/29.08.2005 prin care, așa cum reiese din conținutul referatului și al hotărârii nr. 5493/13.03.2007, a solicitat chiar reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu, însă cererea i-a fost respinsă, potrivit hotărârii indicate și reclamanta nu face dovada că a atacata această hotărâre cu plângere la instanța de judecată, astfel încât instanța urmează a constata că acest act își produce efecte juridice depline.
Din conținutul hotărârii nr. 5493/13.03.2007 emisă de C. Județeană Iași de fond funciar, reiese că cererea de reconstituire nr. 52/29.08.2005 a fost respinsă întrucât reclamantei, în calitate de moștenitoare a soțului său P. I., i-a fost reconstituită anterior întreaga suprafață de teren la care acesta era îndreptățit, prin emiterea celor trei titluri de proprietate:_/31.01.1994, nr._/11.08.1994 și nr._/22.05.2002, aceasta semnând fără obiecțiuni fișele de punere în posesie aferente (filele 62,66, 69 dosar), achiesând astfel, la amplasamentul stabilit de C. Locală de fond funciar Lețcani cu privire la suprafața de 2900 mp teren, care, așa cum reiese din coroborarea probelor, este inclusă, pe alt amplasament, în suprafața reconstituită anterior; reclamanta nu justifică o îndreptățire suplimentară pentru suprafața de 2900 mp teren înscrisă în TP nr._/09.09.1997, emis pe numele lui D. Gh. G., chiar dacă această suprafață de teren a aparținut vechiului amplasament al terenului soțului său..
Din prezentarea situației de fapt instanța reține că la data promovării acțiunii reclamanta își justifica legitimarea procesuala activă exclusiv pe actele primare de proprietate și că nu mai beneficiază de nici o validare care să poată fi finalizată prin emiterea unui titlu de proprietate în favoarea sa, astfel încât nu justifică nici un interes (folos practic direct) din promovarea acestei acțiunii, întrucât, chiar în caz de admitere, în lipsa unei validări, dreptul de proprietate pentru suprafața de 1900 mp teren, nu poate fi reconstituit în favoarea sa.
În acest context, instanța reține că potrivit art. II din Legea nr. 169/1997 „ dispozițiile modificatoare, completatoare ori de abrogare a acestei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, la data întocmirii lor”.
În aceste condiții promovarea unei acțiunii în nulitatea titlului de proprietate de către reclamanta aduce atingere principiului instituit prin titlu II al Legii 169/1997, conform căruia legea dispune numai pentru viitor, iar interesul urmărit nu este legitim întrucât se intenționează reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață care excede îndreptățirii, atâta timp cât întreaga suprafață de teren cu care a fost validată a fost reconstituită anterior prin emiterea TP nr._/31.01.1994, nr._/11.08.1994 și nr._/22.05.2002
Având în vedere toate aceste considerente, instanța apreciază că reclamanta nu a probat în justificarea calității sale, nici caracterul actual și legitim al interesului urmărit, neputând beneficia de protecția jurisdicționala a dreptului pretins, motiv pentru care va admite excepția lipsei calității procesuale active și va respinge acțiunea pe acest temei.
Față de cererile formulate de ambele părți, privind obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, dând eficiență dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. potrivit cu care „ partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată”, reținând și caracterul accesoriu al acestor pretenții raportat la soluția de respingere a cererii de chemare în judecată prin admiterea excepției, instanța va respinge ca netemeinică cererea cu acest obiect formulată de reclamantă și va admite cererea pârâților, obligând reclamanta să achite acestora suma de 500 lei cu acest titlu, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta P. V P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .Susține recurenta că prima instanță în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea .Susține recurenta că în anul 1945 a cumpărat de la mama sa suprafața de tern de 2900 mp, suprafață care reprezintă vechiul amplasament și care în prezent se află înscrisă în titlul de proprietate emis pe numele lui D. Gh G..Mai arată recurenta că această suprafață de teren este înscrisă în rolul agricol al soțului dar nu a putut fi reconstituită tocmai datorită emiterii acestui titlu de proprietate în mod cu totul eronat, fiind atribuită ca lot în folosință.
Intimații D. M. și C. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă reclamanta a, solicitat în contradictoriu cu pârâții să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/09.09.1997 în ceea ce privește suprafața de 1900 mp teren. G.. rămânând neschimbat. În fapt, reclamanta-recurentă susține că a dobândit în proprietate suprafața de 1900 mp teren prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.807/1945. Pentru a fi parte într-o procedurã judiciarã se impun a fi îndeplinite anumite condiții, reclamanta trebuind sã facã dovada, printre altele, cã are un interes juridic, recunoscut și ocrotit de lege, nãscut și actual, personal și direct .
Referitor la condiția interesului, în literatura de specialitate se reține cã “prin impunerea condiției interesului, se urmãrește nu numai evitarea unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, pur vexatorii, dar în același timp, menajarea timpului magistraților și a finanțelor statului, astfel încât rolul instanțelor sã nu fie încãrcat cu astfel de pricini.”
Astfel, interesul reprezintă folosul practic urmărit de reclamanți prin promovarea acțiunii. Interesul exista atunci când prin admiterea acesteia reclamanții ar obține recunoașterea unui drept. Ori,in cazul de fata reclamanta a dobândit deja,prin intermediul celor trei titluri de proprietate emise reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren cu care aceasta împreună cu soțul ei au figurat înscriși în registrul agricol. Chiar recurenta precizează în cuprinsul cererii de recurs că terenul respectiv a fost înscris în registrul agricol. Faptul că cererea formulată în temeiul Legii nr.247/2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la această suprafață de teren a fost invalidată nu justifică interesul pentru promovarea acestei acțiuni în nulitatea titlului de proprietate emis pârâților, mai ales că motivul invalidării nu a fost acela că terenul revendicat ar fi fost ocupat de alte persoane sau că a fost eliberat vreun titlu de proprietate, ci pentru că suprafața de tern i-a fost reconstituită în întregime prin legile fondului funciar existente anterior Legii nr. 247/2005.
Nemulțumirea recurentei față de amplasamentul suprafeței de teren nu poate constitui un motiv suficient pentru obținerea nulității absolute a unui titlu de proprietate. Pentru aceste considerente, tribunalul constată că prima instanță a admis in mod corect excepția lipsei calității procesuale active astfel că, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă,va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta P. V. P. împotriva sentinței civile nr._/10.06.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului D. M. suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.02.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.M. S.A. L.O.
GREFIER,
O.L.G.
Red. L.O.
Tehn. L.O. + A.G.
2 ex./09.05.2012
Jud. fond: Z. L. M. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 353/2012. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 122/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
