Fond funciar. Decizia nr. 385/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 385/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-02-2012 în dosarul nr. 385/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Februarie 2012
PREȘEDINTE - F. S.
Judecător - M. M.
Judecător - A. C.
Grefier . M. Getuța
Decizia civilă Nr. 385
Pe rol judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenți E. I. A., E. G. M. împotriva sentinței civile nr. 8824/10.05.2011 a Judecătoriei Iași intimați C. L. A M.. I. P. S. D. DE P.. ASUPRA TERENURILOR, C. J..I. P. S. D. DE P.. ASUPRA TERENURILOR, P. J.. I., ÎN C. DE R.. AL INSTITUȚIEI PREFECTULUI J.. I., având ca obiect fond funciar anulare Ordin Prefect; obligația de a face; daune cominatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a înaintat de către recurenți prin serviciul de registratură note de ședință.
Întrucât s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art.242 C., constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 8824/10 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Iași,s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene de fond funciar Iași.
S-a admis excepția prematurității cererii de obligare a pârâtelor la emiterea titlului de proprietate.
S-a respins plângerea petenților E. I. A. și E. G. M., formulată împotriva Ordinului 312 din 06.04.2010, în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de fond funciar Iași, C. Municipală de Fond Funciar Iași și P. Județului Iași în calitate de reprezentant al Instituției Prefectului Județului Iași.
S-a respins cererea de obligare a paratelor la plata de daune cominatorii.
P. a se pronunța astfel,prima instanță a reținut că petenții E. I. A. și E. G. M. au formulat plângere împotriva Ordinului 312 din 06.04.2010, în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de fond funciar Iași, C. Municipală de fond funciar Iași și P. Județului Iași, în calitate de reprezentant al Instituției Prefectului Județului Iași, prin care a solicitat anularea acestuia, deoarece terenul poate fi retrocedat, obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 539 mp teren, pe vechiul amplasament, respectiv ., Iași și la obligarea pârâtelor la emiterea titlului de proprietate și punerea în posesie pentru această suprafața de teren.
Petenții au mai solicitat obligarea pârâtelor la prezentarea unui nou amplasament, în condițiile în care expertul va statua că terenul nu poate fi retrocedat, din rezerva Comisiei Municipale Iași sau obligarea acestora la plata despăgubirilor și obligarea pârâtelor la daune cominatorii în cuantum de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii din prezenta cauză.
Instanța de fond a constatat față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene de Fond Funciar Iași, invocată de aceasta că potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991 pentru atribuirea efectivă a terenurilor celor îndreptățiți și pentru eliberarea titlurilor de proprietate au fost constituite la nivel local și județean Comisii comunale de aplicare a Legii 18/1991 și Comisii Județene de Stabilire a D. de Proprietate Asupra Terenurilor. Conform art. 4 din H.G. nr. 890/2005 competenta de a realiza punerea în posesie a persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate și cărora le-a fost recunoscut dreptul de proprietate aparține Comisie Locale de Fond Funciar.
Instanța de fond a reținut că are calitate procesuală pasivă C. județeană întrucât prin dispozițiile exprese ale art. 52 alin. 2 din Legea nr. 18 /1991, i-a fost atribuită calitate procesuală în acțiunile având ca obiect fondul funciar, deci și plângerile împotriva Ordinului prefectului.
În ceea ce privește excepția de prematuritate pentru capătul de cerere constând în emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 539,00 mp, situată în Iași, . de fond a constatat că prematuritatea, ca și excepție de fond, este sancțiunea care grevează dreptul la acțiune exercitat cu neîndeplinirea condiției de actualitate, astfel trebuie ca pretenția formulată să fie exigibilă, în sens larg.
Potrivit procedurii fondului funciar validările dreptului de proprietate al reclamanților trebuiau urmate de îndeplinirea de către Comisa Municipală Iași de Fond Funciar a obligației de punere în posesie, prin delimitare în teren, de completare a fișei de punere în posesie și de înaintare a documentației către Comisa Județeană în vederea eliberării titlului de proprietate, această ultimă activitate fiind ulterioară punerii în posesie a reclamanților cu suprafața de teren validată.
Instanța de fond a reținut că nici Comisa județeană și nici P. nu pot emite acest titlu fără respectarea acestei proceduri, astfel că a fost admisă excepția.
Din raportul de expertiză instanța de fond a reținut că terenul este afectat de lucrări de sistematizare și utilități publice fiind aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, care stabilește în mod expres și limitativ că se va reconstitui dreptul de proprietate numai pentru terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate potrivit legii, din intravilanul localităților aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora după caz, la cerere, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută în baza verificării situației juridice a terenului.
Prima instanță a reținut că textele Legii nr. 18/1991 nu prevăd posibilitatea atribuirii de terenuri în compensarea celor ocupate de construcții, nici posibilitatea acordării de despăgubiri. Voința legiuitorului este clar exprimata în aceste norme, astfel încât nu exista motiv pentru interpretarea lor extensivă. De asemenea, textele nu fac trimitere la articole din același act normativ care prevăd compensarea cu teren sau acordarea de despăgubiri foștilor proprietari pentru alte categorii de terenuri imposibil de retrocedat pe vechiul amplasament.
În mod particular, în cazul terenurilor și construcțiilor expropriate modalități de reparație suplimentară în beneficiul proprietarilor deposedați sunt reglementate prin alt act normativ.
Însă, prima instanță, verificând documentația care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 312 /2010, a reținut că petenții nu au arătat în nici un mod că intenția lor a fost de a formula în mod vădit și neîndoielnic cererea în temeiul Legii nr. 10/2001 astfel încât, o calificare a acesteia contrar voinței lor ar conduce la încălcarea flagrantă a principiului disponibilității părților care guvernează procesul civil.
Instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute expres de normele legale menționate și terenurile nu pot fi atribuite foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora neexistând temei legal pentru alte modalități de reparație în procedura prevăzută de legile fondului funciar.
În ce privește cererea de obligare a pârâtelor la plata de daune cominatorii, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată, întrucât aceste daune cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere pentru a determina pârâtele să execute cu celeritatea o sarcina impusă de această procedură în sarcina lor.
În condițiile în care pârâtelor nu li s-a impus nici o sarcină cu privire la emiterea titlului de proprietate, tocmai ca urmare a respingerii plângerii petenților, instanța de fond a respins această cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenții E. I. A. și E. G. M., considerând-o nelegală și netemeinică.
S-a motivat că prin hotărârea recurata se arată că nu au dreptul să ceară înapoierea proprietății de care au fost lipsiți în mod samavolnic, prin expropriere fără justă și prealabilă despăgubire, deoarece Legea 18/1991 nu permite acest lucru decât pentru anumite persoane și pentru anumite terenuri.
Recurenții precizează că temeiul acțiunii nu-l reprezintă doar Legea 18/1991 ci și toate celelalte prevederi legale în materie de proprietate, începând cu dispozițiile legii fundamentale în materie de proprietate, respectiv art. 44 coroborat cu art.16 și art. ll Legea 10/2001, Legea 247/2005, C.civil, tratatele, convențiile și protocoalele la care România este parte etc. Limitarea răspunsului la prevederile legii 18/1991 în sensul că nu sunt îndeplinite cerințele acesteia pentru a se bucura de proprietatea acestora, în mod pașnic și liniștit, nu reprezintă doar o îngrădire a dreptului de proprietate ci o lipsire totală și abuzivă de acesta. Prin intermediul acestui răspuns, se demonstrează încă o dată că statul, prin instituțiile sale, privesc proprietatea ca pe o chestiune relativă îndepărtându-se cu totul de prevederile Cod .civ. art. 480-481, Constituție si prevederile CEDO în materie.
Recurenții au motivat că rezultă in mod vădit si neîndoielnic că încă imediat după căderea regimului totalitar si înainte de sistematizarea zonei au cerut acest teren sau cel puțin justa despăgubire, autoarea noastră, decedată la data de 2.02.2002, făcând demersurile necesare, pentru recuperarea suprafeței de 539 mp teren intravilan solicitată în aceasta cauză (cererea depusă la data de 14.03.1991 și înregistrată sub numărul 9434).
Recurenții motivează că mama acestora a decedat în data de 02.02.2002 și s-a dezbătut moștenirea în data de 23.nov.2005 în urma solicitării din partea Comisiei locale de fond funciar de completare a dosarului constituit în urma cererii depuse de autoare, imposibilitatea refacerii cererile depuse datorându-se întârzierii răspunsului autorităților în materie.
S-a motivat că la data de 21.10.2005 recurenții au depus în calitate de moștenitori ai mamei, cerere pentru această suprafață de teren. Este adevărat că practica instanțelor este neunitară în ceea ce privește dacă Legea 245/2005 prelungește termenele prevăzute doar de Legea 18/1991 sau si cele prevăzute și de legea 10/2001 dar au solicitat instanței să analizeze situația și din perspectiva unei repuneri în termen datorată bolii mamei noastre și din perspectiva momentului în care recurenții au putut lua la cunoștință de existența dreptului.
S-a motivat că este absurdă interpretarea că Legea 247/2005 se referă doar la prelungirea termenelor legii 18/1991 atâta timp cât ea se refera și la Legea 10/2001 iar toate aceste legi vin să repare o nedreptate nu să creeze una și mai mare, mama petenților formulând cerere pentru aceasta suprafață încă din 1991.
Recurenții au precizat că instanța de fond nu s-a pronunțat și cu privire la repunerea în termen solicitată prin precizările la acțiune.
Intimata C. Județeană de fond funciar Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului deoarece petenții nu au arătat în nici un mod că intenția lor a fost de a formula în mod vădit și neîndoielnic cererea în temeiul Legii nr. 10/2001.
Intimata C. Municipală de fond funciar Iași a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulată de recurenții E. I. A. și E. G. M., împotriva sentinței civile nr. 8824/10.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași întrucât în mod corect a stabilit instanța de fond cadrul procesual, reținând că pentru situația terenurilor și construcțiilor expropriate modalitățile de reparații în beneficiul proprietarilor deposedați, altele decât restituirea în natură pe fostul amplasament – imposibil de aplicat în prezenta speță dat fiind afectarea terenului unor lucrări de utilitate publică – sunt reglementate prin alt act normativ, respectiv Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Conform referatului întocmit de C. de fond funciar Iași în prezent amplasamentul fostei proprietăți este construcții – blocuri de locuințe și detalii de sistematizare, situație de fapt confirmată și de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză tehnic M. I..
Corect a reținut instanța de fond faptul că pentru terenul în suprafață de 539 m.p. fostă proprietate situată în Iași, . nu poate fi reconstituit dreptul de proprietate în condițiile în care terenul este afectat de lucrări de sistematizare și utilități publice.
În recurs nu s-au administrat probe.,
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recurenții au formulat plângere împotriva Ordinului nr. 312/6.04.2010 emis de Instituția Prefectului Iași prin care s-a respins cererea petenților E. Gh. M. și E. I. A. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 539 m.p. teren situat în municipiul Iași, . pe motiv că vechiul amplasament al proprietății se află în zona sistematizată, fiind afectat de . de protecție a blocului, spații verzi amenajate, căi de acces.
De asemenea, solicitanții nu au făcut dovada preluării terenului în proprietate de stat prin neaplicarea prevederilor Decretului nr. 712/1966 sau altor acte normative speciale.
Tribunalul reține că petenții sunt moștenitorii defunctei E. – C. E., decedată la data de 2.02.2002, în calitate de fii, care este moștenitoarea defunctei G. E., decedată la 30.01.1977 moștenind ½ din succesiunea formată din 5/8 parte indiviză din suprafața de 534 m.p. teren construcții clădit și neclădit și 5/8 parte indiviză din casa de locuit situate în Iași, .., potrivit certificatului de moștenitor nr. 955/1979 emis de notariatul de Stat Județean Iași.
Prin Decretul de expropriere emis la data de 30 mai 1988 rezultă că E. - C. E. a fost expropriată cu suprafața de 539 m.p. în ...
Potrivit referatului întocmit de C. municipală de fond funciar Iași suprafața de 539 m.p. situat în . este situată în zona sistematizată neafectat de construcții și investiții, respectiv . de protecție, cale de acces și spații verzi amenajate. De asemenea, se menționează că nu se face dovada preluării terenului în proprietatea statului.
Tribunalul constată din actele depuse la dosar că s-a făcut dovada că autoarea recurenților a fost expropriată cu suprafața de 539 m.p. în .,suprafață care în prezent este afectată de detalii de sistematizare.
Recurenții își întemeiază recursul pe precizarea că prima instanță nu a interpretat Legea nr. 247/2005 în sensul prelungirii termenelor și la Legea nr. 10/2001, întrucât prin precizările la acțiune de la fila 46 dosar fond au menționat că temeiul cererii nu-l reprezintă doar Legea nr. 18/1991 ci și alte prevederi legale în materie de proprietate.
De asemenea, au precizat că autoritățile în materie aveau obligația să analizeze situația petenților în materie cu toate dispozițiile legale până la momentul analizării cererii.
Tribunalul constată că obiectul acțiunii îl constituie anularea Ordinului nr. 312/2010 emis de Instituția Prefectului Iași prin care s-a respins cererea petenților pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren din Iași, .,cerere care este supusă unei proceduri speciale prevăzută de Legea nr. 18/1991, cu modificările intervenite pe parcursul anilor.
Tribunalul reține că afirmația recurenților că temeiul acțiunii îl reprezintă toate celelalte prevederi legale în materie de proprietate nu este de natură să concluzioneze că petenții au formulat cerere pentru obținerea suprafeței de teren din . și în baza Legii nr.10/2001 deoarece cererea este supusă unor termene și unei proceduri speciale, reglementată distinct de Legea nr. 18/1991 neputând avea loc o asimilare între aceste două proceduri.
De altfel recurenții precizează că autoarea defunctă a decedat la data de 2.02.2002, înainte de împlinirea termenului instituit de Legea nr. 10/2001, astfel că exista posibilitatea formulării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate și în baza Legii nr. 10/2001 atât de mama petenților personal cât și printr-o procură.
Tribunalul constată că în mod corect a respins cererea petenților cât timp suprafața de teren de 539 m.p., cu care a fost expropriată autoarea petenților, este afectată de detalii de sistematizare, nefiind îndeplinite disp. art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991.
P. toate aceste considerente, instanța va respinge recursul și va menține sentința ca fiind legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții E. I. A. și E. G. M. împotriva sentinței civile nr. 8824/10.05.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
F.S. M.M. A.C. M.G.
Red.F.S.
L.V./20.02.2012
Judecător fond: C. C.
2 ex.
| ← Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 91/2012. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 406/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
