Contestaţie la executare. Decizia nr. 318/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 318/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 318/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Martie 2015
Președinte - C. R.
Judecător C. E. C.
Judecător M. C.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 318/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul P. I. și pe intimata DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015, susținerile apărătorului recurentului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când pentru a se depune concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 05.03.2015, când
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1512/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admite excepția tardivității contestației la executare și, în consecință, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul P. I. în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, împotriva executării silite pornită în dosarul_/2012, ca tardiv formulată.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că prin contestația formulată împotriva executării silite însăși, contestatorul P. I. a solicitat instanței să anuleze toate actele de executare silită efectuate împotriva acestuia de către Administrația Finanțelor P. Iași, învederând că a aflat la data de 23 iulie 2013 faptul că din contul său deschis la Reiffeisen Bank i s-a retras o sumă de bani, din explicațiile oferite de bancă aflând faptul că suma a fost retrasă ca urmare a instituirii popririi de către Administrația Finanțelor P. a Mun. Iași pentru o creanță în cuantum de 5272 lei. Contestatorul a arătat că nu a lua cunoștință de actele de executare silită evidențiate în adresa de înființare a popririi ce i s-a comunicat de către unitate bancară. Contestatorul nu a invocat alte motive de contestație decât necomunicarea actelor, rezervându-și dreptul de a completa contestația după depunerea dosarului de executare silită de către intimată. După comunicare dosarului de executare silită contestatorului, acesta a arătat că intimata a înaintat la dosar dovezile de comunicare doar pentru deciziile de impunere emise pentru accesorii nu și pentru decizia de impunere ce a stat la baza emiterii titlului executoriu emis în anul 2011.
Or, s-a reținut că susținerile contestatorului potrivit cărora nu a avut cunoștință despre executare silită pornită împotriva acestuia în baza titlului executoriu decizia de impunere 2759/2011 și următoarele sunt infirmate de dovezile de comunicare depuse la dosarul cauzei de intimată.
Astfel, a reținut instanța de fond că la data de 06.03.2013 intimata a emis în cadrul dosarului de executare silită nr._/2012 somația nr._ și titlul executoriu nr._, acte de executare silită comunicate contestatorului la domiciliul acestuia din Iași, . ., . de 30.05.2013, conform dovezii de la fila 28 dosar. Anterior acestui moment, intimata a emis în același dosar de executare silită somația nr._/14.01.2013 și titlul executoriu nr._/14.01.2013, acte de executare silită comunicate contestatorului la domiciliul acestuia conform dovezii de la fila 31 dosar.
Potrivit art. 173 Cod procedură fiscală, aprobat prin O.G. nr. 92/2003 „Termen de contestare - (1) Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executareaori de actul de executarepe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod (…)”.
În speță, s-a reținut că din dovezile de comunicare depuse la dosar de intimată rezultă fără dubiu faptul că reclamantul-contestator a avut cunoștință despre actele de executare silită emise în dosarul de executare silită pe care intimata l-a deschis pe numele acestuia cel mai târziu la data de 31.05.2013, dată de la care aceasta avea la dispoziție un termen de 15 zile pentru a formula contestație la executare silită conform dispozițiilor legale anterior menționate, termenul împlinindu-se la data de 17.06.2013. Cum contestația la executare în cauza de față a fost introdusă la data de 05.08.2013, cu depășirea evidentă a termenului instituit de dispozițiile legale anterior menționate, instanța de fond a admis excepția invocată din oficiu și a respins contestația ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatorul P. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, contestatorul a susținut că la data de 23.07.2013 a constatat că i s-a poprit suma de 5272 lei, fără a ști ce reprezintă această sumă. Raportat la această dată, de 23.07.2013, cu respectarea termenului de 15 zile, a formulat prezenta contestație la executare. Mai susține contestatorul că în urma verificărilor efectuate, a constatat că pe numele său au fost emise mai multe titluri executorii, însă acestea nu au fost comunicate la adresa sa din Iași, ., .. De asemenea, urmare a întâmpinării depuse de intimată, a constatat că aceasta a făcut dovada comunicării a altor 3 titluri executorii, pentru suma de 514 lei, însă lui i s-a poprit suma de 5272 lei.
Pentru aceste motive, contestatorul a susținut că excepția tardivității formulării contestației la executare este întemeiată doar în parte, respectiv în ceea ce privește titlul executoriu nr._ din 14.01.2013, comunicat la data de 30.05.2013 și care cuprinde o creanță de 186 lei.
Mai susține contestatorul că intimata a depus la dosarul de fond două titluri executorii, comunicate legal la data de 30.05.2013, însă diferite de titlurile executorii care au stat la baza înființării popririi și care cuprind o creanță de 328 lei. Astfel, poprirea a fost înființată în baza titlurilor executorii nr._/07.12.2011, nr._/14.01.2013 și nr._/06.03.2013, iar intimata a depus la dosar titlurile executorii nr._/04.09.2013, nr5._/06.03.2013 și nr._/14.01.2013.
Pe cale de consecință, susține contestatorul că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția tardivității formulării contestației, această excepție fiind întemeiată doar în ceea ce privește titlul executoriu nr._/14.01.2013.
Pentru toate aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, respingerea excepției tardivității pentru celelalte două titluri executorii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că titlurile executorii și somațiile aferente care au stat la baza înființării popririi nr._/27.06.2013 au fost comunicate în termen legal contestatorului. Mai susține intimata că titlul executoriu emis de organul fiscal este un act procedural emis pentru a delimita momentul în care titlul de creanță devine titlu executoriu, creanțele devin exigibile și, astfel, poate fi începută procedura executării silite. Prin urmare, intimata arată că executarea silită propriu – zisă s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Pentru toate aceste considerente, intimata a solicitat respingerea recursului.
În recurs s-a administrat proba cu acte.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, contestatorul P. I. a formulat contestație la executare, solicitând anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare al intimatei (nr._). În motivarea contestației, contestatorul a susținut că i-a fost comunicată o adresă de înființare a popririi, însă nu are cunoștință de titlurile executorii în baza cărora a fost emisă adresa de înființare poprire, motiv pentru care a formulat prezenta contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare emise de intimată. În consecință, instanța de recurs reține că prezenta contestație la executare a fost formulată împotriva tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr._, deci și împotriva titlurilor executorii care au stat la baza emiterii adresei de înființare a popririi și a somațiilor emise în baza acestor titluri executorii.
Prin sentința civilă recurată, instanța de fond a admis excepția tardivității contestației la executare și, în consecință, a respins contestația la executare formulată de contestatorul P. I. în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, împotriva executării silite pornită în dosarul_/2012, ca tardiv formulată, reținând că reclamantul-contestator a avut cunoștință despre actele de executare silită emise în dosarul de executare silită pe care intimata l-a deschis pe numele acestuia cel mai târziu la data de 31.05.2013.
Prin cererea de recurs formulată, contestatorul a susținut că intimata i-a comunicat doar titlul executoriu nr._/14.01.2013 la data de 30.05.2013, nu și celelalte două titluri executorii în baza cărora a fost emisă adresa de înființare a popririi.
Or, raportat la probele administrate în cauză, instanța de recurs constată că sunt întemeiate susținerile recurentului.
Astfel, în speță, în dosarul de executare al intimatei nr._ a fost emisă la data de 27.06.2013 adresa de înființare a popririi nr._/27.06.2013. Din cuprinsul acestei adrese rezultă că poprirea a fost înființată în baza următoarelor titluri executorii: nr._/07.12.2011 (pentru suma de 4909 lei), nr._/14.01.2013 (pentru suma de 186 lei) și nr._/06.03.2013 (pentru suma de 177 lei). Pe cale de consecință, instanța de recurs reține că împotriva contestatorului a fost declanșată o executare silită în baza a trei titluri executorii, respectiv nr._/07.12.2011, nr._/14.01.2013 și nr._/06.03.2013.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”, iar potrivit art. 145 alin. 1 din același act normativ, „executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu”.
Potrivit disp. art. 172 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Potrivit disp. art. 173 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 92/2003, contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
În ceea ce privește titlul executoriu nr._/14.01.2013, instanța de recurs reține că acesta a fost comunicat contestatorului la data de 30.05.2013, potrivit susținerilor acestuia din cuprinsul cererii de recurs.
Având în vedere disp. art. 173 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 92/2003, data comunicării titlului (30.05.2013), precum și data introducerii prezentei contestații (05.08.2013), instanța de recurs reține că în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității contestației la executare formulată de contestator, executare declanșată în baza titlului executoriu nr._/14.01.2013.
În ceea ce privește titlurile executorii nr._/07.12.2011 și nr._/06.03.2013, instanța de recurs reține că în speță nu a fost făcută dovada comunicării acestora către contestatorul – recurent.
Astfel, începând cu data de 15.04.2010, contestatorul – recurent P. I. a avut domiciliul în Iași, Piața Voievozilor nr. 11, ., ., potrivit cărții de identitate depuse la fila 4 dosar fond.
Potrivit disp. art. 145 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, „executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu”. În consecință, orice executare silită începe prin comunicarea somației și a titlului executoriu către debitor, comunicare care trebuie efectuată în conformitate cu prevederile legale.
Or, în speță, instanța de recurs constată că din probele administrate în cauză nu rezultă că intimata ar fi comunicat contestatorului titlurile executorii nr._/07.12.2011 și nr._/06.03.2013, respectiv somațiile emise în baza acestor titluri executorii. La dosarul cauzei au fost depuse de către intimată trei dovezi de comunicare, respectiv o dovadă din data de 18.01.2013 (fila 34 dosar recurs), o dovadă din data de 30.05.2013 (fila 37 dosar recurs) și o dovadă din data de 11.09.2013, însă din cuprinsul acestor dovezi de comunicare nu rezultă cu certitudine înscrisurile care i-au fost comunicate contestatorului – recurent.
De asemenea, la dosar a fost depusă și o dovadă de comunicare din data de 19.11.2013 (fila 43 dosar recurs), dovadă din cuprinsul căreia ar rezulta că intimata ar fi comunicat contestatorului titlul executoriu nr. 2759/2011. Însă, instanța de recurs reține că această comunicare a fost efectuată la o adresă din ., în timp ce contestatorul, începând cu data de 15.04.2010, avea domiciliul în Iași, Piața Voievozilor nr. 11, jud. Iași.
Pe cale de consecință, instanța de recurs reține că intimata nu a făcut dovada comunicării către contestator a titlurilor executorii nr._/07.12.2011 și nr._/06.03.2013 și a somațiilor emise în baza acestor titluri executorii.
Or, în condițiile în care intimata nu a făcut dovada comunicării titlurilor executorii nr._/07.12.2011 și nr._/06.03.2013 și a somațiilor emise în baza acestor titluri executorii, instanța de recurs reține că în mod greșit instanța de fond a admis excepția tardivității formulării contestației la executare formulată de contestator împotriva executării silite declanșate în baza acestor titluri executorii.
Pe cale de consecință, atât timp cât instanța de fond a respins ca tardivă contestația la executare formulată de contestator, instanța de recurs reține că soluționarea cauzei s-a făcut fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care sunt incidente disp. art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă va admite recursul și va casa în parte sentința recurată, va respinge excepția tardivității contestației la executare declanșate în dosarul de executare nr._/2012, în baza titlurilor executorii nr._/07.12.2011 și nr._/06.03.2013 și, în consecință, în temeiul disp. art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, constatând că soluționarea procesului s-a făcut fără a intra în cercetarea fondului, va trimite spre rejudecare primei instanțe această contestație la executare. De asemenea, instanța de recurs va menține dispozițiile sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii, privind respingerea ca tardivă a contestației la executare formulată de contestator, executare declanșată în baza titlului executoriu nr._/14.01.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de contestatorul P. I. împotriva sentinței civile nr. 1512/04.02.2014 pronunțată de către Judecătoria Iași, sentință pe care o casează în parte.
Respinge excepția tardivității contestației la executare declanșate în dosarul de executare nr._/2012, în baza titlurilor executorii nr._/07.12.2011 și nr._/06.03.2013 și, în consecință, trimite spre rejudecare primei instanțe această contestație la executare.
Menține dispozițiile sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii, privind respingerea ca tardivă a contestației la executare formulată de contestator, executare declanșată în baza titlului executoriu nr._/14.01.2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R.C. C.C.E. C.M. D.Ș.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 15.06.2015
Judecător fond: D. C. E.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 331/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 391/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
