Pretenţii. Hotărâre din 28-10-2014, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 811/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Octombrie 2014
Președinte - M. A.
Judecător C. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 811/2014
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâtul B. I. D. împotriva sentinței civile nr._/28.11.2013 a Judecătoriei Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față
P. sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei Iași s-a admis acțiunea formulată de reclamanții M. Iași și C. L. Iași în contradictoriu cu pârâtul B. I.-D..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma totală de 283 lei, din care 168 lei, reprezentând contravaloare chirie aferentă perioadei: 01.04._10 și 63 lei majorări de întârziere calculate până la data de 31.03.2012.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, reclamanții M. Iași și C. local Iași au solicitat instanței să oblige pârâtul B. I.-D. la plata sumei de 168 lei, contravaloare chirie aferentă perioadei: 01.04._10 și 63 lei majorări de întârziere calculate până la data de 31.03.2012, precum și în continuarea până la achitarea integrală a obligației principale. Cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.
Motivând în fapt cererea, au arătat reclamanții că au încheiat cu pârâtul contractul de închiriere privind folosința de către pârât a unui loc de parcare situat în Iași, ., a cărui perioadă de valabilitate a fost prelungită prin act adițional, pârâtul asumându-și obligația achitării chiriei la scadența prevăzută în contract.
Procentul majorărilor de întârziere de 2% este datorat de pârât potrivit art.124 ind.1 alin.2 OUG nr.39/2010.
Având în vedere că obligația de plată a chiriei nu a fost respectată de către pârât, a solicitat reclamanta admiterea acțiunii.
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 969 C.civ., art.3 alin.1 OG nr.32/1995.
În dovedirea cererii, a depus reclamanta înscrisuri în copii certificate, f.4-11.
Pârâtul a formulat întâmpinare, pe care a depus-o la dosar la data de 30.08.2013, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că reclamanții nu au predat spațiul destinat parcării autoturismului în stare corespunzătoare de utilare și nu i-au asigurat folosința bunului închiriat.
Nu datorează nici o sumă de bani întrucât reclamanții aveau obligația de a rezilia contractul conform art.8.7.
Alăturat întâmpinării, a anexat înscrisuri, în copie, f.20-22.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de fond a reținut următoarele:
În temeiul disp. art.6 alin.1 NCC și art.102 alin.1 Legea nr.71/2011, litigiul de față intră sub incidența prevederilor vechiului cod civil.
C. L. Iași a încheiat cu pârâtul contractul sinalagmatic de închiriere nr._ din 02.12.2008, f.7-8 dosar, în temeiul căruia reclamantul s-a obligat să asigure pârâtului folosința spațiului, loc de parcare nr.12, situat în parcarea de reședință din Iași, ., principala obligație ce-i revine pârâtului, potrivit contractului, fiind achitarea la scadență a contravalorii chiriei lunare, art.4.1 și 5.1.
Contractul a fost încheiat până la data de 31.12.2008, perioada de valabilitate fiind prelungită prin actele adiționale nr.1/2009, f.9 dosar, pentru intervalul: 01.01._09 și actul adițional nr.2/2010, f.9 verso pentru intervalul: 01.01._10.
A invocat pârâtul neexecutarea de către reclamant a obligațiilor contractuale în sensul că nu i-a predat spațiul destinat parcării autoturismului în stare corespunzătoare de utilare și nu i-a asigurat folosința bunului închiriat, aspecte care nu au fost dovedite în cauză.
Instanța de fond a reținut că pentru intervale de timp de doi ani consecutivi pârâtul a semnat actele adiționale prin care a fost prelungită perioada de valabilitate a convenției inițiale, precum și faptul că la data semnării celor două acte adiționale acesta nu figura, în evidențele contabile ale reclamantului, cu restanțe la plata chiriei, atitudine care denotă că pârâtul beneficia de folosința bunului închiriat.
De asemenea, instanța de fond a constatat că pârâtul nu a probat în cauză că s-ar fi adresat locatorului în legătură cu existența unor eventuale nemulțumiri cu privire la folosirea locului de parcare.
Cât privește apărarea pârâtului referitoare la nerespectarea obligației reclamantului de a rezilia contractul de închiriere, instanța nu a putut să o rețină întrucât posibilitatea rezilierii contractului este un beneficiu al părții contractante care și-a respectat obligațiile contractuale și nu o obligație a acesteea.
Reclamanții au dovedit existența manifestării de voință a părților generatoare de drepturi și obligații pentru acestea, convenția încheiată în acest sens având putere de lege în baza prev. art. 969 C. civil precum și caracterul cert, lichid și exigibil al sumei solicitate cu titlu de debit.
Pârâtul nu a dovedit stingerea obligației de plată prin nici unul din modurile prevăzute de către lege, nerespectând clauzele asumate la încheierea convenției și încălcând implicit principiile de drept enunțate de art.969 al. 1 și 970 al. 1 C. civil întrucât nu a achitat chiria aferentă perioadei: 01.04._10.
Neplata la scadență a chiriei atrage aplicarea de majorări de întârziere de 0,02% pe zi întârziere conform art.124 ind.1 alin.2 OUG nr.39/2010.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată și a admis-o astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat pârâtul B. I. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată apelantul în motivarea cererii,instanța de fond a apreciat eronat probele administrate în cauză.Deși a reținut că obiectul contractului în constitiuie închirierea unui loc de parcare,nu a reținut că pârâtul-intimat nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nu a amenajat acest loc pentru a putea fi utilizat conform cu destinația pentru care s-a încheiat contractul.Consideră că, din cauza culpei pârâtului-intimat contractul a fost reziliat, instanța de fond interpretând greșit clauzele din contract.
S-au depus acte în dovedirea cererii de apel.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare,tribunalul constată următoarele:
P. cererea adresată instanței de judecată,reclamantul M. Iași prin P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. I.-D. obligarea acestuia la plata contravalorii chiriei pentru un loc de parcare,și a penalităților aferente debitului restant.
În fapt, a arătat că între părți s-a încheiat un contract de închiriere pentru un loc de parcare în Iași, .,nr._/02.12.2008, prelungit ulterior prin actul adițional nr.1/2009 pâna la data de 31.12.2009.Deși a fost somat să achite debitul ,pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație prevăzută de art.7.1.lit.c din contract.Atât la instanta de fond cât și în apel pârâtul-apelant s-a apărat invocând culpa reclamantului-intimat care nu a amenajat locul de parcare închiriat,invocând pactul comisoriu prevăzut în art.8.7 din contract.
Reține însă tribunalul că apărarea pârâtului-apelant nu poate fi reținută deoarece pactul comisoriu prevăzut în contract nu poate fi invocat de el ca motiv de reziliere, fiind prevăzut tocmai pentru protejarea creditorului.Deși invocă împrejurarea că locul nu a fost amenajat conform destinație pentru care a fost închiriat,nu a făcut nici un demers în acest sens ,a semnat actul adițional și chiar a plătit o perioadă chiria datorată.
Chiar apelantul recunoaște în cererea de apel că nu a depus nici o notificare scrisă către serviciul din cadrul primăriei și nici nu a dat curs vreunei notificări pentru a clarifica situația.Pactul comisoriu prevăzut în contractul de închiriere invocat de pârâtul-apelant în apărarea sa ,nu va fi reținut de instanță deoarece,este este prevăzut ca un beneficiu al părții care și-a respectat obligațiile contractuale și nu o obligație a sa.Reclamantul –intimat a dovedit că timp de doi ani consecutiv pârâtul-apelant a semnat actele aditionale pentru prelungirea perioadei de valabilitate a convenției inițiale,că nu a figurat la acele momente cu restanțe și nici nu a înregistrat nici o sesizare în sensul celor invocate în prezent.
Față de aceste împrejurări,reclamantul a dovedit că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, instanța admițând în mod corect cererea formulată.
Față de aceste considerente,tribunalul în temeiul art.480 alin.1 C. va respinge apelul formulat, păstrând ca fiind temeinică și legală sentința Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâtul B. I. D. împotriva sentinței civile nr._/28.11.2013 a Judecătoriei Iași,sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată azi,28.10.2014,în condițiile art.399 alin.2 Cod de procedură civilă,iar soluția se va pune la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, M. A. | Judecător, C. A. | |
Grefier, I. B. |
Red./Tehnored. A.M.
5 ex./14.11.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 810/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1429/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
