Fond funciar. Decizia nr. 775/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 775/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 775/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Martie 2013
PREȘEDINTE – C. C. E.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – C. M.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 775/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de către C. J.. De F. F. Iași și de către C. M.. De F. F. Iași, împotriva sentinței civile nr._/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată fiind S. R. E., având ca obiect fond funciar anulare hotărâre Comisie F.F.; obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 15.03.2013, 22.03.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă plângerea formulată de petenta S. R. E. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de F. F. Iași și C. Municipală de F. F. Iași, s-a dispus anularea Hotărârii 1866 din 01.06.2010 emisă de C. Județeană de F. F. Iași și s-a constatat reconstituit dreptul de proprietate la reclamantei prin decizia 6764/1994, emisă de C. Județeană de fond funciar și sentința civilă 7713/2003 a Judecătoriei Iași. De asemenea, s-a luat act de renunțarea reclamantei la cererea de obligare a pârâtei de a emite o altă hotărâre de validare prin înscrierea într-o altă anexă și au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2346 lei.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că prin Hotărârea nr. 1866/2010 emisă de pârâta C. Județeană de F. F. Iași a fost validată propunerea Comisiei Municipale de F. F. Iași, în sensul înscrierii petentei în anexa 27 a Municipiului Iași pentru suprafața de 8 ha. Petenta susține că această hotărâre este neîntemeiată întrucât, față de situația juridică a terenului, nu poate fi înscrisă în anexa 27, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art. 48 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005, dreptul său de proprietate putând fi reconstituit numai în natură și pe vechiul amplasament.
A mai reținut instanța de fond că petenta a solicitat, la data de 01.09.2005, prin cererea înregistrată sub nr._, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8 ha teren, situat în Municipiul Iași, zona Copou, . beneficiat de această reconstituire dispusă prin Hotărârea nr. 1692/819/A/16.07.1992. Mai mult, prin sentința civilă nr. 7713/30.06.2003 pronunțată de Judecătoria Iași, avută în vedere și de pârâtă în considerentele Hotărârii nr. 186/2010, pârâta C. Municipală de F. F. Iași a fost obligată la punerea petentei în posesie cu suprafața de 8 ha teren situat pe raza Municipiului Iași, potrivit deciziei nr. 6764/1994 a Comisiei Județene de F. F. Iași. Totodată, prin decizia civilă nr. 866 pronunțată în dosarul_/245/2007, Primarul Municipiului Iași a fost obligat la plata de daune cominatorii pentru neîndeplinirea dispozițiilor sentinței nr. 7713 din 30.06.2003.
În consecință, a reținut instanța de fond că în mod eronat au reținut pârâtele că trebuie emisă o hotărâre de validare a dreptului de proprietate și de înscriere a reclamantei în anexa 27, în condițiile în care dreptul său era deja validat, iar reclamanta solicitase să fie pusă în posesie în fizic pe vechiul amplasament și în ce privește dreptul de proprietate stabilit prin drept la acțiuni pentru suprafața de 7,90 ha aflat în administrarea I.A.S. Copou. Prin urmare, instanța de fond a constatat că reclamanta a îndeplinit procedura prevăzută de Legea nr. 1/2000, art. 10, solicitând reconstituirea în fizic pentru suprafața pentru care i-au fost stabilite acțiuni.
Raportat la expertiza topometrică, instanța de fond a reținut că vechiul amplasament este ocupat de utilități publice doar în parte și că au fost emise alte titluri de proprietate a căror valabilitate nu poate fi stabilită decât printr-o altă hotărâre judecătorească. Or, pentru aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea pe vechiul amplasament, este necesar ca vechiul amplasament să fie liber la data formulării cereri de reconstituire. În raportul de expertiză, expertul a arătat că, din vechiul amplasament, există o suprafață totală de 5133 m.p. ocupată fără titluri de către vecini, o suprafață de 4169 m.p. pentru care s-au emis titluri de proprietate, o suprafață de 6557 m.p. ocupată în baza altor acte, o suprafață de 940 m.p. teren concesionat și o suprafață de 8715 m.p. teren deținut fără acte de proprietate.
Prin urmare, petenta, pentru valorificarea dreptului său de proprietate validat, este îndreptățită la anularea Hotărârii nr. 1866/2010, prin care s-a dispus cu privire la o cerere care nu mai putea fi luată în discuție de către pârâta C. Județeană de F. F. Iași, în condițiile în care reclamanta se afla în faza în care a solicitat punere în posesie conform art. 36 din Legea nr. 18 /1991, adică pentru suprafețele care nu sunt afectate de utilitate publica și sunt libere la data formulării cererii de reconstituire.
A mai reținut prima instanță că, potrivit legii, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate produce două efecte: unul general și unul special. Efectul general al cererii, constă în investirea învestirea comisiei locale competente și obligarea acestora de a soluționa cererea. Obligarea comisiilor de a soluționa cererea se încheie în momentul emiterii titlului de proprietate și nu se oprește la emiterea hotărârii de validare fiind necesară parcurgerea în întregime a procedurii administrative prevăzută de lege. Or, deși, reclamantei i s-a constituit dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei județene, dreptul acesteia nefiind contestat de nici una dintre pârâte sau de vreun terț, procedura administrativă nu a fost încheiată, în sensul că nu au fost îndeplinite obligațiile comisiei locale, conform art. art. 5 lit. a, b și h din HG nr. 890/2005, în sensul întocmirii documentației necesare și înaintării acesteia la comisia județeană pentru emiterea titlului de proprietate. În aceste condiții, deși reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate încă din anul 1991, aceasta nu și-l poate valorifica nici în prezent, pârâta prevalându-se de anumite discrepanțe ce s-ar fi descoperit ulterior încheierii actelor menționate. Pe de altă parte, susținerile pârâtei sunt contrazise de actele și lucrările dosarului, în expertiza topometrică menționându-se că pe vechiul amplasament al autoarei reclamantei au fost emise alte titluri de proprietate, ulterior formulării cererii de reconstituire de către autoare, sau că au fost concesionale importante suprafețe de teren. În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 5 lit. i coroborate cu dispozițiile art. 36 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005, rezultă că, pârâta C. Municipală Iași de Aplicare a Legii nr. 18/1991 nu și-a îndeplinit obligația legală. Mai mult, Hotărârea 1866 din 01.06.2010 creează o situație contrară actelor emise anterior cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei.
Instanța de fond a mai reținut că această soluție se impune și prin raportare la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, nerezolvarea cererii reclamantelor fiind de natură a aduce atingere dreptului de proprietate al acestora, drept de proprietate recunoscut de legiuitor. Astfel, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în cauza D. împotriva României, referindu-se la recunoașterea dreptului de proprietate în favoarea unei persoane, a reținut, pe de o parte că „....a creat în beneficiul reclamantei « speranța legitimă » de a fi efectiv pusă în posesia terenurilor litigioase și de a obține titlul de proprietate asupra lor (a se vedea, mutatis mutandis, A. împotriva României, nr._/01, paragraful 55, 15 iunie 2006 și T. împotriva României, nr. 746/02, paragraful 37, 29 septembrie 2005). În aceste condiții, creanța sa este suficient stabilită pentru a constitui o « valoare patrimonială» care implică aplicarea garanțiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1….”, iar pe de altă parte că „ …în prezent reclamanta se află în posesia unui titlu de proprietate, Curtea consideră că din cauza întârzierii în executare, ea a suferit un prejudiciu ce decurge din faptul că timp de peste doi ani ea nu a putut beneficia pe deplin de toate atributele dreptului de proprietate (a se vedea, mutatis mutandis, S. P. citat anterior, paragrafele 80-81)…”. Raportându-se la prezenta speță, a reținut prima instanță că reclamanta nu se află doar în prezența unei speranțe legitime, ci chiar a unui drept de proprietate, drept de proprietate ce a făcut obiectul verificării înainte de emiterea hotărârii de validare, astfel că prin nesoluționarea cererii, reclamanta nu poate beneficia de atributele acestui drept de proprietate.
Prima instanță a reținut și cauzele V. c. României, Faimblat c. României și Katz c. Românei, remarcând că procedurile administrative pe care le au la dispoziție persoanele îndreptățite la restituirea proprietăților nu sunt eficiente, din cauzele ajunse în fața Curții putându-se concluziona, printre altele, că există o practică larg răspândită în cadrul autorităților administrative de a nu răspunde în termenele legale sau, cel puțin, într-un termen rezonabil conform jurisprudenței Curții, cererilor de restituire a imobilelor, iar instanțele nu analizează și nu sancționează activitatea organelor administrative constituite special pentru punerea în aplicare a legilor de restituire a proprietãților. De asemenea, instanța de fond a reținut și hotărârea curții europene dată în cauza I. c. României, prin care s-a reținut că autoritățile cărora le revin atribuții în baza Legii nr. 18/1991 nu pot fi exonerate de responsabilități în cazul în care, prin acțiunile lor, aduc atingere drepturilor protejate de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1. Această concluzie, se impune cu atât mai mult în situațiile în care autoritățile administrative locale și județene creează și întrețin situații litigioase neîndeplinindu-și obligațiile de a verifica în mod temeinic îndeplinirea condițiilor pentru eliberarea titlurilor de proprietate.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs pârâtele C. Municipală Iași de F. F. și C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de proprietate Privată asupra Terenurilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași a susținut că prin cererea înregistrată la Primăria municipiului Iași sub nr._/01.09.2005, reclamanta, în calitate de moștenitoare a autorului D. M., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8 ha teren, situată
pe raza municipiului Iași. C. Municipală de F. F. Iași, analizând cererea, a propus prin referat „înscrierea solicitantei cu suprafața de 8 ha în anexa 27”. Prin Hotărârea nr. 1866/2010 s-a validat propunerea Comisiei Municipale de F. F. Iași, în sensul înscrierii reclamantei în anexa 27 a municipiului Iași, reținându-se în considerente faptul că „dreptul de proprietate al solicitantei a fost recunoscut în baza legilor anterioare ale fondului funciar, prin Decizia nr. 6764/1994 a Comisiei Județene de F. F. Iași și a sentinței civile nr. 7713/30.06.2003 pronunțată în dosarul nr. 6512/2003 al Judecătoriei Iași, prin care C. Municipală de F. F. Iași a fost obligată să procedeze la punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de 8 ha teren pe raza municipiului Iași”. Potrivit art. 48 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005, „în anexa 27 se înscriu persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societățile comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau piscicol în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991 nemodificată, și cărora li se restituie în natură suprafețe agricole, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetrul acestor societăți”. Din documentația aferentă hotărârii nr. 1866/2010, rezultă că în favoarea autorului reclamantei au fost emise Hotărârea nr. 1692/819/A/16.07.1992, prin care s-a admis contestația și s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 8 ha teren, din care 7,50 ha teren în acțiuni și 0,50 ha teren în fizic, situat la I.A.S. Copou, Decizia nr. 2032/30.10.1992 prin care s-a stabilit dreptul de acțiuni în favoarea lui D. M., pentru suprafața de 7,90 ha teren aflat în administrarea IAS Copou, Decizia nr. 6764/14.06.1994 prin care, în baza Hotărârii nr. 1692/819/A/16.07.1992, s-a stabilit în favoarea lui D. M. dreptul la acțiuni pentru suprafața totală de 8 ha teren în echivalent arabil, din care s-a atribuit în fizic suprafața de 5.000 m.p., aflată în administrarea S.C. Vinifruct Copou Iași.
În consecință, susține pârâta că în mod legal și temeinic a fost adoptată hotărârea nr. 1866/2010, dispunându-se înscrierea suprafeței de teren solicitate în anexa 27, deoarece autorului reclamantei avea stabilită calitatea de acționar, în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, nemodificată. Pe de altă parte, precizează pârâta că prin sentința civilă nr. 7713/30.06.2003 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta C. Municipală Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 și a fost obligată pârâta să o pună în posesie pe reclamantă cu suprafața de 8 ha teren situat pe raza municipiului Iași, potrivit Deciziei nr. 6764/1994 a Comisiei Județene Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Pentru toate aceste motive, pârâta a solicitat admiterea recursului.
Pârâta C. Municipală Iași de F. F. a susținut în motivarea recursului că instanța de fond a dispus anularea Hotărârii nr. 1866 din 01.06.2010 emisă de C. Județeană de F. F. Iași, încălcând dispozițiile art. 38 din Legea nr. 18/1991 și ale art. 48 din H.G. nr. 890/2005, apreciind în mod greșit faptul că „în mod eronat au reținut pârâtele că trebuie emisă o hotărâre de validare a dreptului de proprietate și de înscriere a reclamantei în Anexa nr. 27, în condițiile în care dreptul său era deja validat, iar reclamanta solicitase să fie pusă în posesie în fizic pe vechiul amplasament și în ce privește dreptul de proprietate stabilit prin drept la acțiuni pentru suprafața de 7,90 ha aflat în administrarea IAS Copou”. Astfel, pentru proprietatea autoarei reclamantei, dobândită prin actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2579/1946 și predată la stat în baza H.C.M. nr. 308/1953, în temeiul Legii nr. 18/1991 a fost emisă Hotărârea nr. 1692/819/A/16.07.1992 prin care s-a admis contestația formulată de D. M. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 8 ha din care 7,5 în acțiuni și 0,5 ha teren în fizic la I.A.S. Copou. Ulterior, au fost emise Deciziile nr. 2032/30.10.1992 și nr. 6764/14.06.1994, prin care s-a stabilit în final în beneficiul autoarei reclamantei dreptul la acțiuni pentru suprafața totală de 8 ha, cu atribuirea în fizic a suprafeței de 5000 m.p. Astfel, față de situația de fapt a terenului reprezentând fostul amplasament al proprietății revendicate, fiind imposibilă restituirea pe fostul amplasament, C. Municipală de F. lași a propus și C. Județeană de F. F. lași a validat, propunerea de înscriere a terenului în Anexa 27 a Municipiului lași.
În consecință, susține pârâta că Hotărârea nr. 1866/01.06.2010 este legală, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 18/1991 și ale art. 48 din H.G. nr. 890/2005.
Recurenta mai susține faptul că sentința instanței de fond este nelegală în condițiile în care s-a dovedit că fostul amplasament al suprafeței de teren revendicate este ocupat, fiind de altfel confirmată situația de fapt a amplasamentului fostei proprietăți astfel cum aceasta a fost stabilită în cadrul procedurii administrative, prin Referatul întocmit de C. Municipală de F. F. Iași, situație existentă și la data solicitării de atribuire în fizic a întregii suprafețe în temeiul Legii nr. 1/2000, inclusiv la data pronunțării deciziei civile nr. 866/10.04.2009 a Tribunalului Iași în dosarul nr._/245/2007. Astfel, instanța de fond, pentru a se stabili situația juridică a vechiului amplasament deținut de autoarea petentei a dispus administrarea probei cu expertiza topometrică, luând act de concluziile acestuia. Cu toate acestea, instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără finalitate practică, aspectele invocate în motivarea hotărârii nefiind în măsură a asigura realizarea efectivă a dreptului de proprietate al reclamantei recunoscut prin actele administrative emise și care de altfel au fost reținute și de C. Județeană în hotărârea ce face obiectul prezentei cauze.
Recurenta mai susține faptul că nu putea ignora noua cerere formulată cu care a fost învestită în temeiul Legii nr. 247/2005, precum și faptul că tocmai încadrarea terenului în anexa invocată permite finalizarea procedurii de punere efectivă în posesie a reclamantei, singura care oferă acesteia posibilitatea stabilirii unui nou amplasament cu acordul persoanei fizice îndreptățite – cu respectarea procedurii de predare a acestora de către Agenția Domeniilor Statului. Hotărârea nr. 1692/819/A/16.07.1992 trebuia actualizată și înscrisă suprafața reconstituită în anexa corespunzătoare prin emiterea unei noi hotărâri a Comisiei Județene de F. F. Iași, dat fiind modificările apărute în legislația specială din material fondului funciar.
În consecință, a susținut pârâta că, având în vedere modificările legislative apărute în materia fondului funciar, respectiv Legea nr. 247/2005 și Hotărârea Guvernului nr. 890/2007, precum și faptul că reclamanta a uzat de acestea adresându-se cu o nouă cerere Comisiei Municipale de F. F. Iași, nr._/01.09.2005, în mod corect a fost emisă Hotărârea Comisiei Județene de F. F. Iași nr. 1866/01.06.2010, urmărindu-se ca procedura de reconstituire a dreptului de proprietate să fie deblocată și reclamanta să poată beneficia de materializarea dreptului recunoscut anterior, prin punerea efectivă în posesie pe un alt amplasament pentru suprafața de teren imposibil de restituit în natură, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a exprimat niciodată intenția de a contesta titlurile/actele care afectează amplasamentul fostei proprietăți.
Pentru toate aceste motive, pârâta a solicitat admiterea recursului.
Intimata S. R. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că în mod greșit susțin recurentele că hotărârea contestată a fost emisă cu respectarea art. 38 din Legea nr. 18/1991 republicată și art. 48 alin. 1 din HG 890/2005. Dispozițiile legale invocate de recurente nu sunt incidente în cauză în raport de situația faptică și juridică a terenului în discuție, astfel cum este atestată de probatoriul administrat în cauză. Astfel, pentru suprafața de 8 ha teren care a aparținut autoarei sale a solicitat și a obținut validarea reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, potrivit hotărârii nr. 1692/819/A/1902 și deciziilor nr. 2032/1992 și nr. 6764/1994 ale Comisiei Județene Iași, iar pentru aceeași suprafață de teren s-a stabilit îndreptățirea sa la restituire în natură potrivit sentinței civile 7713/2003 a Judecătoriei Iași, irevocabilă. În acest context, având în vedere faptul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 faza validării cererii de reconstituire fusese deja parcursă, dar obligația stabilită în sarcina Comisiei Municipale de F. F. Iași prin sentința civilă nr. 7713/2003 nu fusese îndeplinită, cererea de restituire formulată în temeiul acestui act normativ se referea în mod evident la punerea în posesie cu suprafața reconstituită pe vechiul amplasament, iar nu la o nouă pretenție de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la o altă suprafață de teren decât cea solicitată de autoarea sa în temeiul Legii nr. 18/1991. C. municipală de fond funciar nu a fost investită cu o nouă cerere de reconstituire care să fi impus întocmirea unor propuneri de validare prin înscrierea în vreuna din anexele la H.G. nr. 890/2005, ci a fost sesizată în vederea îndeplinirii obligației de punere în posesie stabilită anterior în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Intimata mai susține faptul că propunerea de înscriere în anexa 27 cu suprafața de 8 ha teren a fost motivată prin prisma art. 38 din Legea nr. 18/1991 republicată și art. 48 din H.G. nr. 890/2005. În ceea ce privește dispozițiile art. 38 din Legea nr. 18/1991 republicată, acestea consacră dreptul persoanelor cărora li s-a stabilit calitatea de acționar în temeiul art. 37, al persoanelor cărora li s-au stabilit drepturi la institutele și stațiunile de cercetare agricolă sau la regiile autonome cu profil agricol și al persoanelor care au calitatea de locatori potrivit art. 25 din Legea nr. 16/1994, de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de peste 10 ha teren de familie, până la limita suprafeței prevăzute de art. 3 lit. h din Legea nr. 187/1945. Or, aceste dispoziții nu erau aplicabile cererii formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 în condițiile în care, pe de o parte, cererea respectivă nu a avut ca obiect vreo pretenție de reconstituire a dreptului de proprietate pentru altă suprafață decât cea solicitată și validată sub imperiul Legii nr. 18/1991, iar, pe de altă parte, nu a pretins niciodată că ar fi îndreptățită la reconstituire pentru o suprafață mai mare de 10 ha teren. Referitor la dispozițiile art. 48 din H.G. nr. 890/2005, nici acestea nu justifică înscrierea în anexa nr. 27. Condițiile de înscriere în anexa 27 sunt reglementate de disp. art. 48 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005. Această reglementare, coroborată cu titulatura anexei 27, relevă în mod indubitabil faptul că în anexa menționată pot fi înscrise persoanele ale căror vechi amplasamente se află în perimetrul societăților la care li s-au atribuit acțiuni în condițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 nemodificată, în timp ce situația persoanelor ale căror vechi amplasamente nu se află în perimetrul societăților la care au primit acțiuni este reglementată de dispozițiile art. 48 alin. 2 din H.G. nr. 890/2005, care prevăd că „în situația în care li s-a stabilit calitatea de acționar la alte societăți comerciale, foste IAS-uri, decât acolo unde a fost situat terenul, punerea în posesie se face, în funcție de opțiune, pe vechiul amplasament, dacă este liber, iar în situația în care acesta nu este liber, cu acordul persoanelor fizice îndreptățite se stabilește un nou amplasament”. Având în vedere faptul că trimiterea la anexa 27 se regăsește numai în cuprinsul art. 48 alin. l din H.G. nr. 890/2005, dar și faptul că titulatura acestei anexe cuprinde referirea expresă la restituirea în natură a suprafețelor agricole pe baza documentelor care atestă fosta proprietate în perimetrul societăților la care persoanelor îndreptățite li s-a stabilit calitatea de acționar, se impune în mod evident concluzia că înscrierea în anexa 27 nu se justifică și în ipoteza distinctă reglementată de art. 48 alin. 2 din actul normativ menționat. Aceeași concluzie este confirmată și de disp. art. 30 alin. 2 din H.G. nr. 890/2005, potrivit cărora „suprafața de teren până la 10 ha de familie, transformată în acțiuni proporțional în echivalent arabil, stabilită potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991 nemodificată, va fi retrocedată în natură conform Legii nr. 1/2000”, din cuprinsul acestei reglementări, similare cu cea de la art. 48 alin. 2, rezultând că restituirea în natură nu presupune și nu este condiționată de înscrierea în vreuna din anexele la H.G. nr. 891/2005.
Intimata mai susține faptul că terenul în litigiu nu intră sub incidența art. 48 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005 deoarece vechiul amplasament al autoarei sale nu se află în perimetrul societății comerciale la care acesteia i s-au atribuit acțiuni în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991 nemodificată, respectiv S.C. Vinifruct S.A. În acest sens, din chiar referatul întocmit de C. municipală Iași, care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, rezultă că vechiul amplasament al suprafeței de 8 ha teren ce a aparținut autoarei este deținut în parte de Ocolul Silvic Iași, iar în parte de terțe persoane fizice, dintre care unele exercită posesia asupra acestui amplasament în temeiul unor titluri (fie titluri emise în temeiul Legii nr. 18/1991, fie contracte de concesiune, hotărâri judecătorești sau contracte de vânzare cumpărare), iar altele dețin diferite parcele din vechiul amplasament fără nici un titlu. Totodată, raportul de expertiză efectuat în cauză confirmă atât faptul că vechiul amplasament nu se află în perimetrul S.C. Vinifruct S.A., cât și faptul că acest amplasament era în cea mai mare parte liber la data formulării cererii de reconstituire, el fiind ocupat fie fără acte justificative de proprietate, fie în temeiul unor acte emise/întocmite ulterior datei la care autoarea sa a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. În consecință, disp. art. 48 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005 nu sunt aplicabile, iar înscrierea în anexa 27 nu se justifică. Împrejurarea că vechiul amplasament este ocupat (cu sau fără titlu) de alte persoane nu este suficientă pentru a justifica înscrierea în anexa 27, astfel cum pretinde recurenta C. municipală Iași, întrucât conținutul și condițiile de înscriere în respectiva anexă sunt limitativ arătate în cuprinsul art. 48 alin. 1. Situația concretă a terenului în discuție atrage incidența art. 48 alin. 2 și art. 30 din H.G. nr. 890/2005, texte de lege care impun restituirea în natură pe vechiul amplasament în măsura în care acesta nu a fost legal atribuit altor persoane, în concordanță cu principiul consacrat de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000. În consecință, finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului său de proprietate presupune nu înscrierea în anexa 27, ci verificarea de către C. municipală de fond funciar a legalității actelor de atribuire întocmite cu privire la vechiul amplasament al autoarei sale după formularea cererii de reconstituire, întreprinderea demersurilor pentru anularea/revocarea actelor administrative sau de reconstituire/constituire nelegal emise, așa cum impun dispozițiile art. 5 lit. l, art. 35, art. 39 alin. 3 din H.G. nr. 890/2005, iar ulterior îndeplinirea obligației de punere în posesie în conformitate cu disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, art. 48 alin. 2 din H.G. nr. 890/2005. Aceasta este singura modalitate în care procedura reconstituirii dreptului de proprietate poate fi finalizată în acord cu dispozițiile legale aplicabile în cauză și cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție, soluția oferirii unui alt amplasament ce ar putea fi disponibilizat de ADS fiind vădit nelegală în condițiile în care în mod cert cea mai mare parte din vechiul amplasament al autoarei sale poate fi restituită în natură.
Pentru toate aceste motive, intimata a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursurile formulate de pârâte sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Reclamanta S. R. E. este moștenitoarea defunctei D. M., conform certificatului de moștenitor nr. 48/20.06.2002.
Prin Hotărârea nr. 1692/819/A/16.07.1992 emisă de C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost admisă contestația formulată de D. M., autoarea reclamantei S. R. E., și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 8 ha, din care 7,5 ha în acțiuni și 0,5 ha teren fizic situat la I.A.S. Copou.
Prin decizia nr. 2032/30.10.1992 emisă de C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a stabilit „dreptul de acțiuni pentru suprafața de 7,90 ha echivalent arabil aflat în administrarea I.A.S. Copou” în favoarea autoarei D. M..
Prin decizia nr. 6764/14.06.1994 emisă de C. Județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, în scopul aplicării art. 36 și art. 38 din Legea nr. 18(1991, s-a stabilit în favoarea autoarei D. M. „dreptul la acțiuni pentru suprafața totală de 8 ha teren în echivalent arabil, din care cu atribuirea în fizic a suprafeței de 5000 m.p. intrată în proprietatea statului ca efect al aplicării unor legi speciale și aflată în administrarea S.C. Vinifruct Copou S.A.”.
Potrivit disp. art. 36 din Legea nr. 18/1991 (forma în vigoare la momentul emiterii deciziei nr. 6764/1994), persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere, și care se află în administrarea unităților agricole de stat, devin la cerere acționari la societățile comerciale înființate în baza Legii nr. 15/1990 din actualele unități agricole de stat, iar numărul de acțiuni primite va fi proporțional cu suprafața de teren în echivalent arabil trecută în patrimoniul statului, fără a putea depăși însă valoarea a 10 ha teren de familie, în echivalent arabil. Potrivit disp. art. 38 din același act normativ, „în localitățile cu deficit de teren în care terenurile foștilor proprietari se află în proprietatea statului și aceștia nu optează pentru acțiuni în condițiile art. 36 și nu li se pot atribui lor sau moștenitorilor suprafața minimă prevăzută de prezenta lege, comisiile județene vor hotărî atribuirea unei suprafețe de 5.000 mp de familie, în echivalent arabil, la cerere, din terenurile proprietatea statului. Pentru diferența de teren la care sunt îndreptățiți foștii proprietari sau moștenitorii lor, potrivit prezentei legi, se aplica corespunzător prevederile art. 36”.
Prin cererea înregistrată sub nr. 529/21.01.1998, autoarea D. M. a solicitat atribuirea în fizic a suprafeței de 7,5 ha teren aflat în administrarea S.C. Vinifruct Copou S.A.
Prin sentința civilă nr. 7713/30.06.2003 pronunțată de Judecătoria Iași a fost obligată pârâta C. Municipală Iași de F. F. să pună în posesie pe reclamanta S. R. E. cu suprafața de 8 ha teren pe raza municipiului Iași, potrivit deciziei nr. 6764/1994 a Comisiei Județene Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/01.09.2005, reclamanta S. R. E. a solicitat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 247/2005, restituirea suprafeței de 8 ha teren ce a aparținut autoarei sale, D. M.. Prin referatul întocmit la data de 05.02.2010 de către C. Municipală Iași de F. F. s-a propus înscrierea reclamantei în anexa 27 cu suprafața de 8 ha teren, în conformitate cu prevederile art. 38 din Legea nr. 18/1991 și art. 48 din H.G. nr. 890/2005.
Prin Hotărârea nr. 1866/01.06.2010 emisă de C. Județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 s-a validat propunerea Comisiei Municipale de F. F. Iași în sensul înscrierii reclamantei în anexa nr. 27 a municipiului Iași.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a contestat Hotărârea nr. 1866/01.06.2010 emisă de C. Județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991, solicitând anularea acestei hotărâri și susținând că înscrierea în anexa nr. 27 este nelegală și netemeinică.
Se mai reține de către instanța de recurs că anexa 27 vizează persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societățile comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau piscicol în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, nemodificată, și cărora li se restituie în natură suprafețe agricole, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetrul acestor societăți. Astfel, potrivit disp. art. 48 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005, în anexa nr. 27 se înscriu persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societățile comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau piscicol în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, nemodificată, și cărora li se restituie în natură suprafețe agricole, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetrul acestor societăți.
Or, în condițiile în care autoarea reclamantei a avut calitatea de acționar, conform deciziei nr. 6764/14.06.1994, decizie emisă în aplicarea art. 36 și art. 38 din Legea nr. 18/1991 (forma inițială), iar ulterior, prin sentința civilă nr. 7713/30.06.2003 a Judecătoriei Iași a fost obligată pârâta C. Municipală Iași de F. F. la punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de 8 ha teren pe raza municipiului Iași, potrivit deciziei nr. 6764/1994, instanța de recurs reține că în mod corect s-a propus de către C. Municipală Iași de F. F. și s-a validat de către C. Județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991, înscrierea reclamantei în anexa nr. 27, hotărârea nr. 1866/01.06.2010 fiind legală și temeinică. Prin decizia nr. 6764/14.06.1994, necontestată, s-a stabilit calitatea de acționar a autoarei reclamantei, în temeiul art. 36 din legea nr. 18/1991, iar în anexa 27 se înscriu tocmai persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societățile comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau piscicol în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, nemodificată, și cărora li se restituie în natură suprafețe agricole, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetrul acestor societăți.
De altfel, reține instanța de recurs că înscrierea în anexa 27 are ca finalitate restituirea în natură a suprafeței de 8 ha teren, respectiv permite finalizarea procedurii de punere efectivă în posesie a reclamantei. În plus, instanța de recurs reține și faptul că prin înscrierea în anexa nr. 27 nu se determină amplasamentul, operațiunile de delimitare în teren urmând a fi efectuate de către organele abilitate, petenta având deschisă calea plângerii în cazul în care este nemulțumită de amplasamentul stabilit.
De asemenea, se mai reține de către instanța de recurs că, deși reclamanta a contestat înscrierea în anexa nr. 27, aceasta nu a indicat anexa în care solicită să fie înscrisă, susținând doar faptul că pentru o suprafață de 5 ha recunoscută ca fiind liberă, s-ar impune înscrierea în anexa nr. 37. Anexa nr. 37 se referă la foștii proprietari și moștenitorii acestora, persoane fizice, cărora li se reconstituie conform prevederilor legale, la cerere, dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare. Or, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 1/2000, reclamanta neavând reconstituit dreptul de proprietate în temeiul acestor dispoziții legale.
Pe cale de consecință, instanța de recurs constată că Hotărârea nr. 1866/01.06.2010 emisă de pârâta C. Județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 este legală și temeinică, înscrierea în anexa nr. 27 realizându-se tocmai ca urmare a stabilirii calității de acționar a autoarei reclamantei în temeiul disp. art. 36 din Legea nr. 18/1991, în scopul finalizării procedurii punere efectivă în posesie a reclamantei, în conformitate cu dispozițiile sentinței civile nr. 7713/30.06.2003 a Judecătoriei Iași. În consecință, în mod greșit instanța de fond a reținut că hotărârea contestată creează o situație contrară actelor emise anterior cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursurile formulate de pârâte și va modifica în parte sentința instanței de fond în sensul că va respinge plângerea formulată de petenta S. R. E. în contradictoriu cu pârâtele C. Municipală Iași de F. F. și C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de proprietate Privată asupra Terenurilor, împotriva hotărârii nr. 1866/01.06.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentele C. Municipală Iași de F. F. și C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva sentinței civile nr._/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge plângerea formulată de petenta S. R. E. în contradictoriu cu pârâtele C. Municipală Iași de F. F. și C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de proprietate Privată asupra Terenurilor, împotriva hotărârii nr. 1866/01.06.2010.
Menține dispozițiile sentinței recurate referitoare la renunțarea reclamantei la cererea privind obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. T.D. C.M. I.G.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 25.06.2013
Judecător fond: C. C.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 188/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 777/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
