Fond funciar. Decizia nr. 112/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 112/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Ianuarie 2015
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – M. M.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 112/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către C. Județeană De F. F. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații C. G., C. L. De F. F. Țibănești, având ca obiect fond funciar modificare T.P./rectificare T.P..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 22 ianuarie 2015, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/20.12.2013 Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești invocată din oficiu și a respins cererea formulată de către reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâții C. L. de F. F. Țibănești, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietatea Privată asupra Terenurilor Iași ca fiind inadmisibilă.
Deliberând asupra excepției invocate, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ /16.05.2013 reclamantul C. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Locala Țibănești de aplicare a Legii nr. 18/1991 rectificarea erorii titlului de proprietate nr._/30.10.1996, în sensul corectării mențiunii vecinului din partea de vest, intravilan, în loc de parul Pietrosu, să se treacă A1070.
În motivarea cererii de rectificare reclamantul a arătat că în urma verificărilor a constatat că a fost trecut în mod eronat vecinul din partea de vest, intravilan, astfel încât se impune îndreptarea erorii materiale in acest sens.
În drept, a fost invocată Legea nr. 1/2000.
În susținerea cererii au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a arătat că a întocmit titlul de proprietate pe baza documentației înaintată de C. locala de fond funciar, aceasta fiind cea care are atribuții in stabilirea suprafețelor de teren reconstituite, astfel încât, nu se afla in culpa procesuală pentru faptul ca in titlul de proprietate au fost înscrise in mod greșit amplasamentul suprafețelor de teren reconstituite. In drept, au fost invocate dispozițiile legii fondului funciar si HG 890/2005.
Pârâta C. Locala de F. F. Țibănești nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică instanța de fond, din oficiu, a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor de a soluționa prezenta cauză.
Conform art. 248 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz cercetarea în fond a cauzei. În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.
Prin urmare, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția necompetenței generale, având în vedere că potrivit art. 131 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 stabilirea competenței este reglementată ca fiind o obligație în sarcina instanței, chiar la primul termen de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 130 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii .
Potrivit disp. art. I pct. 11 din Legea nr.219/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agenției Naționale de cadastru si Publicitate Imobiliara din subordinea Ministerului Administrației și Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, precum și pentru modificarea unor acte normative :” După articolul 9 se introduc două noi articole, articolele 9^1 și 9^2, cu următorul cuprins:…
…9^2. - Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, se completează după cum urmează:…
… 2. După articolul 59 se introduce un nou articol, articolul 59^1, cu următorul cuprins:
«Art. 59^1. - (1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.»"
În speță, prin cererea formulată, reclamantul solicită rectificarea titlului de proprietate nr._/30.10.1996, în sensul corectării mențiunii vecinului din partea de vest, intravilan, în loc de parul Pietrosu, să se treacă A1070.
În contextul arătat reiese că dispozițiile Legii nr.219/2012 invocată, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 789 din 23 noiembrie 2012, atribuie de la acest ultim moment competența exclusivă de analiză și soluționare pentru cererile de rectificare a erorilor materiale din Titlurile de proprietate Comisiilor județene, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Legea nr.18/1991.
Așadar, conform textului de lege menționat comisiile județene sunt cele abilitate să adopte hotărâri cu privire la cererile de rectificare.
De precizat este și faptul că în acest fel nu este îngrădit liberul acces la justiție al persoanelor nemulțumite de modul de soluționare sau al lipsei soluționării, existând posibilitatea pentru acestea să conteste modul de soluționare sau lipsa soluționării cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană, prin intermediul plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanță.
În interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut, el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat. Elaborând o astfel de reglementare, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, restricțiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea măsură sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. În plus aceste restricții nu sunt conforme cu art. 6 alin 1 din Convenție decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea cauza L. împotriva României, definitivă la 26.04.2006, paragraful 36).
Analizând cerințele arătate mai sus, instanța de fond a constatat că prin reglementarea competenței exclusive de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale strecurate în titlurile de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar în favoarea chiar a organului emitent al acestor titluri de proprietate, se urmărește un scop legitim, respectiv acela de a asigura un termen rezonabil de soluționare a acestor cereri, care, în sine, nu implică probleme de interpretare sau de aplicare a normelor de drept ci doar de verificare a corectitudinii datelor menționate în titlurile de proprietate emise, verificări ce însă nu pot fi realizate de către instanțele de judecată cu aceeași celeritate ca în procedura administrativă, având în vedere încărcătura reală a activității actuale a instanțelor judecătorești (în medie 674 de dosare pe judecător la 6 luni la nivelul judecătoriilor în anul 2012, conform Raportului privind activitatea instanțelor de judecată în primul semestru al anului 2012 emis de către Consiliul Superior al Magistraturii, volumul și încărcătura fiind în creștere). Totodată, prin această reglementare se urmărește și degrevarea instanțelor judecătorești de acest tip de cauze, tocmai pentru a se putea asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor înregistrate pe rolul judecătoriilor pentru care nu este reglementată o astfel de procedură.
De asemenea, s-a reținut că este respectat și raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat, formularea cererii către organul emitent al titlului de proprietate nefiind o sarcină disproporționată față de scopul descris mai sus.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reiterat și în cauza B. împotriva României, hotărârea din 24.05.2005, paragraful 60, că art. 6 alin 1 din Convenție nu obligă statele să supună litigiile asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil unei proceduri care să respecte integral, în toate etapele, cerințele art.6. intervenția inițială a organismelor administrative sau profesionale, care au sau nu prerogative judiciare, care nu îndeplinesc toate cerințele, poate fi justificată dacă aceste organisme se supun controlului ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care garantează drepturile prevăzute de art. 6 alin 1 din Convenție.
În acest sens, modul de soluționare sau chiar lipsa de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană poate fi contestată conform plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanța de judecată, fiind astfel garantat pe deplin accesul la justiție.
Pentru considerentele arătate instanța de fond, în temeiul art. 131, art. 130 alin 1, art. 129 alin 2 pct. 1 și art. 132 alin 4 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 și art. 59 ind. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, a admis excepția invocată și a respins cererea, apreciind că o eventuală soluționare a prezentei cauze ar încălca competența generală, având drept consecință nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. Județeană de F. F. Iași considerând că în mod greșit Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată și a r4spins acțiunea formulată de reclamant.
Recurenta a menționat că este adevărat că potrivit actului normativ indicat îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, iar rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară în temeiul hotărârii comisiei județene dar după ce procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Având în vedere că obligația stabilită în sarcina Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară prin Legea nr. 219/2012 nu s-a materializat, recurenta consideră că instanța de judecată este competentă potrivit dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 18/1991 să soluționeze plângerea privind rectificarea titlului de proprietate.
Față de acestea, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și admiterea cererii formulate de C. G..
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
Având în vedere soluția instanței de fond, Tribunalul Iași a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a Comisiei Județene de F. F. Iași în promovarea prezentei căi de atac împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013, pronunțată de Judecătoria Iași și, de asemenea, a pus în discuția părților calificarea căii de atac.
Prin încheierea din 04.12.2014 instanța a calificat calea de atac incidentă în cauză ca fiind cea a recursului.
Prin procesul-verbal incident nr. 1573/22.12.2014, avându-se în vedere desființarea completului R13 FF prin Hotărârea de Colegiu nr. 52/27.11.2014, cauza a fost repartizată completului R15 FF cu termen la data de 22.01.2015.
Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes, instanța de recurs constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă. Interesul recurentei rezidă în faptul că aceasta dorește soluționarea cauzei de către o instanță de judecată, așa cum a menționat și în motivele de recurs. Tribunalul va respinge excepția lipsei de interes a recurentei în formularea cererii de recurs având în vedere că este emitentă a titlului de proprietate nr._/30.10.1996, iar obiectul cererii se referă la modificarea acestui act, justificând interesul în prezenta cauză.
Analizând recursul pe fondul său, Tribunalul constată că potrivit art. 591 din Legea 18/1991, intrat în vigoare prin Legea 219/2012, îndreptarea erorilor materiale și rectificarea titlurilor de proprietate se efectuează de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară în temeiul hotărârii comisiei județene.
Având în vedere că a fost aprobat Ordinul directorului general al ANCPI nr. 700/09.07.2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, ordin intrat în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României - Partea I, precum și faptul că s-a emis de către C. Județeană Iași de F. F. hotărârea nr. 285/19.09.2014, potrivit art. 235 din Ordinul nr. 700/2014, recurenta nu poate invoca lipsa actelor normative în soluționarea cererii de rectificare a titlului de proprietate_/2007 în sensul îndreptării erorii materiale.
Chiar dacă la momentul pronunțării hotărârii recurate nu fusese aprobată procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate prin ordin cu caracter normativ al directorului general al ANCPI, instanțele de judecată nu mai erau competente în soluționarea unor astfel de cereri cât timp cererea formulată de reclamant la data de 16.05.2013 este ulterioară intrării în vigoare a articolului 591 din Legea 18/1991, prin modificările aduse de Legea 219/2012.
Constatând că în mod corect prima instanță a admis excepția necompetenței generală a instanțelor în soluționarea prezentei cereri, tribunalul va respinge recursul și va menține sentința ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge recursul formulat de pârâta C. județeana de fond funciar Iași împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, sentința pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2015.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A.C. T.P. M.M. I.G.
Redactat: A.C./5 ex
Judecător de fond:C. I., Judecătoria Iași
| ← Fond funciar. Decizia nr. 91/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 95/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
