Fond funciar. Hotărâre din 25-02-2015, Tribunalul IAŞI

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză expertul Ș. M. a identificat suprafața de 500 mp teren atribuit reclamantului pentru edificare locuinței și a precizat că aceasta est situată în tarlaua 4/1 parcele CC101 și A102. și este inclusă în suprafața de 3150 mp teren situat în tarlaua 41/1 ( corect 4/1) . CC101, A102, A 130/18) înscrisă în titlul de proprietate al pârâtului.

Conform dispozițiilor art. 24 din legea 18/1991 reclamantul este proprietar de drept al suprafeței de 500 mp teren care i-a fost atribuită pentru edificarea locuinței, iar fostul proprietar al acestuia, respectiv pârâtul avea dreptul să fie compensat cu altă suprafață de teren echivalentă sau, în lipsă de teren să i se acorde despăgubiri. Or, în mod greșit și nelegal, în titlul de proprietate al pârâtului a fost inclus și amplasamentul pe care reclamantul și-a edificat gospodăria în timpul colectivizării. Nimeni nu a contestat și nu contestă îndreptățirea pârâtului la întreaga suprafață de teren care i-a fost reconstituită, însă suprafața de 500 mp trebuia acordată acestuia pe un alt amplasament și pe vechiul său amplasament anterior colectivizării câtă vreme acest amplasament a fost atribuit altei persoane( în speță reclamantului) pentru edificarea unei locuințe și i se cuvine acesteia în virtutea legii speciale.

Față de considerentele expuse, instanța constată că acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată cu privire la întinderea suprafeței în litigiu este întemeiată, urmând a fi admisă.

În consecință, instanța va constata că reclamantul C. M. este dobânditor de drept a suprafeței de 500 mp teren aferent casei de locuit, situat în . Seacă, tarlaua 4/1 parcelele CC101 și A 102, învecinat cu: nord-G. D., est- A. J., sud- drum comunal DC94/1, vest- A. I. și va constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/09.12.1994 emis pe numele G. I. D. cu privire la suprafața de 500 mp teren delimitat în punctele 1, 3, 4, 5, 10, 9, 8, 7, 6, 1 în planul de situație anexa nr. 1 la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul Ș. M..

Prin încheierea din data de 12.02.2014 a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanți și s-a dispus scutirea acestora de plata sumei de 400 lei reprezentând 50% din onorariul provizoriu cuvenit expertului, precum și de plata a 50% din diferența de onorariu ce va rezulta eventual după efectuarea expertizei.

Prin încheierea din data de 21.05.2014 instanța a dispus plata sumei de 519 lei reprezentând 50% din diferența de onorariu în contul expertului din fondurile speciale ale statului.

Potrivit art. 18 din OUG 51/2008 cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.

În consecință, pârâta C. județeană Iași va fi obligată la plata către stat a sumei de 919 lei reprezentând onorariu de expert pentru care reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar, instanța reținând faptul că aceasta se află în culpă.

În baza dispozițiilor art. 453 al. 1 din codul de procedură civilă pârâta C. județeană Iași va fi obligată la plata către reclamanți a sumei de 919 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorariu de expert ).

Astfel, conform dispozițiilor art. 36 din HG 890/2005, comisia județeană de fond funciar emite titlul de proprietate pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, documentații care se trimit în două exemplare, unul fiind reținut și depozitat la oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.

Atât în concepția Legii 18/1991, cât și a regulamentelor adoptate în aplicarea acesteia, HG 131/1991 și HG 890/2005, din întreaga lor economie rezultă obligația de coordonare și control a comisiilor județene asupra activității comisiilor comunale ( a se vedea în mod special art. 7, lit. a) și b) din HG 131/1991, art. 6 din HG 890/2005), ceea ce face comisia județeană responsabilă nu numai pentru ineficiența sau lipsa exercitării propriilor atribuții, ci și pentru ineficiența sau lipsa atribuțiilor comisiilor comunale alături de care este ținută să răspundă. De aceea, a determina dacă comisia județeană are sau nu culpă nu înseamnă doar a stabili dacă și-a îndeplinit propriile sarcini, ci și pe cele de coordonare sau de control asupra comisiei locale.

Este adevărat că legea prevede obligații partajate pentru comisia locală, respectiv pentru comisia județeană, pe principiul subsidiarității, însă caracterul repartizării ierarhice a acestor atribuții transpare din întreaga economie a acestor legi și face ca nimic din activitatea comisiilor locale să nu fie străin sau indiferent - sub aspectul calității, termenelor de execuție, etc, comisiei județene. Or, dacă comisia județeană solicită a i se recunoaște lipsa culpei, nu explică în ce constă exercitarea atribuțiilor sale de îndrumare și control, în conținutul prevăzut de art. 7 lit. a și b din H.G. 131/1991 și art. 12 alin 2 din Legea 18/1991.”

* * *

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul G. D., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice, arătând că nu are nici o legătură cu suprafața de teren pe care reclamanții și-au edificat casă, acest lot a fost atribuit nu din proprietatea lui, ci din proprietatea lui A. C., după cum rezultă din probele administrate în cauză.

De asemenea, în anul 1994, reclamanții solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren care a provenit tot de la numitul A. C., nicidecum de la el.

Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, arătând că nu este nici o dovada ca acest teren ce formează obiectul litigiului ar fi aparținut lui A. Gh. C., cum eronat susține apelantul. Nu este adevărat că intimatul nu are nici o legătură cu terenul în litigiu, întreg materialul probator administrat în cauză conduce la concluzia că terenul ce i-a fost atribuit de fostul CAP ca lot pentru construcția de locuință este din fosta proprietate a lui G. C. D..

Apelantul face referire la o . înscrisuri cu privire la numitul A. C., care nu există la dosar și care nu au nici o legătură cu terenul în litigiu.

Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed.

În prezenta cauză, reclamanții C. M. și C. F. au chemat în judecată pe pârâții G. D. și C. județeană Iași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că sunt dobânditori de drept în baza art. 23 și 24 din legea 18/1991 a suprafeței de 800 mp teren situat în . Seacă tarlaua 41/1 . casei de locuit și să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/9.12.1994 emis pe numele G. I. D. pentru suprafața de800 mp teren situat în . Seacă tarlaua 41/1 . cheltuieli de judecată.

Tribunalul constată că instanța de fond a analizat în mod complet probatoriul administrat în cauză și a stabilit în mod corect situația de fapt în speță, dând o dezlegare legală, riguroasă raportului juridic litigios dedus judecății.

Tribunalul constată ca fiind vădit neîntemeiate susținerile apelantului relative la interpretarea probatoriului, instanța de fond analizând amănunțit fiecare probă administrată.

In fapt Tribunalul retine din inscrisul intutulat „ dovada „emis la data de 26.07.1964 ce poarta ștampila Gospodariei Agricole Colective – Valea Seaca ,ca reclamantul C. M. a primit în anul 1964 o suprafață de 500 mp teren pentru construcția unei locuințe.La data de 26.07.1964 acestuia i-a fost emisă autorizația de construire nr. 36 pentru edificarea unei case de locuit.Prin hotărârea nr. 287/12.04.2002 a Comisiei județene Iași a fost validată propunerea comisiei locale Valea Seacă privind înscrierea în anexa nr. 2 b a numitului C. Gh. M. cu suprafața de 500 mp teren. Referatul comisiei locale a avut în vedere faptul că suprafața de 500 mp teren este suprafața pe care reclamantul a primit-o în timpul colectivizării pentru edificarea unei case de locuit.

Potrivit dispozițiilor art. 24 din legea 18/1991 terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari. Suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă. Foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.

Tribunalul relevă că nu există un probatoriu în cauză care să susțină alegațiile apelantului relative la faptul ca terenul este proprietatea numitului A. C., atât timp cat printr-o proba stiintifica ,fundamentata ,necontestata de parat la prima instanta, s-a stabilit ca acest teren se regaseste in titlul de proprietate nr._/9.12.1994 emis pe numele G. I. D. .

Astfel, instanta de recurs observa ca prin raportul de expertiză întocmit în cauză la instanta de fond expertul Ș. M. a identificat suprafața de 500 mp teren atribuit reclamantului pentru edificare locuinței și a precizat că aceasta este înscrisă în titlul de proprietate al pârâtului.

Instanța de apel observă că aplicarea întocmai, riguroasă a dispozițiilor art. 24 din Legea 18/1991 impunea constatarea nulității partiale a titlului eliberat in favoarea pârâtului,in limita suprafetei de 500 mp.

În considerarea celor expuse, Tribunalul urmează a respinge apelul în baza art. 480 NCPC și a păstra sentința apelată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de paratul G. D. împotriva sentintei civile nr. 2005/18.06.2014 a Judecatoriei Iasi, sentinta pe care o păstreaza.

Definitiva.

Pronunțată în ședința publică din 25.02.2015.

Red. E.C.P.

Tehn. M.M.D.

6 ex./30.09.2015

Judecător fond S. A. I.