Grăniţuire. Decizia nr. 216/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 216/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Aprilie 2013
Președinte – F. E. C.
Judecător – A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 216
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanta G. E. împotriva sentinței civile nr.1235/20.12.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei H., intimați C. C. D., C. I.,P. D. (U. A. T.) P. PRIMARUL COMUNEI D., având ca obiect grănițuire rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 29.03.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 05.04.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 12.04.2013, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de fața,
P. sentința civila nr. 1235/20.12.2010 pronunțata de Judecatoria H. s-au dispus următoarele:
„Admite în parte acțiunea reclamantei G. E.,domiciliată în mun.Iași,.,.,. ales la Cabinet Avocat T. M.,mun.Iași,..15,.,jud.Iași în contradictoriu cu pârâții C. C. D.,domiciliat în .,jud.Iași,C. I.,domiciliată în comuna D.,.,P. D.(Unitatea A. T.) reprezentată prin Primarul comunei D.,cu sediul la P. comunei D.,jud.Iași.
Respinge acțiunea reclamantei formulatǎ în contradictoriu cu pârâta Unitatea A. Teritorialǎ a Primǎriei Comunei D. județul Iași.
Stabilește că limita de hotar dintre proprietățile reclamantei și ale pârâților C. C. D. și C. I. este pe aliniamentul delimitat de punctele I, H, G și c din schița anexă nr. 3 din raportul de expertiză, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Dispune rectificarea cǎrții funciare nr._ a comunei D. în sensul prezentei sentințe.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., obligǎ pe pârâții C. C. D. și C. I. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către reclamantǎ, reprezentând onorariul expertului.
Pune în vedere pârâților C. C. D. și C. I. să plătească suma de 450 lei în contul expertului Rǎileanu D..
Un exemplar al prezentei hotărâri va fi comunicat și expertului amintit mai sus.”
Pentru a pronunța aceasta sentința prima instanța a reținut următoarele:
„Reclamanta este unica moștenitoare a defunctei sale mame, C. E..
Analizând actele de proprietate al reclamantei, instanța reține cǎ mama reclamantei a deținut în proprietate curtea și grǎdina casei sale din satul Poiana, fiindu-i emis în acest sens și titlul de proprietate nr._/07.06.2002 pentru suprafața de teren arǎtatǎ mai sus.
Analizând contractele de vânzare-cumpǎrare, instanța reține faptul că, la data de 14.09.2004, L. M. împreunǎ cu Creangǎ G., a vândut lui A. G. L. terenul sǎu înscris în titlul de proprietate nr._/18.02.2004, conform contractului de vânzare-cumpǎrare autentificat sub nr. 1595/14.09.2004 la BNP P. G.. Se reține, totodatǎ, și faptul cǎ, la data de 16.10.2007, A. G. L. a vândut aceastǎ suprafațǎ de teren pârâților C. C. D. și C. I., conform contractului de vânzare-cumpǎrare autentificat sub nr. 1006/16.10.2007 la BNP P. G..
În ceea ce privește pe pârâta Unitatea A. Teritorialǎ a Primǎriei Comunei D. județul Iași, instanța urmeazǎ sǎ respingǎ acțiunea formulatǎ de reclamantǎ în contradictoriu cu aceastǎ pârâtǎ, întrucât, conform documentației întocmite cu prilejul contractului de vânzare-cumpǎrare autentificat sub nr. 1006/16.10.2007 la BNP P. G. și a sentinței civile nr. 193/2009 a Judecǎtoriei Hârlǎu, . în proprietatea pârâților, teren care formeazǎ un singur trup.
În ceea ce privește grănițuirea celor două proprietăți, respectiv granița vesticǎ a terenului reclamantei, instanța, analizând susținerile reclamantei și ale pârâților C. C. D. și C. I., coroborate cu concluziile raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză, observând și rǎspunsurile expertului la obiecțiuni, stabilește faptul că limita de hotar dintre proprietățile reclamantei și ale pârâților C. C. D. și C. I. este pe aliniamentul delimitat de punctele I, H, G și c din schița anexă nr. 3 din raportul de expertiză, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În considerarea acestei situații de fapt, instanța reține că concluziile clare ale raportului de expertiză, bazate pe măsurători și cunoștințe de specialitate, nu pot fi răsturnate printr-o declarație de martor, vecin în zonă.
Pentru respectarea aliniamentului stabilit anterior, instanța reține cǎ prin aducerea acestei limite pe aceastǎ poziție, reclamantei i se va adǎuga terenul delimitat de punctele 5, I, H, a, J, 5 în suprafațǎ de 16 mp și terenul delimitat de punctele b, L, M, c în suprafațǎ de 8 mp, în total 24 mp; de asemenea, reclamanta va pierde terenul delimitat de punctele a, K, b, G, a în suprafațǎ de 39 mp, potrivit schiței nr. 3 din raportul de expertiză, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța stabilește cǎ pierderile de teren pentru reclamantǎ și pârâții C. C. D. și C. I. vor fi recuperate în zona de nord a proprietǎților acestora, potrivit schiței nr. 3 din raportul de expertiză, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța reține și faptul cǎ, urmare a stabilirii acestei granițe vestice a terenului reclamantei, cartea funciarǎ a reclamantei este în dezacord cu situația realǎ a dreptului sǎu de proprietate; de aceea, având în vedere soluția datǎ capǎtului de cerere principal, va fi admis și capǎtul de cerere referitor la rectificarea cǎrții funciare nr._ a comunei D. în sensul prezentei sentințe.
Astfel, având în vedere toate considerațiile de mai sus, instanța urmează să admită în parte cererea reclamantei, așa cum a fost ea formulatǎ, și sǎ dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietǎțile pǎrților conform celor mai sus arătate și rectificarea cǎrții funciare nr._ a comunei D. în sensul prezentei sentințe; de asemenea, va respinge acțiunea reclamantei formulatǎ în contradictoriu cu pârâta Unitatea A. Teritorialǎ a Primǎriei Comunei D. județul Iași.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., observând chitanțele aflate la dosarul cauzei, instanța va obliga pe pârâții C. C. D. și C. I. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către reclamantǎ, reprezentând onorariul expertului.
Observând soluția datǎ în cauzǎ, precum și faptul că diferența de bani pentru expertiza efectuată în cauză nu a fost achitată, va pune în vedere pârâților C. C. D. și C. I. să plătească această diferență de 450 lei în contul expertului Rǎileanu D.. Un exemplar al prezentei hotărâri va fi comunicat și expertului amintit mai sus.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta G. E., criticând-o pentru nelegalitatea si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că din jurisprudenta constanta rezulta că operațiunile judiciare ale grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, operație ce implica administrarea unui probatoriu complet privind identificarea celor mai vechi semne de hotar, urmata de măsurarea și notarea lor într-un plan de situație. În cadrul probatoriilor o deosebita relevanța o au declarațiile martorilor. Or, sentința instanței de fond apare ca fiind pronunțata în contradicție cu probatoriul administrat. Din declarația martorului A. Ș., declarație necombătută cu nicio alta proba administrata în cauza reiese incontestabil faptul că limita de hotar dintre proprietățile părților a fost pârâul a cărui traseu apare și în raportul de expertiza. În ceea ce privește vecinătatea cu . a fost de peste 60 de ani gardul amplasat între punctele I-17 în raportul de expertiza R. D.. De aceea nu există nici o justificare pentru ca între punctele H-17 gardul moștenit de-a lungul timpului să rămână în proprietatea pârâților intimați. Limitele proprietății au fost consolidate în cei peste 60 de ani de exercitare a dreptului de proprietate de mama apelantei, apoi de apelanta, în calitate de moștenitoare, prin plantarea unor pomi fructifieri (pruni și vișini) și nefructifieri (plopi și răchita) de-a lungul pârâtului, care au fost exploatați exclusiv de autorii apelantei ș de către aceasta. Deși în teren se poate determina limita dintre proprietăți, granița fiind probata indubitabil, instanța a ales să pronunțe o soluție propusă de expert, fără susținere în drept și în contradicție cu probele administrate. Sarcina expertului era doar transpunerea în coordonate topocadastale a limitei naturale, reale dintre proprietățile învecinate, conform situației de fapt din teren, activitate pe care a realizat-o aproape complet doar după formularea obiecțiunilor. Niciodată grănițuire nu s-a realizat după planurile cadastrale generale, care nu reprezintă prin natura lor situația fidela din teren, ci în raport de elementele naturale care pot contura granița. De aceea, având în vedere exclusiv planul cadastral general din aul 1984 si ignorând probele care dovedeau granița reala, Judecătoria H. a pronunțat o soluție nelegala. În ceea ce privește chemarea în judecata a comunei D., în calitate de pârâtă aceasta s-a făcut deoarece . afla în patrimoniul acesteia și nu în patrimoniul pârâților persoane fizice, fapt ce rezultă din analiza contractului de vanzare cumpărare autentificat sub nr. 1595 la BNP P. G. din orașul H.. Sentința nr. 193/05.03.2009 a Judecătoriei H. nu este constitutiva de drepturi și nici nu reprezintă o dovada a ieșirii din patrimoniul unității administrativ teritoriale. În consecință, s-a solicitat admiterea apelului si modificarea limitelor conform celor arătate în prima instanța.
Intimații C. C. D. și C. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de recurs.
În motivare, s-a arătat, după expunerea situației faptice, că ambele părți dețin acte de proprietate pentru terenurile deținute, iar suprafețele ce constituie proprietatea fiecăruia sunt bine individualizate. Ceea ce urmărește reclamanta – stabilirea hotarului în funcție de așa zisul reper natural, respectiv pe aliniamentul șanțului de scurgere a apei este inadmisibil a se realiza atât timp cat este lezat dreptul de proprietate al proprietarilor vecini. Șanțul existent pe proprietatea intimaților a fost reamenajat, fiind și deviat. Pentru prima data în calea de atac, reclamanta susține că în partea de vest proprietatea îi este încălcata. Reclamanta insistă în a se stabili hotarul pe aliniametul actual al șanțului însă o atare soluție presupune să fie afectata proprietatea intimaților și ar presupune ca instanța să ignore cele ce rezultă din expertiza topo. Întreaga cerere de recurs conține diverse speculații sau aspecte puerile nu pot determina desființarea instanței de fond.
În apel, la cererea apelantei a fost încuviințata proba cu înscrisuri și proba cu expertiza topo-cadastrala.
P. încheierea din 15.06.2012, s-a dispus anulare raportului de expertiza topo efectuata de expert tehnic judiciar T. V., iar prin încheierea din 07.12.2012 s-a dispus înlocuirea expertului desemnat, cu expert Keller Viktor, care a întocmit raportul de expertiza.
La termenul din 22.03.2013 au fost respinse obiecțiunile formulate de intimați la raportul de expertiza, apreciindu-se că acestea vizează în principal aspecte ce țin de fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de apel și dispozițiile legale incidente în cauza, instanța reține următoarele:
Criticele din apel vizează în fapt, greșita stabilire de către instanța de fond a situației faptice și, pe cale de consecință, pronunțarea unei sentințe netemeinice. Deși prin apelul formulat se susține și teza nelegalității hotărârii, motivele subsumate acestei teze vizeaza în fond tot aspecte de netemeinicie și nu de încălcare a unor dispozițiilor legale.
În raport de criticele formulate, instanța de apel reține că reclamanta G. E. a învestit prima instanța cu o acțiune având ca obiect grănițuirea și rectificarea de carte funciara
Deși din considerentele acțiunii ar rezulta că scopul real urmărit de reclamanta prin promovarea acțiunii ar fi apărarea propriului drept de proprietate, limitele învestirii instanței sunt cele determinate prin petit și nu pot fi extinse, fără încălcarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil.
În genere, în practică, petitul acțiunii în grănițuire este dublat și corelat cu cel al acțiunii în revendicare, pentru atingerea finalității reale de determinarea a întinderii proprietăților limitrofe și stabilire a limitelor acestora prin semne vizibile, care corespund situației juridice exhibate prin titluri. Spre deosebire însă de acțiunea în revendicare, care urmărește în principal determinarea dreptului real de proprietate, acțiunea în grănițuire promovată separat și independent de vreun drept clamat al pretinsului proprietar nu are alt scop procesual decât cel de a decide asupra liniei de demarcare dintre proprietăți. Dacă însă o parte se pretinde titularul unui drept de proprietate asupra suprafeței în litigiu are posibilitatea promovării unei acțiuni în revendicare, deoarece doar aceasta din urmă are rolul de a statua în chip irevocabil asupra întinderii și limitelor corecte ale loturilor învecinate. Având în vedere natura juridica distinctă, cele două acțiuni produc și efecte distincte, acțiunea în grănițuire având caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi.
În consecință, din perspectiva acțiunii întemeiate exclusiv pe dispozițiile art. 584 cod civil din 1864, este irelevant dacă suprafețele efectiv deținute de proprietari respectă sau nu întinderea titlului; ceea ce este determinant este să se stabilească dacă prin efectul actelor de proprietate s-au generat raporturi de vecinătate și care este limita de demarcație între proprietățile învecinate, în acord cu cea existentă faptic la momentul dobândirii proprietății. Litigiile legate de întinderea dreptului fiecărui proprietar presupun compararea de titluri, procedură care permite atât valorificarea actelor translative, cât și a apărărilor legate de exercițiul dreptului real cu determinarea ulterioara a graniței stabilite prin acțiunea petitorie în revendicare.
Fața de aceste considerente, rămâne lipsit de relevanța judiciară în prezenta cauza, stabilirea situației juridice a parcelei PDT 477, în condițiile în care reclamanta nu a înțeles să învestească instanța cu vreo pretenție legata de modul de dobândire, respectiv de exercițiu al dreptului de proprietate de către pârâți. Astfel, prin sentința civila nr.193/05.09.2009 pronunțata de Judecatoria H., irevocabilă, s-a reținut că „. parte integranta din proprietatea de 2000 mp care a făcut obiectul ambelor contracte de vânzare cumpărare”, prin care pârâții își justifică dreptul de proprietate. Pe de o parte, instanța nu poate nesocoti sentința civila nr.193/05.09.2009 pronunțata de Judecatoria H., al cărei conținut este protejat prin efectul negativ al autorității de lucru judecat, soluția pronunțată în prezenta cauza trebuind să asigure pertinența și coerența statuărilor jurisdicționale. Pe de alta parte, deși partea nu poate să fie împiedicată să deducă judecății propriile pretenții, în condițiile în care nu a fost parte în litigiu inițial, totuși în cauza, așa cum s-a arătat, reclamanta nu a înțeles să învestească instanța cu o pretenție proprie referitoare la cercetarea dreptului de proprietate dobândit de pârâți prin contactul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1006/16.10.2007 la BNP P. G..
În consecință, în mod corect, având în vedere actele prezentate de părți și limitele controlului jurisdicțional impuse de obiectul acțiunii, prima instanța a reținut că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1006/16.10.2007 la BNP P. G. și a sentinței civile nr.193/2009 a Judecătoriei H., . proprietatea pârâților, teren ce formează un singur trup, respingând pe aceste considerente acțiunea formulata în contradictoriu cu pârâta Unitatea A. Teritoriala prin primarul comunei D..
În condițiile în care nici una din părți nu a contestat dreptul de proprietate al adversarului procesual, în acțiunea fondată pe dispozițiile art. 584 Cod civil din 1864, revenea reclamantei – apelante sarcina conform art.1169 C.civ din 1864 (aplicabil în cauza) să facă dovada atât a situației primordiale - existența liniei de demarcare intre proprietăți/lipsa unei demarcări certe -, cat și a faptei pârâților de modificare a situației inițiale/ de opunere la stabilirea liniei de demarcare.
Instanța de apel observă, din aceasta perspectivă, că reclamanta însăși a oscilat în a indica, cu exactitate, temeiurile faptice și juridice pentru care solicita grănițuire dintre proprietatea sa și cea a pârâților C., susținând fie că aceștia prin intabularea dreptului de proprietate i-au încălcat propriul drept de proprietate, fie ca s-a modificat granița reala, delimitata de gard, și nu în ultimul rând că stabilirea graniței reale trebuie să aibă în vedere posesia exercitata de autoarea sa din anul 1954 în mod public, continuu, netulburat, cu titlu de proprietar (precizări fila 114 dosar fond, motive de apel).
Or, fața de considerentele arătate anterior, în operațiunea juridica de determinare a limitei de hotar, aspectele referitoare la încălcarea dreptului de proprietate sau la efectele posesiei de lungă durata exced cadrului învestirii instanței, trecând în petitoriul dreptului de proprietate însuși.
În ceea ce privește modificarea semnelor limitrofe – singurul aspect de natura a fi lămurit în cadrul unei acțiuni în grănițuire - instanța reține că niciuna din probele administrate nu este de natura a converge în favoarea tezelor susținute de reclamanta apelanta. Astfel toate expertizele efectuate în cauza au stabilit că în ambele proprietăți s-a identificat suprafețe mai întinse decât cele înscrise în actele de proprietate, expertul D. R. indicând că limita de sud vest a proprietății reclamantei este delimitata cu gard pe traseul 4,5,15, 17, 18,19. De asemenea, atât expertul R. D., cat și expertul Keller Viktor au indicat că în fapt cele doua imobile nu respecta limitele actuale și nici cele din planul cadastral. În consecință, prin ambele expertize se propune repozitionarea proprietății reclamantei –apelante și a pârâților-intimați. În consecință, instanța de apel reține că necesitatea stabilirii liniei de hotar derivă din greșita încadrare topo-cadastrala a proprietăților părților și nu dintr-o conduita ilicita a pârâților, așa cum a susținut reclamanta.
În raport de constatările expertizei realizate în fața primei instanțe, criticele apelantei fața de sentința pronunțata vizează în principal nestabilirea limitei între punctele I-17, ci pe limita I-H potrivit schiței anexe 3 a din raportul de expertiza R.. Este real că prin expertiza efectuata în apel, expertul Keller Viktor stabilește limita de hotar pe aliniamentul 6,7,8, aliniament ce satisface pretențiile reclamantei integral, însă nici un argument științific sau faptic nu susține aceasta soluție tehnico-juridica. Astfel, temeiul esențial al excluderii acestei soluții este faptul că dreptul de proprietate al reclamantei nu include suprafața cuprinsă între punctele 7,8,9 anexa 4.1 expertiza Keller, aspect recunoscut indirect chiar de reclamanta apelanta în condițiile în care invoca posesia de lunga durata a autoarei sale și a sa, posesie exteriorizata prin folosința constanta a terenului. Or, așa cum s-a arătat în materie de grănițuire interesează exclusiv dreptul de proprietate, astfel cum rezultă din actele juridice opuse de părți, iar instanța nu poate fixa un alt hotar, decât cel întemeiat pe actele juridice de transmisiune a proprietății, acte integrate în sistemul topocadastral actual.
În acest, sunt nesustenabile apărările apelantei referitoare la faptul că expertul R. D. și în consecință și instanța de judecata au dat prevalența probatorie planurilor topo- cadastrale în defavoarea probei testimoniale, deși declarația martorului A. Ș. era neechivocă în sensul că limita de hotar dintre cele două proprietăți era pârâul. Fața de apărările formulate, instanța reține pe de o parte, că operațiunea de delimitare a două corpuri de proprietate este o operațiune tehnico-juridica și aceasta nu se poate baza în nicio ipoteza exclusiv pe declarațiile martorilor. Pe de alta parte, declarația invocata este echivoca și ca atare neconcludenta. Este real că martorul a susținut că proprietățile sunt „despărțite de un pârâiaș, iar copacii au fost plantați de C., fiind proprietatea lor”, însă același martor a arătat că „există gard, construit demult, de când trăia C., soțul lui E., gardul fiind acolo de pe vremea colectivizării”. Or, susținerile martorului sunt în acord cu cele reținute de expertul R. D. prin răspunsul la obiecțiuni în sensul că „pe limita 17-18-19 exista gardul ce separa terenul deținut de autoarea reclamantei, iar vegetația forestiera existentă este în afara acestui gard”. În consecință, reținerea ca argument al concluziilor expertizeia planului cadastral din anul 1984 este fundamentata și legala. Nu în ultimul rand, instanța de apel reține că expertul Keller Viktor nu aduce nici un argument de natura a înlătura constatările expertului R. D., reținând exclusiv poziția apelantei care a solicitat expres ca „limita vestica să fie stabilită în funcție de reperele naturale existente, respectiv în funcție de cursul pârâului cu adâncime de 1 m”. Or, sarcina expertului desemnat în procedura judiciara este de a formula concluzii științifice exacte, având în vedere și concluziile anterioare formulate, prin argumentarea soluțiilor propuse. În consecință, pentru aceste considerente, instanța de apel va înlătura expertiza efectuata în faza procesuala a apelului de expert tehnic Keller Viktor și va aprecia ca temeinice și legale concluziile formulate prin expertiza topocadastrala efectuata de expert R. D., în fața primei instanțe.
Or, în raport de concluziile expertizei R. D., instanța de apel apreciază că în mod corect prima instanța a admis acțiunea, stabilind că limita de hotar dintre proprietățile reclamantei și ale pârâților C. C. D. și C. I. este pe aliniamentul delimitat de punctele I, H, G și c din schița anexă nr. 3 din raportul de expertiză, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dispunând rectificarea cǎrții funciare nr._ a comunei D. în sensul prezentei sentințe.
În consecință, pentru aceste considerente, în baza art.296 C.pr.civ se va respinge apelul formulat menținându-se sentința civila nr. 1235/20.12.2010 pronunțata de Judecatoria H..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta G. E. împotriva sentinței civile nr. 1235/20.12.2010 pronunțata în dosarul nr._ al Judecătoriei H., sentință pe care o păstrează.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședință publică astăzi, 12.04.2013.
Președinte JudecătorGrefier
FEC AM MG
RED/TEHNORED/FEC
6ex/21.05.2013
Jud. fond C. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 918/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 917/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
