Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 223/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 223/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Februarie 2015
Președinte - C. R.
Judecător C. E. C.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 223/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI IAȘI și pe intimata I. D., având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Fiind primul termen de judecată, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată apelul formulat și motivat în termen, semnat, legal timbrat.
Instanța ia act că prin cererea de apel nu s-au solicitat probe noi.
Instanța reține că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care rămâne în pronunțare asupra apelului formulat în cauză.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civile de față Tribunalul reține următoarele:
Prin încheierea din 30.10.2014 pronunțată de Judecătoriei Iași a fost respinsă cererea formulată de petentul executor judecătoresc A. L..
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că prin cererea formulată de executorul judecătoresc A. L. s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu – procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 5.12.2011 privind pe C.N.A.D.N.R. S.A – Direcția Regională D. și Poduri Iași, în calitate de creditoare și I. D. în calitate de debitor.
A mai reținut prima instanță că prin legea 138/2014 publicată în Monitorul Oficial al României partea I din 16.10.2014 s-au adus modificări Codului de Procedură civilă astfel prin dispozițiile art 665 cpc modificat se prevede că asupra cererii de încuviințare a executării silite se pronunță executorul judecătoresc prin încheiere fără citarea părților. Față de această prevedere instanța a respins cererea fiind de competența altui organ de executare decât instanța sesizată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel C. Naționala de A. și D. Naționale din România S.A. – Direcția Regională D. și Poduri Iași.
În motivarea apelului, apelanta a susținut faptul că prin încheierea din data de 30.10.2014, instanța de fond a respins cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu menționat
Susține apelanta că instanța a procedat la aplicarea greșită a legii deoarece cererea de executare a fost depusă le executorul judecătoresc la data de 19.10.2014 astfel că dosarul de executare urmează procedura prevăzută de legea 134/2010 nemodificată nu cea prevăzută de legea 138 din 15 nov 2014, lege ce nu era în vigoare la acel moment.
Arată că legea 138 din 15 oct 2014 a intrat în vigoare la 19.10.2014, adică la trei zile după înregistrarea cererii de executare . susține că legea civilă dispune numai pentru viitor iar judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil.
Solicită admiterea apelului și încuviințarea executării silite.
În drept a invocat OG 2/2001 OG 15/2002 și dispozițiile C. invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la executor judecătoresc A. L. la 17.10.2014, s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu – procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 5.12.2011 privind pe C.N.A.D.N.R. S.A – Direcția Regională D. și Poduri Iași, în calitate de creditoare și I. D. în calitate de debitor, creditoarea precizând faptul că solicită executarea silită în ceea ce privește contravaloarea tarifului de despăgubire (28 euro). Executorul a procedat la înregistrarea cererii de executare prin încheierea nr 457 din 17.10.2014 și la sesizarea Judecătoriei Iași, cererea fiind înregistrată pe rolul instanței sub nr._ la 20 oct 2014.
Reține Tribunalul că susținerile apelantei privind competența Judecătoriei în soluționarea cereri de încuviințare a executări silite sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează.
Legea 138/2014 nu cuprinde norme derogatorii care să facă aplicabile dispozițiile legii de procedură modificate executărilor silite începute înainte de .. Art. 25 din codul de procedură civilă statuează că procesele în curs de judecată precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. Cererea de executare a fost formulată și înregistrată la executor la 17.10.2014, astfel că data începerii executării silite este 17.10.2014, dată la care nu era în vigoare legea 138/2014 de modificare a codului de procedură civilă.
Ori cum legea veche de procedură prevede competența judecătoriei în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, în mod greșit a reținut instanța de fond că nu este organ de executare competent și a respins cu această motivare cererea formulată.
Analizând cererea de încuviințare a executării reține instanța că potrivit disp. art. 632 alin. 1 Cod procedură civilă, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
În speță, prin procesul verbal . nr._ din 5.12.2011 debitoarea I. D. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, fiind obligată să achite și tariful de despăgubire, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002. În cuprinsul procesului verbal nu a fost stabilită suma datorată cu titlu de tarif de despăgubire, menționându-se că modul de achitare și contravaloarea tarifului de despăgubire de regăsesc în înștiințarea de plată. De asemenea, în cuprinsul procesului – verbal s-a menționat faptul că acesta devine titlu executoriu fără învestire sau altă formalitate și cu privire la obligația de plată a tarifelor datorate. Procesul verbal de contravenție a fost generat și semnat în formă electronică și comunicat contravenientei prin afișare la domiciliul acesteia, la data de 16.12.2011.
Potrivit disp. art. 27 din O.G. nr. 2/2001, „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, instanța de apel constată că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Scopul comunicării procesului verbal de contravenție este ca persoana sancționată contravențional să aibă posibilitatea de a cunoaște efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale). Or, în aceste condiții, instanța de apel apreciază că procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului poate fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. De altfel, în acest sens s-a statuat și prin decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit disp. art. 31 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, iar potrivit art. 37 din același act normativ, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În consecință, față de aceste dispoziții legale, instanța reține că procesul verbal de contravenție constituie titlu executoriu doar în situația prevăzută de art. 37 din O.G. nr. 2/2001, ceea ce presupune și o legală comunicare a acestuia către contravenient.
Reținând că procesul verbal nu a fost legal comunicat contravenientului, acesta nu are calitatea de titlu executoriu, motiv pentru care este corectă soluție de respingere a cererii de încuviințare executare silită.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 480 Noul Cod procedură civilă, va respinge apelul și va păstra încheierea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta C. Naționala de A. și D. Naționale din România S.A. – Direcția Regională D. și Poduri Iași împotriva încheierii pronunțată la data de 30.10.2014 de Judecătoria Iași în dosar nr._, încheiere pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R.C. C.C.E. D.Ș.
Red./tehnored. R.C.
4 ex., 14.04.2015
Judecător fond: O. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 217/2015. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1979/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
