Întoarcere executare. Decizia nr. 872/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 872/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 872/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Iunie 2015
Președinte - I. E. B.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 872/2015
Pe rol fiind pronunțarea apelului promovat de Direcția G. R. A Finanțelor P. Iași - Administrația Finanțelor P. Iași, împotriva sentinței civile nr. 737/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații G. L. L., I. B. N.V. A. - S. București și O. B. R., având ca obiect contestație la executare întoarcere executare.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 15.06.2015, susținerile și concluziile intimatei G. L. L. fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, pentru a-i da acesteia posibilitatea 22.06.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.737 din 22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite contestația la executare, formulat de contestatoarea G. L., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, CUI_, cu sediul în Iași, .. 26, județul Iași și cu terții popriți I. B. NV A. – S. București, cu sediul în București, . nr. 48, sector 1 și O. B. România, cu sediul în București, .-68, sector 1. Anulează actele și formele de executare efectuate în dosarul de executare nr._/_/2013, privitoare la executarea titlurilor executoriu nr._/14.01.2013, nr._/06.03.2013, nr._/04.04.2013 și nr._/30.04.2013.
Respinge capătul de cerere privind întoarcerea executării.
Dispune restituirea taxei de timbru în cuantum de 333,37 lei către contestatoare.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin cererea introdusă la Judecătoria Iași sub nr. 4565 din 08.02.2013 contestatoarea G. L. a formulat în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, contestație la executare silită împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită al intimatei nr._/_/2013, privitoare la executarea titlurilor executoriu nr._ din 14.01.2013, nr._ din 06.03.2013, nr._ din 04.04.2013 și nr._ din 30.04.2013, solicitând anularea acestora. Se solicită, în măsura în care au fost virate sume de bani din conturile poprite, întoarcerea executării silite cu privire la aceste sume.
În motivarea cererii, contestatoarea a precizat că prin e-mailul expediat de I. B. NV A. – S. București la data de 07.08.2013 i s-a adus la cunoștință că urmare a adresei nr._/26.07.2013, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, s-a înființat poprirea asupra conturilor sale, începând cu data de 05.08.2013.
Contestatoarea arată că, în lipsa oricărei comunicări din partea intimatei nu cunoaște titlul executoriu și nici proveniența creanței în sumă de 4691 lei; invocă, așadar, nulitatea tuturor formelor de executare pentru lipsa comunicării titlului executoriu.
Mai susține contestatoarea și că are două credite în derulare, poprirea conturilor sale banacare împiedicând achitarea ratelor; de asemenea, pe contul în lei se virează alocația de stat pentru copii suma fiind exceptată de la executarea silită. Se apreciază că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 399 C.proc.civ.
Prin rezoluția privind regularizarea cererii de chemare în judecată din data de 21.08.2013, instanța a pus în vedere contestatoarei să facă dovada achitării unei taxe de timbru de 333,37 lei. Contestatoarea a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații la data de 06.09.2013, potrivit chitanței atașate la fila 6 dosar.
Prin rezoluția suplimentară din 16.09.2013, instanța a pus în vedere contestatoarei să depună la dosar înscrisurile probatorii invocate, să depună duplicat al contestației în vederea comunicării și să indice terții popriți.
Prin cererea adițională formulată și înregistrată la data de 27.09.2013, contestatoarea arată că înțelege să se judece și cu terții popriți I. B. NV A. – S. București și O. B. România. Atașat cererii, sunt depuse duplicate ale contestației și următoarele înscrisuri probatorii: extras cont din 31.12.2012, extras cont din 31.01.2013, adeverință din 20.02.2013, chitanțe încasare impozite, taxe și contribuții din 22.06.2012, 25.09.2012 și 18.12.2012, certificat de înregistrare fiscală din 23.06.2008.
În data de 27.09.2013, intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași formulează și depune întâmpinare prin intermendiul căreia invocă excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că, potrivit dispozițiilor art. 172 alin.3 OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contestatoarea avea deschisă o altă procedură pentru contestarea titlului executoriu – actul administrativ fiscal, respectiv acțiunea în contencios administrativ la Tribunalul Iași.
Intimata arată că numita G. L. figurează în evidențele fiscale cu debite în sumă de 4691 lei, ce reprezintă contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, precum și diferențe de impozit anual de regularizat. Decizia de impunere a devenit titlu executoriu și s-a procedat la începerea executării silite prin emiterea titlurilor executorii nr._/14.01.2013, nr._/06.03.2013, nr._/04.04.2013 și nr._/30.04.2013 și a somațiile aferente, procedându-se, în continuare, la emiterea adresei de înființare a popririi, în conformitate cu dispozițiile art. 149 OG nr. 92/2003.
Intimata apreciază că obligația de a-și declara veniturile și a face dovada contribuțiilor datorate revenea contestatoarei care a încălcat prevederile art. 81 OG nr.92/2003 și ale art.215 Lg. 95/2006 și că neîndeplinirea acestei obligații nu poate avea caracter exonerator de plată a contribuției legale.
În drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. 141, 172 OG nr. 92/2003.
Intimata solicită ca judecata cauzei, în temeiul art.411 alin1 pct. 2 teza a IIa N.C.P.C., să se desfășoare și în lipsa reprezentanților săi. Anexat întâmpinării, este depusă la dosar, copia dosarului de executare nr._/_/2013, cuprinzând: adrese de înființare a popririi din 26.07.2013, înștiințare de poprire din 26.7.2013, situația analitică debite plătitori solduri la data de 25.09.2013, dovadă de comunicare returnată cu mențiunea expirat termen de păstrare, somație din 04.09.2013, titlurile executorii și dovezile de comunicare returnate.
În data de 16.10.2013, contestatoarea formulează și depune la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției invocate. Aceasta arată că motivul principal al contestației este necomunicarea titlului executoriu la domiciliul fiscal al contribuabilului, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 C.proc.fiscală. De asemenea, s-a contestat caracterul cert și lichid al creanței puse în executare întrucât intimata a încălcat dispozițiile art. 44.1 din Normele Metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală (H.G. nr.1050/2004), în sensul că actul administrativ fiscal nu i-a fost comunicat prealabil executării.
Contestatoarea arată că a luat cunoștință de conținutul deciziilor de impunere ce formează conținutul titlului executoriu abia la data de 08.10.2013, când i-au fost comunicate de către instanță în prezentul dosar și, că, oricum, documentația depusă de intimată nu este completă întrucât nu cuprinde: situația analitică a plăților efectuate cu titlu de impozit, precizări cu privire la natura debitelor, dovezile de comunicare a deciziilor de impunere la domiciliul fiscal.
Prin încheierea de ședință din data de 26.11.2013, pentru considerentele reținute pe larg în conținutul acesteia, instanța a respins ca neîntemeiată excepția de inadmisibilitate a contestației la executare, invocată de intimată, prin întâmpinare și a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
La același termen de judecată, în administrarea probei cu înscrisuri, contestatoarea a depus la dosar: sentință civilă nr. 8447/31.05.2013, plângeri prealabile, dovezi de comunicare.
Intimatei i se pune în vedere să precizeze dacă a procedat la comunicarea deciziilor de impunere, a titlurilor executorii și a somațiilor la domiciliul fiscal al contribuabilului contestator, și, în caz afirmativ, să depună la dosar dovezile de comunicare.
În adresa de răspuns înregistrată la data de 06.01.2014, intimata menționează, generic, împrejurarea că s-a procedat la comunicarea somațiilor și a titlurilor executorii prin poștă, cu scrisoare recomandată și, ulterior, prin publicitate, pe site-ul ANAF, potrivit dispozițiilor art. 44 OG nr. 92/2003.
Analizând înscrisurile administrate ca probă în prezenta cauză, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Casa de asigurări de Sănătate Iași a emis pe numele contestatoarei o . acte administrative fiscale, menționate în titlurile executorii nr._ din 14.01.2013 (fila 47 dosar), nr._ din 06.03.2013 (fila 45 dosar), nr._/04.04.2013 (fila 42 dosar) și nr._/30.04.2013 (fila 39 dosar).
Prin contestația la executare dedusă judecății, contestatoarea G. L. solicită anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită al intimatei nr._/_/2013, privitoare la executarea titlurilor executorii anterior menționate.
Potrivit art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență. Având în vedere că, potrivit dovezilor de restituire a comunicărilor sus menționatelor titluri executorii (filele 40,43), intimata face dovada că a comunicat doar două dintre acestea și că, dovezile s-au restituit, astfel încât, în mod cert nu au ajus la cunoștința intimatei, instanța apreciază că nici unul dintre titlurile executorii sau actele de executare subsecvente (somație, înștiințare poprire) nu au fost, în fapt, comunicate legal contestatoarei. Astfel, în raport cu data în care aceasta susține că a luat la cunoștință despere executarea contestată, în lipsa oricăror dovezi contrarii din partea intimatei, instanța apreciază că prezenta contestație este formulată în termen.
Instanța a solicitat intimatei și a reiterat solicitarea în mod constant, punându-i acesteia în vedere să facă dovada comunicării deciziilor de impunere menționate în titlurile executorii nr._ din 14.01.2013 (fila 47 dosar), nr._ din 06.03.2013 (fila 45 dosar), nr._/04.04.2013 (fila 42 dosar) și nr._/30.04.2013 (fila 39 dosar) și a celorlalte acte administrative fiscale reprezentând titluri de creanță. Deși intimata depune la dosar în mod consecutiv înscrisuri probatorii, dovezile de comunicare ale actelor administrative fiscale nu se regăsesc în cuprinsul actelor înaintate la instanță.
Instanța ține să sublinieze, astfel, că dovezile de comunicare, restituite intimatei vizează exclusiv actele de executare și nu actele administrative fiscale, așa cum rezultă din chiar data poștală înscrisă pe ele. În lipsa existenței oricăror dovezi de comunicare a deciziilor de impunere și a celorlalte acte administrative fiscale ce formează conținutul titlurilor executorii, apare ca irelevantă cercetarea „locului comunicării”.
Cercetând natura obligațiilor fiscale pretinse, se poate observa că aceasta vizează o . contribuții la sistemul asigurărilor de sănătate, cât și impozite pe venit din activități independente.
Prin urmare, instanța reține că intimata nu a făcut dovada existenței și comunicării actelor administrativ fiscale indicate de în cuprinsul titlurilor executorii, precum și a deciziilor de impunere - acte susceptibile de a fi puse în executare prin emiterea titlurilor executorii. Instanța apreciază, astfel, că este întemeiată critica actelor de executare din perspectiva lipsei comunicării oricărui titlu de creanță către contestatoare.
Potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: „actul administrativ fiscal se comunicã prin poștã, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire; în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã prin modalitatea prevãzutã la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunicã utilizând cel puțin unul dintre urmãtoarele mijloace:
a) prin remiterea acestuia de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/ împuternicitului la sediul organului fiscal, dacã se asigurã primirea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal;
b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanțã, dacã se asigurã transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia.
În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1), aceasta se realizeazã prin publicitate”.
Nici intimata și nici antecesoarea sa în drepturi nu și-a îndeplinit această obligație. Așadar, cât timp nu s-a dovedit comunicare legală a titlurilor de creanță, nu se poate reține că debitorul ar fi avut cunoștință despre obligația de plată și că ar fi omis să o execute astfel ca executarea silită să poată fi considerată legală.
În consecință instanța va admite contestația și va dispune anulare actelor de executare.
În ceea ce privește capătul de cere privind întoarcerea executării:
Potrivit chiar susținerilor contestatoarei, sumele de bani poprite în conturile acesteia deschise la terții popriți nu au fost virate intimatei astfel încât, raportat la dispozițiile art. 722 N.C.P.C. acest capăt de cerere apare ca neîntemeiat și va fi respins.
Față de cererea contestatoarei privind restituirea taxei de timbru, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 45 alin.1 lit. f OUG nr. 80/2013 și, raportat la soluția dată contestației la executare, urmează a încuviința cererea, restituirea urând a opera la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal intimata D.G.R.F.P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, care a susținut că greșit a fost admisă contestația câtă vreme a depus la dosar acte care atestă comunicarea actelor administrative către contestatoare. Invocă, de asemenea, apelanta că admiterea contestației la executare nu înlătură obligația de plată instituită de lege și că în mod greșit s-a dispus restituirea taxei de timbru prin hotărâre, contestatoarea având posibilitatea să formuleze o cerere în acest sens.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, considerând că sentința primei instanțe este legală și temeinică.
În apel nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, astfel că se va respinge, pentru considerentele ce succed:
Apelul formulat de pârâta este neîntemeiat din prisma faptului că, așa cum corect a apreciat prima instanță, actul administrativ fiscal nu a fost comunicat contestatorului potrivit dispozițiilor legale, neputând fundamenta deci o executare silită.
Potrivit disp. art. 44(2) din OG 92/2003, modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANȚA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011, forma în vigoare la data emiterii deciziei de impunere din data de 31.10.2011, „Actul administrativ fiscal se comunicã prin poștã, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire. (2^1) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã prin modalitatea prevãzutã la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunicã utilizând cel puțin unul dintre urmãtoarele mijloace: a) prin remiterea acestuia de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacã se asigurã primirea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal; b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanțã, dacã se asigurã transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. (2^2) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1), aceasta se realizeazã prin publicitate.
Astfel, prima modalitate de comunicare, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la alin 2, constând în comunicarea prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, comunicarea în modalitatea prevăzută la alin 2 indice 1 fiind posibilă numai în cazul în care se face dovada că nu a fost posibilã comunicarea actului administrativ fiscal prin modalitatea prevãzutã la alin. 2, iar comunicarea prin publicitate prevăzută la alin 2 indice 2 este posibilă doar când comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1).
În speță, Tribunalul constată că apelanta nu a făcut dovada comunicării prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire a deciziei de impunere și a deciziei de calcul accesorii, înțelegând să-i comunice doar titlurile executorii, motiv pentru care în mod corect a statuat Judecătoria că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare câtă vreme nu s-a făcut dovada comunicării titlului de creanță.
Reținând soluția admiterii contestației și faptul că au fost solicitate cheltuieli de judecată, în mod corect prima instanță a dat incidență articolul 45 lit. f din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru în sensul că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge, apelul formulat de apelantul D.G.R.F.P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței nr.737/22.01.2014 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr._, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul D.G.R.F.P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței nr.737/22.01.2014 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr._, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2015.
Președinte, I. E. B. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored.C.G.
6ex./31.08.2015
Jud. fond: Z. L. M. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 660/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 708/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
