Fond funciar. Decizia nr. 621/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 621/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 621/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Martie 2013
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – M. M.
JUDECĂTOR – D. I.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 621/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de către U. L., R. G. împotriva sentinței civile nr. 6337 din 22.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind P. Județului Iași, R. E., R. M., R. E., având ca obiect fond funciar anulare Ordin Prefect.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 01.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 07.03.2013 când, având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată întrucât se afla în concediu medical, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6337 din 22.03.2012 a Judecătoriei Iași a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantele U. L. și R. G., împotriva pârâților P. Județului Iași, R. E., R. M. și R. E..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 18/27.04.2004, aflat la filele 28 și 44 dosar moștenitoare legale ale defunctului R. C., decedat la data de 19.02.2003 sunt atât cele două reclamantei din cauza de față, cât și cele 3 pârâte persoane fizice.
Numitul R. C. a fost proprietarul imobilului situat în Iași, .. 42, actual .. 42, la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6485/15.10.1985, aflat la filele 46 și 47 dosar, suprafața de teren de 135,62 m.p. aferentă imobilului trecând în proprietatea statului, conform art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974.
La data de 17.04.2006 pârâtele – persoane fizice au formulat cererea înregistrată sub nr._, aflată la fila 43 verso dosar, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 133,62 m.p., în calitate de moștenitoare ale defunctului R. C..
A fost emis ordinul nr. 934, la data de 18.12.2007, cu admiterea cererii celor 3 moștenitoare ale defunctului R. C..
Reclamantele au formulat cererea înregistrată sub nr. 106.027, la data de 12.12.2011, aflată la fila 34 dosar, la data respectivă fiind deja emis ordinul din litigiu, cu privire la suprafața de teren ce a aparținut autorului lor.
Potrivit disp. art. III din Legea nr. 169/1997, pe care și-au întemeiat acțiunea reclamantele sunt lovite de nulitate actele de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate a persoanelor fizice care nu erau îndreptățite potrivit legii.
Prevederile legale respective nu-și găsesc aplicabilitatea în cauza de față, deoarece nu se poate spune că pârâtele – persoane fizice nu erau îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren, fostă proprietate a autorului lor, defunctul R. C..
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele U. L. și R. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Imobilul situat în Iași, ..42 a fost cumpărat de către R. C., cu contractul de vânzare cumpărare nr.6485/15.10.1985. La data perfectării vânzării, suprafața de teren de 135,62 mp. s-a trecut în proprietatea statului, ca urmare a reglementărilor legale de la acel moment.
La data de 19.02.2003 a decedat R. C. și conform certificatului de moștenitor nr. 18/27.04.2004, succesorii acestuia au fost stabiliți în persoana noastră, respectiv U. L., în calitate de soră, R. G., în calitate de nepoată de frate predecedat și pârâtele R. E., M. și E., în calitate de nepoate de frate predecedat.
La data de 12 12.2011 recurentele s-au adresat cu o cerere Comisiei Locale de Fond Funciar Iași, prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren aferentă imobilului moștenit, respectiv 135,60 mp., solicitând concomitent și relații la instituția Prefectului în legătură cu acest teren.
La data de 16 decembrie 2011 P. jud. Iași, le-a comunicat adresa nr.3170/9.12.2011, cu o documentație anexată, din care rezultă că pârâtele sunt beneficiare a ordinului nr.934/18.12.2007, pentru terenul de 135,62 mp. situat în Iași, ..42.
Cu privire la calitatea procesuală a recurentelor și a interesului legitim de a contesta acest ordin, se invocă certificatul de moștenitor nr. 18/2004, și cererea de reconstituire înregistrată sub nr.106.027/2011.
În cadrul reglementărilor cuprinse de Legea nr. 18/1991, pentru terenurile situate în intravilanul localităților cererea de constituire sau reconstituire nu este supusă vreunui termen de formulare, aceasta se poate introduce oricând de persoanele interesate (decizia nr.301/27.03.1995 a ÎCCJ).
În al doilea rând, interesul recurentelor rezidă în aceea că proprietățile lor au accesul creat pe acest teren iar prin contractul de vânzare cumpărare nr.1812/27.09.2006, reclamanta U. L. a dobândit în proprietate o magazie, cu o suprafață construită de 22,09 și utilă de 16,20 mp.situată pe terenul din litigiu.
Ordinul emis în favoarea celor trei pârâte este nelegal, pe de o parte, pentru faptul că le-a fost încălcat dreptul succesoral la acest teren, iar pe de altă parte, a fost încălcată starea de indiviziune asupra terenului, care nu a fost menționată în ordin. Terenul din litigiu face parte din suprafață de 271,24 mp.,indiviziunea fiind cu reclamanta R. G., respectiv cu autorii săi R. V. și M., conform contractului nr.531/207/24.03.1956.
Acest aspect rezultă din planul de situație întocmit pentru eliberarea autorizației de înstrăinare nr.401/1977, în baza căreia, def. R. C. a cumpărat imobilul din litigiu de la Hazgan Arostide, cât și din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, care are ca obiect înstrăinarea cotei indivize de V2 din imobil.
în fața instanței de fond, cele trei pârâte R., prin întâmpinarea depusă la dosar, au achiesat la acțiunea recurentelor-reclamante, confirmând întru totul cele menționate, fiind de acord cu anularea ordinului.
Având în vedere principiul disponibilității precum și recunoașterea pârâtelor, au considerat reclamantele recurente că, în afara probei cu înscrisuri pe care au administrat-o în cauză, ar fi fost inutilă efectuarea unei expertize topo cadastrale pentru confirmarea situației de fapt și de drept-invocate în acțiune.
Cu toate acestea, instanța de fond, a respins acțiunea pentru unicul argument potrivit căruia pârâtele, persoane fizice, sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate după autorul comun și că cererea pe care noi au formulat-o a fost înregistrată după emiterea ordinului atacat.
Instanța a pronunțat o sentință nelegală, motivat de următoarele împrejurări: în primul rând, după argumentarea sentinței, ar rezulta că reclamantele recurente nu au calitate procesuală activă întrucât au introdus cererea după emiterea ordinului, - pe de o parte, iar pe de altă parte, cele trei pârâte sunt îndreptățite la reconstituire, aspect ce nu a fost pus în discuția părților și nu și-au exprimat un punct de vedere cu privire la această situație.
În al doilea rând, instanța a considerat fără temei că cererea de reconstituire formulată a fost înregistrată după emiterea ordinului contestat, deducându-se faptul că o asemenea cerere trebuie făcută într-un anumit termen.
Fiind vorba de un teren intravilan, art. 35 al.3 din Legea nr.18/1991 forma inițială, nu prevede nici-un termen pentru depunerea cererii de reconstituire. Nu se poate vorbi de o omisiune a legiuitorului pentru că acolo unde a considerat să stabilească un astfel de termen, a făcut-o expres.
Atât timp cât cele trei pârâte au menționat clar în întâmpinarea
depusă că avem același drept la terenul respectiv, că din eroarea
avocatului angajat să se ocupe cu introducerea cererii la Primărie, nu au
fost menționate în cererea respectivă, instanța trebuia să admită
acțiunea așa cum a fost formulată.
Pârâtele intimate au formulat întâmpinare prin care au fost de acord cu recursul formulat, exprimând același punct de vedere.
La prima zi de înfățișare instanța de control judiciar a reținut faptul că recursul este declarat în termen, motivat, semnat, fiind scutit de plata taxei de timbru.
La dosar nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursul declarat de către reclamantei este ne întemeiat, față de următoarele considerente:
Potrivit art. 13 alin 1 din Legea nr. 18/1991: „ ( (1) Calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti definitive ori, in lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea mostenirii.(2) Mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei. (3) Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafata de teren determinata pe numele tuturor mostenitorilor, urmand ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun. „
De asemenea, art. 11 alin 1 din HG nr. 890/2005 stipulează că: „(1) Potrivit prevederilor legale, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulata de fiecare persoana indreptatita, personal sau prin mandatar. Cand sunt mai multi mostenitori cererea se poate face si in comun, fiind semnata de fiecare dintre ei.”
Din analiza motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente și a probatoriului administrat în cauză, instanța reține că recursul este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Contrar susținerilor recurentelor reclamante, în mod temeinic și legal prima instanță a dat eficiență dispozițiilor fondului funciar, reținând faptul că cererea acestora de anulare a ordinului raportat la faptul că nu au fost trecute și ele pe acesta este neîntemeiată deoarece nu au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, astfel încât acestea nu puteau fi înscrise ca titular în titlul de proprietate .
Tribunalul reține că, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 au acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor tuturor moștenitorilor, legali sau testamentari, cu respectarea normelor de drept comun referitoare la proximitatea gradului de rudenie și a claselor de moștenitor, cu condiția să fi formulat cerere de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate. O asemenea interpretare este confirmată și de dispozițiile art. 13 alin. 4 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, care precizează că, în cazul în care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate atât moștenitorii legali, cât și cei testamentari, urmează a se emite titlu de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ulterior, pe calea dreptului comun, aceștia să-și rezolve raporturile dintre ei.
Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate a rezultat așadar că reclamantele recurente nu se poate prevala de drepturile pe care i le conferă certificatul de moștenitor decât dacă și-au valorificat aceste drepturi în condițiile Legii nr. 18/1991.
În acest sens, practica judiciară în materie a statuat că beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate toți moștenitorii autorului care au formulat cerere de reconstituire, dispozițiile alin 2 ale art. 13 fiind clare în sensul că fiecare moștenitor este considerat că a acceptat moștenirea prin actul personal pe care îl face. Or, în speță, cum corect a reținut și prima instanță recurentele reclamante nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, deci nu puteau fi înscrise în titlul de proprietate .
Susținerile recurentelor sunt nefondate deoarece, comoștenitorul care a stat în pasivitate și nu a făcut acte de acceptare a succesiunii, conform art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, nici în baza acestei legi și nici în baza dispozițiilor Legii nr. 169/1997, poate cere reconstituirea dreptului de proprietate doar dacă terenurile respective nu au făcut deja obiectul reconstituirii pentru ceilalți comoștenitori, cărora li s-a eliberat, precum în prezenta cauză, titlu de proprietate, deoarece într-o asemenea situație s-ar aduce atingere drepturilor câștigate de aceștia.
În acest sens, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile. Prin această dispoziție legală sunt confirmate actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate care au fost emise în baza Legii nr. 18/1991, cu respectarea dispozițiilor legale.
Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar reține că, principiul indivizibilității transmiterii succesorale, in sensul ca succesorii nu pot renunța sau accepta doar o parte din moștenire nu se aplica in cazul reconstituirii dreptului de proprietate, fiind incidente dispozițiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Corectă este și reținerea de către prima instanță a faptului că reclamantele, deși moștenitoare, nu sunt îndreptățite să fie trecute ca titulare în ordinul nr. 934/18.12.2007, întrucât nu au formulat cerere în termenele legale stabilite de legiuitor - Curtea de Apel Cluj, Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 288/R din 14 februarie 2007.
În același sens, practica judiciară a statuat că: „interesul moștenitorilor în reconstituirea dreptului de proprietate după autorul lor este ocrotit prin legi speciale ce impun anumite condiții sunt astfel irelevante actele de acceptare tacită a moștenirii, conform art. 689 Cod civil, atât timp cât nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor impuse de Legea 18/1991” Tribunalul Iași, decizia nr. 45/2.01.2010. Aceeași linie este relevată și prin decizia nr. 59/2006 a Tribunalului Argeș secția civilă.
Nu în ultimul rând, tribunalul reține că netemeinicia acestor susțineri reiese și din împrejurarea că, din interpretarea art. 8 alin 1 din Legea nr. 18/1991 și art. 109 alin 2 Cod procedură civilă rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate se efectuează exclusiv prin procedura administrativ jurisdicțională reglementată de legile fondului funciar. De asemenea, așa cum s-a statuat în literatura de specialitate și practica judiciară în materie, pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, este necesară urmarea procedurii legii fondului funciar, deoarece procedura prealabilă a contestației are aspectul unei proceduri administrativ jurisdicționale .
În consecință, în prezenta cauză, eliberarea titlurilor de proprietate doar pe numele a trei moștenitori legali, singurii care făcuseră cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, la data întocmirii sale.
În ceea ce privește motivul invocat de recurente cu privire la faptul că din argumentarea sentinței, ar rezulta că reclamantele recurente nu au calitate procesuală activă întrucât au introdus cererea după emiterea ordinului, - pe de o parte, iar pe de altă parte, cele trei pârâte sunt îndreptățite la reconstituire, aspect ce nu a fost pus în discuția părților și nu și-au exprimat un punct de vedere cu privire la această situație, instanța de control judiciar reține următoarele aspecte:
Notiunea de proces echitabil presupune respectarea si aplicarea principiului contradictorialitatii, cat si a dreptului la aparare, iar potrivit art. 129 alin. 1 c.pr.civ., judecatorul are indatorirea sa faca respectate si sa respecte el insusi principiul contradictorialitatii si celelalte principii ale procesului civil.
În ceea ce privește principiul dreptului la apărare instanța de control judiciar reține faptul că unul din cele mai importante principii ce guverneaza desfasurarea procesului civil este principiul dreptului la aparare, consacrat cu valoare constitutionala.
În sens formal prin drept la aparare se desemneaza posibilitatea recunoscuta de lege partilor din litigiu de a-si angaja un aparator care sa le asigure o aparare calificata.
Sub aspect material dreptul la aparare include în continutul sau posibilitatea partilor de a lua cunostinta de toate actele dosarului, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca exceptii de procedura, de a exercita caile legale de atac, precum si alte prerogative recunoscute de lege partilor în scopul sustinerii intereselor lor. In procesul civil, partile au posibilitatea legala de a participa in mod activ la desfasurarea judecatii, atat prin sustinerea si dovedirea drepturilor proprii, cat si prin dreptul de a combate sustinerile partii potrivnice si de a-si exprima pozitia fata de masurile pe care instanta le poate dispune. Aceste drepturi legale ale participantilor la judecata sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialitatii. Pentru asigurarea contradictorialitatii in procesul civil, instanta are obligatia de a pune in discutia partilor toate aspectele de fapt si de drept pe baza carora va solutiona litigiul. Nerespectarea acestui principiu, care asigura implicit si respectarea dreptului la aparare, este sanctionata cu nulitatea hotararii. În acest sens este și practica ÎCCJ - Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 2508 din 20 martie 2007.
Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 3104 din 4 iunie 2009 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curti de Casație și Justiție având ca obiect cerere de numire in funcția de procuror) că, respectarea principiului dreptului la apărare, obligă instanța să asigure tuturor părților posibilitatea de a participa la toate fazele procesuale, inclusiv de a formula concluzii cu ocazia soluționării cauzei în fond.
Instanța de control judiciar consideră faptul că nu se poate reține încălcarea dreptului la un proces echitabil (dreptul la apărare fiind inclus în dreptul la un proces echitabil) în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța de fond respectând atât drepturile materiale cât și cele procedurale menite să confere eficiență celor din prima categorie.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge – conform art. 312 C.pr.civ. - recursul declarat de reclamantele recurente U. L. și R. G. împotriva sentinței civile nr. 6337/22.03.2013 pronunțată de către Judecătoria Iași, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de U. L. și R. G. împotriva sentinței civile nr. 6337/22.03.2013, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.03.2013.
Președinte, C. A. | Judecător, M. M. | Judecător, I. D. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 18.04.2013
JUD. FOND – M. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 603/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 633/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
