Fond funciar. Decizia nr. 633/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 633/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 633/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Martie 2013
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – L. O.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 633/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de către P. C. Ciortești împotriva sentinței civile nr. 188 din 11.04.2012 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, intimați fiind P. I. V., C. Județeană Iași P. S. D. De Proprietate Privată Asupra Terenurilor, P. G., având ca obiect fond funciar constatare nulitate titlu de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 01.03.2013, 08.03.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 188/11.04.2012 pronunțată de Judecătoria Răducăneni a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul P. C. Ciortești în contradictoriu cu pârâții C. Județeană fond funciar Iași și P. V. și a fost admisă cererea intervenientului formulată de P. G..
Instanța de fond a constatat că,prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 06.04.2011 sub nr._, reclamantul P. C. CIORTEȘTI a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. V. și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IASI, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/24.11.2002 pentru suprafața de 1550 m.p., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat suprafața de 1550 m.p. este înscrisă în titlu în T.25, P.990/1/2 și solicită înscrierea ei în T.36, P.860/79. Arată reclamantul că pârâtului P. V. i s-a reconstituit suprafața de 3,6517 ha teren arabil din care în intravilan suprafața de 0,18 ha atât cât a deținut și în rolul agricol.
Susține reclamantul că prin emiterea titlului și punerea în posesie nu s-a respectat vechiul amplasament și nici validarea cu suprafața din intravilan, pârâtul fiind pus în posesie în intravilan cu suprafața totală de 0,3517 ha față de 0,18 ha la care era îndreptățit, suprafața în plus de 0,1550 ha fiind consemnată și pusă în posesie în T.25, P.990/1/2 în loc să fie consemnată în T.36,P.860/79 unde pârâtul o și deține.
Arată reclamantul că pârâtul deține de două ori această suprafață în T.25, dar și în T.36 pe vechiul amplasament, unde vecinii îi recunosc fosta proprietate și nu-l tulbură în posesie.
Mai arată reclamantul că terenul din T.25, P.990/1/2 în suprafață de 0,1550 ha se află în prelungirea Cimitirului Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, parte din el fiind ocupat cu morminte pe o suprafață de 0,010 ha.
La data de 16.06.2011 reclamantul a depus la dosar precizări prin care a arătat că solicită modificarea titlului de proprietate nr._/24.11.2002 în sensul că suprafața de 1550 m.p. înscrisă în T.25, P.990/1/2 să fie radiată și să fie consemnată aceeași suprafață în extravilanul comunei Ciortești, în T.36, P.870/79 având ca vecini la N-Pd 889, E.- B. C., la S.-N. A. și la V.-T. C.
La data de 17.06.2011, numitul P. G. a formulat o cerere pe care a intitulat-o cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea acțiunii principale și obligarea reclamantului să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra suprafeței de teren și să-i plătească cheltuielile de judecată.
În motivare s-a arătat că acțiunea principală este nefondată, întrucât în campania de colectivizare a agriculturii tatăl său a fost obligat să facă cerere de înscriere în C.A.P., ocazie cu care a predat întreaga suprafață de 3,86 ha teren pe care o avea atât în intravilan, cât și în extravilan, iar după apariția Legii nr.18/1991 acesta a făcut o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, aceasta fiindu-i admisă pentru suprafața de 3,14 ha și fiindu-i eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de 3,6517 ha teren, printre suprafețele reconstituite fiind și terenul de 1550 m.p. situat în intravilanul satului Ciortești, ..25, P.990/1/2, care a fost înscris atât în adeverința de punere în posesie, cât și în fișa suprafețelor primite în proprietate- necontestate de nimeni până în prezent -, teren pe care tatăl său i l-a vândut conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.45/02.04.2003.
Susține intervenientul că el a fost cumpărător de bună credință, iar pe teren a ridicat o casă de locuit, nimeni necontestându-i dreptul de proprietate. Mai arată intervenientul că acțiunea principală este tendențioasă și constituie un act de răzbunare al primarului care a favorizat tulburarea posesiei sale și care a mai promovat în cursul anului 2009 o acțiune asemănătoare pe rolul Judecătoriei Răducăneni cu privire la care instanța a constatat intervenită perimarea la data de 11.04.2011.
Arată intervenientul că motivele invocate de reclamant sunt neadevărate, întrucât chiar dacă la reconstituire nu s-a respectat vechiul amplasament și nici suprafața reconstituită în intravilan, această amplasare nu a fost aleasă de tatăl său și nici nu se suprapune peste vreo suprafață la care avea îndreptățire altă persoană, amplasamentul real al terenului fiind în T.25,P.990/I/2 și nu în T.36,P.860/9, unde nici el și nici tatăl său nu deține teren.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr._/24.11.2002 eliberat de către C. Județeană de fond funciar Iași pe numele beneficiarului P. V. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,6517 ha teren pe raza comunei Ciortești, jud.Iași, din care suprafața de 1550 m.p. în T.25, P.990/1/2.
Potrivit documentației înaintate de pârâta C. Județeană Iași de fond funciar la baza eliberării titlului au stat: cererea pârâtului P. V. de reconstituire a dreptului de proprietate și anexa de validare la Legea nr.18/1991.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.45/02.04.2003 pârâtul P. V. a înstrăinat către intervenientul P. G. suprafața de 1550 m.p. din T.25, P.990/1/2 pentru suma de 500 lei RON.
Instanța a reținut că pe terenul ce a făcut obiectul contractului intervenientul a ridicat un imobil casă de locuit fără autorizație de construcție.
Prin Hotărârea nr.44/26.10.2007, Consiliul Local al C. Ciortești a aprobat alocarea unei suprafețe de teren din rezerva existentă la nivelul comunei în vederea înființării unui cimitir pentru comunitatea adventistă din .> A constatat instanța că la hotărârea depusă la dosar de reclamant nu este anexat niciun plan de amplasament al terenului ce a fost alocat.
Din anexele la raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul R. P. rezultă că în urma adoptării hotărârii a fost întocmită o schiță de mână a terenului.
Prin prezenta acțiune se solicită modificarea titlului de proprietate eliberat pe numele pârâtului P. V. în sensul înscrierii suprafeței de 1550 m.p. în T.36, P.860 /79, întrucât acesta reprezintă vechiul amplasament al terenul pe care pârâtul l-a predat la stat și pe care îl stăpânește, iar o parte din suprafața înscrisă în T.25, P.990/1/2 este ocupată de morminte (0,010 ha).
Potrivit raportului de expertiză topometrică întocmit în cauză de expertul F. L., instanța a reținut că suprafața de 1550 m.p. cu care beneficiarul a fost pus în posesie și înscrisă în titlul atacat în T.25, P.990/1/2 se află în realitate în extravilanul ..45, P.1077, învecinându-se la este cu T.25, iar la vest cu terenul din domeniul public atribuit spre administrare Bisericii Adventiste ca cimitir. Mai arată expertul că suprafața stăpânită de intervenient este de 1673 m.p., deci cu 123 m.p. mai mult decât figurează în titlu, iar în măsura în care s-ar respecta întreaga suprafață atribuită Bisericii Adventiste s-ar ajunge la o suprapunere fizică a celor două proprietăți.
In ce privește acțiunea de modificare a unui titlu de proprietate emis în condițiile legilor fondului funciar, instanța a reținut că prin ea se tinde la stabilirea amplasamentului real al suprafețelor reconstituite prin raportare la planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie în zonǎ și schițele terenurilor, pentru ca în final situația de fapt sǎ corespundǎ cu mențiunile înscrise în titlul de proprietate, și astfel beneficiarul titlului sǎ se poatǎ bucura de toate atributele dreptului de proprietate.
In cauzǎ fiind vorba în fapt de o modificare a titlului de proprietate în ceea ce privește amplasamentul suprafețelor primite inițial prin revenirea pe vechiul amplasament, instanța a reținut cǎ, potrivit legilor fondului funciar, o astfel de modificare se poate face numai cu acordul sau la solicitarea beneficiarului titlului, iar în cazul în care acesta este decedat cu acordul tuturor moștenitorilor acestora, punerea în posesie cu o anumitǎ suprafațǎ de teren (și în consecințǎ înscrierea ei în titlul de proprietate) presupunând în mod necesar consimțǎmântul expres al celui îndreptǎțit la reconstituire.
In acest sens sunt dispozițiile prevǎzute de art.10 și art.34 din H.G.nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, care stabilesc cǎ procesul verbal de punere în posesie va fi semnat de persoana cǎreia i s-a stabilit dreptul de proprietate, iar în cazul în care reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face pe vechiul amplasament, comisia localǎ este obligatǎ sǎ facǎ o altǎ ofertǎ celui îndreptǎțit, acesta din urmǎ având un termen de cel puțin 7 zile pentru a o accepta sau refuza.
Or, în cauzǎ prin acțiune se tinde la schimbarea în fapt a amplasamentului suprafeței de 1550 m.p. primite de beneficiar și înscrisă în titlu în T.25, P.990/1/2, fǎrǎ acodul expres al acestuia ceea ce contravine dispozițiilor sus menționate.
Este adevărat ca în titlul atacat s-a înscris în mod eronat numărul de . suprafeței de 1550 m.p., dar o modificare a unui titlu de proprietate ar putea avea în vedere doar înscrierea numărului de . corect al terenului cu care beneficiarul a fost pus în posesie- în acest caz T.45, P.1077- și nu modificarea în fapt a amplasamentului cu care beneficiarul a fost pus în posesie inițial.
De asemenea, instanța a reținut cǎ potrivit art.14 alin.2 din Legea nr.18/1991, atribuirea efectivǎ a terenurilor în extravilan se face, în zona colinarǎ, de regulǎ pe vechile amplasamente, iar, în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapǎrat pe vechile amplasamente.
Prin urmare, instanța a constatat cǎ legea instituie regula reconstituirii pe vechile amplasamente, iar în cazul în care se propune reconstituirea pe un alt amplasament, cel îndreptǎțit are posibilitatea legalǎ de a recurge la mijlocul procedural al plângerii pentru a cenzura propunerea comisiei.
Or, instanța a constatat cǎ beneficiarul titlului de proprietate ce se solicitǎ a fi modificat a acceptat amplasamentul stabilit de comisie și inclus în titlul de proprietate, astfel încât rezultǎ cǎ și-a exprimat acordul ca reconstituirea sǎ se facǎ pe alt amplasament decât cel avut inițial. Mai mult, beneficiarul a dispus de dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1550 m.p. în sensul transmiterii lui către intervenient, astfel că titlul atacat a intrat în circuitul civil.
A mai reținut instanța că potrivit dispozițiilor legilor fondului funciar, comisia locală (al cărui președinte este reclamantul) este cea care face propunerea privind întinderea suprafeței din intravilan și extravilan ce urmează a fi validată și, mai ales, este singura care stabilește amplasamentul suprafețelor, astfel încât nu poate invoca ulterior că s-a reconstituit o suprafață mai mare în intravilan decât cea predată la stat sau că nu s-a respectat vechiul amplasament întrucât ar însemna să invoce propria sa culpă.
Analizând titlul de proprietate atacat prin prisma dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța a constatat că prin prezenta acțiune reclamantul urmărește să modifice în fapt amplasamentul cu care beneficiarul unui titlu a fost pus în posesie, invocând motive care sunt imputabile exclusiv autorităților, care aveau obligația de a face toate verificările prealabile emiterii titlului- și nu pârâtului P. V. în sarcina căruia nu se poate reține nicio culpă.
De altfel, efectele titlului de proprietate nu ar putea fi înlăturate de vreme ce atribuirea terenului cu destinația de cimitir de către consiliul local s-a făcut la aproximativ 5 ani, respectiv 4 ani de la data emiterii titlului și încheierii contractului de vânzare cumpărare în baza lui, trebuind verificată concordanța actului emis ulterior cu cele datate anterior și nu invers. Instanța a constatat că împrejurarea că pârâtul P. V. ar deține fără titlu teren și pe vechiul amplasament în T.36, fără să rezulte că a fost pus în posesie și emis un titlu de proprietate și cu privire la acea suprafață, nu are nicio relevanță în cauză, partea interesată având deschisă o altă cale procedurală decât cea în modificarea titlului de proprietate.
De asemenea, în măsura în care intervenientul deține o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în titlul de proprietate în baza căruia a cumpărat, partea are deschisă calea dreptului comun pentru a înlătura o asemenea situație de fapt.
In consecințǎ, întrucât în cauzǎ nu este vorba de o modificare a titlului de proprietate prin stabilirea amplasamentului real al suprafeței primite în proprietate raportat la planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie în zona și schițele terenurilor, ci de o modificare în fapt a amplasamentului cu care beneficiarul a fost pus în posesie prin atribuirea unei suprafețe echivalente într-o altă . având în vedere cǎ nu sunt incidente dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997, instanța a respins ca neîntemeiatǎ acțiunea astfel cum a fost precizatǎ de reclamant.
Totodată, având în vedere faptul că acțiunea principală a fost respinsă astfel încât pârâtul P. V. nu va cădea în pretenții, instanța a admis cererea de intervenție în interes alăturat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. C. Ciortești.
Recurentul a susținut că intimatul P. V. deține o suprafață dublă de teren decât cea cu care a fost validat, în T 25 și T 36. Arată recurentul că terenul amplasat în T. 25 se află în prelungirea Cimitirului Bisericii Adventiste de Ziua a 7-a, parte din el fiind ocupat cu morminte, aspect confirmat și de intervenient.
Recurentul învederează că vechiul amplasament al intimatului P. V. este în T. 36 iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.
A solicitat admiterea recursului și a acțiunii și a invocat și dispozițiile Legii 489/2006.
Legal citat intimatul P. V. a solicitat respingerea recursului și a depus la dosar copia Titlului de Proprietate, a contractului vânzare – cumpărare încheiat cu intervenientul și schițele terenului.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul întemeiat.
Prin acțiunea introductivă s-a solicitat constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate emis în beneficiul pârâtului intimat P. V. pentru suprafața de 1550 m.p. situată în T. 25, P.990/1/2 și înscrierea acestei suprafețe în T.36, P.860/79 ce reprezintă vechiul amplasament al terenului.
Reclamantul a precizat ulterior că este o acțiune în modificarea titlului de proprietate dar dispozițiile legale reținute de prima instanță nu conduc la concluzia că acțiunea poate fi promovată doar de beneficiarul titlului de proprietate sau numai cu acordul acestuia (art. 10 și 34 H.G. 890/2005). Aceste dispoziții legale se referă la atribuția Comisiilor Locale în privința punerii în posesie a beneficiarilor validărilor cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate.
Autoritățile cărora legiuitorul le-a conferit atribuții în domeniul punerii în posesie, pot invoca erori în această privință cu condiția de a urmări îndreptarea lor astfel încât să nu se aducă atingere dreptului de proprietate recunoscut.
Practica, CEDO (Curtea…) este în acest sens adică de a nu prejudicia titularul dreptului și nu de a menține eventuale erori ce pot afecta drepturile altor persoane fizice/juridice.
În aceeași măsură dispozițiile art. 14 alin. 2 Legea 18/1991 nu sunt aplicabile în prezenta cauză, deoarece terenul în litigiu (T.25) se află în intravilanul localității.
Instanța de fond a mai reținut că terenul cu care intimatul a fost pus în posesie, înscris în Titlul de Proprietate în T.25 se află, în realitate în extravilan – T.45, P.1077 fără a verifica însă vechiul amplasament al terenului în raport de rolul agricol.
Expertul a apreciat că vechiul amplasament al terenului s-ar afla în T.36, P.891/7 iar intimatul deține în această . și 860/79, în suprafață totală de 5926 m.p.
Nu s-au făcut însă verificări cu privire la suprafața de teren deținută din . cont că cele două parcele au în total 3600 m.p. iar pârâtul stăpânește 5926 m.p.
S. acestei situații era esențială pentru verificarea temeiniciei pretenției reclamantului.
Apreciem astfel recursul întemeiat și va fi admis.
P. verificarea aspectelor expuse anterior, este necesară efectuarea unei noi expertize ceea ce impune casarea hotărârii primei instanțe cu reținerea cauzei spre rejudecare, conform art. 312 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă.
Expertul va identifica topocadastral terenul situat în T.25, P.990/1/2 în suprafață de 1550 m.p., cu schiță și vecinătăți.
Se va verifica dacă acest teren reprezintă vechiul amplasament al pârâtului P. V., în caz contrar se va identifica topocadastral (schiță, vecini) vechiul amplasament.
Se va stabili dacă există corespondență între vechiul amplasament al terenului în suprafață de 1550 m.p. cu terenul situat în T.36, P.860/79 (1550 m.p.) și dacă pârâtul stăpânește și această suprafață de teren (pe lângă cea din T.25).
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către P. comunei Ciortești împotriva sentinței civile nr. 188 din 11.04.2012 pronunțată de Judecătoria Răducăneni pe care o casează în tot.
Reține cauza spre rejudecare in vederea administrării de probe noi (expertiză topocadastrală).
Stabilește termen de judecată la data de 19.04.2013, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 15.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
T.D. D.C. L.O. GREFIER,
I.G.
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.2/10.04.2013
Judecător fond: G. R. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 621/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 323/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
