Pretenţii. Decizia nr. 1600/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1600/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-06-2012 în dosarul nr. 1600/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Iunie 2012
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – M. M.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1600/2012
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de către Administrația Finanțelor P. Iași împotriva deciziei civile nr. 2657/19.10.2011 pronunțată în dosarul nr._/245/2010 al Tribunalului Iași, intimată fiind I. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, contestatoarea Administrația Finanțelor P. Iași a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2657/19.10.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2010 solicitând casarea deciziei, admiterea recursului și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulate ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii contestatoarea a precizat următoarele:
Reclamanta prin acțiunea promovată a solicitat instanței restituirea sumei de 5.165 lei reprezentând sume nedatorate bugetului de stat cât și dobânzile aferente, de la data introducerii cererii și până la data plății efective. A.F.P. a municipiului Iași prin întâmpinarea depusă la termenul din 13.01.2011 a solicitat instanței respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
Reclamanta în anul 2007 a promovat pe rolul Judecătoriei Iași o contestație la executare, ce a format obiectul dosarului nr._/245/2007, împotriva somației nr._/15.08.2007, solicitând anularea acestei somații pe motiv că sumele pentru care s-a început executarea silită nu sunt conforme cu realitatea, prin contestație nu s-a solicitat și întoarcerea executării.
Prin sentința civilă nr._/05.12.2007, Judecătoria Iași a admis contestația la executare, a anulat somația nr._/15.08.2007. Împotriva acestei soluții Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului Iași – Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași a formulat recurs la Tribunalul Iași, criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin Decizia nr. 798 din 14.04.2008, Tribunalul Iași admite recursul, casează sentința, reține cauza spre rejudecare și dispune efectuarea unei expertize.
Prin Decizia nr. 2310/30.11.2009 Tribunalul Iași admite contestația, anulează somația nr._/15.08.2007 și obligă intimata (Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași) la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei către contestatoare (I. M.) și a sumei de 950 lei către H. E., reprezentând diferență de onorariu.
Prin adresa nr._/09.08.2010 d-na I. M. solicită restituirea sumei de „5.165 lei reprezentând penalități aferente sumei pe care le-a achitat și câștigat în instanță”. Obiectul cauzei, înregistrată sub nr. de dosar_/245/2007, a fost contestație la executare și instanța a dispus anularea actelor de executare emise pentru recuperarea debitelor restante, dar nu a dispus restituirea sumelor.
Instanța prin sentința nr. 4050/24.02.2011, pronunțată în dosarul nr._/245/2010, admite acțiunea și obligă pârâta A.F.P. a Municipiului Iași la plata sumei de 5.165 lei precum și la plata dobânzilor aferente începând cu data introducerii acțiunii și până la data achitării efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs atât reclamanta cât și organul fiscal. Tribunalul Iași, prin decizia nr. 2657/2011, admite recursul formulat de I. M., obligă pârâta să achite reclamantei o dobândă stabilită conform dispozițiilor art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală, aferentă debitului de 5.165 lei, începând cu data de 11.06.2010 și până la data achitării debitului. În motivarea deciziei instanța reține că „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau înseși executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restituirea situației anterioare executării…”.
Titlurile de creanță, sunt deciziile de impunere și deciziile de calcul accesorii devenite executorii după expirarea perioadei de plată a obligațiilor fiscale.
Titlul executoriu nr._/15.08.2007, editat de organul de executare este un act procedural emis pentru a delimita momentul în care titlul de creanță devine titlu executoriu, creanțele devin exigibile, și astfel poate fi începută procedura executării silite.
Prin anularea formelor de executare nu ajunge la concluzia că debitele nu sunt datorate. Așa cum a reținut Tribunalul Iași în Decizia nr. 2310/30.11.2009, pronunțată în dosarul nr._/245/2007 sumei din somație nu sunt datorate, motivat de împrejurarea că nu s-au comunicat contestatorului titlurile de creanță și nu pentru că aceste sume nu ar fi datorate. De altfel, în dosarul nr._/245/2007, Tribunalul Iași a dispus și efectuat o expertiză contabilă și prin raportul de expertiză nu s-au stabilit sume în plus sau în minus.
După pronunțarea deciziei nr. 2310/30.11.2009, în dosarul nr._/245/2007, organul fiscal nu a emis alte acte de executare, motivat de împrejurarea că sumele din somație au fost achitate și implicit nu se impune emiterea altor forme de executare.
Consideră că în mod greșit, în dosarul nr._/245/2010, atât instanța de fond cât și instanța de recurs au considerat că desființarea titlului executoriu duce implicit și la întoarcerea executării silite, cu atât mai mult cu cât prin contestația la executare, ce a făcut obiectul dosarului nr._/245/2007, nu s-a solicitat întoarcerea executării. Dacă prin acțiunea inițială reclamanta solicită întoarcerea executării, instanța de fond cât și instanța de recurs se pronunț ă și asupra acestui capăt de cerere.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 318, 319 (2) Cod procedură civilă.
Intimata I. M. a solicitat prin întâmpinare respingerea ca nefondată a contestației în anulare precizând că motivele invocate de către contestatoare nu se încadrează în cele prev. de art. 318 Cod procedură civilă.
Contestatoarea în motivele acțiunii, insistă în mod repetat că prin sentința nr._/5.12.2007 a Judecătoriei Iași cât și prin decizia nr. 2310/30.11.2009 deși s-a admis contestația, nu s-a dispus și restituirea sumelor.
Este absolut normal ca cele două instanțe să nu dispună restituirea sumelor întrucât la momentul deschiderii acțiunii în 2007 s-a formulat doar o contestație la executare silită iar cele două instanțe nu se puteau pronunța mai mult decât se solicitase. Pe parcursul judecării recursului, sumele în discuție au fost plătite din nou, la presiunea organului fiscal, sumele au fost plătite din nou. După câștigarea recursului, sumele plătite din nou, pe parcursul judecării cauzei, au devenit sume achitate și nedatorate și s-a solicitat restituirea lor, recurenta refuzând acest lucru. Astfel s-a ajuns la promovarea acțiunii în Dosar nr._/245/2010 în care intimata a obținut câștig de cauză. Mai precizează intimata că nu au fost pe parcursul judecării cauzelor, în fața a patru instanțe, situație care să reprezinte „greșeli materiale” sau să se omită din greșeală să se cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare. Ulterior, contestatoarea a precizat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 318 teza II Cod procedură civilă: instanța a omis să cerceteze motivele invocate în cererea de recurs. În această fază procesuală nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, motivele invocate, Tribunalul constată nefondată contestația în anulare formulată.
Din analiza deciziei contestate nr. 2657/19.X.2011, reiese că Tribunalul Iași a analizat și a răspuns judicios atât motivelor de recurs invocate de către recurenta Administrația Finanțelor P. Iași cât și celor formulate de către recurenta I. M..
Astfel, Tribunalul a motivat aplicabilitatea art. 174 alin. 4 Cod procedură fiscală cât și ale art. 4041 și art. 4042 Cod procedură civilă privind îndreptățirea reclamantei I. M. la restituirea sumei solicitate răspunzând astfel criticilor cererii de recurs. Instanța de recurs este îndreptățită să răspundă la motivele de recurs și printr-un considerent comun, scop în care poate grupa diferitele argumente.
Atât practica judiciară cât și doctrina consideră că nu se pot confunda argumentele cu motivele de recurs iar răspunsul printr-un considerent comun nu constituie o omisiune în sensul art. 318 Cod procedură civilă.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul va respinge contestația în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de Administrația Finanțelor P. Iași împotriva deciziei civile nr. 2657/19.10.2011 pronunțată de Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.C. M.M. D.C. GREFIER,
I.G.
Red: M.M.
Tehn. H.C.
Ex.2/16.10.2012
Judecător fond: Tribunalul Iași: A. C.
C. C. E.
L. O.
: Judecătoria Iași: H. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1592/2012. Tribunalul IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 1625/2012.... → |
|---|
