Pretenţii. Decizia nr. 1834/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1834/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1834/2015
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1834/2015
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător L. H.
Grefier D. M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta A. DE S. A. SI S.,,G. I. SISESTI și pe intimatul L. M., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 17.12.2015, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 1048 din 23.04.2015 pronunțate de Judecătoria P. în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
„Respinge excepțiile inadmisibilității, nulității cererii și autorității de lucru judecat invocate de pârâtul L. M..
Admite, în parte, cererea promovată de reclamanta A. DE ȘTIINȚE A. SI S. „G. I.-Șișești” cu sediul în București, ., sector 1, cod fiscal_, în contradictoriu cu pârâtul L. M., CNP:_, cu domiciliul în ., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat C. S., cu sediul în Iași, Șoseaua P., nr. 75, ., ..
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 4000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul_ al Judecătoriei P..
Respinge cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată.”
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 07.11.2014, reclamanta A. DE ȘTIINȚE A. SI S. „G. I.-Șișești” a solicitat obligarea pârâtului L. M. la plata sumei de_ lei, reprezentând cheltuielile de judecată, din dosarul_ al Judecătoriei P. soluționat prin sentința civilă nr. 2738/1410.2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Cererea a fost legal taxată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată că pârâtul a introdus cerere de chemare în judecată împotriva SCDP Iași, CLFF Bălțați, CLFF Lungani, CLFF Bălțați, CJFF Iași, ADS și ASAS, solicitând obligarea pârâtelor la emiterea documentației necesare în vederea punerii în posesie efectivă pe suprafața de 2 ha teren, obligarea pârâților la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 2 ha vechi amplasament, precum și daune cominatorii de 100 lei pe zi întârziere, în solidar de la pârâți, până la . a terenului.
Prin sentința civilă nr. 2738/1410.2012, Judecătoria P. a respins acțiunea lui L. M. împotriva ei ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă. Sentința mai sus menționată a rămas definitivă si irevocabilă prin nerecurare, iar potrivit disp. art. 1031 alin. 1 noul c.proc.civ. „Partea care cade in pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata.”, condiții în care sunt îndreptățiți să solicite plata cheltuielilor de judecata.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 1031, alin. 1 c.proc.civ.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată conform cu originalul, înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii promovate de reclamantă, invocând excepțiile inadmisibilității, nulității cererii și autorității de lucru judecat, puterii de lucru judecat și a lipsei calității de reprezentant al avocatului D. Lorand-D. și pe fond, ca neîntemeiată.
Se arată în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat că pentru termenul de judecata din 25.11.2011, reclamanta din prezenta cauză a solicitat obligarea lui, a pârâtului, la plata cheltuielilor de judecată din dosarul_ . Întrucât A. DE ȘTIINȚE A. SI S. „G. I.-Sisești” nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza disp. art. 242, pct. 2 C.proc.civ. și întrucât aceasta nu a fost reprezentată la nici un termen de către apărătorii aleși care și-au depus delegația la dosar semnată la 23.11.2011, respectiv domnii avocați D. LORAND D., O. D. și SORIPA C., delegație în care este stipulat că vor asista sau reprezenta A. DE ȘTIINȚE A. SI S. „G. I.-Sisești”, în mod corect instanța de judecată a constatat că nu se solicită cheltuieli de judecată. Chiar daca la dosar, prin întâmpinarea formulata s-au solicitat cheltuieli de judecată, la dosar nu s-au depus nici o factură și nicio chitanță care să facă dovada efectuării vreunei cheltuieli de către A. DE ȘTIINȚE A. SI S. „G. I.-Sisești” pentru cauza_, astfel încât în mod corect instanța de judecată nu a acordat cheltuieli de judecată. Având aceasta cerere de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare, cerere la care nu s-a renunțat expres pe tot parcursul cauzei_, formularea unei noi cereri de aceasta natură, pe cale separată, nu mai poate fi făcută. Nu exista în dosarul nr._ nicio cerere făcuta de către A. DE ȘTIINȚE A. SI S. „G. I.-Sisești” în care aceasta să arate că nu mai susține cererea de acordare a cheltuiților de judecată din acel dosar și își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
De regulă, este admisibilă solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, doctrina apreciind că trebuie îndeplinită una din cele două condiții: fie cheltuielile nu au fost solicitate de parte în cadrul procesului, fie au fost cerute, dar instanța a omis să se pronunțe, în prezenta cauză nefiind îndeplinită niciuna din aceste condiții, astfel că deși cerute, instanța a reținut că nu au fost solicitate, probabil raportat la pasivitatea pârâtei care nu depusese nicio dovadă în sensul realizării cheltuielilor, și nici nu menționase la momentul respectiv că își rezervă dreptul să și le recupereze pe cale separată.
În aceste condiții, singura posibilitate de recuperare a cheltuielilor de judecată din dosar nr._, de către A. DE ȘTIINȚE A. SI S. „G. I.-Sisești”, în condițiile în care a constat că nu au fost acordate, chiar dacă au fost solicitate prin întâmpinare, ar fi fost de a fi solicitate pe calea recursului, însă nu s-a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2738/14 octombrie 2013.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii se arată că reclamanta a înțeles să-și întemeieze cererea pe dispozițiile Titlului X din Noul Cod procedură civilă, referitoare la procedura privind cererile de valoare redusă, art. 1025- art. 1032 c.proc.civ., deși solicitarea restituirii cheltuielilor de judecată are ca temei noțiunea de culpă procesuală a celui care a pierdut procesul și care a cauzat celeilalte părți un prejudiciu material prin cheltuielile pe care aceasta din urmă le-a efectuat. Potrivit prevederilor art. 1025 alin 1 c.proc.civ., această procedură este aplicabilă atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și ale venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Ori, în condițiile în care pretențiile reclamantei ajung la cuantumul exagerat de 33.480 lei, este evident că prezenta cerere este inadmisibilă sub aspectul cuantumului pretențiilor care pot fi supuse procedurii privind cererile de valoare redusă.
Cu privire la excepția nulității cererii se menționează că potrivit prevederilor alineatului 5 al art. 1028 c.proc.civ., în cadrul procedurii în care reclamantul a decis să se judece, este obligatorie completarea formularului de cerere, a cărui formă a fost aprobată prin Ordinul ministrului justiției nr. 359/C/2013, în caz contrar impunându-se sancțiunea anulării. Această sancțiune intervine tocmai ca urmare a caracterului accelerat al procedurii privind cererile de valoare redusă și a naturii sale excepționale, nici această condiție nefiind respectată în prezenta cauză.
Pârâtul a invocat și excepția puterii de lucru judecat, arătând că legalitatea acestei cereri a fost deja cercetată de către instanță, prin prisma hotărârii definitive si irevocabile, necontestate de către niciuna dintre părți. Odată ce o hotărâre judecătorească a fost dată, și nu e reformată prin căile legale de atac, se prezumă că ea consacră adevăratele raporturi juridice ce există între părțile care au purtat procesul. Autoritatea lucrului judecat nu este numai o prezumție de adevăr și o scutire de dovadă, ci și interdicția de a formula din nou o pretenție asupra căreia un organ jurisdicțional s-a pronunțat definitiv, redată prin formula res indicata pro veritate accipitur.
De asemenea pârâtul a invocat și excepția lipsa calității de reprezentant al avocatului D. Lorand-D., arătând că întâmpinarea depusă de pârâtă în dosarul nr._ este semnată doar de președinte G. S., având ștampila Academiei, nerezultând în primul rând că a fost redactată prin avocat, și, în al doilea rând, în niciun caz prin avocat D.. Pe lângă faptul că avocatul nu s-a prezentat la niciunul din cele 19 termene de judecată din dosarul_ la Judecătoria P., adresele prin care s-a solicitat comunicarea raportului de expertiză către Academie, la termenele din 07.12.2012, 08.04.2013, sunt semnate și ștampilate de avocat O. D.. Ori, în condițiile în care contractul de asistență juridică este încheiat cu Cabinetul individual de avocat D. Lorand- D., nefiind vorba de o societate profesională, acesta nu a făcut dovada calității de reprezentant al reclamantei. Este lipsită de relevanță înșiruirea mai multor nume de avocați în împuternicirea avocațială . nr._/2011, cât timp nu se face dovada calității acestora în cadrul cabinetului de avocat D. și cât timp, atât în contractul de asistență cât și în împuternicire, numărul acestora „563” este consemnat de mână. Ar putea foarte bine ca aceste documente să fie întocmite pro causa, situație credibilă având în vedere înscrisurile anexate acțiunii, împuternicirea putând fi completată și ulterior soluționării dosarului.
Pe fondul cauzei se arată de pârât că din faptul ca reclamanta depune o factură în valoare de_ lei pentru redactare și semnare întâmpinare pentru 6 dosare, nu rezultă care este raționamentul pentru care pârâtul din prezenta cauză trebuie să plătească o eventuală întâmpinare formulată de către apărătorii aleși ai reclamantei în alte cinci dosare. Strict la dosarul_, conform încheierii de ședința din 03 februarie 2012 reiese că A. DE ȘTIINȚE A. SI S. „G. I.-Sisești” nu a fost prezentă și nu a fost reprezentată de niciunul dintre apărătorii aleși, și nu a depus la dosar nici o întâmpinare la acest termen. Mai mult decât atât, în această factură fiscală nu este menționat numele pârâtului din prezenta cauză și nici numărul contractului de asistență juridică.
În data de 14 octombrie 2013 presupusul termen pentru care s-a emis factura mai sus menționată, în fapt nu a existat. Instanța a rămas în pronunțare la data de 7 octombrie 2013, și din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru 14 octombrie 2013. Nu a fost astfel depusă la dosar nici o întâmpinare și nici măcar o notă de concluzii și evident nici această factură care a fost emisa după două luni după rămânerea în pronunțare a cauzei. Și aceasta factură ca și precedenta au fost emise în mod nejustificat și este doar problema reclamantei dacă a ales să plătească către apărătorii aleși sume de bani pentru activități neprestate, sume de bani care însă nu îi pot fi imputate. Este o relație contractuala între A. DE ȘTIINȚE A. SI S. „G. I.-Sisești” și apărătorii săi aleși, care însă nu le poate fi imputata lor.
S-au depus de către reclamantă facturile nr._/20 decembrie 2013, . nr._, . nr._, . nr._, . nr._, . nr._ din 31.07.2013, . nr._, . nr._, . nr._, . nr._, . nr._, . nr._, . nr._, . nr._/22.07.2012, . nr._ din 22.07.2012, . nr._/22.07.2012 pentru sume reprezentând consultanță juridică, redactare și semnare întâmpinare în cauzele privind cererea de chemare în judecată formulate de persoane fizice distincte, L. s.a. pentru obligare predare amplasament în perimetru SCDP Iași - domeniu public conform ca. nr._/23.11.2011 ce formează obiectul dosarului_ al Judecătoriei P., pentru termenele de judecată, însă nu a fost astfel depusă la dosar nici o întâmpinare și nici măcar o notă de concluzii și iar în ceea ce privește factura nr._/20 decembrie 2013, aceasta a fost emisă la două luni după rămânerea în pronunțare a cauzei.
Din încheierile de ședință ale tuturor termenelor de judecată acordate în cauza nr._ pentru care s-au depus facturile fiscale mai sus menționate rezultă că la nici un termen nu s-a semnat și nu s-a depus nici o întâmpinare, aceste facturi fiind emise pentru formularea și semnarea de întâmpinări, condiții în care sumele solicitate sunt nejustificate.
În ceea ce privește factura fiscală . nr._ din 10.01.2012 pentru suma de 1860 lei reprezentând consultanta juridică, redactare și semnare întâmpinare în cauzele privind cereri de chemare în judecată formulate de persoane fizice disticte, L. s.a. pentru obligare predare amplasament în perimetru SCDP Iași ce formează obiectul dosarului_ al Judecătoriei P. pentru termenul de judecata din 25 noiembrie 2011, din întâmpinarea depusă la termenul din 25.11.2011 rezultă că aceasta a fost redactata de către consilierii juridici ai ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A. SI S. „G. I.-Sisești” și semnată de către reprezentantul acestei societăți, respectiv domnul G. S., situație in care nu se justifică onorariul de 1860 lei menționat în aceasta factură emisă de către asociația de avocați aleși, pentru redactarea si semnarea întâmpinării pentru termenul de judecata din 25.11.2011.
Nici pentru termenul de judecata din 25.11.2011 A. DE ȘTIINȚE A. SI S. „G. I.-Sisești” nu a beneficiat de asistență sau reprezentare juridică în dosarul nr._ .
Singurul înscris existent la dosarul nr._ în care apare numele apărătorilor aleși, este împuternicirea avocațială emisă la 23.11.2011 pentru redactare, semnare întâmpinare, pentru asistentă și reprezentare juridică a ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A. SI S. „G. I.-Sisești”, care însă nu s-a materializat în nici un mod, societatea nefiind asistată sau reprezentată de către nimeni la niciunul dintre cele 20 termene de judecată. S-au mai depus la dosar o . transferuri bancare între ASA și cabinetul de avocați în speță, însumând o . plăți efectuate de către ASAS către acest cabinet în cuantum de 564.718 lei, pe toate aceste transferuri fiind menționat doar generic: sume plătite de către ASAS către cabinetul de avocatura reprezintă asistenta juridica ceea ce nu se reflectă în acest dosar și nici nu au nici o legătură cu acesta.
Se mai arată de pârât că din Regulamentul de organizare și funcționare al Academiei de Științe A. și S. „G. I.-Sisești”, în conformitate cu disp. art. 41 lit. h, de reprezentarea in fata instanțelor judecătorești a acestei instituții se ocupă serviciul juridic al ASAS, prin consilierii juridici angajați ai acestei unități, acest lucru intrând în atribuțiile de serviciu ale acestora, angajarea unei societăți de avocați nefiind necesară în condițiile în care reclamanta are un întreg compartiment juridic cu consilieri juridici angajați care au în atribuțiile de serviciu reprezentarea intereselor ASAS în fata instanțelor de judecată.
Reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 1031 alin. 1 Cod procedura civilă, disp. art. 1031 alin. 2 C.proc.civ. statuând că și chiar în situația în care se solicita cheltuieli de judecată, instanța nu va acorda pârtii care a câștigat procesul aceste cheltuielile care nu au fost necesare sau care sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea cererii. În speța este clar că cheltuielile solicitate sunt nejustificate și nedatorate și vădit disproporționate în raport de valoarea cererii și de lipsa efectivă a asistentei sau reprezentării juridice de către societatea de avocați emitentă a facturilor depuse.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în privința onorariilor de avocat, că acordarea lor prin obligarea la plată a celui care a pierdut procesul trebuie să aibă în vedere dacă au fost procesuale în legătură directă cu procesul, justificate, dovedite în condițiile legii și necesare (incluzând proporționalitatea), corespund serviciilor procesuale acordate părții care le-a contractat și au determinat rezultatul procesual urmărit de parte la angajarea lor.
Trebuie avut în vedere că în cauză au fost acordate 15 termene de judecată, doar pentru a fi depus raportul de expertiză, cu avizul OCPI. De asemenea adunând cuantumul facturilor depuse, rezultă o cu totul altă sumă decât cea solicitată prin acțiune, fiind depuse totodată și o . ordine de plată, cu sume foarte mari, dar din care nu rezultă că s-a plătit prestanța domnului avocat aferentă dosarului nr._, ba mai mult, sunt înscrise și alte facturi care nu au nicio legătură cu facturile depuse în susținerea prezentei cauze.
Chiar dacă potrivit prevederilor art. 451 alin.2 c.proc.civ., instanța poate să reducă motivat cheltuielile de judecată aferente onorariului avocaților, când acesta este disproporționat cu valoarea și complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, suma solicitată de reclamantă fiind total nejustificată, nedovedită, înscrisurile depuse nu au nicio legătură cu cele invocate prin acțiune, atestând niște sume foarte mari, sume pentru care avocatul nu și-a justificat activitatea.
Așa cum rezultă din cupoanele de pensie ale pârâtului care este în vârstă de 70 de ani, acesta are o pensie lunară de 816 lei de unde nu ar avea sa plătească cele solicitate, în situația în care se constată că datorează ceva reclamantei.
În drept au fost invocate disp. art. 223, art. 411, art. 453 C.proc.civ., art. 1031 alin. 2, art. 205 si urm.C.proc.civ.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat în privința inadmisibilității și nulității cererii, că a fost indicat din eroare art. 1031 din noul c.proc.civ., temeiul corect fiind art. 274, alin. 1 din vechiul c.proc.civ.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat s-a arătat că nu reprezintă nici un impediment pentru acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, împrejurarea că acestea nu au fost solicitate în dosarul de fond, această excepție fiind operantă în situația în care instanța s-ar fi pronunțat asupra lor.
În privința excepției lipsei calității de reprezentant al avocatului D. Lorand-D. se arată de reclamantă că înțelege să depună la dosar originalul delegației de substituire a acestuia de avocatul Oariu D..
Pe fond se arată că nu sunt întemeiate susținerile pârâților, în dosarul nr._ fiind realizate acte procedurale, respectiv întâmpinare ce a fost redactată de avocat și semnată de conducerea ASAS pentru însușire, răspuns la excepții, note scrise.
La stabilirea cheltuielilor de judecată datorate în dosarul nr._, instanța trebuie să aibă în vedere și valoarea litigiului. În cuprinsul facturilor fiscale este menționat numărul dosarului, astfel că nemenționarea numelui pârâtului sau al contractului de asistență juridică nu este relevantă.
La cererea părților a fost administrată proba cu înscrisuri.
A fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei P..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza ansamblului materialului probatoriu administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Asupra excepțiilor invocate:
În primul rând cu privire la excepțiile intitulate a puterii de lucru judecat și lipsei calității de reprezentant al avocatului D. Lorand-D. instanța constată că acestea constituie apărări de fond și vor fi analizate ca atare.
În ceea ce privește puterea lucrului judecat se reține că din punct de vedere procesual, autoritatea de lucru judecat îndeplinește două funcții: una de excepție și alta de prezumție. Excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că acțiunea nu poate fi judecată decât o singură dată și impune condiția identității de acțiune care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, această excepție, prin efectul ei negativ interzicând judecarea repetată a aceleiași pricini. În schimb, prezumția (excepția) puterii de lucru judecat are la bază regula că o hotărâre judecătorească irevocabilă nu trebuie să fi e contrazisă de o altă hotărâre (efectul pozitiv al puterii de lucru judecat), scutind de cel pe care o invocă doar de sarcina probei asupra unei chestiuni cu privire la care s-a statuat, irevocabil (definitiv potrivit NCPC), printr-o hotărâre judecătorească.
În privința lipsei calității lipsei calității de reprezentant al avocatului D. Lorand-D. se reține că aceasta din modul în care a fost formulată și motivată, constituie o veritabilă apărare de fond ce tinde la dovedirea faptului că acțiunea nu este întemeiat întrucât cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat nu sunt datorare și nu o excepție de lipsei calității de reprezentant ce ar fi putut fi invocată și analizată doar în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei P., cu consecința, în eventualitatea admiterii, a nulității actelor procedurale îndeplinite în astfel de condiții, or în prezența cauză nu se tinde la anularea actelor procedurale.
Cu privire la excepția inadmisibilității și nulității cererii invocate de pârât, instanța constată că acestea nu sunt întemeiate dat fiind că reclamanta și-a precizat temeiul de drept ale cererii prin răspunsul la întâmpinare, ca fiind art. 274, alin. 1 din vechiul c.proc.civ. ce reglementează acordarea cheltuielilor de judecată, condiții în care apare ca neîntemeiată și susținerea reclamantului privind utilizarea formularului prevăzut de Ordinul ministrului justiției nr. 359/C/2013, fiind evident că nu ne aflăm într-o procedură privind cererile de valoare redusă.
Totodată trebuie precizat că spre deosebire de obiectul acțiunii care nu poate fi schimbat, temeiul juridic al acesteia poate fi pus în discuție de către instanța de judecată, care, în exercitarea rolului activ, este îndreptățită și chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor legitime ale părților, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată. În acest scop, calificarea acțiunii se va face nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii și prin urmare indicarea eronată a temeiului de drept nu este de natură a atrage inadmisibilitatea sau nulitatea cererii, dat fiind că scopul evident urmărit de reclamantă prin promovarea cererii nu este cel de a apela la procedura privind cererile de valoare redusă, împrejurări în care instanța urmează a respinge excepțiile inadmisibilității și nulității invocate de pârât.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat (intitulată excepția inadmisibilității și autorității de lucru judecat), se constată că și aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, așa cum s-a arătat, are la bază regula că acțiunea nu poate fi judecată decât o singură dată și impune condiția identității de acțiune care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, această excepție, prin efectul ei negativ interzicând judecarea repetată a aceleiași pricini, or prin sentința civilă nr. 2738/14.10.2013 pronunțată de Judecătoria P., irevocabilă, instanța nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, nefiind tranșat definitiv litigiul în sensul admiterii sau respingerii acestora, arătându-se doar în considerente că „… instanța costată că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.”, considerentele unei hotărâri judecătorești bucurându-se și ele de autoritate de lucru judecat, precizare ce nu echivalează cu o soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. Faptul că reclamanta nu a înțeles să solicite cheltuieli de judecată în cauza nr._ sau nu a indicat expres că înțelege să solicite pe cale separată cheltuielile de judecată nu împiedică dreptul acesteia de a se adresa instanței de judecată cu o astfel de cerere, singurul aspect ce s-a statuat definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 2738/14.10.2013 fiind faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în acea cauză, or prezenta cauză reprezintă o altă cauză dedusă judecății.
Față de cele expuse, instanța urmează a respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât.
Asupra fondului:
În fapt, prin sentința civilă nr. 2738/14.10.2013 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin nedeclararea căii de atac, a fost respinsă acțiunea formulată de pârâtul din prezenta cauză în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză, ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
În cauza nr._ nu s-au acordat cheltuieli de judecată, astfel că cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecară pe cale separată este admisibilă.
În dosarul nr. 5201/866/_ al Judecătoriei P., cheltuielile de judecată făcute de reclamanta din prezenta cauză se ridică la suma de_ constând în onorarul de avocat, cum rezultă din contractul de asistență juridică ., nr._/20.11.2011 coroborate cu facturile fiscale și ordinele de plată anexate la cerere. Cu privire la neconcordanța dintre datele cuprinse între datele înscrise în facturile fiscale ca fiind a termenelor de judecată și data reală a acestor termene, se reține că este evident că este vorba de o eroare materială, în condițiile în care în cuprinsul facturii este menționat expres numărul dosarului în care a fost încasat onorariul. Nu prezintă relevanță nici aspectele invocate de pârât că întâmpinarea nu este semnată de avocat și că au fost emise facturi fiscale după soluționarea cauzei, întrucât redactarea unui act procedural, cum este întâmpinarea în cazul de față, nu presupune neapărat semnarea acestuia de persoana care l-a redactat, întâmpinarea, cum, s-a arătat de reclamantă, fiind însușită prin semnătură de conducerea acesteia, relevantă fiind încheierea contractului de asistență juridică încheiat între reclamantă și apărătorul ales, iar faptul că au fost emise facturi fiscale după soluționarea cauzei, acest lucru justifică tocmai solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, facturile fiind emise în baza contractului de asistență juridică menționat, contract prin care s-a stabilit onorariul cuvenit apărătorului și care constituie titlu executoriu potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și care poate fi executat în cadrul termenului de prescripție general de 3 ani. Prin urmare obligațiile ce derivă din contractul de asistență juridică încheiat cu reclamanta pot fi executate și ulterior soluționării cauzei respective, aceasta având posibilitatea de a solicita recuperarea lor de la partea aflată în culpă procesuală, în condițiile în care acestea nu s-au acordat odată cu soluționarea fondului cauzei.
De menționat și faptul că în cauză s-a depus delegație de substituire în dosarul nr._ a apărătorului D. Lorand-D. de către avocatul Oariu D..
De asemenea nu prezintă relevanță împrejurarea că reclamanta are in cadrul instituției sale serviciu juridic, în raport de faptul că s-a făcut dovada cheltuielilor efectuate în cauză cu plata onorariului de avocat, iar starea materială a pârâtului nu are nicio legătură cu obiectul prezentei cauze.
În drept, întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 12.03.2014, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care prevăd că codul de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Pentru stabilirea dreptului material aplicabil în cauză, instanța reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului cod civil conform art. 6 privitoare la aplicarea în timp a legii civile, faptul juridic fiind produs la data de 10.11.2014 (data introducerii cererii ce formează obiectul prezentei judecăți), când reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată, după . Noului Cod Civil.
În cazul în care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată ori, deși au fost cerute, instanța a omis să se pronunțe asupra solicitării, partea le poate cere pe calea unei acțiuni separate, în termen de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care i s-a acordat câștig de cauză.
Așadar, cheltuielile de judecată pot fi solicitate pe cale separată, în temeiul art. 1357 Noul Cod civil, partea câștigătoare având posibilitatea să solicite acordarea cheltuielilor de judecată pe cale de acțiune separată în termen de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care i s-a acordat câștig de cauză. Potrivit principiului non reformatio in pejus, dacă partea a câștigat procesul, acțiunea separată privitoare la cheltuielile de judecată nu poate fi respinsă. Astfel, chiar dacă existența culpei procesuale drept temei de acordare a cheltuielilor de judecată face ca să existe însă o proporție între culpa procesuală în sine pe de o parte și prejudiciul cauzat părții adverse, respectiv cheltuielilor de judecată avansate de aceasta, pe de altă parte.
Cheltuielile de judecată reprezintă, în fond un aspect accesoriu într-un litigiu astfel încât cuantumul lor prin raportare la valoarea litigiului și la apărarea făcută, trebuie să aibă in caracter rezonabil. Prin acestea se asigură „ accesul la instanță” și astfel respectarea art. 6 CEDO, pentru toate părțile implicate în proces. De altfel, însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului acordă cheltuieli de judecată părților în măsura dovedirii lor și într-un cuantum rezonabil.
Așadar, raportându-ne la cele două elemente prevăzute de art. 451, alin. 2 din noul cod procedură civilă, valoarea pricinii, care poate fi dedusă și din valoarea obiectului respectiv a bunului asupra căruia poartă litigiul și având în vedere munca apărătorului în cauză, se observă că valoarea bunului ce a constituit obiectul judecății, ce constă în suprafața de 2,00 ha teren situată în com. Bălțați, . expertizei întocmite de Uniune Notarilor Publici la 1600 euro (0,08 euro/mp), vădit disproporționată că valoarea cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă.
Cu privire la munca depusă de apărătorul reclamantei în cauza în dosarul nr._ se observă că aceasta a constat în formularea de întâmpinare, răspuns la excepții, note scrise, însă totodată se observă că apărătorul reclamantei din prezenta cauză nu a fost prezent la nici un termen de judecată, în condițiile în carte facturile reprezentând contravaloarea serviciilor apărătorului au fost emise pentru fiecare termen, iar în cauza respectivă la termenul de judecată din data de 06 ianuarie 2012, ce constituie al doilea termen de judecată acordat în cauză, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei din prezenta cauză, A. DE ȘTIINȚE A. SI S. „G. I.-Șișești”, soluția instanței fiind astfel previzibilă, reținând totodată că împotriva hotărârii instanței de fond nu a fost declarată cale de atac.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeana a Drepturilor Omului jurisprudența sa, se poate afirma ca și în dreptul intern, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 451 c.proc.civ.) decât în măsura în care se constata realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătura cu acel litigiu.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifica faptul ca, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului sau și reputația celui care acorda asemenea servicii, ele sa nu fie exagerate. De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie sa fie si previzibile, adică să fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul a le contesta si combate.
Față de cele expuse, în raport cu valoarea obiectului cauzei ce a fost dedus judecății, cu gradul de complexitate al cauzei și muncă depusă de apărător, instanța apreciază că suma solicitată de reclamantă în cuantum de_ lei este mult prea ridicată și vădit disproporționată și că este suficientă și rezonabilă suma de 4000 lei ca reprezentând cuantumul cheltuielilor care trebuie să fie suportate de pârât ca urmare a culpei lor procesuale, urmând a fi admisă în parte cererea promovată de reclamantă și a obliga pe pârât la plata acestei sume.
Instanța va respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în prezenta cauză, dat fiind că aceasta nu a făcut nicio dovadă a acestor cheltuieli.”
***
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A. de Științe A. și S. G. I.-Șișești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În fapt numitul L. M. a introdus cerere de chemare în judecată împotriva mai multor pârâte și a ASAS, solicitând obligarea pârâtelor la emiterea documentației necesare în vederea punerii în posesie efectivă pe suprafața de 2 ha teren, obligarea pârâtelor la emiterea titlului, precum și daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere în solidar, până la punerea în posesie a terenului.
Prin sentința civilă nr. 2738 din 14.10.2013 Judecătoria P. a respins acțiunea numitului L. M. împotriva ASAS ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă, sentința rămânând definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Având în vedere dispozițiile art. 1031 Cod procedură Civilă este îndreptățită la cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește suma de_ lei, reprezentând onorariu avocat, în conformitate cu art. 451 din C., instanța trebuie să aibă în vedere mai multe criterii, inclusiv valoarea cauzei. Ori obiectul dosarului pentru care se cer cheltuieli îl constituie obligarea SCDP Iași la predarea unei suprafețe de 2 ha teren agricol, acesta fiind evaluabil la o valoare de piață de 300.000 EUR, 15 EUR/mp, astfel cum rezultă din anunțurile de vânzare terenuri din zonă, admiterea acțiunii formulate de către pârâți prejudiciind statul român, terenul solicitat fiind domeniu public al statului în administrarea unei unități de interes public.
Conform sentinței, instanța de fond a ales să ia ca și valoare de referință evaluarea terenului în baza expertizei notarilor publici, la 1600 lei. A solicitat apelanta ca instanța să observe că la art. 2 din sinteza evaluării, domnul expert precizează că scopul evaluării este stabilirea valorilor minime de piață, care nu reprezintă neapărat și valorile reale de tranzacționare, astfel încât prețul din anunțurile de vânzare cumpărare a terenurilor agricole din zonă este mult mai aproape de valoarea de tranzacționare reală a terenurilor.
A solicitat apelanta admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 274 al. 1 C., art. 1031 C., art. 466-482 Cod Civil.
În temeiul art. 242 C. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apelul a fost formulat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru.
Intimatul L. M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului, motivat de faptul că instanța de fond a stabilit în mod legal faptul că suma ce reprezintă valoarea cheltuielilor de judecată trebuie să aibă un caracter real, necesar, rezonabil.
Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în privința onorariilor de avocat că acordarea lor trebuie să aibă în vedere dacă au fost în legătură directă cu procesul, justificate dovedite în condițiile legii și necesare, corespund serviciilor procesuale acordate părții care le-a contractat și au determinat rezultatul procesual urmărit de parte la angajarea lor.
Chiar dacă este atașat cererii de chemare în judecată un număr de 18 facturi fiscale emise de Cabinetul de Avocat Deszi Lorand, acestea prezintă grave nereguli: 5 facturi nu conțin data emiterii lor, o factură face referire la termenul din 1.03.2012, termen care nici nu a existat, a fost facturat termenul din 14.10.2013 când instanța a pronunțat hotărârea, după ce fusese amânată pronunțarea din 7.10. 2013, astfel că nu se poate vorbi de o prestație la termenul de amânare a pronunțării. Mai mult au fost acordate 15 termene doar pentru a depus raportul de expertiză cu avizul OCPI.
Nu poate fi invocat caracterul rezonabil al unui onorariu de 1860 lei pe termen de judecată în condițiile în care au fost acordate atât de multe termene doar pentru amânarea cauzei pentru efectuarea raportului de expertiză, cu atât mai mult cu cât avocatul nici nu s-a deplasat nici măcar la un termen de judecată pentru a reprezenta A..
De asemenea, durata procesului nu reprezintă un criteriu legal în aprecierea rezonabilității și proporționalității cheltuielilor cu atât mai mult cu cât la al doilea termen din 6.01.2012 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Academiei, instanța de fond stabilind în mod corect că în aceste condiții soluția instanței era previzibilă, împotriva hotărârii nefiind formulată cale de atac.
A mai solicitat intimatul să se observe că adunând cuantumul facturilor depuse rezultă o sumă de_ lei, fiind depuse și o . ordine de plată cu sume foarte mari, dar din care nu rezultă că s-a plătit prestația avocatului aferentă dosarului_, ba mai mult sunt înscrise și facturi care nu au nici o legătură cu facturile depuse. Pe fiecare factură pentru fiecare termen este trecut redactare și semnare întâmpinare ori nu se poate spune că reclamanta a depus la fiecare termen întâmpinare sau că a prestat vreo activitate la fiecare termen. Chiar obiectul contractului de asistență îl constituie consultanță juridică, redactare și semnare întâmpinare nicidecum reprezentare.
Prin urmare nu s face dovada că sumele facturate au și fost plătite de reclamantă, întrucât ordinele de plată pentru sume foarte mari nu fac referire la prezenta cauză. Pentru aceste considerente, inclusiv suma de 4000 lei este mult prea mare pentru prestația efectivă a apărătorului Academiei, mai bine spus pentru lipsa oricărei prestații. Suma solicitată de apelantă este nejustificată, nedovedită, înscrisurile neavând nici o legătură cu cele invocate prin acțiune atestând haotic sume foarte mari pentru care avocatul nu și-a justificat activitatea.
Prin intermediul acestei acțiuni reclamanta face abuz de drept, nefiind suficient că în timpul judecătorii cauzei_ a fost emis în favoarea sa un titlu de proprietate tocmai pentru amplasamentul pentru care se derula litigiul.
A mai precizat intimatul că are o pensie de doar 816 lei lună și nu are posibilitatea materială de a achita sume nejustificate și nerezonabile.
Nu pot fi avute în vedere pentru stabilirea valorii litigiului anunțurile depuse la dosarul cauzei de către apelantă, anunțuri introduse de către terți, practic fiind vorba de înscrisuri care nu emană de la autoritate competentă a stabili prețurile în zonă, iar faptul că cineva scoate la vânzare un teren, la un anumit preț, oricât de exorbitant nu poate fi considerat un criteriu demn de avut în vedere la stabilirea cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat prevederile art. 466 – 482 NCPC.
A solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel, tribunalul va reține că apelul declarat de către reclamanta A. de Științe A. și S. G. I.-Șișești este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Cauza pentru care se solicită cheltuieli de judecată s-a soluționat în baza Codului de Procedură civilă din 1865, astfel că în aprecierea temeiniciei cererii vor fi avute în vedere dispozițiile art. 274 din acest act normativ.
Raportat la criticile formulate de apelantă, tribunalul apreciază că valoarea pricinii nu este unicul criteriu care trebuie avut în vedere pentru stabilirea cuantumului rezonabil și necesar al cheltuielilor de judecată.
Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, este important a se stabili în concret munca depusă de avocat în litigiul purtat între părți. Faptul că partea în cauză a depus o întâmpinare și note scrise, avocatul neprezentându-se la nici un termen, dar și împrejurarea că litigiul a fost soluționat în temeiul excepției peremptorii a lipsei calității procesuale pasive fundamentează presupunerea că munca prestată de avocat nu a fost de o amplitudine deosebită, cu atât mai mult cu cât excepția a fost admisă la al doilea termen de judecată.
Tribunalul apreciază că și în situația în care valoarea terenului la care intimatul face referire în dosarul nr._ ar fi cea indicată de apelantă, suma solicitată de aceasta nu este una rezonabilă, întrucât trebuie avut în vedere că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legilor fondului funciar, numitul L. M. solicitând vechiul amplasament al terenului ce a aparținut autoarei sale L. C.. Litigiul a avut drept scop obținerea terenului pe vechiul amplasament, în baza legilor reparatorii, instanța respingând cererea întrucât terenul nu era liber, fiind emis anterior titlul de proprietate în favoarea Academiei de Științe A. și S. G. I. Șișești. În nici un caz nu pot fi avute în vedere susținerile apelantei privind prejudicierea statului, raportat la cele reținute anterior.
Conform art. 274 al. 3 C., judecătorii au dreptul de a mări sau micsora onorariile avocatilor, ori de câte ori va constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În ipoteza aplicării acestor prevederi, instanța nu stânjenește executarea contractului de asistență juridică, nu îl controlează, nu îl modifică și nici nu îl anulează.
Este adevărat că valoarea pricinii în care s-au efectuat cheltuielile de judecată pretinse este una de o importanta deosebită, însă litigiul dintre părți a fost soluționat în temeiul excepției lipsei calității procesuale pasive, munca prestată de avocat neavând o amplitudine deosebită, astfel cum s-a reținut anterior.
Ca atare, suma de_ lei constând în onorarii de avocat nu îndeplinește condițiile de a fi necesară și rezonabilă și, în consecință, diminuarea sa în limita sumei de 4000 lei apare ca fiind legală și proporțională cu complexitatea cauzei și efortul depus din partea apărătorului.
Dispozițiile legii privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat consacră principiul obligativității respectării contractului de asistență judiciară și sunt aplicabile exclusiv părților contractante.
Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență juridică și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este însă susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Aceste dispoziții legale au fost supuse și controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr. 401/2005 că ele nu contravin niciunui text din legea fundamentală, că ele consacră o prerogativă necesară a instanței de judecată și, totodată, sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prima instanță a făcut o analiză corectă și judicioasă a situației de fapt raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și a pronunțat o soluție temeinică și legală, expunând în mod detaliat considerentele ce o susțin și pe care instanța de control judiciar și le însușește.
Susținerile intimatului pârât din întâmpinare cu privire la starea sa financiară nu pot fi primite întrucât prejudiciul creat nu se stabilește în funcție de posibilitățile materiale ale debitorului ci raportat la paguba produsă în patrimoniul creditorului.
Pentru considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de A. de Științe A. și S. G. I.-Șișești împotriva sentinței civile nr. 1048 din 23.04.2015 pronunțate de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință pe care o va păstra.
Raportat la art. 452 și 453 din Noul Cod de Procedură Civilă, având în vedere soluția adoptată în prezenta cale de atac, tribunalul va obliga apelanta la plata către intimat a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat conform chitanțelor cu . și nr. 58 din 4.09.2015 și 52 din 7.08.2015 depuse la dosarul cauzei, în original.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către A. de Științe A. și S. G. I.-Șișești împotriva sentinței civile nr. 1048 din 23.04.2015 pronunțate de Judecătoria P. în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Obligă apelantul să plătească intimatului L. M. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2015.
Președinte, C. I. | Judecător, L. H. | |
Grefier, D. M. B. |
Red./tehnored. L.H.
4 ex./19.01.2016
Judecător fond: I. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 176/2016. Tribunalul IAŞI | Legea 10/2001. Sentința nr. 2760/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
