Uzucapiune. Decizia nr. 510/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 510/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 510/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Martie 2013
Președinte – M. M.
Judecător -C. C. E.
Judecător - F. E. C.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 510
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurent B. E. împotriva sentinței civile nr. 769/17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată ., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.02.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 01.03.2013, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de fața, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 769/17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Respinge acțiunea formulată de reclamanta B. E. domiciliată în ., jud. Iași, în contradictor cu ..
Dă în debit reclamanta cu suma de 400 lei, ajutor public judiciar acordat și suma de 608 lei diferență onorar expert neachitat.”
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
„Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Iași la data de 06.05.2010 reclamanta B. E. a solicitat in contradictoriu cu pârâta . Iași constatarea faptului că a devenit proprietar prin uzucapiune asupra suprafetei de teren de 7657 de mp și casei construite pe acest teren.
În motivarea actiunii, reclamanta a arătat că a stăpânit în mod continuu, neviciat și netulburat terenul și casa situate în cumuna Golăiești, județul Iași, încă din anul 1970.
Arată că din anul 1970 i s-a permis să ocupe și să lucreze terenul în suprafață de 7657 mp, pe care i s-a permis, tot în anul 1970, să își construiască o casă de locuit, urmând ca pe parcurs să i se elibereze documentele de dare în folosință pentru teren și, respectiv, autorizație de construire pentru casă și anexe. Precizează reclamanta că nici până în prezent acele documente nu au fost eliberate. Din anul 1970 a lucrat neîntrerupt terenul, a plătit toate impozitele aferente, fiind de notorietate în localitate că este proprietarul terenului și casei care fac obiectul prezentei cereri.
Având in vedere ca posesia indeplineste toate conditiile prevăzute de lege, respectiv atrecut o perioada de peste 40 de ani, in toate aceasta perioada nefiind tulburată de vreo persoana, solicita admiterea actiunii așa cum a fost formulata.
În drept, au fost invocate prev art 1846 și urm din Cod civil.
În dovedire au precizat ca inteleg să se foloseasca de proba cu inscrisuri, martori, expertiză topo și orice alta proba prevăzuta de lege.
La dosar reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta, legal citată, s-a prezentat în instanță, prin reprezentant, și a precizat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă.
Instanta a incuviintat reclamantei proba cu inscrisuri, proba testimonială cu doi martori și cu expertiză topo și expertiză evaluatorie .
În cadrul probei cu inscrisuri reclamanta a depus la dosar actele de proprietate ale vecinilor, schițe imobil, dovada achitării impozitelor (f. 78-83).
Au fost audiați pentru reclamantă martorii CALACAN I. (f. 64) și A. M. ( f. 71)
S-au depus de asemenea raportul de expertiză dispus a fi efectuat in prezenta cauză, respectiv raportul de expertiză, intocmit de domnul expert C. V., expert in specialitatea topo ( filele 54 - 55. ), cu privire la care nu au fost formulate obiectiuni de către părti și raportul de expertiză evaluatorie a terenului, de domnul expert Ș. I., expert în specialitatea construcții civile, industriale și agricole.
Analizând materialul probator administrat în cauză cu privire la fondul cauzei precizează următoarele:
Instanța retine dovedită împrejurarea de fapt că din anul 1970 reclamanta stăpânește terenul și casa situate în intravilanul satului Golăiești, .> Martorul CALACAN I., audiat în cauză(f. 64), declară că o cunoaște pe reclamantă din anii 1970 și știe că aceasta deține o suprafață de teren de 7000 mp. Mai precizează acesta că reclamanta nu a avut litigii cu privire la teren și că, înaintea reclamantei, acolo au locuit părinții acesteia.
În privința acestei declarații instanța apreciază că se impune a fi privită cu rezervă, motivat de faptul că martorul CALACAN I. avea în anul 1970 vârsta de 12 ani (conform copiei cărții de identitate (f. 69)), astfel încât mărturia acestuia nu poate fi reținută ca exactă, fiind necesară coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă suplimentare. Mai mult decât atât, martorul a achiziționat terenul, aflat în vecinătatea terenului aflat în prezent în posesia reclamantei, în anul 1997. Cel mult instanța poate reține că din acel moment poate certifica martorul împrejurarea că reclamanta a exercitat o posesie continuă asupra terenului.
Față de argumentarea de mai sus, se reține că depoziția martorului CALACAN I. probează cel mult o posesie exercitată din anul 1997 până în prezent, respectiv aproximativ 14 ani.
Martorul A. M. a declarat că o cunoaște pe reclamantă din anul 1970 și știe că reclamanta deține o grădină în suprafață de 7800 mp. Mai arată martorul că suprafața de teren care face obiectul prezentei acțiuni a fost deținută de defunctul soț al reclamantei și, ulterior, de către reclamantă.
Declarația martorului A. M. este coroborată de declarația martorului CALACAN I. cu privire la împrejurarea stăpânirii terenului anterior exercitării de către reclamantă a posesiei exclusive. Astfel în timp ce martorul CALACAN I. declară că anterior terenul a fost folosit de părinții reclamantei, martorul A. M. declară că terenul a fost folosit de către soțul reclamantei împreună cu aceasta.
Mai mult momentul de început al posesiei nu poate fi stabilit cu certitudine, înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 78 – 83) probând doar aspectul că începând cu anul 1999 impozitele aferente imobilelor care fac obiectul cauzei au fost achitate de B. G. și apoi de către B. E..
Având în vedere aceste aspecte instanța apreciază cu nu s-a făcut dovada exercitării unei posesii utile timp de 30 de ani.
Posesia este utila atunci cand aceasta prezinta calitatile prevazute de art. 1847 C. Civ. respectiv este continua neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. Pentru ca posesia sa duca la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este necesar ca aceasta sa fie utila si sa se intinda pe o durata de 30 de ani.
Analizând elementele posesiei reclamantei, în conformitate cu disp.art.1890 Cod civil, instanța retine că nu se poate stabili cu certitudine momentul de început al posesiei.
De asemenea, reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte exercitarea unei posesii anterioare de către autorii ei și nici nu a invocat joncțiunea posesiei exercitate de ea cu posesia exercitată de autorii ei.
Deși se depune la dosar o adeverință din partea Primăriei Comunei Golăiești prin care se atestă faptul că reclamanta figurează în registrul agricol anii 1971 – 1975 cu o casă de locuit, în extrasul din registrul agricol (f. 90-91) se face referire la alte persoane și nu la reclamantă, iar acestui extras nu i-au fost anexate înscrisuri suplimentare care să dovedească raporturile dintre persoanele menționate în registru și reclamantă. În extrasul din registrul agricol este într-adevăr menționată și o persoană cu numele B. E., dar între aceasta și reclamantă nu există identitate, aspect ce rezultă cu certitudine din verificare datelor de naștere, respectiv 23 septembrie 1921, persoana menționată în registru (f. 90) și 16 noiembrie 1952, reclamanta, conform copiei cărții de identitate (f. 6).
Avand in vedere aceste aspecte instanta retine ca posesia exercitata de catre reclamantă nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a interveni uzucapiunea, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. va obliga reclamanta la plata sumelor de 400 lei, reprezentând ajutor public judiciar, 608 lei, cu titlu de diferență onorariu expert neachitat.”
***
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta Bîzdîga E. criticând sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeiniciei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că prin cererea introductiva de instanța s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren si 7657 mp și asupra casei ca urmare a joncțiunii posesiilor părinților reclamantei și a reclamantei asupra imobilelor. În dovedirea pretențiilor a fost administrata proba cu înscrisuri, martori și proba cu expertiza topo și evaluatorie. Deși toate probele au dovedit îndreptățirea cererii și chiar pârâta recunoaște ca fiind conforma adevărului starea de fapt, prima instanța fără un temei legal sau rațional, împotriva probelor administrate a respins ca neîntemeiata cererea reținând că „posesia exercitata de către reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a interveni uzucapiunea”. Înlăturarea declarației martorului Calacan I. nu este fundamentata, în condițiile în care martorul este membru al comunității rurale și este în prezent în vârsta de 52 de ani, cunoscând întreaga situație din zona. Îndoiala instanței este nejustificata și nu are nicio relevanta juridică dacă respectivele imobile au fost deținute de reclamanta din anul 1970 împreună cu părinții sau doar de părinți în condițiile în care se invocă joncțiunea posesiilor și deci continuitatea posesiei neîntrerupte, neîngrădite netulburate și sub nume de proprietar, timp de peste 30 de ani. De altfel, din registrul agricol rezulta că în perioada 1971-1975 figurează înregistrați B. G. și E. cu casa și terenul respectiv. Ambii martori afirma că din anul 1970 și până în prezent reclamanta deține în mod continuu, neîntrerupt și netulburat casa și terenul, astfel încât în mod greșit apreciază instanța de fond că nu e poate stabili data de început a posesiei. Nici faptul că în arhiva Primăriei . figurează ca plătitoare de impozit nu este relevant, legea neprevăzând o condiție pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect a uzucapiunii. Rezulta deci indubitabil ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1890 C.civ pentru dobândirea calității de proprietar asupra imobilelor.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 și urm, art. 403 pct.8,9 C.pr.civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Recurenta a depus la dosar înscrisuri: declarații autentificate martori Hadarag E., C. M., copie certificat deces B. G. și B. E., copie certificate de naștere și căsătorie.
Prin încheierea din 06.09.2012 s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulata de reclamanta și s-a dispus reducerea taxei judicare de timbru de la 265 la 132, 5 lei, ir pentru judecata în fața primei instanțe de la 406 la 203 lei, eșalonându-se taxa de timbru datorata pentru recurs în doua rate lunare.
Recurenta a depus la dosar concluzii scrise.
* * *
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate, probatoriul administrat la instanța de fond și dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Sentința recurata a fost pronunțată fără o reala cercetare a fondului cauzei iar din considerentele sentinței nu rezultă că au fost analizate toate pretențiile deduse judecății, în prezenta cauza.
Astfel, prima instanța era ținută a se pronunța în limitele învestirii sale, obiectul acțiunii inițiale fiind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafața de 7657 mp situata în intravilanul satului Golăești, . a casei construite pe acest teren. Or, instanța de judecată nu a realizat nici o apreciere asupra îndreptățirii reclamantei la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției, imobil care a rămas de altfel neidentificat și neevaluat, fiind eludat din probatoriile administrate. Si în ceea ce privește imobilul teren, expertiza topometrica administrata în cauza este incompleta în condițiile în care terenul nu a fost identificat prin coordonate topo cadastrale și nu s-a procedat la avizarea expertizei potrivit Ordinului nr.1882/C/12.09.2011.
Nu în ultimul rând, considerentele primei instanțe rămân în raport de probatoriile administrate contradictorii și insuficiente din punct de vedere judiciar. Astfel, deși „instanța reține dovedita împrejurarea de fapt că din anul 1970 reclamanta stăpânește terenul și casa situate în intravilanul satului Golăiești, . instanța reține „momentul de început al posesiei nu poate fi stabilit cu certitudine, înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f.78-83) probând doar aspectul că începând cu anul 1999 impozitele aferente imobilelor care fac obiectul cauzei au fost achitate de B. G. și apoi B. E.”. Mai mult, prima instanța este oscilanta, apreciind fie faptul că reclamanta nu a administrat probe cu privire la posesia exercitata de autorii săi, fie faptul ca aceasta nu a invocat joncțiunea posesiilor, deși acest aspect nu a fost pus în discuția contradictorie a părților.
În consecință, întrucât prima instanța a pronunțat soluția în lipsa unui probatoriu complet și util, nefiind antamate toate cererile deduse judecății, iar considerentele soluției pronunțate sunt echivoce si contradictorii, modificarea sentinței nefiind posibilă, în baza art. 312 alin.1, alin.2 și alin.5 C.pr.civ, Tribunalul va admite recursul formulat de recursul formulat de reclamanta B. E. împotriva sentinței civile nr. 769/17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentința ce va fi casata și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare către Judecătoria Iași.
În rejudecare, prima instanța va pune în discuție, în condițiile art. 129 C.pr.civ, administrarea probei cu expertiza în construcții, va dispune avizarea expertizei topocadastrale pentru a se verifica existenta eventualelor înscrierii în sistemul de carte funciara și va avea in vedere si celelalte motive de recurs, astfel cum au fost formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către reclamanta B. E. împotriva sentinței civile nr. 769/17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător Grefier
MM CCE FEC MG
Red./ tehnored. FEC/2 EX./19.04.2013
J.. fond C. Acrâșmăriței
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 529/2013. Tribunalul IAŞI | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
