Pretenţii. Decizia nr. 661/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 661/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-03-2012 în dosarul nr. 661/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Martie 2012
PREȘEDINTE – M. M.
Judecător – A. C.
Judecător – F. S.
Grefier -M. Getuța
Decizia civilă Nr. 661
Pe rol fiind rejudecarea cauzei civile privind acțiunea civilă formulată de reclamanta A.. DE P.. R. NR. 10 B7 în contradictoriu cu pârâta B. C. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat S. M. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a înaintat de către doamna expert Luchia P. prin serviciul de registratură precizări..
Apărătorul reclamantei depune la dosar delegație de substituire pentru domnul avocat Rainel A. B., învederează instanței că pârâta nu a făcut dovada achitării onorariului provizoriu expert motiv pentru care solicită decăderea acesteia din probă.
Având în vedere dispozițiile art. 170 C., constatând că deși recurenta legal citată cu mențiunea să facă achite onorariu expert provizoriu expert, procedura de citare fiind legal îndeplinită, instanța constată că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile, motiv pentru care o decade din probă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul.
Apărătorul reclamantei având cuvântul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/25.05.2011 Judecătoria Iași a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația de proprietari R. nr. 10, B7 în contradictoriu cu pârâta B. C. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2789,06 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei noiembrie 2008 – septembrie 2010 și suma de 1257,40 lei reprezentând penalități de întârziere aferente acestei perioade.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, pârâta B. C. este proprietarul imobilului situat în mun. Iași, .. 10, .. Iași, aspect care atrage aplicabilitatea dispozițiilor Legii 230/2007 privind înființarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Din analizarea listelor de plată coroborate cu fișa individuală a pârâtei, astfel cum au fost depuse la dosar de către reclamantă, rezultă că acesta a înregistrat pentru perioada noiembrie 2008-septembrie 2010 inclusiv, un debit în cuantum de 2789,06lei, reprezentând cheltuieli de întreținere și un debit de 1257,40 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
Față de această situație instanța reține că potrivit HG nr. 1588 din 2007 care aproba Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari si care abrogă dispozițiile HG 400 din 2003, administratorul asociației are obligația de a afisa lista de plata în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila poștei, sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Tot astfel, potrivit art. 25 din același act normativ și a art. 49 alin. 2 din legea 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, data care trebuie sa fie înscrisă în lista de plată respectivă. De asemenea, instanța reține și dispozițiile art. 24 din HG 1588/2007, în scopul asigurării fondurilor necesare pentru plăți curente, asociația de proprietari stabilește cuantumul și cota de participare a proprietarilor la constituirea fondului de rulment, iar reîntregirea fondului de rulment se face lunar prin plata sumelor afișate pe lista de plată.
Conform dispozițiilor art. 32 din același act normativ și art. 46 alin 1 din Legea 230/2007, toți propietarii au obligația să achite lunar, conform listei de plată cotele de contribuție ce le revin la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Analizând listele de întreținere, instanța constata ca s-a respectat obligația de afișare a listelor de plată, pârâta B. C. a acumulat datorii în cuantum de 2789,06 lei și nu s-a conformat obligației de achitare a întreținerii.
În ceea ce privește modul de calcul al penalităților depus la dosar (f 4), instanța constată ca acestea respectă plafonul legal de 0,2 la sută pe zi de întârziere – în speță fiind în cuantum de 0,1 la sută pe zi. In acest sens, instanța se va raporta la dispozițiile art. 49 alin 1 din legea 230/2007 care stabileste ca asociatia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizari pentru orice suma cu titlu de restanta, afisata pe lista de plata. Penalizarile nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere si se vor aplica numai dupa o perioada de 30 de zile care depășeste termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Pe cale de consecinta, instanța constată că, pentru intervalul noiembrie 2008-septembrie 2010 pârâta a înregistrat un debit de 1257,40 lei cu titlu de penalități de întârziere la plata cheltuielilor de întreținere.
În ceea ce privește apărările pârâtei care a arătat că în apartament nu a mai locuit nimeni, astfel încât sumele calculate de reclamantă nu au nici un temei, instanța apreciază că nu sunt fondate.
Pârâta a învederat instanței faptul că a anunțat asociația despre decesul mamei sale, iar după aceea, pe liste, la numărul de persoane care locuiesc în apartament a apărut cifra 0.
Instanța constată că, într-adevăr, pe liste, la numărul de persoane apare cifra 0, ceea ce confirmă susținerea pârâtei potrivit căreia asociația a fost anunțată că în apartament nu mai locuiește nimeni. În ceea ce privește consumul de apă, instanța constată că la rubrica destinată acestuia s-a trecut un consum de 0 mc, iar cheltuielile pe care le solicită reclamanta sunt echivalente ale consumului de căldură, precum și a unor sume pentru cheltuieli comune, de întreținere a imobilului care derivă, ca obligații, din chiar calitatea de proprietar a pârâtei.
În ceea ce privește cheltuielile cu încălzirea, instanța apreciază că în mod corect au fost trecute pe listele de întreținere. Este adevărat că, în condițiile în care apartamentul este dotat cu repartitoare, consumul se calculează pe baza valorilor înregistrate pe acestea.
Pârâta nu a făcut dovada faptului că a anunțat societatea responsabilă cu citirea repartitoarelor sau asociația despre închiderea repartitoarelor sau că a prezentat citirea acestor valori înregistrate. Simplul fapt că a anunțat că în apartament nu mai locuiește nimeni, nu echivalează cu faptul că repartitoarele sunt închise.
Consumul de apă presupune o acțiune din partea unei persoane, constând în deschiderea unui robinet, urmată de închiderea acestuia. Or, în condițiile în care pârâta a declarat la asociație că în apartament nu mai locuiește nici o persoană, astfel încât nimeni nu mai putea să consume apă, s-a înscris la rubrica destinată acestui consum cifra 0.
Situația nu este similară în ceea ce privește consumul de căldură. Acesta nu este condiționat de prezența unei persoane într-un apartament. Și în absența oricărei persoane, caloriferele pot să fie deschise și să se consume astfel agent termic. Numai în măsura în care pârâta ar fi anunțat că închide caloriferele, asociația ar fi fost obligată, sub condiția unor verificări ulterioare, să ia act de lipsa oricărui consum.
În condițiile în care pârâta nu a depus o astfel de declarație și nici nu s-a prezentat cu citirea repartitoarelor, care să dovedească lipsa de consum, reclamanta nu putea să prezume că apartamentul nu este încălzit deloc, astfel încât nu se consumă agent termic (mai ales în condițiile în care lipsa totală a încălzirii produce consecințe negative asupra unui imobil, cum ar fi igrasia, etc.).În aceste condiții, asociația de proprietari a fost îndreptățită să treacă în sarcina pârâtei consumul în paușal.
Mai mult decât atât, pârâta, interpelată de instanță, a arătat că nu a mai trecut pe la apartament decât o dată în ultimii doi ani, când a fost inundație și că nu a contestat listele de plată afișate. Instanța reține că, potrivit art. 12 din HG 1588/2007 pârâtei îi revenea sarcina de a contesta listele de plată la președintele asociației de proprietari în măsura în care nu era de acord cu cheltuielile calculate.
Instanța constată că pretențiile reclamantei au fost dovedite în ceea ce privește existența și întinderea obligației de plată a pârâtei, pe perioada de referință, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C.civ. Cum pârâta nu a făcut dovada liberării de obligație, instanța urmează ca, în temeiul art. 50 alin. 1 din Legea 230/2007 și al dispozițiilor HG nr. 1588 din 2007 să admită cererea modificată și să o oblige la plata cheltuielilor de întreținere restante în cuantum de 2789,06 lei, pentru perioada noiembrie 2008-septembrie 2010 și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1257,40 lei, aferente aceleiași perioade.
Deși prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, la ultimul termen a arătat cu nu dorește obligarea pârâtei la cheltuieli, astfel încât instanța urmează să ia act de această precizare.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs B. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A precizat recurenta în esență că în apartament nu a mai locuit nimeni de la decesul mamei sale astfel că sumele solicitate nu sunt reale și nu au nici un tem ei de drept și de fapt.
Prin decizia civilă nr. 3090/18.11.2011 Tribunalul Iași a admis recursul promovat de B. C. împotriva sentinței civile nr._/25.05.2011, a casat sentința și a reținut cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize tehnice privind consumul real de agent termic și costul acestuia.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Iași a reținut următoarele:
Se reține de instanța de recurs că soluția pronunțată de prima instanța se fundamentează mai mult pe prezumții simple, decât pe probe certe sau pe dispoziții legale incidente.
Este necontestat în cauza că imobilului situat în mun. Iași, .. 10, .. A, parter, jud. Iași face parte din condominiul administrat de reclamanta, fiind alimentat cu energie termică în sistem centralizat, însă consumul de agent termic aferent proprietății individuale este supus înregistrării în sistemul repartitoarelor de costuri. De asemenea este necontestat în cauza că în imobilul situat în mun. Iași, .. 10, .. A, parter, jud. Iași nu a locuit nici o persoană, fapt recunoscut și de reclamantă care în listele lunare de plată a inserat la rubrica „nr.pers”- cifra”0”.
În condițiile în care pretențiile reclamantei privind debitul principal derivau, așa cum a reținut și prima instanța, în proporție majoritară, din costurile aferente încălzirii, iar apartamentul din condominium, proprietatea pârâtei prin moștenire, beneficia de sistemul repartitoarelor de costuri pentru stabilirea corectă a debitului datorat de pârâtă era necesar a se stabili pe de o parte consumul real al proprietății individuale, respectiv costurile separate privind proprietatea comună pe cote părți.
Reclamanta a invocat, iar prima instanța a achiesat la apărările acesteia, conform cărora potrivit art. 12 din HG 1588/2007 pârâtei îi revenea sarcina de a contesta listele de plată la președintele asociației de proprietari în măsura în care nu era de acord cu cheltuielile calculate.
Dispozițiile legale (art.12 alin.1 lit. d din HG 1588/2007) instituie dreptul proprietarului de a primi explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, de a o contesta la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de platã, precum și obligația președintelui asociației de proprietari de a răspunde la contestație în termen de 7 zile. Însă textul legal nu poate fi interpretat și aplicat ca instituind o veritabilă fină de neprimire a contestației jurisdicționale. În acest sens, plenitudinea de jurisdicție și accesul deplin la instanțe în contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile civile ale părților ( art.6 CEDO) obligă autoritatea judiciară la analiza necondiționată a apărărilor pârâtei, indiferent de urmarea procedurii contestației simple, în condițiile în care nu se pot atribui președintelui asociației (și totodată reprezentantul reclamantei) competențe jurisdicționale.
De asemenea, reclamanta intimată a susținut că în condițiile în care proprietarul apartamentului nu și-a îndeplinit obligația legală de a declara lunar consumul de energie termică consumată, costurile s-au calculat în sistem paușal, prima instanța apreciind că în condițiile în care pârâta nu a depus declarație de închidere a sistemului de încălzire și nici nu s-a prezentat cu citirea repartitoarelor, asociația de proprietari a fost îndreptățită să treacă în sarcina pârâtei consumul în paușal, fără însă a-și întemeia aserțiunea pe vreo dispoziție normativă în vigoare.
Din punct de vedere legal, instanța de recurs reține că art. 38 din anexa 1 la Ordinul nr. 233/2004 prevedea că în cazul în care prestatorul nu efectuează repartizarea consumurilor individuale de energie termica la termenele stabilite în contractul de furnizare a energiei termice și în contractul de prestări de servicii încheiat cu asociația de proprietari, furnizorul este îndreptățit sa factureze consumurile individuale de energie termica în sistem paușal, însă Metodologia de repartizare și facturare a consumurilor individuale de energie termică în imobile de tip condominiu din anexa 1 a fost abrogatã de art. 6 din ORDINUL nr. 483 din 29 septembrie 2008, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 735 din 30 octombrie 2008. În consecință, Metodologia de repartizare și facturare a consumurilor individuale de energie termică în imobile de tip condominiu nu este aplicabilă în raport de perioada pretențiilor deduse judecății, noiembrie 2008-septembrie 2010.
Prin art. 43 din anexa 3 la Ordinul nr. 233/2004 cu modificări ulterioare s-a stabilit doar obligația proprietarilor de a permite citirea repartitoarelor de costuri de cãtre reprezentantul legal al asociației de proprietari/locatari sau de către prestatorii de servicii cu care s-au încheiat contracte în acest sens ori au fost agreați de furnizorul de energie termică pentru citirea repartitoarelor și repartizarea consumurilor, fără a se reitera și sancțiunea anterioară referitoare la facturarea în sistem paușal.
Abia prin Ordinul nr.343/2010 intrat în vigoare la data de 20.07.2010, s-a prevăzut expres prin dispozițiile art.3 lit.d din NORMA TEHNICĂ
privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum că „apartamentul sau spațiul cu altă destinație este considerat fără repartitoare de costuri după împlinirea a 3 luni în care proprietarul nu permite citirea și/sau verificarea repartitoarelor”. Însă norma legală a prevăzut totodată posibilitatea recalculării consumului pe cheltuiala proprietarului.
Or, dispoziția normativă este în acord cu principiile generale ale dreptului civil realizând un echilibru între dreptul furnizorului de a beneficia de plata serviciului prestat, dar și dreptul utilizatorului de a plăti exclusiv consumul real, cu condiția suportării costurilor derivate din recalculare. În acest sens, orice plata trebuie să aibă o cauza juridică existentă, reală, licită și morală - "obligația fără cauza nu poate avea nici un efect". art.966 Codul civil. În materia contractelor sinalagmatice, cauza obligației uneia din părți este reprezentată tocmai de prestația părții cocontractante. Or, în condițiile în care obligația de plată depășește valoarea serviciului prestat, aceasta apare ca fiind lipsită de cauza și în consecință nulă.
În consecință, având în vedere dispozițiile normative anterior citate, dar și principiile generale ale obligațiilor civile, instanța de recurs reține că recurenta pârâta nu poate fi obligată la plată decât corespunzător consumului real de agent termic înregistrat pentru imobilul situat în mun. Iași, .. 10, .. A, parter, jud. Iași, suportând costurile recalculării ca daune ce derivă din propria culpă, sumă la care se vor adaugă cheltuielile pentru părțile comune ale condominiumului.
În consecință, întrucât prima instanța a pronunțat hotărârea în lipsa unui probatoriu complet și concludent, fiind necesară stabilirea indicelor înregistrate de repartitoarele de costuri aferente imobilului situat în mun. Iași, .. 10, .. A, parter, jud. Iași, fața de ultimul indice de consum declarat, precum și stabilirea diferențelor de costuri existente pentru consumul realizat, în baza art.312 alin.1-3 Cod procedură civilă, se va admite recursul promovat de B. C. împotriva sentinței civile nr._/25.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce va fi casată.
În faza procesuală a rejudecării a fost desemnat expertul tehnic, au fost solicitate obiectivele expertizei și a fost stabilit onorariul provizoriu de expert în cuantum de 300 lei în sarcina reclamantei B. C.. Legal citată pentru termenul de judecată din data de 9.03.2012 reclamanta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar dovada achitării onorariului provizoriu de expert. Potrivit art. 170 coroborat cu art. 1711 Cod procedură civilă, neîndeplinirea de către părți a obligației de a achita cheltuielile cuvenite expertului, atrage decăderea. În consecință, tribunalul a aplicat reclamantei sancțiunea decăderii din proba cu expertiză tehnică în condițiile art. 170 alin. 3 Cod procedură civilă, urmând ca în rejudecare Tribunalul să analizeze cererea pe baza probelor administrate în cauză.
Reiese din actele dosarului – listele de plată, fișa individuală a pârâtei – că în perioada noiembrie 2008 – septembrie 2010 – pârâta a acumulat un debit de 2789,06 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și un debit de 1257,40 lei reprezentând penalități de întârziere. Conform art. 32 din H.G. 1588/2007 și art. 46 din Legea 230/2007 toți proprietarii au obligația de a achita lunar, conform listei de plată cotele de contribuție ce le revin la cheltuielile asociației de proprietari.
Cum pârâta nu a achitat obligația principală privind cheltuielile de întreținere, aceasta a generat penalități de întârziere stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 49 din Legea 230/2007 în cuantum de 1257,40 lei pentru intervalul noiembrie 2008 – septembrie 2010. Apărările pârâtei în sensul că în apartament nu a mai locuit nimeni și că suma imputată nu e reală nu sunt fondate în condițiile în care instanța nu a putut verifica afirmațiile reclamantei printr-o expertiză tehnică care să evidențieze consumul real de agent termic.
Față de aceste considerente, tribunalul va admite cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 10, B 7 și va obliga pârâta să plătească reclamantei sumele solicitate.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI R. nr. 10 B 7 în contradictoriu cu pârâta B. C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2789,06 lei cheltuieli de întreținere aferente perioadei noiembrie 2008 – septembrie 2010 și suma de 1257,40 lei penalități de întârziere aferente aceleași perioade.
Obligă pârâta să plătească reclam antei suma de 300 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.M. A.C. F.S. GREFIER,
M.G.
Red: M.M.
H.C./ex.2
09.05.2012
Judecător fond: S. D. A.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Legea 10/2001. Sentința nr. 624/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
