Uzucapiune. Decizia nr. 286/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 286/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 286/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Februarie 2013
Președinte – F. E. C.
Judecător – C. C. E.
Judecător – M. M.
Grefier - M. Getuța
Decizia civilă Nr. 286
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul C. S. împotriva sentinței civile nr._/27.10.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați C. L. I., M. I. P. P., R. C., P. D., R. G., H. E., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 01.02.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,08.02.2013 când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de fața, instanța reține următoarele:
P. sentința civilă nr._/27.10.2011 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Admite excepția lipsei calității procesuale pasive și în consecință:
Respinge cererea formulată de reclamantul C. S., în contradictoriu cu pârâții C. L. al municipiului Iași și M. Iași prin primar, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea formulată de reclamantul C. S., domiciliat în Iași, . în contradictoriu cu pârâții P. D., domiciliat în București, ., .,., R. G., domiciliat în Iași, ., jud. Iași, H. E., domiciliată în Iași, ..2, ., jud. Iași și R. C., domiciliat în Iași,. nr. 40, ..
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.”
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
„la data de 24.06.2010 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. de dosar_, cererea prin care reclamantul C. S. a chemat în judecată pe pârâții C. L. al municipiului Iași și M. Iași prin primar, R. C. și Beniaminovici M., pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Iași, ., imobil alcătuit din casă și teren în suprafață de 529 m.p.
În fapt, motivează reclamanta că:
La data de 22.09.1962 autorul său (C. G. ) a încheiat un contract de închiriere pe o perioada de trei ani pentru casa si terenul aferent situate în . ( fosta 86, fosta 96) . La rubrica - proprietar, deși este trecut numitul Negura Tudosa ( zis T.) semnătura acestuia este făcuta mențiunea " lipsește".
Susține că autorul său - C. G., a locuit neîntrerupt în acest imobil, a achitat taxele si impozitele aferente acestui imobil începând cu anul 1962 si pana la decesul sau( survenit in anul 1990), moment din care de toate aceste lucruri s-a ocupat mama mea, C. E. pana la moartea sa( survenita în anul 2000). Mentionează ca în calitate de fiu al lor a locuit efectiv în aceasta casa încă de la naștere, respectiv din anul 1969.
Mai mult, împreuna cu autorii si părinții săi s-a comportat ca un adevărat proprietar fata de imobilul - casa si teren din ., toți au îndeplinit acte de folosința (îngrijit, văruit, activități de întreținere) si acte de administrare ( plata taxelor si impozitelor aferente imobilului din anul 1962 pana in prezent), posesia lor fiind utila, îndeplinind condițiile prevăzute art. 1846 si urm. din Codul Civil.
Din aceste considerente, înțelege să invoce prevederile art.1858- 1861 cod Civil, referitoare la joncțiunea posesiei sale cu posesia părinților si autorilor lui, C. G. si E..
Învederează că posesia lui și a autorilor săi întrunește cele doua elemente constitutive ale posesiei.
Menționează că dorește sa se judece in contradictoriu si cu cei doi pârâți-persoane fizice, din următoarele considerente:
Potrivit certificatului de moștenitor nr.82/1958 (de care a luat cunoștința după depunerea acțiunii), Beniaminovici M. a fost fiica lui Negura T., cel care potrivit contractului de închiriere ar fi fost proprietarul imobilului din .. Acest imobil a fost cumpărat in anul 1940 de către A. S., care s-a căsătorit cu Negura T. (zis T.), din căsătoria lor rezultând fiica, Beniaminovici M..
S. A. si Negura T. au decedat înainte de 1958, iar ulterior este eliberat un certificat de moștenitor cu nr. 82/1958 in urma dezbaterii succesorale notariale după Negura T., din care rezulta ca Beniaminovici M. este unica moștenitoare a acestuia, moștenind la acel moment Vi din terenul in suprafața de 680 mp si ½ din casa de locuit ( formata din doua camere, antret, subsol si magazie), ambele situate in ..
Cealaltă ½ din casa si terenul aferent (situat in .) a intrat in patrimoniul fiicei lor - Beniaminovici M., tot prin efectul moștenirii legale, astfel demonstrând calitatea procesuala pasiva din acest litigiu a numitei Beniaminovici M..
P. actul de vindere - cumpărare din 2 iulie 1958, Beniaminovici M. înstrăinează către soții R. G. si F. lA din imobilul din ., reprezentând Vi din casa cu doua camere, antret, subsol si magazie si V2 din terenul in suprafața de 600 mp; motivat de acest aspect, consideram ca raportat la actele existente, parații in prezenta cauza trebuie sa fie si soții R. G. si F.. Cum in prezent cei doi soți R. sunt decedați ( G. in 1975 si F. in anul 1998), întelege sa se judece cu moștenitorul si fiul acestora R. C..
Din modalitatea in care a fost încheiat contractul de închiriere cu tatăl meu - C. G. în 1962 si prelungit cu mama mea - C. E. in 1991, precum si având in vedere ca chiria a fost încasata de Departamentul Economico-financiar al Primăriei I., consider ca este întemeiata judecarea prezentei cauze in contradictoriu cu M. I. prin reprezentantul sau - Primarul.
În drept, invocă disp. art. 1837, art. 1847- 1870 si urm. Cod civil
Cererea a fost însoțită de înscrisuri .
Reclamantul a indicat ca valori pentru imobile – 15.000 lei pentru casă și 40.000 lei pentru teren .
În dovedirea cererii formulate s-a încuviințat reclamantului administrarea probei cu înscrisuri, efectuarea unei expertize pentru identificarea imobilului și a probei testimoniale, fiind audiat în proces numitul M. M..
Pârâții M. Iași, prin primar și C. L. Iași au formulat întâmpinare.
Susțin că în primul rând trebuie sa se constate daca persoana împotriva căreia s-a îndreptat
reclamantul este proprietarul nediligent al imobilului indicat, cel pe care
legea civila îl sancționează și că trebuie să se ia în considerare faptul că reclamantul precizează în acțiunea introductivă modul în care au ajuns în posesia terenului, cunoscând faptul ca acest teren, a fost in proprietatea altei persoane, existând si un contract de închiriere încheiat intre autorii săi si fostul proprietar al terenului, numitul Negura Tudosa.
Consideră, având în vedere cele expuse în petitul acțiunii, ca atat autorii reclamantului, cat si acesta au cunoscut adevărații proprietari iar posesia nu a fost exercitata in nume propriu ci in calitate de detentori precari.
Dreptul de proprietate asupra terenului prin prescripție achizitivă, se dobândește sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1847 C. Civ., respectiv reclamanții trebuie să exercite o posesie continuă, netulburată, publică și neechivocă pe o durată de 30 ani.
Posesia asupra terenului a reprezentat o stare de fapt, ce consta in exercitarea asupra unui imobil a unei puteri si stăpâniri materiale, ce se manifesta prin acte de folosința, de conservare, insa, esențial este ca aceste acte au fost exercitate cu acordul proprietarului (intre reclamant si proprietar a existat o înțelegere).
Invoca excepția lipsei calități procesuale pasive a Consiliului L. Iași în temeiul dispozițiilor din Legea 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deoarece potrivit art. 21 alin 1 din lege, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice, au capacitate deplină și patrimoniu.
Având în vedere art. 36 alin 2 lit. (c) din legea susmenționată, C. L. administrează domeniul public și privat al orașului, fiind doar titularul unui drept de administrare, nu titularul dreptului de proprietate, ori într-o uzucapiune nu poate avea calitate procesuală și nu poate fi sancționat decât proprietarul neglijent.
În drept, uzucapiunea apare ca o sancțiune aplicata unui proprietar
nediligent care a lăsat bunul sau in proprietatea altei persoane. Conform
dispozițiilor generale in materie de uzucapiune, aceasta poate fi opusa doar
adevăratului proprietar.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Pârâtul R. C. a formulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii deoarece au calitate de moștenitori alături de el și R. G. și H. E., lucru stabilit prin decizia civilă nr.704 a Tribunalului Iași.
Precizează că numita Beniaminovici M. a decedat.
Pe fondul cauzei susține că numitul C. S. a locuit în imobilul aparținând părinților pârâtului, în calitate de chiriaș, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 cod civil pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune deoarece posesia nu a fost exercitată sub nume de proprietar, precaritatea acesteia echivalând cu lipsa însăși a posesiei.
Chiar dacă antecesorii reclamantului și acesta au locuit o perioadă lungă, în calitate de chiriaș, așa cum rezultă și din cartea de imobil, din punct de vedere juridic, reclamantul a locuit în imobil în calitate de detentor precar, iar potrivit dispozițiilor art. 1855 Cod civil se presupune că a conservat această calitate.
Intervenirea precarității nu poate fi susținută decât în limitele și în cazurile
prevăzute de art. 1858 Cod civil, iar efectuarea actelor de folosință sau de
administrare la imobil nu se încadrează în nici unul din modurile stabilite de textul de
lege menționat pentru a putea fi considerate o dovadă a încetării precarității
posesiei.
În prezenta cauză lui nu i se poate reproșa vreo lipsă de diligentă, câtă vreme imobilul nu a fost abandonat, el fiind cel care a achitat impozitul imobilului, după decesul mamei sale în anul 1998, a fost cel care a solicitat alături de fratele și sora lui includerea imobilului din I., . în masa succesorală.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115-118 Cod proc civ. cu referire la art. 1847 și 1853 Cod civil.
Întâmpinarea a fost însoțită de copia deciziei civile nr. 704/2000 a Tribunalului Iași.
Apărătorul reclamantului, a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale a pârâților C. L. Iași și M. Iași, prin primar .
Având în vedere că reclamantul a solicitat introducerea în cauză a tuturor moștenitorilor, instanța a constatat că excepția lipsei coparticipării procesuale și excepția lipsei capacității de folosință au rămas fără obiect.
P. încheierea din data de 29.09.2011, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local și a Municipiului Iași a fost unită cu fondul.
Probele solicitate au fost administrate în proces.
Deliberând cu precădere asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local și a Municipiului Iași, instanța reține:
Uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil este o sanctiune îndreptata împotriva vechiului proprietar care, dând dovada de lipsa de diligenta a lăsat vreme îndelungata bunul său în mana altei persoane.
P. urmare actiunea avand un asemenea temei trebuie îndreptata împotriva vechiului proprietar care are calitate procesuala pasiva în cauza.
Reclamantul fiind cel care porneste actiunea trebuie sa justifice si calitatea procesuala pasiva a celui pe care îl cheama în judecata adica sa faca dovada identitatii între persoana paratului si în cazul de fata, proprietarul imobilului cu privire la care se solicita constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca autorul reclamantului a închiriat de la N. T., în calitate proprietar, imobilul situat în Iași, ., jud. Iași.
Pentru ca pârâții C. local Iași și M. I. sa aiba calitate procesuala pasiva în prezenta cauza reclamantele ar fi trebuit sa faca dovada ca imobilul în discutie este în proprietatea acestora adica ar fi trebuit sa faca dovada ca numitul N. T. care a fost adevaratul proprietar al imobilului a decedat fara a lasa mostenitori iar succesiunea declarata vacanta a fost acceptata de catre de către cei doi pârâți, dovada care nu a fost facuta de catre reclamant. Deoarece nu s-a facut dovada ca parații C. local Iași sau M. I. sunt proprietari ai imobilului cu privire la care se solicita constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune neexistand identitate intre acesti parati si proprietarul imobilului instanta retine ca acesti parati nu au calitate procesuala pasiva in prezenta cauza si va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, cu consecința respingerii acțiunii in contradictoriu cu acesti parati ca fiind formulata impotriva unor parati fara calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei, analizând susținerile părților și probele administrate în cauză, instanța reține:
Imobilul situat în Iași, . compus din suprafața de 668 m.p. teren și o casă de locuit, identificate de expert G. C. în lucrarea întocmită, au fost stăpânite anterior anului 1965 de C. G. și C. E., autorii reclamantului, iar în prezent, este stăpânită de reclamant și familia acestuia, conform declarațiilor martorului audiat.
Imobilul a intrat în posesia numitului C. G. în baza contractului de închiriere locuințe nr. 484/1962, durata închirierii stabilită prin contract fiind 22.09._65.
C. S. a încheiat contracte cu diferiți furnizori și a racordat imobilul la rețeaua de gaz.
Conform art. 1895 C. civ. pentru a opera uzucapiunea, este necesar să existe o posesie utilă asupra lucrului, posesia să se întemeieze pe just titlu, posesia să dureze de la 10 la 20 ani și să fie de bună credință.
Justul titlu este actul translativ de proprietate ( art. 1847 C. civ.), care provine de la altcineva decât proprietarul. Pe de altă parte, convențiile de locațiune, depozit, comodat, nu pot servi drept just titlu .
Constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru intervenirea uzucapiunii, detenția asupra imobilului fiind una precară, instanța va respinge cererea formulată.”
***
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul C. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a apreciat că Judecătoria Iași în mod greșit a apreciat că nu –a produs intervertirea detenției în posesie utila. S-a arătat că reclamantul este unul din moștenitorii părinților C. G. și E. și a stăpânit casa și terenul din . în mod exclusiv, acesta manifestându-și voința de a transforma posesia sa din posesie ., producându-se astfel intervertirea posesiei prin efectuarea unor lucrări de reparații și de consolidare, racordarea la utilități. În consecință, prin schimbarea naturii juridice a stăpânirii exercitate aceasta s-a transformat în posesie utila. În al doilea rând în mod greșit apreciază instanța că ar fi vorba de o detenție, în condițiile în care atât reclamantul, cât și autorii săi au exercitat posesia timp de aproape 50 de ani, sub nume de proprietar, nu ca detentori precari, fapt dovedit prin chitanțele de plata a impozitului pe casa și terenul aferent din Ciurchi nr.49, iar pârâții nu au depus vreo dovada că ar fi achitat impozitul pe acest teren. În toți cei 50 de ani reclamantul și autorii săi s-au comportat ca adevărați proprietari, acest lucru reieșind și din depoziția martorului audiat, M. M., fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1846 C.Civ: posesia îndeplinește cele două condiții: corpus și animus, iar termenul de 30 de ani cerut de lege pentru a uzucapa a fost îndeplinit, posesia fiind continuă, publică, netulburat și sub nume de proprietar, nefiind afectata de vreun viciu. În consecință, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței pronunțate, în sensul admiterii acțiunii.
În drept, au fost invocate prevederile art.304, pct.7,8, 9 C.pr.civ.
Intimațul R. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat că reclamantul C. S. a locuit în imobilul aparținând părinților Roatriuc, în calitate de chiriaș, nefîind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 din Codul Civil din 1864, pentru a se putea constata dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune, deoarece posesia nu a fost exercitată sub nume de proprietar.Chiar dacă antecesorii reclamantului și acesta au locuit o perioadă lungă în imobil în calitate de chiriași, astfel cum rezultă și din cartea de imobil, din punct de vedere juridic reclamantul a locuit în imobil în calitate de detentor precar, iar potrivit dispozițiilor art. 1855 din Codul Civil se presupune că a conservat această calitate. Intervertirea precarității nu poate fi susținută decât în limitele și în cazurile prevăzute de art. 1858 Cod civil, iar efectuarea actelor de folosință sau de administrare a imobilului menționate în cuprinsul motivelor de recurs nu se încadrează în niciunul din modurile prevăzute de textul de lege menționat pentru putea fi considerate o încetare a precarității posesiei.Reclamantul și părinții acestuia au intrat în posesia imobilului în baza contractului de închiriere nr. 484/1962, reînnoit ulterior inclusiv după anul 1990, în calitate de chiriaș a încheiat cu diverși furnizori de servicii contracte de furnizare. Chitanțele depuse în fața instanței de fond de reclamant cuprind în mod cat se poate de clar mențiunea "valoare chirii", fiind încasate în baza contractului de închiriere anterior menționat. Plata chiriei începând cu anul 1962 este recunoscută chiar de către recurent în cererea de chemare în judecată, în cuprinsul căreia se menționează că "lunar am achitat chiria-timp de peste 40 de ani, această chirie fiind încasată de D.E.F.P.L. a Primăriei Iași" Pârâtului nu i se poate reproșa vreo lipsă de diligentă, câtă vreme imobilul nu a fost abandonat, acesta achitând impozitul în calitate de proprietar la Primăria municipiului Iași ulterior decesului mamei survenit în anul 1998, imobilului din Iași, .>. 49 fiind inclus în masa succesorală rămasă de pe urma părinților conform Deciziei Civile nr. 704, pronumată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 1150/2000.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 115-118 Cod proc civ. cu referire la art. 1847 și 1853 din Codul civil din 1864.
P. încheierea din13.06.2012 s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulata de recurentul C. S. și s-a dispus reducerea cuantumului taxei de timbru în proporție de 50% 1355 lei la suma de 677,5 lei cu titlu de timbru, respectiv timbru judiciar de la 5 lei la 2,5 lei și s-a eșalonat plata taxei de timbru în 4 rate egale, succesive, lunare în cuantum de 169, 5 lei.
În cauza a fost încuviințata proba cu înscrisuri
P. încheierea din 26.10.2012 cauza a fost repusă pe rol pentru ca recurentul să faca dovada capacității de folosința a intimaților H. E. și R. G..
Recurentul a depus la dosar certificat de deces . nr._ pe numele R. G. și certificat de deces . nr._ pe numele intimatei H. E., precum și certificatele de moștenitor82/2010 eliberat de bNP Pohoața M. și nr.152/2010 eliberat de BNP Z. și J..
***
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța constată că recursul este fondat însă pentru următoarele considerente:
În cauza sentința recurată nr. 18025a fost pronunțată de Judecătoria Iași la data de 27.10.2011 și în contradictoriu cu intimații R. G., și H. E., deși la acea dată, ambii intimați erau decedați, așa cum rezultă din certificatul de deces, . nr._ emis pe numele R. G. – decedat la 24.05.2008 și din certificatul de deces . nr._ emis pe numele intimatei H. E. –decedata la data de 01.09.2010.
Potrivit art. 41 alin. (1) C. pr. civ. orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Pentru persoanele fizice capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei fizice și încetează o dată cu moartea acesteia (art. 7 alin. 1 Decretul nr. 31/1954 aplicabil cauzei de fața).
Lipsa capacității procesuale de folosință a pârâților este o excepție absolută, de fond și peremptorie ce poate fi invocată în orice fază procesuală.
Hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță în contradictoriu cu persoane decedate ce nu aveau capacitate de folosință, sunt nule, în temeiul art.304 pct.5 cu referire la art.105 alin.2 C.pr.civ.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 5 C. pr. civ. se va admite recursul formulat, se va casa sentința recurata și se va trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Iași, care va stabili măsurile procesuale necesare referitoare la cadrul procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul C. S. împotriva sentinței civile nr,_/27.10.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din data de 08.02.2013.
P., Judecator, Judecator, Grefier
FEC CCE MM MG
Red. FEC20.03.2013/2ex
Jud. fond M. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 305/2013. Tribunalul IAŞI | Evacuare. Decizia nr. 147/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
