Reziliere contract. Decizia nr. 409/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 409/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 409/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Februarie 2013
Președinte - S. F.
Judecător - C. A.
Judecător - E. C. F.
Grefier - D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 409/2013
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta . SRL - prin administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPECIALISTS S.P.R.L. împotriva sentinței civile 8645/20.04.2012 pronunțata de Judecătoria Iași, intimat fiind O. N. F., având ca obiect reziliere contract promisiune de vânzare-cumpărare; restituire sumă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. N. C. pentru intimat, lipsind reprezentantul recurentei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recurenta a fost citată prin administratorul judiciar desemnat, cu mențiunea de a răspunde la excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Nemaifiind alte cereri acordă cuvântul în dezbateri asupra excepției nulității cererii de recurs.
Av. N., pentru intimat, solicită constatarea nulității cererii de recurs pentru nemotivarea ei.
Instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare pe excepția nulității cererii de recurs pentru nemotivare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 8645/20.04.2012 Judecătoria Iași a respins excepția necompetenței materiale a instanței, a respins excepția insuficientei timbrări a acțiunii, a admis acțiunea reclamantului O. N. F. în contradictoriu cu pârâta . SRL, a dispus rezilierea promisiunii de vânzare cumpărare de bun viitor autentificată sub nr. 4280/03.10.2008 la BNP M. R., a dispus restituirea de către pârâtă a sumei de 8264,67 euro către reclamant și a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată constând în 2045,72 lei taxă de timbru, 5 lei timbru judiciar și 500 lei onorariu avocat.
Instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate, respectiv excepția necompetenței materiale și excepția insuficientei timbrări a acțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod proc. civilă și a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat instanței rezilierea contractului “Promisiune de vânzare cumpărare bun viitor” autentificat sub nr. 4280/03.10.2008 prin care . SRL se obliga să-i vândă apartamentul nr. 19 din blocul 9 situat în mun. Iași . părților în situația anterioară în sensul restituirii sumei de 8264,67 euro în lei la cursul zilei achitată cu titlu de avans.
În susținerea excepțiilor pârâta a arătat că prezentul litigiu este unul evaluabil în bani, valoarea litigiului fiind determinată de valoarea contractului, care este de_,69 euro, 360.323,03 lei și nu de valoarea ce se solicită a fi restituită în capătul de cerere având ca obiect repunerea părților în situația anterioară. A invocat în acest sens o decizie a Tribunalului Cluj 527/A/27.10.2009 prin care s-a reținut că valoarea acțiunii în rezilierea contractului este dată de valoarea integrală a contractului și că această valoare determină competența de soluționare a cauzei.
În susținerea competenței materiale a judecătoriei în soluționarea litigiului reclamantul a depus la dosar decizia nr. 188/R din 28 ian 2010 prin care a fost desființată decizia Tribunalului Cluj nr. 527/A / 27.10.2009
Analizând înscrisurile depuse în susținerea excepțiilor instanța de fond a apreciat că soluționarea ambelor excepții se grefează pe stabilirea valorii litigiului dedus judecății.
În speță, instanța de fond a reținut că a fost investită cu acțiunea în rezilierea unui antecontract de vindere cumpărare. P. antecontractul de vânzare-cumpărare, nu s-a transmis un drept de proprietate asupra imobilului din aceasta convenție născându-se doar o obligație de a face, în sensul de a încheia în viitor contractul promis.
Obiectul cererii de chemare în judecata îl constituie, așadar, rezolutiunea unei convenții ce are ca obiect un drept de creanță, cu consecința repunerii părților în situația anterioară în formula restituirii avansului. În această situație valoare litigiului dedus judecății se raportează, așa cum a solicitat reclamanta la valoarea avansului, ce reprezintă repunerea părților în situația anterioară și nu la valoarea întregului imobil.
Valoarea obiectului litigiului determină atât competența, cât și cuantumul taxei judiciare de timbru, neputându-se vorbi de o valoare a obiectului pentru determinarea competenței și de o altă valoare a obiectului pentru stabilirea taxei judiciare de timbru.
Valoarea întregului imobil ar fi fost determinantă în stabilirea competenței și, implicit, a taxei judiciare de timbru, doar în situația în care s-ar fi cerut, fie executarea silită a antecontractului de vânzare-cumpărare, cu alte cuvinte obligarea la încheierea contractului autentic translativ de proprietate pentru întregul imobil, fie în situația în care s-ar fi cerut rezoluțiunea chiar a contractului autentic de vânzare-cumpărare translativ de proprietate, repunerea părților în situația anterioară însemnând redobândirea dreptului de proprietate asupra întregului imobil
Cum valoarea litigiului astfel stabilită este de 35.868,66 lei instanța de fond a reținut că în temeiul disp art. 1 pct. 1 este competentă în soluționarea prezentei cauze, iar taxa de timbru a fost pusă în vedere reclamantei prin rezoluția judecătorului, aceasta fiind calculată conform dispoz. art. 2 alin. 1 din legea 146/1997 și acesta a achitat suma de 1500 lei pentru diferența de 545,72 beneficiind de ajutor public judiciar.
De altfel, chiar dacă instanța ar fi avut în vedere ca valoare a obiectului cererii valoarea contractului, aceasta tot nu ar fi depășit pragul de 500.000 lei pentru a atrage competența Tribunalului în primă instanță.
Pentru considerentele arătate, instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârâtă, respective excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei și excepția insuficientei timbrări a acțiunii.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 03.10.2008 s-a încheiat între reclamantă și pârât promisiunea de vânzare-cumpărare de bun viitor pentru apartamentul numărul 19 din blocul 9 ce urma să fie construit în municipiul Iași, ., autentificată sub nr. 4280 la BNP M. R. - M..
Conform prevederilor art. 1.1 din convenție, promitentul-vânzător, pârâta, se obligă să vândă și promitenta-cumpărătoare se obligă să cumpere apartamentul nr. 12 situat la etajul 1 în blocul nr. 9, ce se va construi pe terenul din mun. Iași .-vânzător. Prețul apartamentului a fost stabilit la_,69 euro, urmând ca reclamanta să dobândească proprietatea prin construire.
Au convenit părțile ca prețul apartamentului, conform disp. art. 2 din contract să fie achitat în tranșe astfel: 826,47 euro, reprezentând 1% din prețul total, a fost achitat anterior încheierii promisiunii de vânzare, ocazie cu care a fost rezervat apartamentul în favoarea promitentului-cumpărător, suma de 7438,20 euro, reprezentând 9% din prețul vânzării se va achita la 24 oct 2008 10% di prețul imobilului în termen de 7 zile de la finalizarea structurii schelet a blocului iar suma de_,35 euro la finalizarea lucrării în termen de 7 zile lucrătoare de la recepția bunurilor. Plățile se fac în lei la cursul BNR din ziua plății.
Termenul prevăzut de disp. art. 4 din contract pentru finalizarea lucrării a fost stabilit la 31 martie 2010 cu posibilitatea prelungirii în mod gratuit a termenului încă trei luni. După această dată promitenta vânzătoare va datora o penalitate de 150 euro lunar.
Reclamanta a achitat, așa cum rezultă din chitanța (f.15) și ordinele de plată depuse la filele 16-17 dosar sumele stabilite prin contract ca datorate, la termenele stipulate, respectiv 1% din valoarea contractului anterior încheierii promisiunii de vânzare, 03.10.2008, 9% din valoarea contractului la data de 23.10.2008.
Pârâta nu a finalizat la termenul prevăzut în contract lucrarea.
S-a reținut, din probele administrate, că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, în timp ce pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile corelative.
Pârâta a recunoscut prin întâmpinare că nu a finalizat construcția blocului 9 dar arată acest lucru nu îi este imputabil deoarece a intervenit criza financiară.
Conform dispoz. art. 1320 cod civil, dacă vânzătorul nu face predarea bunului în termenul determinat prin contract, cumpărătorul are posibilitatea de a alege între a cere rezoluțiunea contractului sau punerea sa în posesie.
Predarea bunului a fost convenită de părți a avea loc la data de 31 martie 2010, termen ce putea fi prelungit până la 31 iunie 2010.
Cum de la data contractării, până la data introducerii cererii de chemare în judecată au trecut mai mult de doi ani, iar finalizarea bunului contractat este improbabilă, cererea reclamantului de a se dispune rezoluțiunea convenției s-a considerat a fi întemeiată.
În ceea ce privește apărarea pârâtei privind încheierea unei noi convenții cu reclamanta, situație în care nu poate opera rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare, nu poate fi reținută, pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 1326 cod civil vânzătorul este dator să predea lucrul vândut în măsura determinată prin contract. În cazul bunurilor viitoare, cum este situația în speța de față, lucrul vândut trebuie predat așa cum a fost determinat în contract, fiind aplicabile regulile generale privind obiectul plății (art. 1100 – 1103 cod civil)
Conform disp. art. 1100 Cod civil creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela ce i se datorește, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.
Reclamantul a contractat apartamentul nr. 12 de la etajul 1 din blocul numărul 9 din Iași, . neimputabile reclamantului, pârâta nu a realizat predarea bunului conform înțelegerii părților.
Instanța de fond a mai reținut că pârâta nu a venit cu o ofertă concretă față de reclamant privind contractarea altui apartament, și aceasta nu s-a prezentat la convocarea la conciliere pe care reclamantul i-a adresat-o
Fiind vorba despre contractarea unui bun individual determinat, modificarea contractului inițial putea fi considerată perfectă doar în situația în care părțile ar fi convenit asupra altui bun și caracteristicile acestuia.
Reclamanta, care și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate, nu poate fi obligată să primească alt lucru decât cel contractat în ideea salvgardării contractului.
Aceasta a manifestat disponibilitate așteptând ca pârâtă să își îndeplinească obligațiile de la data efectuării plății avansului de 10% din valoarea contractului, până la data promovării prezentei cereri trecând doi ani. Cum în tot acest interval de timp pârâta nu a finalizat construcția și nici pe parcursul derulării litigiului nu a declarat că ar putea finaliza acest imobil, cererea privind rezoluțiunea promisiunii de vânzare este întemeiată și urmează a fi admisă.
Ca efect al rezoluțiuni convenției, instanța de fond a dispus și repunerea părților în situația anterioară, respectiv a obligat pârâta la restituirea avansului achitat de către reclamant, în sumă de 8264,67 euro plătibilă în lei la cursul de referință al BNR pentru euro din ziua plății efective.
Conform dispozițiilor art. 274 Cod proc. civilă instanța de fond a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu, taxă de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S.C. F. INVESTIȚII I. SRL București, considerând-o nelegală și netemeinică, menționând că motivele recursului le va depune ulterior printr-un memoriu separat.
Recurenta, fiind în insolvență, a fost citată legal prin administratorul judiciar RVA INSOLVENCY SPECIALISTR SPRL București.
La termenul din 05.12.2012 avocatul intimatei a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Analizând cu prioritate această excepție, instanța reține următoarele:
Pârâtei S.C. F. Investiții I. SRL București i s-a comunicat sentința instanței de fond, recurată prin prezenta, la data de 28.05.2012, iar acesta a declarat recurs în termen, la data de 06.06.2012.
Conform dispozițiilor art. 301 din Codul de procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel și în speță nu sunt dispoziții derogatorii.
Potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
În prezenta cauză termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii și pentru motivarea recursului s-a împlinit la data de 16.06.2012.
Motivarea recursului nu a mai fost depusă la dosar.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor anterior enunțate și ale art. 312 din Codul de procedură civilă, va constata nulitatea recursului formulat de împotriva sentinței civile nr. pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului invocată de intimat.
Constată nul recursul formulat de . SRL, reprezentată procesual de administrator judiciar RVA Insolvency Specialists S.P.R.L. împotriva sentinței civile nr. 8645/20.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar_ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 20.02.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
F.S. A.C. F.E.C. B.D.M.
Redactat: A.C.
26.04.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 945/2012. Tribunalul IAŞI | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
