Fond funciar. Decizia nr. 20/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 20/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – I. C.
JUDECĂTOR – C. C. E.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 20/2013
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul S. V. împotriva deciziei civile nr. 484/17.02.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind și pe intimat C. Locală Miroslovești de A. a L. nr. 18/1991 și C. Județeană Iași de aplicare a L. nr. 18/1991, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosar s-au înaintat prin serviciul registratură la data de 10.01.2013, note de precizări de către contestator.
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată că prin contestația în anulare s-a solicitat judecata în lipsă. Constată că a fost atașat la prezenta cauză dosarul de fond în care a fost pronunțată decizia civilă împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare. Reține că cererea depusă la dosar de către contestator are rolul unui memoriu față de ceea ce s-a invocat în contestația în anulare. Constată cauza în stare de judecată și o reține pentru deliberare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /26.06.2012, contestatorul S. V., în contradictoriu cu intimații C. Locală Mirolovești de A. a L. nr. 18/1991 și C. Județeană Iași de aplicare a L. nr. 18/1991, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 484/17.02.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
În motivarea contestație sale, contestatorul a susținut că dezlegarea dată recursului prin decizia nr. 484/2012 este rezultatul unei greșeli materiale, nefiind în concordanță cu faptele, actele, împrejurările și legea aplicabilă.
Astfel, susține contestatorul că prin sentința nr. 2093/2011 a Judecătoriei P., recurată de C. Județeană Iași de F. F., a fost soluționată plângerea formulată împotriva hotărârii prin care se respinsese cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren, dispunându-se desființarea hotărârii și reconstituirea dreptului de proprietate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. Județeană Iași de A. a L. nr. 18/1991, motivul de recurs referindu-se la faptul că trebuie respinsă cererea deoarece nu a formulat plângere împotriva referatului Comisiei Locale prin care s-a propus invalidarea cererii de reconstituire. Aceasta motivare a fost susținută de recurentă și în fața instanței de fond, sub forma excepției inadmisibilității și tardivității, instanța de fond respingând însă această susținere și soluționând cererea pe fond. Prin decizia nr. 484/2012, instanța de recurs, în mod greșit, a admis recursul Comisiei Județene și a modificat în parte sentința, dispunând respingerea cererii sale, reținând în considerente faptul că nu mai poate fi soluționată pe fond cererea de reconstituire deoarece nu a formulat contestație împotriva propunerii comisiei locale. Mai reține, tot eronat, instanța de recurs că plângerea formulată este inadmisibilă datorita neatacării propunerii comisiei locale. Cu toate acestea, în dispozitivul deciziei, instanța de recurs precizează că respinge plângerea, dar nu precizează dacă a respins-o pe excepție sau pe fond. Aceasta decizie a fost adoptată de către instanța de recurs cu o opinie separată. Or, susține contestatorul că opinia separată este legală, iar decizia este rezultatul unei greșeli materiale în sensul art. 318 Cod procedură civilă, fiind în neconcordanță cu actele, faptele și legea.
În acest sens, contestatorul precizează că din economia dispozitivului rezultă că se respinge cererea sa pe fond, soluție care însă nu este în concordanță nici cu motivația din considerente, nici cu motivul de recurs invocat de recurentă, respectiv excepția inadmisibilității argumentată prin faptul că nu a formulat contestație împotriva referatului Comisiei locale. De asemenea, prin soluția din decizia de recurs i-a fost afectat dreptul de a avea un proces echitabil întrucât niciodată cererea sa de reconstituire nu va fi judecată pe fond, fiind încălcate prevederile art. 6 punctul 1 din Regulamentul CEDO. Instanța de fond a apreciat că cererea sa trebuie analizată pe fond deoarece a respectat termenul prevăzut de art. 53 din Legea nr. 18/1991, numai încălcarea acestuia putând conduce la respingerea plângerii pe excepție.
Contestatorul a invocat și prevederile art. 2 și ale art. 148 Constituție, susținând că instanța de recurs a greșit atunci când a dat prioritate unei proceduri facultative pentru care nu este prevăzută o sancțiune expresă în Legea nr. 18/1991. Aceasta procedură, respectiv contestația împotriva referatului Comisiei Locale, este prevăzută într-un ordin și nu are ca scop anularea dreptului de a contesta hotărârea Comisiei Locale.
Contestatorul mai susține faptul că interpretarea instanței de recurs este greșită și conduce la posibilitatea ca prevederea din art. 53 din Legea nr. 18/1991, referitoare la dreptul de a formula plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene, să fie lipsită de efect. Soluția de respingere a plângerii formulate legal în condițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, cu motivarea că nu a contestat mai întâi propunerea Comisiei Locale, este de fapt o constatare a inadmisibilității plângerii și conduce la încălcarea dreptului său la un proces echitabil reglementat de art. 13 și art. 6 din Convenția Europeană, convenție care este aplicabilă cu prioritate în dreptul intern. Deși a contestat în termenul legal de 30 de zile Hotărârea Comisiei Județene, soluția greșită a instanței de recurs are drept consecință obstrucționarea accesului liber la justiție, deoarece cererea sa de reconstituire nu va fi soluționată pe fond niciodată.
Mai susține contestatorul faptul că instanța de recurs și recurenta C. Județeană Iași de aplicare a L. nr. 18/1991 au confundat dreptul opțional de a face contestație împotriva propunerii Comisiei Locale cu dreptul de a efectua plângere împotriva hotărârii comisiei județene, act cu efect juridic constitutiv de drepturi, care finalizează procedura. Prin plângerea efectuată conform H.G. nr. 890/2005 împotriva propunerii comisiei locale, persoana îndreptățită poate cere Comisiei Județene reanalizarea dosarului înainte de a se emite o hotărâre. C. L. efectuează propuneri de validare sau invalidare a cererilor, însă nu adoptă hotărâri sau măsuri. Faptul că nu a formulat contestație (conform H.G. nr. 890/2005) împotriva propunerii de invalidare a cererii, nu poate conduce la concluzia că este tardivă plângerea formulată, conform art. 53 din Legea nr. 18/1991, împotriva hotărârii Comisiei Județene sau că aceasta este inadmisibilă. Acestea sunt două drepturi diferite, în două faze diferite ale procedurii de reparație, respectiv înainte de emiterea Hotărârii de către C. Județeană și după emiterea Hotărârii. Faptul că nu a formulat contestație împotriva propunerilor Comisiei Locale nu îl decade din dreptul de a formula plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene, drept prevăzut de art. 53 – 60 din Legea nr. 18/1991 și nici nu justifică soluția adoptată în recurs, respectiv nici nu cenzurează instanța de a analiza sub toate aspectele legalitatea și temeinicia soluționării cererii sale de reparație.
În consecință, susține contestatorul că instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă.
În drept, contestatorul a invocat disp. art. 317 – 319 Cod procedură civilă.
În dovedirea contestației, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia civilă nr. 484/17.02.2012 a Tribunalului Iași și sentința civilă nr. 2093/17.08.2011 a Judecătoriei P..
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 484/17.02.2012 pronunțată de Tribunalul Iași a fost admis recursul promovat de C. Județeană de fond funciar Iași împotriva sentinței civile nr.2093/17.08.2011 pronunțată de Judecătoria P., modificată în parte sentința și respinsă plângerea formulată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâții C. județeană de fond funciar Iași și C. locală de fond funciar Miroslovești. De asemenea, au fost menținute dispozițiile sentinței recurate privind respingerea celorlalte cereri ca neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii civile, contestatorul S. V. a formulat prezenta contestație în anulare, invocând faptul că dezlegarea dată de către instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Contestația în anulare este reglementată în art. 317 și art. 318 Cod procedură civilă. Art. 318 Cod procedură civilă reglementează contestația în anulare specială, care privește hotărârile pronunțate în recurs.
Potrivit disp. art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate pe calea contestației în anulare atunci când soluția dată a fost consecința unei erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Primă ipoteză din art. 318 Cod procedură civilă are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale. În sensul art. 318 Cod procedură civilă, „greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Astfel, este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Cea de-a doua ipoteză din art. 318 Cod procedură civilă se referă la omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de recurs invocate.
Or, în speță, contestatorul a invocat greșita apreciere a situației de fapt și interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor legale, împrejurări care însă nu deschid părților calea contestației în anulare întrucât această cale extraordinară de atac poate fi folosită numai atunci când soluția dată este rezultatul unei greșeli de fapt involuntare, referitoare la aspectele formale ale judecării recursului sau numai dacă s-a omis examinarea unui motiv de recurs formulat în termenul legal.
Împrejurările invocate de contestator sunt greșeli de judecată pentru verificarea cărora ar fi necesară o reapreciere a probelor și o reexaminare a fondului, greșeli ce nu pot fi invocate pe această cale întrucât art. 318 Cod procedură civilă nu deschide părții calea recursului la recurs și nici nu dă instanței posibilitatea de a reexamina modul de soluționare a recursului, adică justețea soluției pronunțate.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 318 Cod procedură civilă, va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S. V. împotriva deciziei civile nr. 484/17.02.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S. V. în contradictoriu cu intimații C. Locală Miroslovești de A. a L. nr. 18/1991 și C. Județeană Iași de aplicare a L. nr. 18/1991, împotriva deciziei civile nr. 484/17.02.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
T.D. I.C. C.C.E. I.G.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex.,
05.02.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 40/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 10/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
