Acţiune în constatare. Decizia nr. 1192/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1192/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 1192/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1192R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.09.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: G. N.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenții reclamanți V. G. și V. V. E. împotriva sentinței civile nr.1504/15.03.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ /2011, în contradictoriu cu intimatul pârât . ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenții reclamanți reprezentați de apărător ales lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 29.07.2013, s-a depus la dosar răspunsul la adresa efectuată către intimată, după care,
Recurenții reclamanți prin apărător, arată că s-a făcut solicitarea de emiterea a unei adrese către intimată, față de soluția pronunțată de prima instanță. Arată că nu se află în posesia acestor înscrisuri întrucât nu au fost predate. Arată că deși recunoaște că este succesoarea OCLPP intimata, susține că nu se află în posesia înscrisurilor solicitate.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurenții reclamanți prin apărător, arată că în dezacord cu soluția primei instanței nu este justificată măsura de a le pune în vedere să prezinte înscrisuri pe care nu le dețin. Arată că în măsura în care dețineau aceste înscrisuri puteau demara alte proceduri. Procesul verbal de recepție predarea primire se referă la întreg blocul, fiind clar că s-a edificat construcția, unul din reclamanți semnând pentru primire. Coroborat cu celelalte înscrisuri îndreptățesc concluzia că sunt proprietari și se poate pronunțat o hotărâre care să ateste dreptul de proprietate. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, onorariul de avocat urmând a fi solicitat pe cale separată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 17.05.2011 sub nr. _ reclamantii V. G., V. V. E., in contradictoriu cu paratii, V. A. T., S.C. R. S.A..au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care sa se constate dreptul lor de proprietate asupra imobilului situat in B., ., ..A, ..
In motivare reclamanții au arătat că au devenit proprietarii apartamentului cu nr. 14 cu 2 camere, confort 2, in baza contractului pentru construire(vânzare-cumpărare) de locuințe proprietate personala încheiat cu Oficiul pentru construirea de locuinte proprietate personala I. si înregistrat sub nr. 346/09.11.1971.
Pentru achiziționarea acestui imobil, reclamanții arata ca au încheiat in anul 1971 cu C.E.C doua contracte de împrumut garantate cu ipoteca nr. 290 si nr. 418, integral achitate așa cum rezulta din adresa nr. 2436/U/12.11.2010 emisa de CEC Bank-Ag.Gara de Nord.
In prezent paratul le contesta dreptul de proprietate. În drept, reclamanții au întemeiat cererea pe disp. art. 1405 si urm. C.civ. art. 111 si art. 112 C.p.c În susținerea acțiunii reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin încheierea de ședința din data de 03.11.2011 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului V. A. T.
La data de 15.12.2011 reclamanții au precizat cererea solicitând introducerea in cauza in calitate de parat a S.C. R. S.A..
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 3150 lei si timbru judiciar de 5 lei.
Pârâții, legal citați, nu au depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri si in temeiul art. 137 al.2 C.p.c a unit excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului V. A. T. cu fondul.
Prin sentința civilă nr. 1504/15.03.2012, Judecătoria B. a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, V. A. T. și a respins actiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva excepției invocate, instanța constată următoarele:
Calitatea procesuală activă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 112 Cod procedura civila care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Instanța reține faptul că în speță, calitatea pârâtului, V. A. T. nu a fost dovedită de către reclamanți. Simpla susținere a reclamanților că pârâtul le contestă dreptul de proprietate nu este suficientă pentru a dovedi calitatea procesuală pasivă și a justifica chemarea acestuia în judecată.
Față de aceste aspecte, instanța a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului, V. A. T. și respinsă acțiunea ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că între Asociația civilă a proprietarilor reprezentată de reclamantul, V. G. și Consiliul Popular al Județului I. – O.C.L.P.P. în anul 1972 s-a încheiat un proces verbal de recepție, prin care O.C.L.P.P. a predat și Asociația civilă a proprietarilor de apartamente a primit părțile comune ale imobilului situat în zona cinematografiei, orașul B., județul I., . cu 20 ..personală precum și cota parte de folosință veșnică (fila 7).
Instanța de fond a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada existenței unui titlu valabil, prin nedepunerea contractului pentru construirea de locuințe nr. 346/09.11.1971, deși acesta a fost menționat în cerere, iar instanța a încuviințat și administrat probele solicitate de reclamanți. Or, în speță, având în vedere și dispozițiile art. 1169 cod civil care reglementează principiul general potrivit cu care „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie sa o dovedească”, reclamanților le revenea sarcina probei în dovedirea tuturor elementelor care ar fi atras admiterea acțiunii.
Împotriva sentinței civile nr.1504/15.03.2012, au formulat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului cu consecința constatării dreptului lor de proprietate asupra apartamentului nr. 14 situat în Orașul B., ., .. A., județ I..
Prima critică adusă sentinței recurate a fost raportată la însuși obiectul cererii introductive de instanță, astfel cum aceasta a fost precizată la termenul din 15.12.2012: constatarea dreptului de proprietate cu privire la apartamentul nr. 14 situat în Orașul B., ., .. A., județ I..
Astfel recurenții au susținut că dacă ar fi deținut titlu valabil reprezentat de contractul pentru construirea de locuințe nr. 346/09.11.1971, în mod cert nu ar fi promovat această acțiune. Referirea la acest contract în cererea de chemare în judecată se explică prin faptul că acest act a fost menționat în Contractul de împrumut nr. 290/1971.
A doua critică, vizează nerespectarea de către judecătorul fondului a obligației privind manifestarea rolului său activ reglementat în art. 129 alin. 5 teza a doua din C. proc. civ. text potrivit căruia dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. Dispoziția legală, este în opinia recurenților, obligatori, nu facultativă, trăsătură ce deosebește teza a doua de teza a treia ale art. 129 alin. 5 C. proc. Civ. Teza a doua, aplicabilă în speță, privește completarea probelor deja propuse, pe câtă vreme teza a treia are în vedere posibilitatea judecătorului ca, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe.
Astfel recurenții reclamanți au arătat că deși înscrisurile pe care le-au depus la dosarul cauzei erau suficiente pentru a se putea constata dreptul de proprietate asupra imobilului menționat, judecătorul fondului a respins cererea cu motivare că nu s-a produs un înscris care, dacă s-ar fi aflat în posesia lor, ar fi făcut inutilă acțiunea introductivă de instanță. Dacă judecătorul fondului ar fi manifestat rol activ în această privință, recurenții au arătat că ar fi solicitat să se pună în vedre pârâtei să depună contractul pentru constituirea de locuințe nr. 346/09.11.1971, act pe care, în virtutea calității sale succesorale a fostului Oficiu pentru constituirea de locuințe proprietate personală I., ar trebui să-l dețină în arhivă.
În drept au fost invocate disp. art. 304 ind. 1 C. proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.575 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Deși legal citată cu copia motivelor de recurs, intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs a fost administrata proba cu inscrisuri noi constand in raspunsul primit de la . (f.22).
Analizând recursul de fata, prin prisma criticilor invocate si având in vedere si dispozițiile art.304 ind.1 C.p.c. tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat si il va respinge in consecința pentru următoarele considerente:
Va fi analizata cu prioritate cea de-a doua critica ce vizează lipsa rolului activ al primei instanțe. .
Potrivit art.129 alin.5 C.p.c. daca probele nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea in întregime a procesului, judecătorul va dispune ca partile sa completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, sa puna in discutia partilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar daca partile se împotrivesc.
A. 5 ind.1 din art.129 C.p.c. (text in vigoare începând cu data de 25.10.2010, deci inclusiv la data introducerii acțiunii) prevede expres: „ Cu toate acestea, părțile nu pot invoca in căile de atac, omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in condițiile legii”.
In speța, se observă că reclamanții au avut apărător ales si că atât prin cererea de chemare in judecata, cat si ulterior la termenul de probe au solicitat încuviințarea doar a probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Astfel cum s-a reținut in practica instanțelor anterior introducerii dispozițiilor art.129 alin.5 ind.1 C.p.c rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii instanței in poziția procesuala a uneia dintre părți si in apărarea intereselor acesteia, cat timp părțile aveau mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le doreau.
Cu atât mai puțin, după introducerea alienatului 5 ind.1 C.pc. recurenții nu pot invoca lipsa rolului activ al instanței, in condițiile in care nu au cerut primei instanțe încuviințarea unei adrese către parata pentru a solicita depunerea contractului pentru construirea (vânzarea-cumpărarea) de locuințe proprietate personala inregistrat sub nr.346/9.11.1971.
Ca atare, cea de-a doua critica este neîntemeiata si nu va fi primita.
Este neintemeiata si prima critica.
Atât in acțiunea introductiva de instanța cat si in copia contractului de împrumut nr.290 depus la filele 15-16 se face vorbire de existenta unui contract pentru construirea (vanzare-cumpararea) de locuinte proprietate personala inregistrat sub nr.346/9.11.1971 încheiat cu OCLPP I.. Se observa că procesul verbal de recepție predare –primire depus de reclamanți vizează întregul . de apartamente, iar menționarea reclamantului V. G. in cuprinsului procesului s-a făcut in considerarea calității acestuia de reprezentant al Asociației civile de proprietari (f.7-9).
Din adresa comunicată in faza recursului de către . reiese ca in arhiva acestei societăți nu se afla contractul nr.346/9.11.1971 si ca nu a preluat arhiva fostului ICVL I. ci doar pe cea a ICVL Bucuresti (f.22).
Potrivit art.111 C.p.c. acțiunea in constatare este deschisa proprietarului care se găsește in posesia bunului atunci când acestuia îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască dreptul său dacă dovedește că acest drept îi este contestat de parat.
In cauza, reclamanții nu au dovedit cu înscrisurile depuse ca sunt proprietarii apartamentului 14. Menționarea in cuprinsul contractului de împrumut nr.290 a contractului de construire a locuinței nr.346/9.11.1971 denota ca un astfel de act a existat dar ca nu mai este in posesia reclamanților. In condițiile in care toate actele prezentate vizează situații mai vechi datei introducerii actiunii, inclusiv decizia de impunere depusa la fila 24 se refera la nivelul anului 2005, rezulta ca reclamanții puteau oricând înstrăina respectivul imobil in intervalul pana la introducerea cererii de chemare in judecata.
Față de aceste aspecte tribunalul constata ca in mod temeinic si legal prima instanța a respins acțiunea ca neîntemeiata, reținând ca reclamanții nu au făcut dovada unui titlu valabil.
Pentru considerentele expuse, in baza art.312 alin.1 C.p.c. tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți V. G. și V. V. E. împotriva sentinței civile nr.1504/15.03.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ /2011, în contradictoriu cu intimatul pârât . nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2013
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. G. N.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: D.A./2exemplare
Jud.fond :C. E. D. - Jud.B.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... | Plângere contestaţie tergiversare. Decizia nr. 1321/2013.... → |
|---|
