Anulare act. Sentința nr. 3475/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3475/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 28-05-2012 în dosarul nr. 55/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 55 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 28.05.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE L. C. C.
JUDECĂTOR E. M. O.
GREFIER M. P. M.
Pe rol judecarea apelului civil formulat împotriva sentinței civile nr. 3475 pronunțată la data de 27.10.2011 de Judecătoria Cornetu, privind pe apelantul S. V. în contradictoriu cu intimații S. F., C. A., B. E. și I. E., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-reclamant prin apărător S. D. cu împuternicire avocațială aflată la fila 11 dosar, intimații Ș. F. și B. E. personal, lipsă fiind intimații C. A. și I. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul, prin apărător depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
La interpelarea tribunalului, apelantul prin apărător și intimații prezenți învederează că nu au cereri de formulat prealabile probelor.
Tribunalul acordă părților cuvântul pentru propunerea de probe.
Apelantul, prin apărător solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Intimații personal solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar.
La solicitarea tribunalului, apelantul prin apărător certifică înscrisurile atașate motivelor de apel cu mențiunea „conform cu originalul”.
Tribunalul, deliberând asupra probelor solicitate, apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art. 295 și art. 167 Cod procedură civilă încuviințează pentru apelant proba cu înscrisurile aflate la dosar, ce au fost comunicate intimaților la data de 05.03.2012.
La interpelarea tribunalului, apelantul, prin apărător și intimații prezenți, personal învederează că nu au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Tribunalul constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelantul, prin apărător solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate, iar pe fondul cauzei să se constate că apelantul și frații săi au calitatea de străini de succesiune și nu renunțători, așa cum se menționează în certificatul de moștenitor, cu cheltuieli de judecată. Învederează instanței că dreptul de a accepta moștenirea se stinge prin împlinirea termenului de 6 luni, iar instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că declarațiile au fost date în acest termen.
Intimata I. E., personal solicită respingerea apelului, arătând că nu este de acord cu anularea certificatului de moștenitor, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul Ș. F., personal solicită respingerea apelului, după care părăsește sala de ședință, înainte de terminarea concluziilor pe fond.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamantul Ș. V. a solicitat in contradictoriu cu pârâții Ș. F., C. A., B. E. si I. E., constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de moștenitor nr. 285/1974 emis la data de 02.10.1974 de notariatul de Stat Oltenița, prin care a fost dezbătuta succesiunea defunctului Ș. G. (zis C.) in sensul de a se constata ca numiții Ș. V., C. A., B. E. și I. E. au calitate de străini de succesiune si nu renunțători la succesiunea rămasa de pe urma defunctului Ș. G..
S-a aratat in acțiune ca autorul Ș. G. a decedat la data de 23.03.1974, vocație succesorala la moștenirea lăsata de aceasta având soția supraviețuitoare Ș. M. si cei cinci copii respectiv, Ș. V., Ș. F., C. A., I. E. si B. E.. Așa cum rezulta din Certificatul de moștenitor nr. 285/1974, dezbaterea succesiunii a avut loc la data de 2 octombrie 1974, după expirarea celor 6 luni prevăzute de lege in care putea fi exprimata in mod legal opțiunea succesorala fata de moștenirea lăsata de defunctul Ș. G..
Din certificatul de moștenitor nr. 285/1974 rezulta ca s-a constatat calitatea de moștenitori legali a numiților Ș. M. si Ș. F. si ca ceilalți patru descendenți si-ar fi exprimat dreptul de opțiune succesorala in sensul renunțării la moștenirea rămasa de pe urma defunctului Ș. G., declarațiile de renunțare fiind înregistrate la numerele 734-737 din data de 02.10.1974 .
De asemenea, s-a arătat ca succesiunea autorului a fost deschisa la 23.03.1974, iar declarațiile de renunțare au fost date de 02.10.1974, iar in lipsa unei declarații exprese de acceptare/renunțare in termenul legal sau lipsa unor acte de moștenire pârâții au calitate de străini de succesiune si nu renunțători .
Au fost depuse înscrisuri in susținerea acțiunii și taxa de timbru.
Parații nu au depus întâmpinare.
A fost încuviințata pentru reclamant proba cu înscrisuri, sens în care a fost emisa din oficiu de către instanța adresa către Camera Notarilor Publici fiind depuse in acest sens, la dosar, acte ce au stat la baza autentificării declarațiilor de renunțare.
Prin sentința civilă nr. 3475 pronunțată la data de 24.10.2011 de Judecătoria Cornetu s-a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Renunțarea la moștenire este manifestarea de voința a moștenitorului, prin care declara ca înțelege a nu se folosi de drepturile succesorale pe care vocația le conferă.
Renunțarea nu poate fi tacita, ci numai expresa si nu este valida decât daca este făcuta printr-o declarație înscrisa in registrul special al notariatului unde s-a deschis succesiunea.
Având in vedere art . 701 Cod civil, un moștenitor care a renunțat la succesiune, poate sa revină asupra acestei renunțări, cu condiția sa nu fi expirat termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală, iar moștenirea sa nu fi fost acceptata intre timp de alți succesori.
Așa cum se poate observa, certificatul de moștenitor nr. 285 a fost emis la 2 octombrie 1974, iar declarațiile de renunțare au fost înregistrate la nr._ in septembrie 1974, deci anterior certificatului de moștenitor si in termenul de 6 luni.
Este adevărat ca retractarea renunțării poate avea efectul acceptării moștenirii, dar reclamantul nu face nicio dovada in acest sens si oricum nu poate constitui un temei pentru anularea certificatului de moștenitor.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat apel prin care solicită schimbarea in tot, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata așa cum a fost formulata, respectiv sa se dispună constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de moștenitor nr. 285/1974 emis la data de 02.10.1974 de Notariatul de Stat Oltenița, prin care a fost dezbătuta succesiunea defunctului Ș. G. (zis C.) in sensul de a se constata ca numiții: Ș. V., C. A., I. E. și B. E. au calitatea de străini de succesiune si nu renunțători la succesiunea rămasa de pe urma defunctului Ș. G..
În motivarea cererii, se arată că autorul Ș. G. a decedat la data de 23.03.1974, vocație succesorala la moștenirea lăsata de acesta având soția supraviețuitoare Ș. M. si cei cinci copii respectiv, Ș. V., Ș. F., C. A., I. E. și B. E.. Așa cum rezulta din Certificatul de moștenitor nr. 285/1974, dezbaterea succesiunii a avut loc la data de 2 Octombrie 1974, după expirarea celor 6 luni prevăzute de lege in care putea fi exprimata in mod legal opțiunea succesorala fata de moștenirea lăsata de defunctul Ș. G.. Din Certificatul de moștenitor nr._ rezulta ca s-a constatat calitatea de moștenitori legali a numiților: Ș. M. si Ș. F. si ca ceilalți patru descendenți si-ar fi exprimat dreptul de opțiune succesorala in sensul renunțării la moștenirea rămasa de pe urma defunctului Ș. G., declarațiile de renunțare fiind înregistrate la numerele 734-737 din data de 02.10.1974. Potrivit art. 700 cod civil dreptul de opțiune succesorala este de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
Renunțarea la succesiune este un act expres de opțiune succesorala care trebuie exercitat înlăuntrul termenului de 6 luni prevăzut de art. 700 Cod civil. Având in vedere ca deschiderea succesiunii autorului nostru comun Ș. G. a avut loc la data de 23.03.1974, iar pretinsele declarații de renunțare au fost emise la data de 02.10.1974 solicită să se constate ca termenul de opțiune succesorala a fost depășit, iar in lipsa unei declarații exprese de acceptare sau renunțare la moștenire in termenul legal (6 luni de la deschiderea moștenirii), precum si in lipsa unor acte/fapte de acceptare tacita a moștenirii, numiții Ș. V., C. A., I. E., B. E. au calitatea de străini de succesiune si nu renunțători.
Unicul argument pentru care instanța de fond a respins cererea de chemare in judecata l-a reprezentat «observația» că «declarațiile de renunțare au fost înregistrate la nr._ in septembrie 1974, deci in termenul de 6 luni ».
Motivarea instanței de fond este eronata, in condițiile in care relațiile comunicate de Camera Notarilor Publici București - sediul Secundar Oltenița a comunicat o copie a Registrului de renunțări la succesiune in care se menționează ca declarațiile de renunțare sunt înregistrate la data de 02.10.1974 si nu in luna septembrie 1974 cum eronat se retine in motivarea hotărârii.
Apelantul mai arată că nu a solicitat instanței sa constate calitatea de moștenitor al defunctului Ș. G., ci de străin de succesiunea rămasa de pe urma acestuia. Repunerea in termenul de acceptare a moștenirii rămasa de pe urma defunctului Ș. G. s-a realizat prin efectul cererii formulate in baza Legii nr. 18/1991. Interesul in promovarea prezentei cereri este dat de efectul renunțării la moștenire având in vedere dispozițiile Legii nr. 18/1991 si ale Deciziei nr. XI/2007 a ICCJ prin care a fost soluționat recursul in interesul legii privind aplicarea unitara a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, referitoare la posibilitatea repunerii in termenul de acceptare al succesiunii a succesibililor care au renunțat la moștenire.
S-a mai arătat că, in temeiul Legii nr. 18/1991, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut autorului Ș. G., fiind emis titlul de proprietate nr._/2002. Dovada repunerii in termenul de acceptare a moștenirii rămasa de pe urma defunctului Ș. G. înțelege să o facă prin adresa nr._/22.10.2009 emisa de Primăria C. si titlul de proprietate nr._/2002 emis in baza cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut autorului comun Ș. G..
S-a mai precizat ca pe rolul Judecătoriei Cometu se afla dosarul nr._ promovat de numitul Ș. F. prin care s-a solicita constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, in sensul radierii din titlu a numiților Ș. V., C. A. si B. E. si a se constata ca acesta este singurul îndreptățit sa dețină cu titlu de proprietate întreaga suprafața de teren de 60.800 mp. in calitate de moștenitor legal.
Cererea de apel a fost legal timbrată.
La termenul de judecată din data de 05.03.2012, apelantul a depus la dosar o cerere precizatoare a valorii bunurilor menționate în certificatul de moștenitor a cărui nulitate o solicită.
Tribunalul a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând sentința apelantă, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin certificatul de moștenitor nr. 285/02.10.1974 eliberat de pe urma defunctului Ș. G. zis C., au fost menționați la rubrica „au renunțat la succesiune” numiții C. A., I. E., B. E. și Ș. V., conform declarațiilor înregistrate la nr. 734-737/1974 (fila 30 dosar fond).
În Registrul de renunțări la succesiune al perioadei 1953-1974 figurează înregistrate sub nr. 734-737/1974 declarațiile date de numiții C. A., I. E., B. E. și Ș. V. (filele 27-29 dosar fond).
Renunțarea la moștenire reprezintă manifestarea de voința a succesibilului, prin care acesta înțelege să nu se folosească în concret de drepturile succesorale pe care vocația generală i le conferă. Motivele pentru care un succesibil poate opta în acest sens sunt variate, însă, în toate cazurile acestea sunt circumscrise unor interese particulare ale respectivului succesibil. Potrivit prevederilor art. 701 din Codul civil de la 1864, un moștenitor care a renunțat la succesiune, poate sa revină asupra acestei renunțări, cu condiția sa nu fi expirat termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală, iar moștenirea sa nu fi fost acceptata intre timp de alți succesori.
Pe de altă parte, neexercitarea dreptului de opțiune succesorală în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil de la 1864 are drept consecință stingerea dreptului de a accepta moștenirea și, o dată cu acest drept se stinge, cu efect retroactiv, și titlul său de moștenitor, acesta devenind străin de succesiune. Tot astfel, tribunalul reține că motivele pentru care un succesibil nu exercită dreptul de opțiune succesorală în interiorul termenul legal sunt circumscrise exclusiv unei manifestări individuale de voință a titularului respectivului drept.
Prin urmare, din reglementarea legală a instituțiilor acceptării succesiunii și a renunțării la succesiunii, tribunalul reține că acestea sunt instituții de ordine privată, a căror nesocotire poate fi invocată doar de partea ale cărei interese au fost vătămate. Potrivit prevederilor art. 85 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
Sub aspectul cauzei de nulitate invocată de apelantul reclamant, respectiv nesocotirea dispozițiilor art. 700 din Codul civil de la 1864, tribunalul reține că aceasta nu se circumscrie motivelor absolute ce ar putea fi invocate oricând, ci, dimpotrivă, această cauză ocrotește un interes privat, a cărui protecție juridică nu se poate cere oricând. Analizând actele dosarului pe acest aspect, tribunalul constată că apelantul reclamant însuși a învederat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că interesul său în promovarea acțiunii este dat de efectul dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, ceea ce conduce la concluzia că acesta ar fi trebuit să acționeze de îndată ce dispozițiile legale anterior menționate îi reglementau situația juridică. Neprocedând în acest sens decât la momentul la care o terță persoană îi contestă calitatea de proprietar asupra imobilului ce formează obiect al titlului de proprietate nr._/2002, în condițiile în care apelantul reclamant era familiarizat cu dispoziția din legea fondului funciar invocată, acceptând eliberarea unui titlu de proprietate susceptibil de a fi contestat în privința calității de moștenitor și în condițiile în care nu înțelege să invoce în prezentul dosar nicio cauză de nulitate absolută a certificatului de moștenitor, tribunalul constată că prezentul demers procesual este neîntemeiat.
Tribunalul va înlătura susținerile apelantului reclamant în sensul că a luat cunoștință de certificatul de moștenitor abia în anul 2010 când a fost acționat în instanță de numitul Ș. F. pentru anularea titlului de proprietate nr._/2002, întrucât, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, declarațiile de renunțare la succesiune au fost emise în aceeași zi în care s-a eliberat și certificatul de moștenitor a cărui nulitate se solicită, respectiv 02.10.1974, ceea ce creează prezumția simplă că apelantul reclamant a fost prezent în fața notarului public care a instrumentat dosarul notarial în care s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 285/1974. Declarația de renunțare la succesiune presupune exprimarea expresă și neechivocă a manifestării de voință a succesibilului, dată în fața notarului public, conform art. 80 din Ordinul ministrului justiției nr. 710/1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, astfel încât se reține fără putință de tăgadă că apelantul reclamant a avut cunoștință de existența certificatului de moștenitor din chiar ziua eliberării acestuia.
Prin urmare, tribunalul constată că apelantul reclamant nu a făcut dovada susținerilor sale, deși sarcina probei îi revenea, potrivit art. 1169 din Codul civil de la 1864, acesta neacționând în interiorul termenului edictat de lege pentru protejarea unor interese particulare, în acest scop nefiindu-i îngăduit să acționeze oricând.
Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul Ș. V., domiciliat în București, ., . în contradictoriu cu intimații Ș. F., domiciliat în ., . nr. 7, județ I., C. A., domiciliat în ., ., județ I., B. E. domiciliată în ., .. 10, județ I. și I. E., domiciliată în ., ., județ I. împotriva sentinței civile nr. 3475 pronunțată la data de 27.10.2011 de Judecătoria Cornetu, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2012.
Președinte, L. C. C. | Judecător, E. M. O. | |
Grefier, M. P. M. |
Thred. M.M. - 07 Iunie 2012
Red. Jud. E.M.O. - 7 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 584/2012.... | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 433/2012.... → |
|---|
