Fond funciar. Decizia nr. 1099/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1099/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 1099/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1099R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.07.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. M. C.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: M. E.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta pârâtă P. JUDEȚULUI I. P. P. împotriva sentinței civile nr.4381/24.09.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. I. ȘI B. M. și intimatul pârât C. L. DE F. F. C., intervenient accesoriu C. I., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 02.07.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL,
P. cererea inregistrata la aceasta instanta, reclamantii B. I. si B. M. au solicitat instantei in contradictoriu cu C. LOCALA COPACENI si C. JUDETEANA I., anularea Hotararii 5169/2011, ca fiind nelegala si netemeinica; obligarea Comisiei Locale sa inainteze documentatia de eliberare a Ordinului Prefectului pentru 1700mp, obligarea Prefecturii I. sa emita Ordinul Prefectului pentru acel teren.
Se arata in motivarea cererii ca prin contractul de vanzare cumparare 2374/1978 au dobandit proprietatea asupra casei de locuit situata in Copaceni fosta 30 Decembrie, de la numitii A. F., A. BANESCU,D. V., teren care a trecut in proprietatea statului in 1974.
Unul dintre vanzatori, A. BANESCU, a formulat cerere de reconstituire pentru 3400mp, in care a inclus si terenul nostru, pe care-l folosim din 1978. pe numele vanzatorilor s-a emis proces verbal de punere in posesie si titlul de proprietate_/1997, si vand lui C. I., terenul de 1700mp, din cei 3400mp, desi posesia si folosinta terenului este a reclamatilor. De asemenea titlul de proprietate_/1997 a fost anulat.
Cererea se intemeiaza pe art. 53 lg.18/91. au fost depuse inscrisuri.
P. intampinare, parata C. Locala, a solicitat respingerea actiunii aratand ca suprafata de 1700mp in litigiu are regim juridic nedefinit, raportat la multiplele hotarari judecatoresti pronuntate fata de acest teren.
P. notele scrise depuse la dosar de catre parata P. I., se solicita respingerea cererii deoarece prin Decizia 175/2005 s-a constatat ca terenul in litigiu a fost dobandit de C. I., de la fostii proprietari prin contractul de vanzare cumparare 2163/1997, act care desi are la baza un titlu nul absolut comform Deciziei 2377/2003, nu a fost contestat de nici una din parti.
A fost incuviintata pentru reclamanti proba cu inscrisuri si expetiza topo, au fost solicitate de catre instanta actele ce au stat la baza emiterii Hotararii atacate 5169/2011.
Raportul de expertiza a fost intocmit si depus la dosar de catre inginer C. I..
P. sentința civilă nr. 4381/24.09.2012, Judecătoria Cornetu a admis acțiunea a anulat Hotărârea Comisiei Județene I. nr. 5169/2011, ca nelegală, a obligat pârâta C. L. C. să înainteze documentația pentru constituirea dreptului de proprietate prin emiterea Ordinului Prefectului pentru suprafața de 1463 mp, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză a obligat C. Județeană I. să emită Ordinul Prefectului pentru această suprafață și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Analizand actele depuse in cauza si probele administrate, instanta de fond a reținut următoarele:
P. actul de vanzare cumparare din 1978, reclamantii au dobandit de la numitii A. F., A. BANESCU,D. V., casa de locuit si terenul aferent care a trecut in proprietatea statului in 1974.
Acestia au stapanit si folosit terenul, iar vanzatorilor li s-a reconstituit si emis titlul de proprietate_/1997, titlu ce cuprindea si terenul reclamantilor. Dupa emiterea titlului, numitul A. BANESCU vinde lui C. I. suprafata de 1700mp, (desi era folosit de reclamanti din 1978), prin contractul
2163/1997.
Ulterior titlul de proprietate_/1997 a fost constatat nul absolut, potrivit sentintei civile 3217/2003, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia 165/2006 a C..
Mai mult decat atat, prin sentinta civila 2568/2008, irevocabila prin decizia 1266R/2009, s-a dispus si nulitatea absoluta a procesului verbal de punere in posesie din 18.03.97, ce a stat la baza vanzarii tot in 1997, a terenului in favoarea lui C. I..
Astfel, instanta a apreciat ca actul de vanzare cumparare 2163/1997 incheiat cu C., nu mai are nici un efect juridic din moment ce s-a constatat irevocabil nulitatea absoluta a titlul de proprietate_/1997 cat si a procesului verbal de punere in posesie din 18.03.1997.
De asemenea se constata ca reclamantii figureaza cu terenul in Registrul cadastral pentru 1990, aflat la dosar, si in registrul posesorilor.
In consecinta, terenul este supus regimului juridic prevazut de art.36 al.4 –art.23 din legea 18/91, deoarece prin anularea tuturor actelor de reconstituire in favoarea vanzatorilor, terenul este la dispozitia Comisiei Locale.
Aceasta situatie e fapt reiese din actele depuse si din considerentele hotararilor irevocabile aflate la dosar, toate aceste acte coroborandu-se cu raportul de expertiza intocmit in cauza, din care reiese ca terenul de 1700mp( din masuratori 1463mp), este detinut de reclamanti
Pentru aceste considerente a fost admisă actiunea, si in consecinta s-a dispus anularea Hotararii Comisiei Judetene 5169/2011, a fost obligată parata C. locala Copaceni sa inainteze documentatia pentru constituire dreptului de proprietate prin emiterea Ordinului Prefectului pentru suprafata de 1463mp, asa cum au fost identificati in raportul de expertiza și a fost obliga C. Judeteana sa emita Ordinul prefectului pentru aceasta suprafata.
Împotriva sentinței civile nr. 4381/24.09.2012, a formulat recurs Instituția Prefectului Județului I., solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel recurenta a arătat că reclamantul nu a formulat acțiunea în contradictoriu cu C. Județeană I., calitatea procesuală a acesteia nu se justifică, iar obligarea acesteia la emiterea Ordinului Prefectului echivalează cu obligarea la ceva ce nu poate fi dus la îndeplinire, întrucât obligația impusă excede atât dispozițiilor legale care reglementează această procedură, cât și atribuțiilor comisiei județene stabilite prin Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare.
Cu privire la obligarea Comisiei Locale C. la întocmirea documentației pentru emiterea Ordinului Prefectului în vederea constituiri dreptului de proprietate pentru suprafața de 1463 mp recurenta a apreciat că nu poate fi adusă la îndeplinire fiind o obligație care excede dispozițiilor legale care reglementează această procedură.
În speță sunt aplicabile prevederile art. 23 și ale art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „atribuirea în proprietate a suprafețelor de teren aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acesteia se va face prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcut pe baza verificării situației juridice a terenurilor”.
Recurenta a arătat că instanța de fond a dispus prin sentința recurată, anularea Hotărârii Comisiei Județene I., nr. 5169/2011, ori așa cum arată înscrisul nr. 5169/2011 care a fost anulat nu reprezintă o hotărâre a Comisiei Județene I., acesta fiind un răspuns la adresa nr. 1172/30.03.2011 a Comisiei Locale C., care a fost comunicat reclamantului și Primăriei C. la data de 03.05.2011.
P. urmare adresa nr. 5169/2011 nu reprezintă un act administrativ, care potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 „este act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică..”, ce poate face obiectul anulării în justiție.
S-a mai arătat că instanța prin sentința civilă nr. 4381/24.09.2012, a obligat pârâta Instituția Prefectului Județului I., să anuleze Hotărârea Comisiei Județene I. nr. 5169/2011, ori recuranta a arătat că nu are în subordine C. Județeană I. pentru a-i putea anula pe cale administrativă actele emise pentru neoportunitate sau nelegalitate.
P. Ordinul Prefectului nr. 1834/26.11.2002, s-a atribuit reclamantului B. I., suprafața de 3106 mp în proprietate.
P. decizia civilă nr. 175/2005, Tribunalul București, a constatat nulitatea parțială a Ordinului Prefectului nr. 1834/26.11.2002, cu privire la suprafața de 1700 mp, întrucât suprafața respectivă a fost dobândită de C. I. de la foștii proprietari, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 2163/1997, act care deși a avut la bază un titlu nul, nu a fost contestat de niciuna din părți, pentru anularea pe cale judecătorească.
În drept au fost invocate disp. art. 3041 C. proc. Civ., Legea nr. 18/1991, legea nr. 304/2004.
La data de 14.05.2013, numitul C. I. a depus la dosar o cerere de intervenenție accesorie în interesul pârâtei recurente solicitând admiterea cererii de intervenție accesorie și casare sentinței civile nr. 4381/24.09.2012, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea cererii principale ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de intevenție intervenientul accesoriu a arătat că în fapt este proprietarul unui teren în suprafață de 1.700 mp situat în intravilanul comunei C., teren cu privire la care între el și numiții B. I. și B. M. au existat mai multe litgii care confirmă dreptul său de proprietate.
Astfel prin sentința civilă nr. 761/06.07.2011 pronunțată în dosarul nr. 4536/1999 Tribunalul București a admis acțiunea în revendicare promovată de intervenient, hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 266/A/03.06.2002 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 4285/2001 și decizia civilă nr. 621/18.02.2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 3425/2002.
În anul 2002, P. I. a emis Ordinul Prefectului nr. 1834/26.11.2002 prin care reclamanților le-a fost atribuită în proprietate o suprafață de teren de 3106 mp situată în Comuna 1 Decembrie, . C., județ I..
P. decizia civilă nr. 175/04.03.2005, Tribunalul București, a constatat nulitatea absolută parțială a Ordinului Prefectuliu nr. 1834/26.11.2002 chiar cu privire la suprafața de 1700 mp pentru care se solicită întocmirea documentației în prezenta cauză, decizie rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1397/04.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel București.
P. sentința civilă nr. 3042/19.11.2008 Judecătoria Cornetu a respins cererea formulată de numiții B. I. și B. M. prin care aceștia au solicitat obligarea Comisiei de Aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Primăriei C. de întocmire a documentației în vedere emiterii Ordinului Prefetului și s-a admis cererea de intervenție a sa sentință rămasă irevocabilă prin respingere recursului.
La termenul de judecată din data de 11.06.2013, Tribunalul a admis în principiu cerere de intervenție accesorie formulată de C. I..
La același termen de judecată intervenientul accesoriu a invocat excepția autorității de lucru judecat.
P. notele de ședință depuse la dosar în data de 21.06.2013, intervenientul accesoriu a motivat excepția invocată arătând că în anul 2008 petenții B. I. și B. M. au introdus o cerere pe rolul Judecătoriei Cornetu în contradictoriu cu intimatele C. L. C. și C. Județeană I. formându-se dosarul nr._, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la întocmirea documentației necesare emiterii Ordinului Prefectului pentru atribuirea suprafeței de 1700 mp teren situat în ., județ I. către reclamanți.
La datat de 27.02.2008, C. I. a depus cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat admiterea cererii de intervenție și respingerea acțiunii formulate de către reclamanți arătând că este proprietarul terenului în suprafață de 1700 mp precum și faptul că instanțele judecătorești, s-au pronunțat în sensul că reclamanții erau îndreptățiți la reconstituirea numai pentru suprafața de 250 mp, iar pentru suprafața de 1700 mp, aceștia nu dețin un titlu de proprietate.
La data de 19.11.2008 Judecătoria Cornetu a pronunțat sentința civilă nr. 3042 prin care a respins cerere formulată de reclamanți și s-a admis cererea de intervenție, sentința care a rămas irevocabilă prin respingerea recursului în data de 05.05.2009 de către Tribunalul București.
Ulterior la data de 30.05.2011 reclamanții introduc o nouă acțiune pe rolul Judecătoriei Cornetu în contradictoriu cu aceiași pârâți și având același obiect și aceiași cauză formându-se prezentul dosar.
Intervenientul a arătat că în fața instanței de fond a formulat și depus o nouă cerere de intervenție prin care a învederat aceste aspecte însă cerea a fost respinsă, instanța nemotivând în nici un fel aceste aspecte.
În opinia intervenientului întrucât prezumția de lucru judecat are caracter absolut față de părți, reclamantul nu poate să pretindă în prezentul litigiu stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorești prin sentința civilă nr. 3042/05-05-2009, prin respingerea recursului de către Tribunalul București, cu privire la regimul juridic al terenului litigios, pentru ca aceasta ar însemna încălcare efectului pozitivi de lucru judecat a hotărârii irevocabile.
Deși legal citați cu copia motivelor de recurs intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare însă la data de 08.07.2013 au depus concluzii scrise la dosar prin care au solicitat respingerea recursului.
Astfel intimații reclamanți au arătat că instanța de fond nu a comis o gravă eroare ci o eroare materială atunci când s-a pronunțat prin obligarea Comisei Județene I. la emiterea Ordinului Prefectului, aspect cu privire la care s-a solicitat deja îndreptarea erorii materiale. Intimații reclamanți au arătat că al acest moment terenul în cauză este în suprafață de 1463 mp și nu este în proprietatea intervenientului ci la dispoziția comunei, deoarece atât titlul de proprietate emis pe numele foștilor proprietari cât și procesul verbal de punere în posesie, în baza căruia s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare dintre foștii proprietari C. I. la data de 18.04.1997 au fost constatate nule absolut prin hotărâri judecătorești irevocabile.
În această situație, intimații reclamanți au susținut că C. I. nu poate invoca în sprijinul său un drept de proprietate dobândit în baza unor acte declarate ulterior nule, deoarece dreptul dobândit de acesta prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la 18.04.1997, nu a aparținut niciodată vânzătorilor săi și nici beneficiul dobânditorului de bună credință având în vedere existența litigiilor între părți.
Deliberând asupra excepției autorității de lucru judecat, în ceea ce privește capetele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată, tribunalul reține următoarele:
P. cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Cornetu, intimații B. I. și B. M. au solicitat obligarea pârâților C. locală C. și Prefectul județului I. la întocmirea documentației necesare emiterii Ordinului Prefectului în vederea atribuirii suprafeței de 1.700 m.p. de teren situat în ., județul I., către reclamanți. Acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 3042/19.11.2008 a Judecătoriei Cornetu.
Puterea de lucru judecat este reglementată de art. 1201 C.Civ. anterior, în vigoare la data nașterii raportului de drept, ca o prezumție legală, absolută și irefragrabilă și de art. 166 C. proc. civ., ca o excepție de fond, peremptorie și absolută.
Pentru a exista puterea de lucru judecat trebuie sa existe tripla identitate de parti, obiect si de cauza. În speță, capetele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată care formează obiectul cauzei de față sunt aceleași cu cele care au format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Cornetu, părțile sunt aceleași, respectiv B. I. și B. M., pe de o parte, și C. locală C. și P. județului I., pe de altă parte. În același timp, cauza este aceeași, fiind invocate prevederile aceluiași act normativ.
Deliberând recursului declarat în ceea ce privește primul capăt al cererii de chemare în judecată, tribunalul îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta a invocat faptul că prima instanță a soluționat cauza obligând C. județeană I. la emiterea Ordinului Prefectului pentru suprafața de 1463 m.p., deși aceasta nu era parte în cauză. Se constată că acest motiv de recurs este întemeiat, prin dispozitivul sentinței civile pronunțate fiind obligată C. județeană I. la emiterea Ordinului Prefectului pentru suprafața de teren menționată, deși această instituție nu are atribuții în acest sens. În același timp, prima instanță a dispus anularea Hotărârii Comisiei județene nr. 5169/2011, deși nu s-a făcut dovada existenței unei hotărâri cu acest număr emisă de către C. județeană, aceasta nefiind de altfel parte în cauză. Din dosarul primei instanțe reiese existența unei adrese cu acest număr, emisă de către Instituția Prefectului județului I., însă aceasta nu poate face obiectul unei acțiuni în justiție pentru anularea sa, nefiind un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, va fi admisă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capetele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată. În același timp, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 C. pr. civ., va fi admis recursul declarat și se va modifica în tot sentința civilă recurată, va fi respins primul capăt al cererii de chemare în judecată ca neîntemeiat iar capetele 2 și 3 din acțiune vor fi respinse pentru existența autorității de lucru judecat.
În temeiul prevederilor art. 55 C. pr. civ., având în vedere soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, tribunalul va admite cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenientul C. I. în favoarea pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția autoritarii de lucru judecat pe capetele 2 si 3 de acțiune.
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă P. JUDEȚULUI I. P. P. împotriva sentinței civile nr.4381/24.09.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. I. ȘI B. M. si cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul accesoriu C. I.,.
Modifica in tot sentința recurata in sensul ca:
Respinge primul capăt de acțiune ca neîntemeiat.
Respinge capetele 2 si 3 de acțiune ca existând autoritate de lucru judecat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.07.2013.
Pt. Președinte aflat în C.O Pt. Judecător aflat în C.O Judecător A. M. C. A. D. M. E.
Semnează Preșdinte Secție Civilă Semnează Preșdinte Secție Civilă
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-
Red. Jud: M.E./2
Jud.fond :–F. A. L. - Jud./Cornetu
| ← Pretenţii. Decizia nr. 850/2013. Tribunalul ILFOV | Partaj judiciar. Decizia nr. 145/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
