Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 1082/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1082/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 1082/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA C.
DECIZIA C. NR.1082 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.07.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. M. C.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: M. E.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta S. C. P. DE EXECTURORI JUDECĂTOREȘTI D., C. & D. împotriva sentinței civile nr.1816/28.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. I. și C. I. I. având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 19.06.2013 recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, la data de 25.11.2011 petenta B. I. a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc C. I. I. din cadrul SCPEJ D., C. ȘI D. de a îndeplini un act de executare, respectiv radierea somației imobiliare din data de 05.04.2011 din cartea funciară.
În motivarea plângerii, s-a arătat că s-a încuviințat executarea silită, în solidar, a sa și a debitorului B. F., fiind urmărită silit pentru suma de 1.131.570,21 lei în dosarul de executare nr. 157/2011. Ca urmare, s-a emis somația de plată din data de 05.04.2011 prin care i s-a pus în vedere ca în termen de 15 zile să consemneze suma, în caz contrar se va proceda la vânzarea la licitație publică a imobilelor proprietatea debitorilor, inclusiv imobilul proprietatea sa, situat în G., . Zahăr, județ G., compus din teren în suprafață de 9800 mp., baracă metalică, buncăr agregate, 2 stații de sortare, identificat cu număr cadastral 913, intabulat în CF 973/N G.. La data de 07.04.2011, urmare a cererii depuse de executorul judecătoresc, s-a notat în cartea funciară somația imobiliară. Deși a comunicat executorului judecătoresc că imobilul respectiv este bun comun, dobândit în timpul căsătoriei cu B. M. și nu se cunoaște cota din imobil cuvenită, astfel încât acesta nu se poate urmări silit, executorul judecătoresc a refuzat radierea somației din cartea funciara.
În drept, petenta a invocat prevederile art. 53 alin.2 din L 188/2000, art.33 Cod Fam, art.493 alin. 1 C.pr. civ.
La plângere au fost anexate, în copie, acte din dosarul de executare.
Intimații, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.
La dosarul cauzei a fost atașată copia dosarului de executare nr. 157/2011.
Prin sentința civilă nr. 1480/14.03.2012 instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Tribunalul I. prin decizia civilă nr. 923/R/11.12.2012 a admis recursul declarat de petentă, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată la data de 11.01.2013 din nou pe rolul instanței.
Prin sentința civilă nr. 1816/28.03.2013, Judecătoria B. a admis acțiunea și a obligat intimații să efectueze demersurile necesare în vederea radierii somației imobiliare cu privire la imobilul din mun. G., ., jud. G., compus din teren în suprafață de 9800 mp., baracă metalică, buncăr agregate, 2 stații de sortare, identificat cu număr cadastral 913, intabulat în CF 973/N G.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
In data de 03.02.2011 . S.A a formulat cerere de executare silită către Biroul Executorului Judecătoresc C. I. prin care a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de mai multe contracte de leasing încheiate între . S.A în calitate de finanțator, . în calitate de utilizator si numiții B. F. și B. I. în calitate de fidejusori,pentru debite în sumă de 12 807 302,53 lei la care se adaugă dobânzi,penalități și orice alte sume datorate conform titlurilor executării.(f 125).
S-a întocmit dosarul de executare silită nr. 157/2011, iar prin încheierea nr. 558 din 17.02.2011 a Judecătoriei G. a fost încuviințată executare silită împotriva debitorilor B. F. și B. I.,contestatoarea fiind urmărită silit în solidar cu numitul B. F. pentru suma de 1131 570,21 lei .
Ca urmare, s-a emis somația de plată din data de 05.04.2011 prin care i s-a pus în vedere ca în termen de 15 zile să consemneze suma, în caz contrar se va proceda la vânzarea la licitație publică a imobilelor proprietatea debitorilor, inclusiv imobilul proprietatea sa, situat în Girugiu, . Zahăr, județ G., compus din teren în suprafață de 9800 mp., baracă metalică, buncăr agregate, 2 stații de sortare, identificat cu număr cadastral 913, intabulat în CF 973/N G..
La data de 07.04.2011, urmare a cererii nr._ depuse de executorul judecătoresc, s-a notat în cartea funciară somația imobiliară cu privire la imobilul cu nr. cadastral 913 ,proprietar B. I..
Instanța a constatat că imobilul a fost dobândit de contestatoare în timpul căsătoriei cu B. M.,cu mențiunea specifică de bun comun conform dispozițiilor art 30 din Codul Familiei,potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 2580/06.08.2002(f 20-21) .
Potrivit art 493 C. ,”creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună,ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora”.
În consecință, instanța a apreciat că urmărirea imobilului nu poate fi efectuată în mod legal, având în vedere calitatea de bun comun în devălmășie a acestuia, creditorul având posibilitatea să solicite urmărirea părții din bun a soțului debitor numai după partajul bunurilor comune,pentru a-și îndestula creanța.
Față de aceste considerente instanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat executorul judecătoresc să efectueze demersurile necesare în vederea radierii somației imobiliare cu privire la imobilul din mun G., ., jud. G., compus din teren în suprafață de 9800 mp., baracă metalică, buncăr agregate, 2 stații de sortare, identificat cu număr cadastral 913, intabulat în CF 973/N G..
În temeiul art. 274 C. și al principiului disponibilității, instanța a constatat că intimata se află în culpă procesuală și ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către petentă.
Împotriva sentinței civile nr.1816/28.03.2013, a formulat recurs, pârâta S. C. P. DE EXECTURORI JUDECĂTOREȘTI D., C. & D., solicitând admiterea recursului și respingerea plângerii formulate împotriva refuzului executorului ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arăta că instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art. 493 alin . 1 C. proc. Civ. prin care creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietatea comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.
Recurenta a susținut că norma invocată de instanță interzice în fapt vinderea silită, la licitație publică, a bunurilor ce nu sunt proprietatea exclusivă a debitorului însă nu interzice formalitățile premergătoare prin care se urmărește asigurarea recuperării creanței creditorului și evitarea unei situații prin care debitorul să își diminueze patrimoniul, cu concursul soțului/soției, în frauda intereselor creditorului.
Mai mult, în situația în care creditorul face demersurile pentru a cere partajul judiciar al bunurilor asupra cărora debitorul are un drept de proprietate în devălmășie sau pe cote părți nedeterminate, acesta nu ar putea face dovada interesului său decât dacă probează că asupra imobilului respectiv este începută urmărirea silită, respectiv s-a emis somația imobiliară.
În opinia recurentei asupra tuturor bunurilor debitorului, mobile și imobile, prezente și viitoare, există instituit un drept de gaj general al creditorilor chirografari instituit, la data încheierii contractelor de leasing și art. 1718 C. civil. Acest drept de gaj general se specializează la momentul începerii executării silite a debitorului asupra anumitor bunuri, până la acoperirea creanței datorate creditorului.
Acest drept de gaj al creditorului ar fi însă disprețuit și lipsit de efecte juridice dacă nu s-ar permite, luarea unor măsuri asigurătorii care să-i conserve drepturile până la momentul lichidării efective a patrimoniului. Acest scop servește înscrierea somației de plată în cartea funciară a imobilului aflat în proprietatea debitorului, până la momentul individualizării cotei din dreptul de proprietate ce aparține exclusiv debitorului sau până la data partajării imobilului.
S-a mai susținut de către recurentă că starea de coproprietate devălmașă nu este decât un incident procedural de natură a amâna vânzarea silită a imobilului în cauză, constatat de executorul judecătoresc prin procesul verbal impediment temporar la executare încheiat în data de 01.08.2011 în care se constată cu privire la imobilul situat în G., ., FN, jud. G., compus din teren în suprafață de 9800 mp, identificat cu număr cadastral 913 întabulat CF_ a loc. G..
Din extrasul de carte funciară nr._/07.04.2010 rezultă că debitorul este coproprietar devălmaș al imobilului cu B. S. și B. F., iar din certificatul de moștenitor nu rezultă că s-ar fi procedat la dezbaterea succesiunii și în privința acestui bun imobil.
Recurenta a susținut că nu s-a intenționat niciodată vânzarea bunului imobil în totalitatea sa, ci doar indisponibilizarea cotei devălmașe din imobilul în cauză ce aparține debitorului respectiv ½ ca soție supraviețuitoare și 2/8 ca succesoare.
În drept au fost invocate disp. art. 299 și următoarele C. proc. Civ.
Deși legal citați cu copia motivelor de recurs intimații nu au formulat întâmpinare.
In recurs nu au fost administrate inscrisuri noi.
Analizând recursul civil de față, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 C.p.( la care se încadrează criticile recurentului), Tribunalul il apreciază ca fiind nefondat si il va respinge in consecința întrucât cota de ½ care face obiect al proprietații devalmase, nu poate fi supusa urmăririi fata de dispozițiile art.33 C.fam (aplicabil spetei) – respectiv bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți decât după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor) si de dispozițiile art.493 al.1 C.p.c. – potrivit cărora creditorii personali nu vor putea sa urmărească partea din imobilele aflate in proprietatea . sa ceara mai intai imparteala acestora.
In fapt, se retine ca imobilul situat în G., ., FN, jud. G., compus din teren în suprafață de 9800 mp, identificat cu număr cadastral 913 întabulat CF_ a loc. G., asupra căruia a fost notata somația imobiliară in data de 05.04.2011 este bun comun, fiind dobândit de debitoarea B. I. in timpul casatoriei cu numitul B. M., decedat ulterior in 2002. Imobilul nu a făcut obiectul partajului soților in timpul casăoriei si nici nu a fost inclus in masa succesorala rămasa de pe urma defunctului, succesiune dezbătuta prin CM bnr.384/2002.
In aceste condiții, nu se poate retine susținerea recurentului in sensul ca debitoarea, căreia i-a revenit o cota de 2/8 din masa succesorala (alte bunuri), ar deține aceeași cota si din imobilul înscris in CF_ a loc. G.. Asupra acestui imobil debitoare deține o cota de ½ ca bun propriu (devălmașia încetând prin decesul unuia dintre soti) la care se adăuga cota ce îi revine din cealaltă jumătate de bun, in calitate de moștenitor – sotie supraviețuitoare. Ca atare, se poate vorbi de o cota parte determinata a debitoarei din bun numai in momentul la care se va completa masa succesorala de pe urma defunctului, cu cota ce îi revenea din bunul comun si se vor menționa in cartea funciara cotele deținute de fiecare coproprietar/coindivizar.
Nu poate fi primita nici susținerea recurentului in sensul ca radierea somației, care ar fi vizat doar indisponibilizarea cotei debitoarei (cota care cum s-a retinut nu este determinata), l-ar prejudicia pe creditor întrucât acesta are la indemna acțiunea reglementata de art.493 C.p.c. putând solicita imparteala bunului.
Ca atare, tribunalul apreciază ca prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozițiilor art.493 C.p.c, motiv pentru care in baza art.312 C.p.c. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta S. C. P. DE EXECTURORI JUDECĂTOREȘTI D., C. & D. împotriva sentinței civile nr.1816/28.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. I. și C. I. I. ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.07.2013
Președinte Judecător Judecător A. M. C. A. D. M. E.
Pt judecator aflat in concediu de formare profesionala
Semneaza presedinte sectie civila
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud:DA /2exemplare
Jud.fond :–L. C. M. - Jud.B.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1857/2013. Tribunalul ILFOV | Fond funciar. Decizia nr. 1076/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
