Fond funciar. Decizia nr. 1185/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1185/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 1185/2015
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 1185R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.07.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR M. E.
JUDECĂTOR L. G. A.
GREFIER L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurentul M. A. NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 3033/17.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA ORAȘULUI O. - prin P., P. JUDEȚULUI I. - prin P., O. de C. și P. IMOBILIARĂ I., C. JUDEȚEANĂ de A. a L. nr. 18/1991 I., C. L. de A. a L. nr. 18/1991 O. și C. M., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 30.06.2015, 07.07.2014 și apoi pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ , înregistrată la data de 05.01.2010, reclamantul M. A. Naționale in contradictoriu cu parații C. Județeana I. de aplicare a L. nr. 18/1991, C. M., Primăria orașului O. prin P., P. Județului I. prin P. O. de C. si P. Imobiliară să se dispună: constatarea nulității absolute a Titlului de Proprietate nr._ din 23.03.2006, și, pe cale de consecință, repunerea părților în situația anterioară emiterii titlului de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele: C. Județeană I. a emis Titlul de Proprietate nr._/23.03.2006 pentru pârâtul C. M. pe baza propunerii Comisiei Orășenești O. și a prevederilor L. Fondului Funciar nr. 18/1991, ale L. nr. 1/2000 și ale L. nr. 247/2005, pentru un teren cu o suprafață de 0 ha 1.500 mp., situat pe teritoriul orașului O., prin reconstituirea dreptului de proprietate.
Reclamantul a mai menționat că terenul care a făcut obiectul reconstituirii susmenționate face parte din terenul Aeroportului M. O. care aparține Statului R., ca urmare a exproprierilor pentru cauză de utilitate publică, în interesul apărării țării efectuate succesiv în baza Jurnalelor Consiliului de Miniștri nr. 896 din 8.05.1938; nr. 1853 din 12.05.1938; nr. 1856 din 12.05.1938; nr. 1790/1940, nr. 2203/31.07.1941 (anexate) și a Decretului Prezidiului Marii Adunări Naționale, nr. 136 din 1.08.1951, iar dreptul de administrare aparține Ministerului A. Naționale, ca succesor al fostului Minister al Aerului și Marinei și în baza Ordinului nr. 209/13.09.1960 al Ministerului Agriculturii și al Deciziei nr. 1623/1.05.1961 al Sfatului Popular al Capitalei RPR.
Acesta face parte din domeniul public al statului și este inclus în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului aprobat prin H.G. nr. 1705/2006, la numărul MF_, administrarea acestuia realizându-se în temeiul dispozițiilor L. nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia.
P. Hotărârea de Guvern nr. 351/06.05.1999 s-au stabilit limitele terenurilor administrate de M. A. Naționale, în zona Aeroportului O., în total 177,1507 ha, din care pentru cazarma 546 O., suprafața menționată în acest act normativ este de 147,9778 ha.
Dosarul cadastral pentru imobilul susmenționat, nr._ din 16.07.2008 a fost depus și a primit nota de respingere nr._ de la O. de C. și P. Imobiliară I., întrucât poziția grafică a corpului de proprietate se suprapune peste pozițiile altor corpuri de proprietate care au obținut numere cadastrale provizorii, între care și terenul pârâtei persoană fizică, menționată mai sus. Cu alte cuvinte, terenul ce a fost acordat pârâtului persoană fizică, intră, în parte, în perimetrul terenului Aeroportului M. O..
P. emiterea titlului de proprietate a fost încălcat dreptul de proprietate publică al statului și dreptul de administrare al Ministerului A., fapt sancționat cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea L. fondului funciar nr. 18/1991, iar în temeiul art. 3 alin. (2) din același act normativ, nulitatea poate fi invocată și de către persoanele care justifică un interes legitim, constând în apărarea prin mijloace juridice a dreptului de administrare.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor legii, privind inalienabilitatea bunurilor aparținând domeniului public, sunt lovite de nulitate absolută .
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei actele despre care s-a făcut vorbire în considerentele acțiunii; Titlul de Proprietate a cărei nulitate absolută s-a cerut a fi constatată.
În cauză a fost introdus S. R. prin M. Finanțelor, fiind admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI.
Instanța, din oficiu, a solicitat de la C. L. de Fond Funciar O. actele în baza cărora s-a emis Titlul de Proprietate a cărei nulitate absolută s-a cerut a fi constatată.
La cererea reclamantei a fost încuviințată pe lângă proba cu acte și proba cu expertiză topometrică, având ca obiectiv: identificarea suprafeței de teren deținută de pârât; să se stabilească dacă terenul pentru care s-a emis Titlu de Proprietate în temeiul L. 18/1991, se suprapune cu terenul deținut în administrare de reclamantă.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul A. I. a stabilit că terenurile se suprapun in integralitate.
P. sentința civila nr. 1618/25.03.2011 pronunțata in dosarul nr._ Judecătoria B. a admis acțiunea reclamantei s-a constatat nulitatea absolută a Titlului de Proprietate nr._/23.03.2006, cu privire la suprafața de 1.500 m.p. identificat de expertul A. I., în raport de expertiza a cărei omologare s-a dispus, în punctele 1, 2, 3, 4, 1 (Anexa nr. 1).
P. decizia civilă nr. 2453R/11.10.2011 Tribunalul București - Secția a IV-a Civila a admis recursul reclamantei, a casat sentința recurată si a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu obligația de a fi suplimentat probatoriul cu înscrisuri constând in depunerea hotărârilor Curții de expropriere, a hotărârii de guvern care atestă caracterul de domeniu public al terenului, urmând ca expertiza topografică să se efectueze în baza acestor înscrisuri, pentru a se verifica dacă terenul pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate al pârâtului se suprapune cu terenul pentru care s-a dispus prin hotărâre judecătoreasca exproprierea, sau daca se suprapune cu terenul ce ar putea fi individualizat in anexa hotărârii de guvern care atesta caracterul de domeniu public al terenului in litigiu.
In rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.10.2011, sub nr._ /RJ.
Reclamantul a depus la dosar doar demersurile făcute in vederea obținerii înscrisurilor menționate in decizia de casare, fiindu-i acordate doua termene de judecata in acest; a fost respinsa ca neutila cauzei proba cu expertiza topografica solicitata de reclamant întrucât administrarea acesteia, conform obiectivelor stabilite prin decizia de casare, era condiționată de depunerea înscrisurilor constând fie in hotărârile Curții de expropriere fie a hotărârii de guvern care atestă caracterul de domeniu public al terenului, înscrisuri ce nu au fost depuse de parte.
Analizând întreg probatoriul administrat in cauză, raportat la prevederile art. 315 C. proc. civ. instanța a constatat că, în fapt, paratului C. M. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin emiterea Titlului nr._/23.03.2006 pentru un teren de 1.500 mp. situat in O., jud. I..
S-a observat că prin probele administrare in cauza, (primul fond si rejudecare) reclamantul a probat doar începutul demersurilor de expropriere (aspect reținut in considerentele deciziei de casare), dar nu si dovedit finalizarea acestei proceduri, nefiind in măsura să depună la dosar hotărârea judecătorească de expropriere.
Față de lipsa acestei hotărâri, instanța de fond a apreciat ca neîntemeiata prima susținere a reclamantului in sensul că terenul de 1.500 mp. a fost expropriat înainte de perioada regimului comunist.
Totodată, a constatat ca reclamantul nu a fost in măsură să dovedească că terenul in litigiu ar face parte din domeniul public al statului, fiind inclus in inventarul bunurilor ce alcătuiesc acest domeniu, conform H.G. nr. 1705/2006.
În condițiile în care hotărârea si anexele acesteia nu au fost depuse la dosar nici in cursul rejudecării cauzei, a fost considerată neîntemeiată si cea de-a doua susținere a reclamantului.
Concluzionând, instanța a constatat că reclamantul nu a dovedit faptul că Titlul de Proprietate nr._/23.03.2006 a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. III din Legea nr. 159/1997 coroborat cu art. 11 din Legea nr. 213/1998.
Pentru aceste motive, in baza art. 1169 C.civ instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, pronuntand in acest sens sentinta civila nr. 859 din data de 20.02.2012.
Împotriva acestei soluții, reclamantul M. A. Naționale a formulat recurs înregistrat pe rolul Tribunalului I. - Secția Civilă la data de 09.07.2012, prin care a solicitat instanței admiterea recursului.
La data de 15.04.2013 a fost pronuntata decizia civila nr. 489R, de catre Tribunalul I., prin care a fost admis recursul reclamantului, fiind casata sentinta civila nr. 859 din 20.02.2012, pronuntata de Judecatoria B., cauza fiind trimisa spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a decide astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
P. decizia civilă nr. 2453R/11.10.2011, Tribunalul București - Secția a IV-a Civila a admis recursul reclamantei, a casat sentința recurată si a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu obligația de a fi suplimentat probatoriul cu înscrisuri constând in depunerea hotărârilor Curții de expropriere, a hotărârii de guvern care atestă caracterul de domeniu public al terenului, urmând ca expertiza topografică să se efectueze în baza acestor înscrisuri, pentru a se verifica dacă terenul pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate al pârâtului se suprapune cu terenul pentru care s-a dispus prin hotărâre judecătoreasca exproprierea, sau daca se suprapune cu terenul ce ar putea fi individualizat in anexa hotărârii de guvern care atesta caracterul de domeniu public al terenului in litigiu.
Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
Soluția consacrată de art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă are o justificare deplină și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar, dispozițiile citate limitând însă obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe.
P. urmare, modul de interpretare a unui anumit text de lege ori aplicarea unui anumit principiu de drept, în condițiile determinate de instanța de recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului, iar instanța determinată să rejudece cauza nu poate să refuze o atare interpretare sub cuvânt că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. În prezenta cauză, instanța reține o situație particulară ce a determinat nerespectarea deciziei de casare de către instanța de trimitere, situație generată de recurentul reclamant care nu a depus la dosar înscrisurile prin care să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu – hotărârile Curții de expropriere, hotărârea de guvern care atestă caracterul de domeniu public al ternului, deși au fost acordate două termene în acest sens, făcând astfel imposibilă efectuarea unei expertize topografice.
Instanța de recurs a încuviințat proba cu înscrisuri, recurentul reclamant depunând în acest sens la termenele din data de 26.11.2012, 14.01.2013, 11.03.2013 înscrisuri, printre care și hotărârile Curții de expropriere, precum și hotărârea de guvern care atestă caracterul de domeniu public al terenului.
Potrivit îndrumărilor obligatorii pentru instanța de trimitere stabilite prin decizia civila nr. 2453R/11.10.2011 Tribunalul București - Secția a IV-a Civila, în cauza este necesara administrarea probei cu expertiza tehnice în specialitatea topografie, prin care să identifice terenul recurentului, precum și cel aparținând intimatului C. M. și să se stabilească dacă există o suprapunere între acestea. Administrarea probei cu expertiza tehnică nu este posibila direct în recurs având în vedere ca potrivit dispozitiilor art. 305 Cod procedura civila, nu se pot administra probe noi în recurs, cu exceptia înscrisurilor. În acelasi sens se retine si Decizia de recurs în interesul legii nr. 21/2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie care stabileste în mod general obligatoriu inadmisibilitatea probelor noi la judecata în recurs. Totodată, instanța va avea în vedere și faptul că alin. 6 ind. 1 al art. 312 C. proc. civ. a fost introdus prin art. I pct. 30 din Legea nr. 202/2010 publicată în MO nr. 714/26.10.2010, în condițiile în care prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 5.01.2010.
În prezentul ciclu procesual instanta, la termenul din data de 07.10.2013, potrivit indrumarilor din decizia de casare, a dispus refacerea raportului de expertiza in specialitatea topografie.
S-a pus in vedere reclamantei sa depuna la dosarul cauzei, pentru efectuarea expertizei incuviintate, inscrisuri relevante.
La termenul din data de 19.05.2014 s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiza.
La termenul din data de 02.06.2014, reclamanta a formulat obiectiuni la raportul de expertiza, acestea fiind respinse ca neintemeiate, astfel cum rezulta din incheierea de sedinta de la aceeasi data.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit îndrumărilor din decizia de casare, respectiv decizia civila nr. 489R, pronuntata de Tribunalul I., in prezentul ciclu procesual s-a procedat la refacerea raportului de expertiza in specialitatea topografie, pe baza inscrisurilor noi relevante pentru solutionarea justa a cauzei.
Din concluziile raportului de expertiza rezulta ca terenul paratului C. M. (terenul in litigiu, de 1.500 mp., pentru care a fost emis titlul de proprietate contestat in prezenta cauza) nu se suprapune cu terenul detinut de reclamanta.
În aceste conditii, este evident ca in privinta titlului de proprietate nr._ din 23.03.2006, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate in favoarea paratului pentru suprafata de 1.500 mp., nu poate fi incidenta cauza de nulitatea absoluta prevazuta de art. III alin. 1 lit. b din Legea nr. 169/1997, nefacandu-se dovada faptului ca s-a incalcat dreptul de proprietate publica prin emiterea titlului de proprietate contestat.
Pe cale de consecinta, instanta a respins actiunea ca neintemeiata.
Împotriva sentinței civile nr. 3033/17.07.2014, pronunțate de Judecătoria B., a formulat recurs reclamantul, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 312 coroborate cu dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9, precum și ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, admiterea recursului și modificarea, în tot, a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii Ministerului A. Naționale, așa cum a fost formulată.
În motivare, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, arătând că nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și nici pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților (art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 261 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă). Mai mult, a fost pronunțată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății (art. 304, pct. 8 din Codul de procedură civilă), precum și cu aplicarea greșită a legii (art. 304, pct. 9 din Codul de procedură civilă).
Un prim aspect, criticat de către recurentul-reclamant este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 261 alin. (1) pct. 5, precum și cu art. 105 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Potrivit prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 din actul normativ menționat, „hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților ”. Or, din examinarea considerentelor hotărârii recurate rezultă că nu se face o analiză exhaustivă a temeiurilor juridice invocate, a probelor administrate și nici nu se înlătură justificat susținerile Ministerului A. Naționale.
Recurentul-reclamant a mai susținut că instanța de fond nu întemeiază în drept motivele care au format convingerea acesteia și care au condus la pronunțarea sentinței. Astfel, instanța de judecată a reținut, în mod succint, faptul că „în privința titlului de proprietate, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei S. I., nu poate fi incidență cauza de nulitate absolută”, fără să facă o expunere detaliată a considerentelor care au stat la baza acestei convingeri, motivate în drept și raportate la situația de fapt concretă și la probele administrate în cauză.
Totodată, recurentul-reclamant a menționat că instanța de fond nu combate în niciun mod apărările formulate de instituția militară, sub forma obiecțiunilor la raportul de expertiză, ignorându-le cu desăvârșire. Astfel, M. A. Naționale a arătat, în cadrul acestor apărări, că expertul nu a respectat dispozițiile deciziei de casare nr. 489R din 15.06.2013, pronunțate de Tribunalul I., în prezenta cauză, în sensul de a efectua expertiza judiciară în baza deciziilor de expropriere depuse la dosar în cadrul judecării recursului. Planurile parcelare ale terenului expropriabil în vederea extinderii Aerodromului O. din anii 1937 și 1938, pe care expertul și-a bazat raportul de expertiză, în mod exclusiv, au fost depuse la dosarul cauzei, ca urmare a transmiterii acestora de către Arhivele Naționale, cu adresa nr. 18.930/10.01.2014, cu titlu de îndrumare pentru efectuarea expertizei judiciare. Aceste planuri au fost emise în vederea extinderii aerodromului, însă nu constituie anexe la actele de expropriere, întrucât, așa cum am învederat și în adresa comunicată instanței la termenul din 07.04.2014, documentele respective nu sunt însoțite de planuri parcelare. Mai mult, la data pronunțării deciziei de casare, planurile mai sus menționate nu erau depuse la dosar, astfel că instanța de recurs nu le-a avut în vedere atunci când a dispus refacerea expertizei.
În ceea ce privește obiectivele expertizei, recurentul-reclamant a arătat că trebuiau îndeplinite în baza informațiilor conținute de deciziile de expropriere, conform îndrumărilor deciziei pronunțate de instanța de recurs. Ca urmare, omologând, prin sentința recurată, un raport de expertiză care nu respectă dispozițiile deciziei de casare, implicit, nici instanța de fond nu le-a respectat. Având în vedere că dispozițiile art. 261 alin. (1) din codul de procedură civilă au caracter imperativ, iar încălcarea lor este sancționată cu nulitatea actului procedural însuși, în condițiile art. 105 alin. (2) din același act normativ, recurentul reclamant a solicitat instanței de control judiciar să înlăture consecințele acestei încălcări prin desființarea hotărârii recurate.
Recurentul-reclamant a învederat și faptul că lipsa motivării, în forma și limitele circumscrise de textul susmenționat, este echivalentă necercetării fondului și atrage, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (5) din Codul de procedură civilă. Recursul formulat de M. A. Naționale este întemeiat și pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, având în vedere că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, prima instanță, neținând seama de îndrumările instanței de recurs, a aplicat eronat dispozițiile art. 315 alin. (1) din Codul de procedură civilă, conform cărora, „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 105 alin. (2), art. 261 alin. (1) pct. 5, art. 304 pct. 7, 8 și 9, art. 3041 și art. 312 din Codul de procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul civil de față prin raportare la motivele invocate, Tribunalul constată următoarele:
Cu privire la motivul de recurs vizând nemotivarea sentinței civile recurate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea poate fi casată atunci când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Iar, conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților anume prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la proba contrarie.
Considerentele sau motivareareprezintă opera judecătorului și trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă. În această parte a hotărârii, judecătorul are obligația de a demonstra în scris soluția dată fiecărui capăt de cerere, să motiveze de ce a admis susținerile uneia dintre părți și le-a respins pe ale celeilalte, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare. Judecătorul nu trebuie să răspundă la simplele argumente invocate de părți, dacă pretențiile sunt motivate pe alte considerații, el având obligația de a răspunde numai la capetele de cerere formulate. Cu toate acestea, motivarea trebuie să conțină o expunere a tuturor susținerilor și obiecțiilor părților și să nu se transforme într-o manieră comodă de argumentare. În plus, motivarea trebuie să fie concludentă cauzei, dezvoltările străine cauzei fiind inutile, trebuie să fie clară și fără echivoc.
Astfel, tribunalul reține că, în cauză, prima instanță a oferit rezolvare cererii cu care a fost învestită de reclamant, pronunțându-se asupra cererii de constatare a nulității absolute a Titlului de Proprietate nr._/23.03.2006. Deși argumentația instanței nu este foarte dezvoltată, tribunalul apreciază că aceasta este suficientă, este fundamentată pe probele administrate la dosar, permițând, astfel, exercitarea controlului judiciar.
Nepronunțarea primei instanțe asupra obiecțiunilor formulate de reclamant față de raportul de expertiză efectuat în cauză nu poate constitui un argument în sensul nemotivării sentinței civile apelate, ci o critică pe fondul cauzei. Cu toate acestea, tribunalul reține că prima instanță s-a pronunțat asupra obiecțiunilor formulate de reclamant la raportul de expertiză, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 02.06.2014.
Înțelesul expresiei „cercetarea fondului” în sensul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă presupune existența la dosarul cauzei a tuturor elementelor care implică o analiză a fondului pricinii, unul din aceste elemente fiind rezolvarea dată fiecărui capăt de cerere, prin raportare la probatoriul administrat în cauză și la situația dedusă judecății.
Concluzionând în sensul cercetării fondului cauzei, tribunalul reține, astfel, că poate exercita controlul judiciar asupra modului de soluționare a cauzei, astfel încât va respinge acest motiv de recurs ca nefondat.
Referitor la motivul de recurs vizând greșita interpretare a actului juridic dedus judecății și greșita aplicare a legii, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Iar, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea poate fi, de asemenea, casată, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt dedusă judecății, tribunalul reține neincidența acestora. Astfel, în esență, critica adusă de recurentul reclamant sentinței civile recurate vizează nerespectarea deciziei de casare în sensul neefectuării expertizei topografice în baza deciziilor de expropriere depuse la dosarul cauzei cu prilejul judecării recursului, planurile parcelare pe care expertul și-a bazat raportul neconstituind anexe la actele de expropriere și nefiind avute în vedere de instanța de recurs.
P. decizia civilă nr. 489R/15.04.2013 pronunțată de Tribunalul I., s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea efectuării unei expertise topografice în baza deciziilor de expropriere și a hotărârii de Guvern care atestă caracterul de domeniu public al terenului, pentru a se verifica dacă terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtului se suprapune cu terenul pentru care s-a dispus prin hotărâre judecătorească exproprierea sau dacă se suprapune cu terenul ce ar putea fi individualizat în anexa hotărârii de Guvern care atestă caracterul de domeniu public al terenului în litigiu.
Cu prilejul rejudecării, s-a administrat proba cu expertiză topografică efectuată de expert A. I., conform îndrumărilor deciziei de casare nr. 498R/15.04.2013, raportându-se, însă, și la planurile de situație din anii 1937 și 1938, astfel cum rezultă din cuprinsul lucrării.
Astfel, tribunalul reține că prima instanță a respectat dispozițiile art. 315 C. proc. civ., neputându-se suține cu temei nesocotirea deciziei de casare și a îndrumărilor pe care aceasta le cuprinde. În acest sens, se are în vedere faptul că expertiza topografică s-a efectuat în baza deciziilor de expropriere depuse la dosarul cauzei cu prilejul judecării recursului. Chiar dacă planurile parcelare pe care expertul și-a bazat raportul nu au fost avute în vedere de instanța de recurs nu înseamnă o nerespectare a deciziei de casare, întrucât relevante în cauză au fost deciziile de expropriere ce trebuiau administrate la dosar în vederea identificării terenurilor în litigiu, având în vedere lipsa inițială a acestora.
Tribunalul apreciază că administrarea la dosar, cu prilejul rejudecării, a unor înscrisuri suplimentare, pertinente și concludente în soluționarea cauzei, nu înseamnă o nesocotire a deciziei de casare, aceasta din urmă impunându-se sub aspectul obligativității ca instanța de rejudecare să se raporteze la deciziile de expropriere și la hotărârea de Guvern care atestă caracterul de domeniu public al terenului. Aceasta nu presupune, însă, o limitare probatorie, înscrisurile indicate de instanța de recurs reprezentând un minim de probatoriu obligatoriu, ce poate fi completat cu orice alte mijloace de probă pertinente și concludente. Astfel, în afara înscrisurilor menționate de instanța de casare, obligatoriu a fi avute în vedere de instanță, cu prilejul rejudecării pot fi administrate și orice alte înscrisuri utile în dezlegarea cauzei.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că raportul de expertiză topografică administrat în cauză cu prilejul rejudecării concluzionează în mod explicit că terenul pârâtului nu face parte din terenul deținut de Aerodromul O., astfel încât, cu privire la titlul de proprietate prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului pârâtului nu se poate reține incidența cauzei de nulitate invocată de reclamant.
Pentru toate aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul M. A. NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 3033/17.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA ORAȘULUI O. - prin P., P. JUDEȚULUI I. - prin P., O. de C. și P. IMOBILIARĂ I., C. JUDEȚEANĂ de A. a L. nr. 18/1991 I., C. L. de A. a L. nr. 18/1991 O. și C. M. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.07.2015.
Președinte Judecător Judecător
E. M. O. M. E. L. G. A.
Grefier
L. I.
pentru grefier plecat din instanță
semnează grefierul-șef al Secției civile
Concept red. gref. L.I.
Red. Jud.: EMO/ 9 ex./21.12.2015
Jud. fond: R. V. A. - Jud.B.
..12.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1974/2015. Tribunalul ILFOV | Restituire metale preţioase. Sentința nr. 1965/2015.... → |
|---|
