Legea 10/2001. Sentința nr. 1787/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1787/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 1787/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1787
Ședința publică de la data de 25 iunie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții S. D. C., B. B., S. V. și pe pârâții ORAȘUL V. prin P., S. R. - C. P. M. prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul Orașul V., prin primar consilier juridic V. L., lipsă fiind reclamanții; asistența juridică pentru reclamanți a fost asigurată de avocat V. V. T..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanții, prin avocat, solicită rectificarea încheierii de ședință de la termenul anterior în sensul că au precizat că, pe capătul 1 de cerere, înțeleg să se judece cu pârâtul Orașul V., prin P., iar nu cu S. R. - C. P. M. P. Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Tribunalul ia act că reclamanții înțeleg să se judece, pe capătul 1 din cerere, cu Orașul V., prin P..
Tribunalul acordă cuvântul pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului I., invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin întâmpinare.
Reclamanții, prin avocat, solicită respingerea excepției, în raport de dispozițiile Deciziei nr. IX/2006 pronunțată de Î.C.C.J.
Pârâtul Orașul V., prin primar, lasă la aprecierea instanței.
Tribunalul, față de motivarea excepției și prevederile art. 84 C. proc. civ., o califică ca fiind excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului I. întrucât se solicită declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, urmând a se pronunța asupra excepției prin încheiere.
Acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocată prin întâmpinare.
Reclamanții, prin avocat, solicită respingerea excepției.
Pârâtul Orașul V., prin primar, solicită admiterea excepției.
Tribunalul urmează a se pronunța pe excepție prin încheiere și acordă cuvântul pe excepția tardivității capătului de cerere având ca obiect anularea Dispoziției nr. 879/2006.
Pârâtul Orașul V., prin primar, solicită admiterea excepției, în raport de dispozițiile art.26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanții, prin avocat, solicită respingerea excepției, dispoziția a fost comunicată în ședința publică din data de 02.04.2013 și nu există nicio dovadă de comunicare a dispoziției.
Tribunalul, sub acest aspect, reține că în dosarul administrativ nu se regăsește dovada comunicării către reclamantul B. B..
Pârâtul Orașul V., prin primar, arată că va efectua verificări și va depune dovada și pentru acest pârât.
Reclamanții, prin avocat, apreciază că este nevoie de o notă de inventar din care să rezulte conținutul trimiterii.
Pârâtul Orașul V., prin primar, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în susținerea excepției de tardivitate.
Tribunalul încuviințează pârâtului Pârâtul Orașul V., prin primar, proba cu înscrisuri pe excepția tardivității capătului de cerere având ca obiect anularea Dispoziției nr. 879/2006 și prorogă discutarea excepției.
Acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul V., prin primar.
Pârâtul Orașul V., prin primar, solicită admiterea excepției.
Reclamanții, prin primar, solicită respingerea excepției, unitatea învestită este Orașul V., prin primar.
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe excepții și acordă termen de fond la 24.09.2013, Completul F1.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 14.01.2013, sub nr._, reclamanții S. D. C., B. B., S. V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții ORAȘUL V., P. P., S. R.- C. P. M. P. COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, să soluționeze pe fond notificarea și să constate calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, pentru construcțiile și instalațiile preluate în mod abuziv de către Stat de la autorul acestora, fosta proprietate P. Tatarani-V. M., transformată în „Ferma R.”- după naționalizare; obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire care încorporează creanța acestora asupra Statului, stabilită conform Standardelor Internaționale de Evaluare, în termen de maxim 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, sub sancțiunea de daune echivalente cu 100 lei/zi de întârziere; în subsidiar, dacă instanța va considera prematur capătul 2, obligarea pârâtului Orașul V., prin primar să înainteze către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul cauzei, împreună cu prezenta hotărâre, în vederea emiterii titlului de despăgubire, în termen de 30 de zile de la data la care prezenta hotărâre devine executorie, sub sancțiunea daunelor moratorii echivalente cu 100 lei/zi, în caz de neexecutare, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1, 3, 7, 18, 24 din Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, art. 1516 N.C.civ., art. 109 C. proc. civ., art. 44 Constituția României, art. 1530 și urm. C. proc. civ.
La data de 01.03.2013, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a transmis pe fax întâmpinare, prin care a înțeles să invoce excepția necompetenței materiale a Secției Civile din cadrul Tribunalului I., excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la solicitarea reclamanților de a constata dreptul acestora la măsuri reparatorii în echivalent, excepția prematurității cu privire la emiterea titlului de despăgubire, precum și la solicitarea de înaintare directă a dosarului de despăgubire la Comisia Centrală.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței sesizate, pârâta a învederat următoarele:
Examinarea legalității și temeiniciei deciziilor emise de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, ca și obligarea acesteia la emiterea deciziei în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stabilit-o în competența instanței specializate de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, este de competența secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul, soluționarea cauzelor având ca obiect anularea deciziilor Comisiei Centrale ori obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Normele de drept care consacră competența funcțională a instanțelor de judecată au caracter imperativ, opinie susținută de necesitatea respectării principiului specializării judecătorului, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în Decizia nr. XV/2007.
Mai mult decât atât, dispozițiile mai sus amintite sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Solicită pârâta admiterea excepția necompetenței Secției Civile a Tribunalului I., iar, pe cale de consecință, declinarea soluționării cauzei către Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului București.
Cu privire la prematuritatea cererii formulate, în contextul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, precizează pârâta următoarele:
Așa cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012, în perioada de suspendare, prelungită prin Legea nr. 117/2012 până la data de 15.05.2013, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică, încă o dată, oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor.
P. actul normativ mai sus amintit, legiuitorul a stabilit suspendarea emiterii deciziilor de către C.C.S.D., suspendarea emiterii titlurilor de conversie de către A.N.R.P., precum și suspendarea oricăror proceduri cu privire la evaluarea imobilelor.
Suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României. P. această suspendare nu s-a mărit doar amânarea momentului la care se vor emite titlurile de plată, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației În acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În privința resurselor financiare pentru plata despăgubirilor, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, acestea nu mai există În prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a Legii nr. 117/2012.
În ceea ce privește excepția prematurității emiterii titlurilor de despăgubire, ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 4/2012 și ulterior a Legii nr. 117/2012, subliniază pârâta faptul că practica judiciară a statuat cu caracter de principiu prematuritatea emiterii acestora, până la expirarea termenului de suspendare, astfel că, pentru identitate de rațiune această soluție o consideră aplicabilă și speței deduse judecății.
Dezlegarea excepției de prematuritate este indisolubil legată și de clarificarea unui alt aspect și anume acela dacă există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care România este parte, și prevederile O.U.G. nr.4/2012 și Legii nr.117/2012.
Ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, îndeosebi sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.
A mai arătat pârâta că procedura administrativă specială de acordare a despăgubirilor, care se finalizează cu emiterea deciziei ce reprezintă titlu de despăgubire nu se poate declanșa în lipsa transmiterii de către entitatea învestită cu soluționarea notificării a dosarului de despăgubire, așa cum prevăd dispozițiile legale mai sus arătate.
Referitor la solicitarea reclamanților de la pct. 3 al cererii, de a obliga Primăria orașului V. la Înaintarea dosarului direct către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se arată că este neîntemeiată chiar dacă Primarul Municipiului Bucuresti ar fi emis o Decizie si cu atât mai mult cu cât nu a fost emisă o astfel de decizie/dispozitie.
Dispozițiile legale anterior citate prevăd atât faptul că entitatea notificată are obligația legală de a emite o dispoziție în temeiul Legii nr. 10/2001 precum și faptul că dosarele de despăgubire aferente dispozițiilor emise În temeiul Legii nr. 10/2001 trebuie să fie centralizate la Prefecturi, unde se va acorda avizul de legalitate.
Instanța de judecată nu poate obliga /a transmiterea dosarului direct către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubiri/or în lipsa unui aviz de legalitate al dispoziției privind acordarea de măsuri reparatorii.
Instanța de fond nu poate să invalideze un act normativ emis de Parlamentul României în temeiul atribuțiilor sale constituționale, ne referim aici la Titlului VII din Legea nr.247/2005, și nici nu poate pretinde să devină un legiuitor pozitiv.
Cât privește solicitarea reclamanților privind obligarea Comisiei Centrale la plata de daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere pârâta a arătat că în cauza dedusă judecății, nu poate fi vorba de refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Solicitarea de plată a daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere este neîntemeiată, întrucât nu se poate reține reaua credință sau culpa Comisiei.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, Legea nr. 17/2012, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 1095/2005, O.U.G. nr. 4/2012, Legea nr. 554/2004, art.115-118 C. proc. civ.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 01.04.2013, reclamanții au depus la doar precizări la acțiune în sensul că nu solicită măsuri reparatorii în echivalent pentru teren, drepturile asupra terenului fiind cesionate și în contradictoriu cu pârâtul Orașul V., prin primar, solicită să se constare calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile și instalațiile arătate în acțiune, preluate abuziv de Stat de la autorul acestora, V. M.; în contradictoriu cu acest pârât este și capătul de cerere subsidiar privind obligarea la înaintarea către Comisia Centrală, împreună cu prezenta hotărâre.
La data de 01.04.2013, pârâtul Orașul V., prin primar, a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-119 C. proc. civ.
La data de 01.04.2013, reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor, prin care au solicitat respingerea tuturor excepțiilor.
Analizând exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului I., în ceea ce privește capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sa emita titlul de despagubire, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.
Raportând aceste dispoziții legale la situați dedusă judecății, se reține că, prin cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanții au solicitat obligarea paratei Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sa emita titlul de despagubire, pretenție ce se subsumează normei legale anterior menționate, întrucât are ca obiect un eventual refuz ce va fi manifestat de pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor în emiterea titlului de despagubire ulterior soluționării pe fond de către instanță a notificării și obținerii unei soluții favorabile.
Tribunalul va înlătura susținerea referitoare la incidența dispozițiilor art. 17 C. proc. civ., întrucât caracterul administrativ al celui de-al doilea capăt de cerere atrage și o competență specială de soluționare a acestuia.
Și cum, prin raportare la norma de competență teritorială exclusivă cu care operează art. 20 alin. 1 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Tribunalul I. nu are competență de atribuțiune in privinta litigiilor având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia, înseamnă că art. 17 C. proc. civ. nu determină în cauză o prorogare de competență.
Astfel, Tribunalul apreciaza ca prevederile art. 17 C. proc. civ. vor fi incidente numai daca cererile accesorii si incidentale, prin natura lor, se subsumează aceleiasi materii, ca si cererea principala.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Ifov in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sa emita titlul de despagubire și va declina competenta de solutionare a acestui capat de cerere in favoarea Tribunalului Bucuresti, Sectia a IX-a de C. Administrativ si Fiscal, urmând a disjunge capetele 1 si 3 de cerere si a forma un dosar nou.
Analizând exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, tribunalul reține următoarele:
Având în vedere precizarea cererii făcută de reclamanți prin răspunsul la întâmpinare, prin care au arătat că nu înțeleg să se judece cu pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor pe capătul 1 de cerere, tribunalul reține că exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a ramas fara obiect, urmând a o respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului I., în cauza privind pe reclamanții S. D. C., B. B., S. V., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de avocat V. T. în Buucrești, ., ., sector 1 și pe pârâții ORAȘUL V., P. P., cu sediul orașul în V., ., județul I., S. R.- C. P. M. P. COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sa emita titlul de despagubire.
Declina competenta de solutionare a capatului de cerere avand ca obiect obligarea paratei Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sa emita titlul de despagubire in favoarea Tribunalului Bucuresti, Sectia a IX-a de C. Administrativ si Fiscal.
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor ca ramasa fara obiect.
Proroga discutarea exceptiilor tardivitatii capatului de cerere avand ca obiect anularea Dispozitiei nr. 879/2006 si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Orasul V..
Disjunge capetele 1 si 3 de cerere si formeaza dosarul nr._, cu termen de judecata la data de 24.09.2013, F1, pentru cand se vor cita partile.
Fără cale de atac pe soluția de declinare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2013
Președinte
E. M. O.
Grefier
C. D.
pentru grefier aflat în concediu de odihnă
semnează grefierul-șef al Secției Civile
I. D.
Red. jud. E.M.O.
Thn. red. C.D./2 ex./12.07.2013
| ← Revendicare imobiliară. Hotărâre din 26-11-2012, Tribunalul ILFOV | Fond funciar. Sentința nr. 3710/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
