Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 1157/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1157/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 527/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.527/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.09.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
JUDECĂTOR: V. E.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanții - reclamanți D. P. și D. M. împotriva sentinței civile nr.1157/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata . R. E. SRL având ca obiect „plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 alin.2 din Legea nr.7/1996)”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2014 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 22.09.2014 și la data de 29.09.2014 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față :
Prin sentința civilă nr.1157/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamanții D. P. și D. M. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 01.07.2013 sub nr._ petentii D. P. si D. M. au formulat in contradictoriu cu intimata . real E. (Romania) SRL plangere impotriva incheierilor nr._/11.06.2013 si nr._/19.04.2013 emise de OCPI I., BCPI B., solicitandu-se anularea acestora si admiterea cererii de rectificare a inscrierilor in CF, respectiv radierea dreptului de proprietate din CF nr._ (nr. vechi 850) a imobilului teren din Ciorogarla, in suprafata de 6902 mp, avand numar cadastral 589/2 de pe numele intimatei.
In fapt se arata ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1899/2008 de catre BNP M. P. petentii au vandut catre intimata imobilul descris anterior. La data de 03.11.2008 s-a incheiat actul aditional prin care s-a stipulat ca partile sunt de acord sa desfiinteze respectivul contract, iar petentii sa redevina proprietari sub conditia restiuirii pretului incasat de 319.745 euro. Prin sentinta civila nr._/2012, pronuntata de TMB, sectia a VI-a civila, ramasa irevocabila, instanta a analizat actul aditional si a conchis cu putere de lucru judecat in sensul ca intentia partilor referitoare la desfiintarea contractului si restituirea pretului rezulta cu claritate din probele administrate.
Ulterior, prin cererea de rectificare a inscrierilor din CF, petentii au solicitat radierea dreptului de proprietate asupra imobilului in cauza de pe numele paratei. Cererea a fost respinsa prin incheierile contestate.
Dar amandoua incheierile sunt nelegale, cata vreme titlul de care se prevaleaza petentii constituie un act autentic notarial ce a fost interpretat judecatoresc. Cum desfiintarea contractului de vanzare-cumparare a avut loc prin actul aditional rezulta ca cererea petentilor apare ca intemeiata. Motivarea registratorului de carte funciara in sensul ca titlul paratei nu a fost desfiintat ignora existenta actului aditional si hotararea judecatoreasca mentionata.
In drept se invoca prevederile Legii nr. 7/1996.
Cererea este legal timbrata.
Intimata a formulat intampinare prin care a aratat ca cererea formulata fata de incheierea nr._/19.04.2013 apare ca inadmisibila. Oricum, plangerea in intregul sau este una neintemeiata.
Solutia inadmisibilitatii plangerii sub aspectul incheierii nr._/19.04.2013 se sprijina pe textul art. 31 din Legea nr. 7/1996. Solutia netemeiniciei decurge din faptul ca actul de vanzare-cumparare incheiat intre parti nu a fost desfiintat, dat fiind ca petentii nu au achitat in totalitate suma ce trebuia restituita. Cat priveste procesul finalizat prin sentinta civila nr._/2012, pronuntata de TMB, sectia a VI-a civila, acesta nu a avut drept obiect validitatea contractului de vanzare-cumparare.
Avand in vedere si cuprinsul art. 24 alin. 3 si art. 33 alin. 1 din Lege reiese ca cererea este neintemeiata.
In drept se invoca prevederile art. 205 C. proc. civ.
S-au depus la dosar note scrise de catre petenti, care arata ca inadmisibilitatea sustinuta de intimata nu poate fi recunoscuta fata de principiul deplinei jurisdictii de care se bucura instantele de judecata.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
Analizand actele dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin incheierea nr._/19.04.2013, OCPI I., BCPI B. a dispus respingerea cererii formulata de petenti cu privire la solicitarea de radiere de pe numele intimatei a imobilului teren din Ciorogarla, in suprafata de 6902 mp, avand numar cadastral 589/2.
F. de aceasta incheiere s-a formulat plangere, iar instanta de fond a pus in discutie la termenul din data de 28.01.2014 exceptia inadmisibilitatii acestui capat, exceptie asupra careia s-a pronuntat prioritar, fata de disp. art. 248 alin. 1 C. proc. civ.
Astfel, din cuprinsul art. 31 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 reiese concluzia ca numai incheierea de reexaminare a incheierii de respingere, care a fost pronuntata de registratorului-șef, poate forma obiectul unui control judecatoresc.
Rezulta ca exceptia inadmisibilitatii a apărut ca intemeiata, motiv pentru care a fost admisa. Nu se poate sustine ca prin aceasta solutie se incalca principiul deplinei jurisdictii a instantei de judecata, cata vreme prin verificare incheierii pronuntate de registratorul-sef se realizeaza in realitate o verificare asupra intregii situatii juridice aflate in disputa.
Apoi, prin incheierea nr._/11.06.2013, emisa de OCPI I., BCPI B., s-a respins aceeasi cerere, in urma contestarii primei incheieri mentionate. Pentru a se pronunta o asemenea solutie s-a aratat ca in speta nu a operat transferul dreptului de proprietate de la intimata la petenti, iar pe de alta parte ar fi nevoie de un act distinct prin care sa se cada de acord asupra acestui transfer. Cat priveste sentinta depusa la dosar, s-a aratat ca aceasta nu inlocuieste consimtamantul titularului tabular cu privire la instrainarea imobilului.
Solutia de respingere este una corecta, chiar daca nu pe deplin potrivit rationamentului expus anterior.
Astfel, este drept ca proprietatea asupra terenurilor se poate transfera prin acte autentice (cf. illo tempore art. 2 alin. 1 din Titlul X al Legii nr. 247/2005). Acest lucru s-a petrecut prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1899/2008 de catre BNP M. P..
Pentru ca dreptul de proprietate sa se intoarca in patrimoniul petentilor era necesar fie ca acest act sa fie desfiintat, fie sa ia nastere un alt raport juridic de instrainare prin o alta conventie care sa indeplineasca aceleasi conditii de validitate.
Se observa ca prima este situatia alegata de petentii din prezenta cauza. Se sustine ca prin actul aditional la acelasi contract (f. 21-23), ce a fost incheiat in forma autentica, s-a stipulat desfiintarea conventiei de vanzare, cu consecinta expresa a intoarcerii dreptului de proprietate in sfera patrimoniala a petentilor.
Numai ca instanta de fond a observat ca desi acest act are in sine forta de a transfera valabil dreptul de proprietate (cf. articolului citat anterior), fara a fi nevoie de un alt act distinct, totusi, acest transfer este unul sub conditie, respectiv conditia achitarii pretului de 319.745 euro. Nimic contrar nu decurge din sentinta depusa la dosar de petenti.
Pe de alta parte din sentinta respectiva, citita cu buna-credinta, nu rezulta ca instanta a retinut operarea unui transfer al proprietatii. D. s-a recunoscut intentia partilor ca acest transfer sa opereze sub conditie. Mai mult, s-a recunoscut si faptul ca aceasta clauza este una de care se poate prevala intimata din prezenta speta.
In concluzie, cum in cauza nu s-a facut dovada achitarii integrale a pretului, este evident ca in prezent imobilul se pastreaza in patrimoniul intimatei. S-a remarcat si aceea ca potrivit art. 882 alin. 1 C. civ. drepturile reale sub condiție suspensivă sau rezolutorie nu se intabulează. Ele se pot însă înscrie provizoriu, dar nu acest aspect are relevanta in speta, cata vreme petentii au dorit intabularea.
Pentru aceasta plangerea impotriva incheierii nr._/11.06.2013 a fost respinsă ca neintemeiata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanții D. P. și D. M. solicitând modificarea în tot a sentinței civile apelată în sensul respingerii excepției inadmisibilității și admiterii plângerii formulată împotriva Încheierilor nr._/11.06.2013 și_/19.04.2013 ale Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară I., Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B., cu consecința anulării acestora și admiterii cererii de rectificare a înscrierilor din cartea funciară, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Apreciază că instanța de fond a admis în mod nelegal excepția inadmisibilității plângerii împotriva Încheierii nr._/19.04.2013 emisă de OCPI I. - BCPI B..
În motivarea cererii se arată că prin încheierea nr._.04.2013 a fost respinsă cererea subsemnaților de radiere a dreptului de proprietate asupra imobilului teren din Ciorogârla de pe numele societății C. E. F. R. E. (România) SRL.
Împotriva acestei încheieri au formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea nr._/10.05.2013 a registratorului-șef.
Dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996 prevăd o procedură prealabilă obligatorie care trebuie urmată de orice persoană care se consideră vătămată prin soluția de admitere sau de respingere a cererii inițiale. Ca atare, subsemnații am urmat procedura prealabilă care s-a finalizat prin respingerea cererilor de reexaminare.
Având în vedere această situație, au formulat plângere împotriva celor două încheieri, finalitatea principală și deci scopul final acestor demersuri legale fiind anularea încheierii nr._/19.04.2013 prin care sa fost respinsă cererea de radiere a dreptului de proprietate.
Apelanții arată că au interesul de a obține anularea încheierii nr._.06.2013 pronunțată în procedura prealabilă de către registratorul-șef prin care a fost respinsă cererea de reexaminare, având în vedere că această încheiere menține ca temeinică și legală încheierea inițială.
Dispozițiile Legii nr. 7/1996 nu îngrădesc accesul la justiție în privința încheierilor de carte funciară stabilind că numai anumite încheieri pot fi atacate în instanță, intenția legiuitorului fiind de a prevedea o procedura prealabilă care trebuie urmată înaintea demarării unui litigiu.
Parcurgerea procedurii prealabile instituite de legea specială constituie așadar o conditie de admisibilitate pentru atacarea în instanță a încheierii și nicidecum un aspect de natură a înlătura această posibilitate, cum în mod greșit a reținut prima instanță.
Consideră că admițând excepția de inadmisibilitate, Judecătoria Cornetu le-a încălcat dreptul de acces la justiție și la un proces echitabil, garantate de art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Apreciază că hotărârea primei instanțe este vădit nelegală și sub aspectul respingerii plângerii pe fond întrucât a nesocotit si încălcat puterea de lucru judecat a Sentinței civile nr._/25.10.2012 pronunțată de Tribunalul București prin care s-a făcut deja o interpretare judecătorească a contractului de vânzare-cumpărare și a actului adițional nr. 1 încheiate între părți.
Cea de-a doua critică adusă hotărârii pronunțate de Judecătoria Cometu are în vedere încălcarea dreptului de proprietate al sub semnati lor, drept recunoscut și protejat prin art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertătilor Fundamentale întrucât suntem privați atât de bunul imobil cât și de prețul acestuia.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată la care au fost obligați, solicită modificarea hotărârii apelate, și, în principal, respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată sau, în subsidiar, reducerea lor. Obiectul cauzei l-a reprezentat plângere împotriva a două încheieri de carte funciară, iar litigiul în fața primei instanțe, a avut doar două termene de judecată. Ca atare, cauza nu a fost una complexă.
În ceea ce privește munca desfășurată de avocat, aceasta s-a materializat în formularea întâmpinării și reprezentarea intimatei la primul termen de judecată când dosarul s-a amânat pentru ca intimata să depună întâmpinare, nu însă și la ultimul termen de judecată la care s-au discutat probele și s-au pus concluzii pe excepția invocată și pe fondul cauzei.
Analizând sentința civilă apelată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
1. In ceea ce priveste primul motiv de apel, vizand admiterea exceptiei inadmisibilitatii plangerii impotriva incheierii nr._/19.04.2013 emisa de OCPI I., tribunalul constata urmatoarele:
Apelantii-reclamanti au formulat catre OCPI I. o cerere de radiere a dreptului de proprietate a intimatei, C. E. F. R. E. (Romania) SRL, si de inscriere a dreptului lor de proprietate asupra imobilului in suprafata de 6902 mp, cu nr. cadastral 589/2 UAT Ciorogarla, cerere solutionata prin incheierea de respingere nr._/29.03.2013.
Impotriva acestei incheieri au formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsa prin incheierea nr._/10.05.2013 a registratorului sef, sesizand ulterior instanta de judecata cu plangere.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicata, (1) Încheierea (de admitere sau respingere a inscrierilor in cartea funciara) se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
(2) Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluționării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-șef.
(3) Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) cei interesați sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare.
(4) Plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesați sau notarul public și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară.
Din analizarea dispozitiilor legale mentionate anterior, tribunalul constata ca, procedura prealabila de atacare a incheierii pronuntate de registrator printr-o cerere de reexaminare adresată registratorului șef, este obligatorie și nu este permisă formularea plângerii împotriva încheierii registratorului direct la instantă, procedura urmata de altfel de catre apelantii-reclamanti.
Totodata, tot din cuprinsul art. 31 al. 3 din Legea nr. 7/1996, rezulta ca plangerea adresata instantei judecatoresti competente are ca obiect încheierea pronunțată de acesta din urmă.
Etapizarea procedurală astfel instituită este pe deplin clară, procedura ce trebuie urmată – prin formularea cererii de reexaminare, urmată de soluționarea acesteia – înaintea registratorului-șef fiind nu doar prealabilă celei judiciare, ci și obligatorie.
In consecinta, in mod legal si temeinic instanta de fond a constatat ca prin intermediul acestei proceduri nu poate fi atacata decat incheierea pronuntata de registratorul-sef in urma solutionarii cererii de reexaminare si nu incheierea pronuntata de registrator.
2. In ceea ce priveste al doilea motiv de apel, privind respingerea plangerii pe fond, tribunalul constata urmatoarele:
Potrivit art. 24 al. 3 din legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.
Conform aliniatului 4 al aceluiasi articol, drepturile reale imobiliare și promisiunea de a încheia un contract având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului sau un alt drept în legătură cu acesta, înscrise în baza unor acte juridice în care părțile au stipulat rezilierea sau rezoluțiunea în baza unor pacte comisorii, se radiază în baza unei:
a) declarații în formă autentică a părților;
b) încheieri de certificare fapte, prin care notarul public constată îndeplinirea pactului comisoriu, la solicitarea părții interesate;
c) hotărâri judecătorești.
In cauza de fata, intre parti a intervenit un contract de vanzare-cumparare a unui imobil prin care s-a transferat dreptul de proprietate de la vanzatorii-apelanti la cumparatoarea-intimata in schimbul unui pret. Ulterior a fost incheiat un act aditional, prin care partile au convenit ca in situatia in care apelantii vanzatori restituie cumparatoarei integral pana la data de 15.01.2009 intregul pret achitat, vanzarea urmeaza a se desfiinta in baza unui act bilateral ce urmeaza a se incheia intre parti, fara nicio formalitate prealabila si in baza caruia vanzatorul va redeveni proprietar al imobilului si dreptul sau de proprietate va fi reinscris in Cartea Funciara.
Or, in cauza de fata, apelantii-vanzatori nu au restituit intimatei intregul pret achitat de 319.745 Euro, aspect care rezulta si din considerentele sentintei civile nr._/25.10.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr._/3/2011, definitiva prin neapelare.
De altfel, fata de dispozitiile legale mentionate anterior, tribunalul constata ca nu se putea inscrie dreptul de proprietate in favoarea apelantilor in baza sentintei civile nr._/25.10.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr._/3/2011, in conditiile in care din cuprinsul acesteia nu rezulta ca s-a retinut transferul dreptului de proprietate, iar desfiintarea conventiei de vanzare-cumparare nu putea opera in conditiile in care nu s-a restituit in integralitate pretul.
3. In ceea ce priveste critica apelantilor potrivit cu care prin hotararea apelata i s-a incalcat dreptul de proprietate, tribunalul constata urmatoarele:
Prin intermediul prezentei proceduri, instanta de judecata realizeaza un control de legalitate a incheierii pronuntate de registratorul-sef, verificand actul in baza caruia se solicita inscrierea in Cartea Funciara.
Ori, astfel cum s-a aratat anterior, prin hotararea judecatoreasca de care se prevaleaza apelantii nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului in cauza, prin urmare in mod legal a fost respinsa cererea de inscriere a dreptului de proprietate.
De altfel, nu pot fi retinute criticile apelantilor, potrivit cu care prima instanta le-a incalcat dreptul de proprietate, in conditiile in care au ales in mod gresit modalitatea de rezolvare a litigiului existent intre parti cu privire la executarea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1899/24.06.2008 de BNP M. P., optand pentru o actiune in pretentii si nu una in rezolutiune contract.
4. In ceea ce priveste critica apelantilor referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecata, tribunalul retine ca, la baza acordarii cheltuielilor de judecata se afla principiul raspunderii civile delictuale, in conformitate cu care reparatiunea trebuie sa fie integrala.
Doctrina a subliniat, pe buna dreptate, ca dreptul de a pretinde despagubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv; prin urmare, atunci cand constata ca cel care a castigat procesul a savarsit un abuz de drept, instanta are posibilitatea sa-l oblige pe cel care a cazut in pretentii sa suporte numai o parte din suma ce reprezinta onorariul de avocat platit de partea adversa. Deci judecatorul are posibilitatea ca, in cazuri temeinic justificate, sa dispuna reducerea cheltuielilor de judecata in raport cu echitatea ori cu activitatea depusa de avocat, aceasta solutie fiind conforma, prin raportarea sa la echitate, prevederilor art.6 din Conventia Europeana a drepturilor omului - pentru ca dreptul la un proces echitabil implica si o lichidare corespunzatoare a cheltuielilor de judecata, respectiv recunoasterea doar a acelor cheltuieli care au corespuns unor necesitati procesuale rezonabile, nu si a celor care sunt rezultatul unui exercitiu abuziv al dreptului la aparare.
In cauza de fata, astfel cum rezulta din actele dosarului, cauza a fost solutionata la doua termene de judecata, iar prin raportare la obiectul si complexitatea cauzei, precum si munca efectiv prestata de avocat, Tribunalul apreciaza ca onorariul acordat de instanta de fond in cuantum de 7691,52 lei este disproportionat.
Prin urmare, Tribunalul apreciaza ca stabilirea unui onorariu de avocat in cuantum de 2000 lei este proprortional cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
In consecinta, pentru considerentele de fapt si de drept mentionate anterior, tribunalul va admite apelul formulat de apelantii-reclamanti, va modifica in parte sentinta civila apelata in sensul ca va obliga reclamanții la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat redus.
Va menține în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
F. de solutia pronuntata pe cererea de apel, tribunalul va respinge cererea intimatilor de acordare a cheltuielilor de judecata in apel ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții - reclamanți D. P. și D. M. ambii cu domiciliul ales în București, Calea Plevenei nr. 141, ., Sector 6 împotriva sentinței civile nr.1157/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata . R. E. SRL cu sediul în sector 1, București, Calea .. 6.
Modifică în parte sentinta civila apelată în sensul ca obligă reclamanții la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat redus.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în apel ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2014.
Președinte Judecător A. L. V. E.
G.
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S.
Red. Jud: AL/5 exemplare
Jud.fond –C. A. C.- Jud.Cornetu
Comunicat 3 exemplare
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1571/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 2029/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
