Rezoluţiune contract. Hotărâre din 02-04-2012, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 02-04-2012 în dosarul nr. 249/2012
Dosar nr. 12._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 249R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 02.04.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE L. C. C.
JUDECĂTOR E. M. O.
JUDECĂTOR G. N.
GREFIER M. P. M.
Pe rol judecarea recursului civil formulat împotriva sentinței civile nr. 4799 pronunțată la data de 03.10.2011 de Judecătoria B., privind pe recurentul M. G. în contradictoriu cu intimații R. GH. E. și S.C. E. S C. S.R.L., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurent și de către recurenți, după care,
Tribunalul constată că recurentul nu a solicitat probe noi în recurs, iar cu privire la probele propuse de intimați prin întâmpinare, tribunalul urmează a respinge proba cu înscrisuri ca nefiind pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 167 coroborat cu art. 305 Cod procedură civilă și proba testimonială ca inadmisibilă, față de prevederile art. 305 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte probe de administrat, tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 29.12.2010, reclamantul Masdei G. a chemat în judecată pe pârâtele R. Gh. E., S.C. E. & C. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 396/18.06.2008 față de neîndeplinirea culpabilă din partea promitentului vânzător a obligației de vânzare până la data stabilită prin antecontract, astfel cum a fost prelungită prin acordul părților, obligarea în solidar la restituirea sumei de 42.855 lei (echivalentul sumei de 10.000 EUR, reprezentând dublul avansului în valoare de 5000 EUR achitat de către reclamant,la cursul BNR la data de 23.12.2010), conform clauzei penale inserate în contract, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta R. Gh. E., prin mandatar S.C. E. C. S.R.L., antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 396 prin care mandatarul se obliga să vândă către reclamant, până cel mai târziu la data de 16.09.2008, terenul în suprafață de 763,55 mp. situat în B., T4,p 22/1 după perfectarea tuturor actelor necesare vânzării. Întrucât mandatarul nu a fost în măsură să încheie tranzacția promisă, de comun acord au prelungit termenul până la data de 16.11.2008, însă nici până la această dată mandatarul nu și-a îndeplinit obligația.
Prin sentința civilă nr. 4799 pronunțată la data de 03.10.2011 de Judecătoria B. s-a admis excepția netimbrării și s-a anulat cererea ca netimbrată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Deși reclamantului i s-a pus în vedere să timbreze cu 2325 + 4618 lei, timbru judiciar de 2x5 lei, acesta nu și-a îndeplinit această obligație.
La termenul de judecată din 04.04.2011 reclamantul a depus notă scrisă cu privire la timbraj, calificată de instanță drept cerere de reexaminare taxă timbru.
Cererea de reexaminare a fost soluționată prin respingere.
La termenul de judecată din 03.10.2011, deși reclamantului a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de 2325+ 4618 lei, timbru judiciar de 2x5 lei, acesta nu și-a îndeplinit această obligație, astfel că instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării cererii.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, recurentul a arătat că prin acțiunea civila formulata la data de 23.12.2010 si înregistrata la Judecătoria B. la data de 29.12.2010, sub numărul_, a chemat in judecata paratele R. GH. E., S.C. E. S C. S.R.L., solicitând rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 396/18.06.2008 pentru neîndeplinirea culpabila de către promitentul-vânzător a obligației de vânzare pana la data stabilita de către părți in antecontract. Potrivit acordului părților, prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.06.2008, parata R. Gh. E. in calitate de promitent - vânzător - mandant si S.C. E. S C. S.R.L. in calitate de promitent - vânzător - mandatar, s-au obligat sa-i vândă pana cel târziu la 16.09.2008 un bun imobil, teren, angajându-se se facă toate demersurile in vederea aducerii bunului in starea de a fi vândut si a obținerii documentelor necesare pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare in forma autentica. Întrucât pana la data stabilita promitentul-vânzător si mandatarul acestuia nu si-au respectat obligația de vânzare a bunului, a fost de acord cu prelungirea in aceleași condiții a antecontractului, consemnând sub semnătura in finalul antecontractului de vânzare-cumpărare faptul ca este de acord cu un nou termen, 16.11.2008, pana la care sa se perfecteze contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul situat in B., jud. I., lotul nr.6, in suprafața totala de 763,55 mp si suprafața utila de 640,39 mp, tarlaua 4, . la noua data stabilita in antecontract, respectiv 16.11.2008, promitentul-vânzător si mandatarul acestuia nu si-au respectat angajamentul de efectuare a vânzării si autentificare a contractului de vânzare-cumpărare, astfel ca a solicitat desființarea retroactivă a antecontractului, ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligațiilor de către promitenți si repunerea părtilor in părți în clauza de arvuna prevăzuta in antecontractul de vanzare - cumpărare.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, recurentul arată că a solicitat obligarea in solidar a pârâților la restituirea sumei de 42.855 lei (echivalentul sumei de 10.000 euro, la cursul BNR publicat la data redactării cererii de chemare in judecata, 23.12.2010), conform clauzei de arvuna a antecontractului prin care s-a stabilit ca, daca din vina uneia dintre părțile antecontractului de vânzare-cumpărare nu se realizează autentificarea contractului de vânzare-cumpărare la notariat pana la data de 16.09.2008, partea respectiva se considera in culpa si: fie va plăti celeilalte părți dublul sumei de bani primite cu titlu de avans (in cazul culpei promitentului-vânzător) fie va pierde suma de bani plătită, in cazul culpei cumpărătorului. In cauza, promitentul-vânzător si mandatarul acestuia nu si-au respectat obligațiile de obținere a documentelor necesare si autentificare a contractului de vânzare-cumpărare pana la termenul stabilit in antecontract, in condițiile in care a achitat o suma de bani cu titlu de avans, începând executarea obligației mele de plata a prețului stabilit si luându-si angajamentul de a achita diferența la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare, iar promitenții - vânzători nu si-au executat obligația chiar in condițiile in care au fost de acord cu prelungirea antecontractului, astfel ca după repetate încercări de determinare a promitenților la încheierea contractului, considerându-i in culpa pentru neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare la termenul stabilit, a solicitat rezoluțiunea antecontractului urmata de repunerea părtilor in situația anterioara prin obligarea pârâților la plata dublului sumei avansate de către beneficiarul-comparator, astfel cum au căzut de acord in convenția accesorie de arvuna.
Recurentul a mai arătat că prin citația emisa la data de 31.12.2010, i s-a pus in vedere de a plăti taxa judiciara de timbru in valoare de 2325 + 4618 lei si timbru judiciar de 2x5 lei, sub sancțiunea anularii cererii, pana la termenul de judecata din data de 04.04.2011. Considerând eronate calculele asupra taxei judiciare de timbru, a formulat si depus in instanța note scrise, ce au fost calificate din oficiu ca fiind o cerere de reexaminare a taxei de timbru puse in vedere prin citație. Motivat de faptul ca cererea de reexaminare a taxei de timbru nu a fost susținuta cu dovezi, aceasta a fost respinsa ca neîntemeiata, prin încheiere irevocabila pronunțata in ședința publica la data de 01.09.2011.
Recurentul a mai arătat că înțelege să conteste decizia instanței de anulare a cererii ca netimbrata si sa motiveze refuzul de achitare a taxei judiciare de timbru astfel cum a fost calculata in mod greșit de către instanța, având în vedere următoarele:
In ce privește primul capăt de cerere, respectiv rezoluțiunea antecontractului de vanzare - cumpărare, dispozițiile art. 2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru prevăd ca acțiunile si cererile evalua bile in bani, introduse la instanțele judecătorești, se timbrează la valoare. Potrivit alin. (3) al art.2, "valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarata in acțiune sau cerere". In temeiul actului încheiat intre părți, a avansat suma de 5.000,00 euro cu titlul de avans, formulând cererea in instanța in raport de aceasta suma. Apreciază ca antecontractul de vânzare-cumpărare este evaluabil in bani la suma de 5.000 lei, si nu la prețul vânzării care ar fi trebuit sa aibă loc la termenul stabilit intre părți, întrucât prin antecontract s-a obligat sa achit o diferența din prețul de vanzare la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, la momentul nașterii raportului juridic distinct ce implica nașterea obligației vânzătorului de predare a bunului vândut si obligația corelativa a comparatorului de achitare a prețului. Prin antecontractul de vânzare-cumpărare a luat naștere in sarcina promitenților-vânzători un drept de creanța si o obligație corelativa de a face, in sensul procurării documentelor necesare pentru încheierea valabila, respectiv autentificarea contractului de vânzare-cumpărare iar in sarcina sa, beneficiarul-comparator, a luat naștere obligația de încheiere a contractului pana la termenul stabilit si de plata a prețului vânzării la momentul încheierii valabile prin autentificare a contractului de vânzare-cumpărare, preț din care a înaintat o suma de bani cu titlu de garanție a faptului ca înțelege sa-și îndeplinească obligațiile asumate. Întrucât a început executarea obligației de plata iar co-contractanții nu si-au respectat obligațiile asumate, se consideră in drept sa solicite desființarea retroactiva a antecontractului de vânzare-cumpărare (rezolutiunea) pentru neexecutarea culpabila a obligațiilor de către promitenții-vânzători, in temeiul dispozițiilor art. 1020 C.civ., cu obligarea acestora la restituirea prestațiilor in cuantumul convenit prin convenția de arvuna.
Având in vedere cele susținute in privința evaluării obiectului cererii, consideră ca este nejustificata suma de 4.618,00 lei calculata ca taxa de timbru la valoarea imobilului ce trebuia sa facă obiectul unei vânzări intre părți, valoarea terenului fiind apreciata la suma de 35.123,30 euro. Consideră ca taxa judiciara de timbru trebuia calculata la suma de 21.400 lei (echivalentul în lei a sumei de 5.000 euro, 1 euro = 4,281ei la data introducerii cererii). Astfel, se consideră indreptatit la plata sumei de 411lei+6%din 16.400Iei = 1.395,00 lei cu titlu de taxa judiciara de timbru asupra capătului principal de cerere privind rezolutiunea antecontractului de vanzare - cumpărare.
In condițiile in care părțile s-au interes sa introducă in antecontract o convenție accesorie de arvuna, potrivit dispozitiilor art. 1298 C.civ., daca vinderea nu s-a executat din culpa uneia dintre părțile contractante, aceasta va pierde arvuna prestata sau, daca partea in culpa este cea care a primit-o, ea va fi ținuta sa restituie dublul sumei prestate ca arvuna. In temeiul acestei dispoziții legale, precum si a prevederii contractuale din antecontractul de vânzare-cumpărare, in cauza a solicitat instanței obligarea pârâților, in solidar, la plata dublului sumei avansate beneficiarului - cumpărător la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, suma totala solicitata fiind de 42.855 lei (echivalentul sumei de 10.000 euro, dublul sumei avansate de către beneficiarul-comparator cu titlu de arvuna, prestația fiind calificata intre parti ca avans). Suma plătita de beneficiarul-comparator, apreciata de către parti ca avans, constituie in fapt o arvuna. Potrivit prevederilor contractuale, cuprinse in antecontractul de vânzare-cumpărare, daca din vina uneia dintre partile antecontractului de vanzare - cumpărare nu se realizează autentificarea contractului de vânzare-cumpărare la notariat pana la data de 16.09.2008, partea respectiva se considera in culpa si: fie va plăti celeilalte părți dublul sumei de bani primite cu titlu de avans (in cazul culpei promitentului-vânzător) fie va pierde suma de bani plătita, in cazul culpei cumpărătorului. Convenția accesorie a arvunei, avansata de către parti înaintea încheierii contractului de vânzare-cumpărare si in vederea perfectării acestuia, este inserata in antecontractul de vânzare-cumpărare in vederea constrângerii părtilor la executarea obligațiilor. Astfel, promitentii vanzatori s-au angajat ca, in cazul nerespectării culpabile a obligațiilor pana la termenul stabilit, sa-i restituie dublul sumei primite cu titlu de avans, insa in temeiul convenției accesorii de arvuna. Pentru neexecutarea culpabila a obligațiilor de către aceștia, a solicitat rezolutiunea antecontractului cu repunerea părtilor in situația anterioara, respectiv restituirea contraprestațiilor in cuantumul evaluat de către părți la momentul încheierii convenției, prin convenția accesorie de arvuna. Pentru acest capăt de cerere, taxa de timbru pusa in vedere prin citație a fost in cuantum de 2..325 lei.
Recurentul consideră nejustitificata aceasta suma, întrucât potrivit dispozițiilor Legii nr. 146 din 1997 privind taxele judiciare de timbru, art. 2 alin. (lI), "cererea privind repunerea părtilor in situația anterioara este scutita de taxa de timbru daca este accesorie cererii privind declararea nulitatii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial". In speța, a solicitat rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumpărare si repunerea părtilor in situația anterioara, cu restituirea prestațiilor efective întemeiate pe antecontractul de vânzare-cumpărare, in cuantumul stabilit de către parti astfel: prin clauza de arvuna inserata prin acordul partilor, pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor de către partea ce a primit suma de bani calificata drept arvuna, aceasta va fi ținuta sa restituie dublul acestei sume. Avându-se in vedere faptul ca acest capăt de cerere, prin care solicit repunerea părtilor in situația anterioara încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, reprezintă o cerere accesorie celei prin care am solicitat rezolutiune antecontractului de vânzare-cumpărare, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 146/1997 prin care aceasta cerere este scutita de plata taxei de timbru.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, constată următoarele:
Prima instanță a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a achita taxă judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată în cuantum de 2325 lei + 4618 lei și timbre judiciare în valoare de 2 x 5 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu această parte aflată la fila 10 din dosarul de fond.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, soluționată prin încheierea din data de 01.09.2011, prin respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Întrucât, ulterior pronunțării acestei soluții, reclamantul nu a înțeles să facă dovada îndeplinirii obligației de natură fiscală ce-i revenea, prima instanță a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată.
Astfel, tribunalul reține că mijlocul procedural al cererii de reexaminare reglementat de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru are natura juridică a unei căi speciale de atac îndreptată împotriva modului de determinare a cuantumului taxei judiciare de timbru. Prin această determinare, instanța stabilește în sarcina reclamantului cuantumul obligației fiscale ce-i incumbă prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, la valoarea acestuia și la dispozițiile legale incidente în cauză, neputându-se reține că această procedură presupune numai un simplu calcul matematic.
Mai reține tribunalul că, uzând de acest mijloc procedural al cererii de reexaminare, soluția pronunțată cu privire la timbrajul aferent cererii de chemare în judecată a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând forma obiect de cenzură din partea instanței de control judiciar. O soluție contrară ar fi de natură a nesocoti autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești prin care s-a statuat în mod irevocabil asupra cuantumului și modului de determinare a taxei judiciare de timbru datorată de reclamant pentru cererea cu a cărei soluționare a învestit instanța. Or, cele mai puternice efecte ale lucrului judecat constau in: exclusivitate, care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză, să nu mai fie cu putință; incontestabilitate, care face ca hotărârea irevocabilă să nu mai poată fi atacată cu recurs; executorialitate, care face ca hotărârea să poată fi pusă în executare silită la cererea părții care a câștigat sau a procurorului; obligativitate, care face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești.
Potrivit art. 1201 din Codul civil de la 1864, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Din textul legal mentionat, rezultă că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
Totodată, o soluție care ar îngădui instanței de control judiciar să procedeze la o reevaluare a modului de determinare a taxei judiciare de timbru aferentă cererii ar lipsi de orice eficacitate practică calea cererii de reexaminare reglementată de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997, ceea ce este inadmisibil, orice prevedere legală fiind edictată în sensul aplicabilității acesteia, iar nu în sensul lipsirii acesteia de eficiență practică.
Prin urmare, uzând de calea cererii de reexaminare, tribunalul constată că soluția primei instanțe privind cuantumul taxei judiciare de timbru datorate a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând forma obiect de analiză din partea instanței de control judiciar, părții nefiindu-i îngăduit să uzeze de mai multe mijloace procesuale în scopul obținerii unei soluții favorabile, atâta vreme cât a beneficiat de remediul procesual organizat de lege în acest sens, de eșecul demersului său rămânând pe deplin responsabil.
F. de cele de mai sus, tribunalul urmează a retine ca, în speță, prima instanță a aplicat în mod corect prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plata până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii (art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 35 alin. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997).
În consecință, constatând că, deși i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar datorate, reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de plată, având în vedere și că reclamantul a uzat de mijlocul procesual al cererii de reexaminare, față de dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 care stabilesc că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, tribunalul reține că soluția primei instanțe este în conformitate cu prevederile legale incidente în cauză și situația de fapt din dosar.
Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea și temeinica sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat formulat de recurentul M. G. în contradictoriu cu intimații R. GH. E. și S.C. E. S C. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 4799 pronunțată la data de 03.10.2011 de Judecătoria B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2012.
Președinte, L. C. C. | Judecător, E. M. O. | Judecător, G. N. |
Grefier, M. P. M. |
Red. EMO/Thred. MM/18 Aprilie 2012
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 155/2012. Tribunalul ILFOV | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... → |
|---|
