Fond funciar. Decizia nr. 76/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 76/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 76/R
Ședința publică din data de 18 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Ț. D.
Judecător: W. D.
Judecător: S. tămășan A. A.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele Comisia Locală Târgu Lăpuș pentru aplicarea legilor fondului funciar și Comisia Județeană Maramureș pentru aplicarea legilor fondului funciar, împotriva sentinței civile nr. 389 din 30 iunie 2014, pronunțate de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale au avut loc la data de 28 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 4 februarie 2015, 11 februarie 2015 și 18 februarie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 389 din 30 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, a fost admisă cererea precizată formulată de către reclamanta I. A. M., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală Târgu Lăpuș pentru aplicarea legilor fondului funciar și Comisia Județeană Maramureș pentru aplicarea legilor fondului funciar.
A fost anulată parțial Hotărârea nr.1443/18.08.2008 emisă de Comisia Județeană Maramureș în ce privește dispoziția de invalidare a poziției nr. 57 din Anexa nr. 37 Târgu Lăpuș.
S-a dispus reconstituirea în favoarea reclamantei a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 13,878 ha identificat în Anexa nr.1 a raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de către expert Zlampareț I., prin hașuri de culoare verde.
Au fost obligate pârâtele Comisia Locală Târgu Lăpuș și Comisia Județeană Maramureș, la plata în solidar, către reclamanta I. A. M., a sumei de 3410 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Târgu Lăpuș la data de 24.10.2008, sub numărul de dosar_, reclamanta I. A. M., cu domiciliul în Baia M., ., . în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală Târgu Lăpuș pentru aplicarea legilor fondului funciar și Comisia Județeană Maramureș pentru aplicarea legilor fondului funciar, a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 1443 din 18.08.2008 emisă de Instituția Prefectului Județului Maramureș - Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și obligarea intimatelor să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 26,86 ha, iar ulterior, prin precizarea de acțiune, la 23,87 ha teren cu vegetație forestieră, după autoarea B. M..
Prin sentința civilă nr. 109/03.02.2009, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș cererea petentei I. A. M. a fost respinsă în tot, iar în motivarea hotărârii s-a arătat că petenta a solicitat la Comisia Locală reconstituirea dreptului de proprietate pentru 60,39 Ha teren cu vegetație forestieră. Totodată din întâmpinarea depusă de Comisia Locală și concluziile petentei rezultă că petenta a făcut dovada proprietății cu C.F. - uri pentru 57,40 ha. Din această suprafață antecesorilor petentei, respectiv lui I. Septimiu (tată), i-a fost reconstituită suprafața de 10 ha pădure, respectiv 1 ha în baza Legii nr. 18/1991, conform Titlului de proprietate nr. 6411/28.04.2004 Cod_ și 9,00 ha pădure în baza Legii nr. 1/2000, prin Titlul de proprietate nr. 3372/28.04.2004 Cod_.
Petentei i-a fost validată suprafața de 33,53 ha pădure, prin Hotărârea nr. 1443 din 18.08.2008. În total suprafața validată până la această dată este de 43,53 ha teren cu vegetație forestieră. Scăzând această suprafață din totalul suprafeței dovedite cu C.F. - uri, a rezultat o suprafață de 13,87 ha, dovedită cu C.F. - uri și nevalidată. Această diferență se regăsește în C.F. 2363 pentru 11,78 ha și C.F. 2364 pentru 5,08 ha. Suprafața totală din cele două C.F. - uri de 16,86 ha a fost înstrăinată către Mânăstirea Sfânta A. Rohia în anii 1936 -1937, conform Inventarului din anul 1960 al Mânăstirii Sfânta A. Rohia, pozițiile 4, 6 și 7: C.F. 2364 Rohia nr. top. 2078/3, 2078/2/1/43 și 2078/4/2; C.F. 2363 Rohia nr. top. 2078/4/1/2/2/1, de către autoarea dreptului de proprietate - B. M..
Prima instanță a reținut că cererea petentei este neîntemeiată, deoarece acesteia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața dovedită ca fiind în proprietatea autoarei petentei B. M., la data colectivizării. Mai mult, este de observat că petentei i-a fost validată o suprafață mai mare decât i se cuvenea, deoarece aceasta avea dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru 57,40 ha, dar Comisiile i-au validat 43,53 ha, cu 3 ha mai mult decât avea dreptul petenta, deoarece scăzând suprafața înstrăinată de 16,86 ha din cele 57,40 ha dovedite cu C.F. - uri, a rezultat o suprafață de 40,50 ha iar petentei i-a fost validată suprafața de 43,53 ha teren cu vegetație forestieră.
Ca urmare, instanța a reținut că petenta nu face dovada că autoarea sa, în viață la data colectivizării, avea terenul în litigiu în proprietate în condițiile art. 9 alin. 5 lit. (B) din Legii nr. 18/1991, care stipulează că cererea de reconstituire va fi însoțită de copii ale actelor doveditoare ale proprietăților solicitate, iar conform art. 11 alin 1.și 2 din Legea nr. 18/1991 suprafețele aduse în cooperativă sunt cele care rezultă din acte de proprietate, carte funciară, cadastru, cereri de înscriere în cooperativă, registru agricol de la data colectivizării, iar conform art. 6 alin.11 - 14 din Legea nr. 1/2000 aș cum este modificată prin Legea nr. 247/2005 cererile de intrare în cooperativă, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlul de proprietate au valoare declarativă cu privire la proprietate.
Sintetizând, instanța a mai reținut că petenta nu a făcut dovada proprietății solicitate și a întinderii sale, situație în care văzând prevederile art. 8 alin. 2, art. 9 alin. 5 lit. (B), art. 13 din Legea nr. 18/1991, art. 11 alin 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 și art. 6 alin.11- 14 din Legea nr. 1/2000 așa cum este modificată prin Legea nr. 247/2005, a respins plângerea petentei ca nefondată, în tot.
Petenta a formulat în termen legal recurs împotriva sentinței civile sus menționate, modificându-și cererea în sensul că a solicitat în recurs reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 13,87 ha, iar prin Decizia civilă nr.52/R din 20.01.2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a admis recursul declarat de petentă și s-a dispus casarea sentinței civile, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, cauza a fost îndosariată sub nr. nou de dosar respectiv_ .
Prin Decizia civilă nr.52/R din 20.01.2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a stabilit ca și îndrumar pentru instanța de fond să se verifice suprafața la care este îndreptățită autoarea petentei B. M. - bunica petentei, conform cărților funciare depuse la dosarul de fond funciar și întocmirea unei expertize topografice care să identifice terenurile care au aparținut acestei autoare.
Prin Sentința civilă nr.175/29.03.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ s-a respins plângerea precizată a petentei I. A. M. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 13 ha 8782 mp teren cu vegetație forestieră, apreciindu-se că petenta nu este îndreptățită la suprafața de teren solicitată.
Petenta a formulat din nou recurs, iar prin Decizia civilă nr. 854/R/19.12.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis recursul petentei și s-a casat sentința civilă nr.175/2012 cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe.
La data de 11.02.2013 cauza a fost reîndosariată sub nr._ .
Prin Decizia civilă nr. 854/R/19.12.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a stabilit ca și îndrumar pentru instanța de fond obligația de a stabili întinderea inițială a dreptului de proprietate al autoarei petentei; suprafața înstrăinată din fiecare CF; suprafața rămasă în proprietatea autoarei; suprafața la care petenta este îndreptățită; suprafața reconstituită deja petentei; suprafața cuvenită petentei în considerarea restituirilor anterioare; amplasamentul suprafeței reconstituite și a celei la care petenta mai este îndreptățită, cu indicarea de a se efectua o completare a expertizei, în acest sens.
Prin încheierea de ședință din 17.04.2013 instanța a încuviințat expertiza topografică judiciară cu obiectivele indicate de decizia civilă sus menționată.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de domnul expert Zlampareț I. s-a arătat că terenul în litigiu este situat pe teritoriul localității Rohia, între drumul de acces la Mănăstirea Sf. A. Rohia și Valea Bisericii. Suprafața totală deținută de autoarea Borbos M. a fost de 73.3135 ha, din care aceasta a înstrăinat suprafața totală de 15.9053 ha, iar suprafața rămasă în proprietatea autoarei B. M. autoarea petentei este de 57.4082 ha, suprafață la care petenta este îndreptățită.
În baza titlurilor de proprietate nr.6411/2004, 3372/2004 și_/2010 petentei i-a fost reconstituită suprafața de 43,53 ha, astfel că suprafața cuvenită petentei este de 13,8782 ha teren identificat în Anexa nr.1 a raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză.
Constatând îndreptățirea reclamantei I. A. M. la reconstituirea terenului în suprafață de 13,878 ha identificat în Anexa nr. 1 a raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de către expert Zlampareț I., prin hașuri de culoare verde, în temeiul art. 58 din Legea nr. 18/1991 raportat la art. 3 din Legea nr. 1/2000, instanța urmează să admită cererea, să anuleze parțial Hotărârea nr. 1443/18.08.2008 emisă de Comisia Județeană Maramureș în ce privește dispoziția de invalidare a poziției nr. 57 din Anexa nr. 37 Târgu Lăpuș și să dispună reconstituirea în favoarea reclamantei a dreptului de proprietate asupra terenului.
În temeiul art. 274-277 din Codul de procedură civilă, întrucât pârâtele Comisia Locală Târgu Lăpuș și Comisia Județeană Maramureș au fost în culpă procesuală, instanța le-a obligat la plata în solidar către reclamanta I. A. M. a sumei de 3410 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 389/30.06.2014 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865 au formulat recurs recurenta Comisia Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și recurenta Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar Târgu Lăpuș.
Prin recursul declarat, recurenta Comisia Județeană Maramureș, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul înlăturării obligării Comisiei Județene de aplicare a legilor fondului funciar, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs, recurenta a arătat următoarele: Prin întâmpinările depuse în primul ciclu procesual în dosar nr._ atât la instanța de fond pentru termenul clin data de 26.11.2008, cât și în recurs pentru termenul din dala de 29.04.2009, comisia județeană de fond funciar nu s-a opus admiterii acțiunii, arătând totodată că, prin Hotărârea nr. 1442/18.08.2008, Comisia județeană de fond funciar analizând documentele înaintate de Comisia locală de fond funciar, a validat anexa nr. 37 terenuri cu vegetație forestieră la poziția 57 I. A. M., pentru suprafața de 35,53 ha, conform amplasamentului identificat și a invalidat reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de suprafață solicitată de 26,86 ha, prin Hotărârea nr. 1443/18.08.2008.
Prin prisma acestui aspect, învederează instanței prevederile art. 275 Cod procedură civilă, potrivită căruia „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată…”
Pe de altă parte, potrivit art. 52 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările aduse prin Titlul IV al Legii nr. 247/2005 „Comisia județeană este autoritate publică administrativ – jurisdicțională și nu are un patrimoniu propriu”.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 275, 299 Cod procedură civilă, 59 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, H.G. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Prin recursul declarat, recurenta Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar Târgu Lăpuș a solicitat admiterea recursului și în principal, modificarea în tot a sentinței civile atacate și respingerea acțiunii reclamantei.
În motivele de recurs, recurenta Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar Târgu Lăpuș a arătat că, în opinia sa instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 13,878 ha teren, identificat conform expertizei întocmite de expertul Zlampareț I., fără a avea în vedere următoarele: în inventarele Mănăstirii Rohia, (aflate la filele 15 și 17 din dos_ al Tribunalului Maramureș, precum și la filele 3-5 dosar fond funciar, în care s-au menționat - la Rohia CF 2364, top 2078/4/2, terenul este cumpărat în 1936, pășune împădurită în suprafață de 46 ha 394 mp" și CF 2363, top 2078/4/1/2/2/1 în întindere de 30 jug 1133 st - înscrisuri ce au fost întocmite de starețul mănăstirii de la acea vreme și anume I.P.S. I. C. - persoană ce se bucură de o aleasă reputație - inventare încheiate în anul 1945) suprafețele înscrise în cele două cele două CF - uri 2364 și CF 2363 apar ca fiind în proprietatea acestei instituții de cult (expertul a identificat aceste suprafețe ca rămânând în proprietatea autoarei B. M.), ceea ce înseamnă că autoarea a înstrăinat suprafețele de teren fără ca aceste înstrăinări să fi fost operate în cărțile funciare (este de notorietate că în perioada dinaintea preluării terenurilor de către Stat nu s-au mai putut efectua operațiuni de carte funciară).
Faptul că autoarea B. M. a înstrăinat terenurile fără a fi operat în CF-uri a rezultat și din Registrul Agricol al anilor 1948, anul preluării pădurilor de către Stat, în care aceasta figurează înscrisă la poziția nr.20 doar cu suprafața de 25,85 ha și nu 57 de ha, la care face referire expertul.
Mai mult și expertul numit în cauză, la întocmirea expertizei, Anexa nr. 1 a identificat numai suprafața de 43,53 ha (nu 57,4082 ha), suprafață ce deja a fost reconstituită petentei I. A. M., în baza legilor fondului funciar. Având în vedere faptul că este vorba de terenuri forestiere, expertul trebuia să transpună planul de amplasament, pe care 1-a întocmit, peste harta amenajamentului silvic, în vederea identificării terenului în unități de producție și unități amenajistice, respectiv UP I Valea M., ua 63A, B și D.
În măsura în care s-ar fi realizat această transpunere, ar fi rezultat că suprafața hașurată cu culoare verde conform Anexei nr. 1, pe care instanța o reconstituie reclamantei, a fost anterior (în baza Legii nr.l8/1991 și Legii nr. 1/2000), reconstituită tatălui reclamantei, defunctului I. Septimiu, căruia i-au fost eliberate cele două titluri de proprietate 3372/2004 și 6411/2004, pentru suprafața de 10,00 ha.
Conform acestor titluri, I. Septimiu este proprietar pe terenurile din 63A, 63B și 63D, astfel: ua 63 A, în suprafața de 5,1 ha (TP 3372) și suprafața de 1,00 ha (TP 6411); ua 63B, suprafața 1,5 ha (TP 3372) și ua 63D, în suprafața de 2,4 ha (TP 3372), (a se vedea titlurile de proprietate anexate în dosarul de fond funciar filele 39-40).
De asemenea, în ua 63 au mai fost eliberate titluri de proprietate și numitei C. Lucreția, respectiv titlul de proprietate nr.4327/14.03.2005, în suprafață de 4,00 ha și TP 4328/14.03.2005, în suprafață de 0,73 ha, iar expertul a identificat, aceste terenuri ca fiind terenuri libere, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
În această situație este lesne de observat că expertul nu a putut să identifice o suprafață mai mare decât pe cea pe care cele două comisii de fond funciar au reconstituit-o reclamantei și la care este îndreptățită.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea comisiei locale la plata cheltuielilor de judecată, recurenta critică hotărârea având în vedere următoarele: însăși petenta s-a aflat în eroare cu privire la suprafața de teren la care este îndreptățită, solicitând instanței, în primul ciclu procesual, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 26,86 ha, apoi asupra suprafeței de 23,87 ha, iar abia ulterior asupra suprafeței de 13,87 ha. În acest caz și mai ales având în vedere îndrumarul stabilit de Tribunalul Maramureș, la pronunțarea Deciziei Civile nr.854/R/2012, era necesară efectuarea unei expertize topografice, pentru stabilirea întinderii dreptului de proprietate la care este îndreptățită petenta. În ceea ce privește contravaloarea copiilor de pe cărțile funciare, arată că acestea au fost solicitate de instanță pentru a fi reactualizate cele depuse la comisia locală și au profitat reclamantei în dovedirea dreptului, și nu consideră că trebuie să suporte această cheltuială, care era oricum obligația reclamantei; mai mult nu toate copiile depuse au privit fondul dreptului, o parte din aceste vizând terenuri cu altă destinație decât teren cu vegetație forestieră sau pădure.
Pentru aceste considerente, solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat și rejudecând cauza modificarea, în tot, a Sentinței civile nr. 389/2014.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299-316 Cod de procedură civilă 1865, 242 Cod de procedură civilă 1865.
În probațiune s-a depus extras din amenajamentul silvic, cuprinzând UP 1 Valea M., ua 63 A, B,C,D, scara 1:_ – fila 7.
Analizând sentința civilă nr. 389/30.06.2014 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, pe baza motivelor de recurs formulate prin cele două cereri de recurs și în conformitate cu toate dispozițiile legale, în considerarea de asemenea a dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă 1865, tribunalul reține următoarele:
La data de 31.03.2011, recurenta – pârâtă Comisia Locală de fond funciar Târgu Lăpuș a învederat Judecătoriei Târgu Lăpuș, cu adresa nr. 2407/28. 03.2011 având în vedere raportul de expertiză extrajudiciară efectuat în cauză, pentru terenul identificat de către expertul Z. I., au fost eliberate anterior titluri de proprietate, în consecință nu se poate reconstitui dreptul de proprietate pe acel amplasament (în măsura în care petenta face dovada proprietății pentru diferența solicitată). Raportul de expertiză trebuie completat cu alte amplasamente libere, puse la dispoziție de Ocolul Silvic Târgu Lăpuș.
Comisia locală a enumerat titlurile de proprietate eliberate, având amplasamentul UA 63 A %, B, D (conform amenajamentului silvic ediția 1987 – 1997):
-titlul de proprietate nr. 3372/28.04.2004, în suprafață de 9,00 ha, eliberat în favoarea lui I. Septimiu;
-titlul de proprietate nr. 6411/28.04.2004, în suprafață de 1,00 ha, eliberat în favoarea lui I. Septimiu;
-titlul de proprietate nr. 3598/07.07.2004, în suprafață de 1,57 ha, eliberat în favoarea lui G. N., din care 1,00 ha în UA 53 A;
-titlul de proprietate nr. 3597/07.07.2004, în suprafață de 3,00 ha, eliberat în favoarea lui G. N.;
-titlul de proprietate nr. 6446/07.07.2004, în suprafață de 1,00 ha, eliberat în favoarea lui G. N.;
-titlul de proprietate nr. 4327/14.03.2005, în suprafață de 4,00 ha, eliberat în favoarea lui C. Lucreția;
-titlul de proprietate nr. 4328/14.03.2005, în suprafață de 0,73 ha, eliberat în favoarea lui C. Lucreția;
-titlul de proprietate nr. 4458/14.03.2005, în suprafață de 6,58 ha, eliberat în favoarea lui G. I., din care 3,08 ha în UA 63 A.
Comisia locală menționează că, în prezent mai este liberă suprafața de 2,32 ha din UA 53 B (0,56 ha), UA 63 c (0,87 ha) și UA 63 D (0,89 ha), conform amenajamentului ediția 2009 – 2018.
Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar Târgu Lăpuș a anexat extras hartă amenajistică (scara 1:20.000) ediția 1987 – 1997 și ediția 2009 – 2018.
Expertiza tehnică judiciară nu a ținut cont de aspectele învederate de către Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar, expertul, așa cum arată în raportul de expertiză, bazându-și concluziile exclusiv pe înscrierile din cărțile funciare, înscrieri care, raportat la vechimea acestora, impuneau coroborarea acestor mijloace de probă și cu alte probe, expertiza tehnică judiciară trebuind să răspundă tuturor aspectelor semnalate prin îndrumarul deciziei de casare.
Având în vedere că imobilele în litigiu sunt terenuri cu vegetație forestieră, expertul trebuia să transpună planul de amplasament pe care l-a întocmit peste harta amenajamentului silvic, în vederea identificării terenului sub aspectul unităților de producție și al unităților amenajistice.
În cauză se impunea ca planul de amplasament întocmit de expertul tehnic judiciar să aibă viza Ocolului Silvic.
Analizând criticile formulate de recurenta Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Târgu Lăpuș, tribunalul constată că se impune suplimentarea probațiunii.
În cauză se impune ca, printr-o expertiză tehnică judiciară topografică, să fie verificate susținerile Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Târgu Lăpuș vizând reconstituirile anterioare, efectuate în baza Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000 privind pe tatăl intimatei, I. Septimiu, despre care Comisia locală afirmă că în măsura în care expertul ar fi realizat transpunerea planului de amplasament pe care l-a întocmit peste harta amenajamentului silvic, ar fi rezultat că suprafața hașurată cu culoare verde conform anexei nr. 1, pe care instanța o reconstituie reclamantei, a fost anterior, în baza Legilor 18/1991 și 1/2000, reconstituită tatălui reclamantei, defunctului I. Septimiu, căruia i-au fost eliberate titlurile de proprietate nr. 3372/2004 și 6411/2004, conform cărora I. Septimiu este proprietar pe terenurile din UA 63 A, 63 B și 63 D și respectiv privind celelalte reconstituiri în Ua 63, respectiv conform titlului de proprietate nr. 4327/2005 titular C. Lucreția.
Potrivit art. 129 Cod procedură civilă 1865, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În cauză, raportat la îndrumarul deciziei de casare și dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă 1865.
Fiind necesară suplimentarea probațiunii, raportat la dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă 1865, se impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Așa fiind, aspectele vizând acordarea de cheltuieli de judecată de către prima instanță, respectiv criticile formulate prin memoriul de recurs de către recurenta Comisia Județeană Maramureș și de către recurenta Comisia locală Târgu Lăpuș de aplicare a legilor fondului funciar, vor fi avute în vedere de instanța de trimitere.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1, alin. 3 și alin. 5 Cod procedură civilă 1865, tribunalul va admite ambele recursuri, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va proceda la suplimentarea probatoriului, cu observarea considerentelor expuse în cele ce preced. Se vor verifica prin administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară topografică, solicitându-se și concursul Ocolului Silvic, aspectele semnalate de Comisia locală și se vor avea în vedere toate piesele ce compun dosarele de fond funciar ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate enumerate, inventarele întocmite de Mănăstirea Rohia, în ce măsură datele cuprinse în acestea se reflectă în reconstituirile în favoarea Mănăstirii Rohia, înscrierile din Registrul Agricol al anilor 1948 în care figurează autoarea B. M. și se va proceda la analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză și la aplicarea dispozițiilor legale incidente, în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de către recurenta Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar Târgu Lăpuș și de către recurenta Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 389/30.06.2014, pronunțate de către Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2015.
Președinte Judecători Grefier
Ț. D. W. D. S. T. A. B. M.
Red. Ț.D./24.02.2015
Dact. B.M./.24.0.2.2015
Ex.2
Judecător fond: Tuklici D. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 72/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Anulare act. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
