Revendicare imobiliară. Decizia nr. 86/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 86/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 86/R
Ședința publică din 19 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. Ț.
Judecător M. B. P.
Judecător A. S. T.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta R. V. cu domiciliul în B. . jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 289/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă 1865, a amânat pronunțarea pentru data de 29.01.2015, 5.02.2015, 12.02.2015 apoi pentru data de 19.02.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 289 pronunțată la data de 19 februarie 2014 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta R. V., în contradictoriu cu pârâții Ș. I., R. T., M. M., R. I., R. V. și R. I. și, în consecință a fost obligată pârâta M. M. să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 251 mp, din terenul identificat în CF_ B. nr. cad._ (vechi CF_ nr.top.6911/2), determinată de punctele 3-4-5-6-7-3 din Anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză,aflată în posesia sa, precum și suprafața de 1582 mp, din terenul proprietatea reclamantei, denumit ,,La Piatră”, identificat în CF_ B. nr. cad._ (CF vechi_ B. nr.top.6904/1), determinată de punctele 5-6-7-8-5 din Anexa grafică nr.2 la raportul de expertiză.
De asemenea, au fost obligați pârâții R. I., R. V. și Ș. I. să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafață de 349 mp, din terenul identificat în CF_ B. nr.cad._ (CF vechi_ nr.top. 6911/2), delimitată de punctele 5-6-7-2-1-5 din Anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză, aflată în posesia lor, iar pârâtul R. T. a fost obligat să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1857 mp, din terenul denumit ,,La Piatră”, identificat în CF_ B. nr. cad._ (CF vechi_ B. nr.top.6904/1), determinată de punctele 1-9-5-8-1 din Anexa grafică nr.2 la raportul de expertiză, aflată în posesia sa, pârâta R. I. fiind obligată să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1120 mp, din terenul denumit ,,La Piatră”, identificat în CF_ B. nr. cad._ (CF vechi_ B. nr.top.6904/1), determinată de punctele 2-3-11-10-2 din Anexa grafică nr.2 la raportul de expertiză, aflată în posesia sa
Instanța a respins petitul privind desființarea construcțiilor amplasate pe terenurile proprietatea reclamantei.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 3436 lei cu titlu cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut faptul că reclamanta este proprietar tabular asupra terenului în suprafață de 600 mp, înscris în CF_ B. nr. top. 6911/2/1 și terenului în suprafață de 5943 mp înscris în CF_ B. nr.top.6904/1, dreptul de proprietate asupra acestora fiind dobândit cu titlu de drept cumpărare, conform Sentinței civile nr.933/31.03.2011, dată în dos.nr._ al Judecătoriei V. de Sus, irevocabilă prin respingerea recursului, conform Deciziei civile nr.783/R din 21.11.2012 a Tribunalului Maramureș.
În prezenta cauză se solicită ca pârâții să fie obligați să lase în deplină proprietate și pașnică folosință cele două terenuri, aflate în posesia lor.
În conformitate cu prevederile art. 563 alin. 1 teza I C.civ., proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală, petitorie, prin care proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar sau detentorului precar, recunoașterea dreptului său de proprietate.
În cadrul acestei acțiuni se cere ca reclamantul să facă dovada dreptului său de proprietate asupra lucrului revendicat, scopul acțiunii fiind restituirea lucrului, ceea ce înseamnă că acțiunea trebuie să fie introdusă împotriva celui ce folosește, fără drept, acel lucru.
Pe lângă dovada proprietății asupra imobilelor ce fac obiectul revendicării, reclamanta mai trebuie să facă dovada și a ocupării abuzive a acestora, a folosirii imobilelor fără drept, acțiunea în revendicare fiind admisibilă doar dacă cele două condiții sunt întrunite cumulativ.
Dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenurilor ce fac obiectul acțiunii în revendicare nu poate fi contestat, fiind stabilit, așa cum s-a arătat, cu putere de lucru judecat.
Așa cum se arată în expertiza administrată, din terenul proprietatea reclamantei, în suprafață de 600 mp, denumit ,,Pe Ș.”, identificat în CF_ B. nr.cad._ ( vechi CF_ nr.top.6911/2) o suprafață de 251 mp, determinată de punctele 3-4-5-6-7-3 din Anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză, se află în posesia pârâtei M. M., iar o suprafață de 349 mp, delimitată de punctele 5-6-7-2-1-5 din aceeași anexă, se află în posesia pârâților R. I., R. V. și Ș. I. (f.125, 129).
De asemenea, din terenul proprietatea reclamantei, în suprafață de 5943 mp, denumit ,,La Piatră”, identificat în CF_ B. nr. cad._ (CF vechi_ B. nr.top.6904/1) o suprafață de 1582 mp, determinată de punctele 5-6-7-8-5 din Anexa grafică nr.2 la raportul de expertiză, este în posesia pârâtei M. M., o suprafață de 1857 mp, determinată de punctele 1-9-5-8-1 este în posesia pârâtului R. T., o suprafață de 1384 mp, determinată de punctele 9-10-11-4-5-9 din anexa grafică nr.2, este în posesia numitului R. I., iar suprafața de 1120 mp, determinată de punctele 2-3-11-10-2 este în posesia pârâtei R. I..
Cu toate că pârâta R. I. a arătat anumite aspecte cu privire la faptul că posesia exercitată de ei asupra terenurilor proprietatea reclamantei nu este una abuzivă, existând anumite înțelegeri mai vechi între părți cu privire la folosința terenurilor ce au aparținut rudei lor comune Ș. Aftina, aceste afirmații nu au fost dovedite și nu au fost formulate eventuale petite reconvenționale pentru dovedirea unui eventual titlu în baza căruia pârâții au posesia terenurilor în cauză, un astfel de titlu nefiind, în fapt, opus reclamantei, aspecte față de care acțiunea în revendicare a acesteia urmează a fi admisă de instanță, pârâții urmând a fi obligați să lase acesteia în deplină proprietate și folosință terenurile revendicate.
În ce privește petitul privind obligarea pârâților de a proceda la demolarea construcțiilor edificate pe terenul proprietatea reclamantei, sau de a fi autorizată reclamanta să le demoleze, pe cheltuiala pârâților, instanța a reținut că pe terenurile ce fac obiectul acțiunii reclamantei sunt edificate mai multe construcții, respectiv o casă de lemn folosită de pârâta M. M., o casă de locuit folosită de pârâții R. I. și R. V. (urmașii lui R. M.) și anexe gospodărești (magazie lemne și grajd) folosite de pârâta Ș. I. .
Proprietarul imobilului poate să ceară autorului lucrării edificate pe terenul său demolarea lucrării, în baza art. 852 lit. b C.civ., dacă acesta este de rea-credință, desființarea urmând a se face în conformitate cu dispozițiile alineatului 2 al aceluiași articol, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe cheltuiala autorului acesteia,care este ținut să repare orice prejudiciu cauzat, inclusiv pentru lipsa de folosință.
Din probatoriul administrat s-a reținut că pârâții nu au fost de bună-credință în momentul edificării lucrărilor aflate pe terenul reclamantei. Astfel, reclamanta și pârâții sunt rude, iar terenurile ce fac obiectul acțiunii reclamantei sunt dobândite de către aceasta prin cumpărare de la numita Ș. Aftina, rudă cu părțile, căreia i-au revenit prin moștenire și partaj judiciar (lotul nr.3), conform sentinței civile nr. 1766/06.10.1982, pronunțată în dos.nr.2351/1981 al Judecătoriei V. de Sus, dosar în care au fost parte și pârâții din prezentul dosar sau antecesorii acestora (f.31-34 dos. atașat_ ). Ș. Aftina a fost o persoană cu dizabilități, pusă sub interdicție, având numiți, de-a lungul timpului, mai mulți tutori, dintre membrii familiei sale ( frați, surori, nepoți), astfel că pârâții, rude ale acesteia, au cunoscut că terenurile pe care au edificat construcții nu sunt ale lor și că au revenit în lotul acesteia, înțelegerile dintre părți ( la care se referă și pârâții R. I. și R. T.), fiind ca cei care au tutela persoanei cu dizabilități să-i folosească bunurile din patrimoniu, inclusiv terenurile, nu și să construiască pe ele, fără eventualul acord al tutorelui și al autorității tutelare.
În justificarea unei eventuale bune-credințe a pârâtei Ș. I. nu poate fi primită convenția de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiată la data de 04.06.1985 (f.37) între numitul R. I. și numitul Ș. I. (soțul pârâtei Ș. I., respectiv tatăl pârâtei R. I.), la care fac referire pârâtele R. I. și Ș. I., întrucât acest înscris nu poate fi considerat ca un act valabil de vânzare-cumpărare al suprafeței de teren de 150 mp din terenul în suprafață totală de 600 mp revenit în lotul numitei Ș. Aftina, vânzătorul R. I. neavând un drept de proprietate, sau alt drept recunoscut legal, la acea dată, asupra terenului, pentru a-l putea vinde, aspect cunoscut atât de vânzător, cât și de cumpărător, ambii fiind părți în dosarul prin care Ș. Aftina a dobândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra acelui teren. Terenul nu a fost ,,vândut” nici în numele și pentru proprietarul acestuia, Ș. Aftina, nereieșind o atare situație din probatoriul administrat.
Deși pârâții care au edificate construcții pe terenul reclamantei sunt de rea-credință, desființarea nu poate fi admisă întrucât nu sunt îndeplinite în speță condițiile prevăzute la al (2) al art. 582 C.civ., reclamanta nefăcând dovada că a obținut, în conformitate cu art. 8 din Legea 51/1991 o autorizație de demolare/desființare a construcției, astfel că acest petit va fi respins.
Instanța a admis cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată, astfel că pârâții au fost obligați, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 3436 lei cu titlu cheltuieli judiciare parțiale din care 2166 lei c-val. expertiză, 20 lei taxă timbru judiciar și 1250 lei onorariu avocațial parțial. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, recalificat recurs, R. V., acesta solicitând admiterea în totalitate a cererii formulate în sensul de a se dispune obligarea pârâților să-și ridice construcțiile edificate abuziv pe terenul respectiv, sau în caz contrar să fie autorizată reclamanta să demoleze construcțiile.
În cuprinsul expertizei efectuate s-a constatat că dreptul de proprietate asupra terenului aparține reclamantei, iar pârâții au fost considerați de rea-credință. Pentru a pune în executare sentința s-a arătat că este necesar ca instanță să admită cererea de chemare în judecată, respectiv să se dispună ridicarea construcțiilor, în temeiul art.582 C.civ.
În ceea ce privește solicitarea având ca obiect cheltuielile de judecată, s-a arătat că Judecătoria a admis doar în parte solicitarea, acordând doar parțial suma solicitată, respectiv 5000 lei, deși de la începutul procesului, reclamanta a arătat că pârâții au încercat să prelungească în mod nejustificat procesul.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond a reținut, în mod greșit aplicabilitatea legii 51/1991, deoarece această lege vizează siguranța României.
La dosarul cauzei au depus întâmpinare R. I., solicitând respingerea recursului declarat, acesta fiind neîntemeiat. S-a arătat că respectivele construcții au fost construite cu acordul proprietarului Ș. Aftina R. M. fiind la momentul respectiv tutorele persoanei care deținea dreptul de proprietate, persoană care era incapabilă.
R. I. a arătat în cuprinsul întâmpinării formulate faptul că terenul solicitat de reclamantă este liber. În privința cheltuielilor solicitate s-a arătat că acestea nu sunt fondate deoarece timp de 30 de ani, Ș. Aftina a fost întreținută de frații săi.
La data de 18 decembrie 2014, R. V. a depus la dosarul cauzei memoriul de recurs. S-a arătat că reclamantei-recurente nu i se poate elibera autorizația de demolare decât dacă se admite cererea formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată formulate de R. V. îl reprezintă solicitarea de a se dispune obligarea pârâților chemați în judecată de a restitui reclamantei terenul intravilan în suprafață de 600 mp, precum și a terenului extravilan în suprafață de 5943 mp.
Ulterior, reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților să ridice construcțiile edificate pe terenul a cărui proprietară este reclamanta, în caz contrar s-a solicitat ca reclamanta-recurentă să fie obligată să desființeze pe cheltuiala pârâților construcțiile respective.
Obiectul prezentului recurs vizează doar capătul de cerere respins de instanța de fond, respectiv acela de a se dispune obligarea pârâților să ridice construcțiile amplasate pe terenul reclamantei-recurente R. V. și soluția dată asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Se constată, din cuprinsul expertizei efectuate în cauză (f.123-130), faptul că pe terenul cu suprafața de 600 mp situat în locul „Pe șes” se află casa de locuit folosită de Mihaly M., anexa gospodărească folosită de Ș. I. și casa de locuit folosită de R. V. și R. I..
Din cuprinsul sentinței atacate, instanța reține că Ș. Aftina, persoana de la care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, a fost o persoană cu grave probleme de sănătate, motiv pentru care au fost numiți pentru acesta tutori, în persoana fraților săi.
Terenurile care au făcut obiectul prezentului dosar au fost partajate prin sentința civilă nr. 1766/1981 a Judecătoriei V. de Sus, părțile fiind puse în posesie potrivit dosarului execuțional nr. 204/1983.
Prin sentința civilă nr. 933 pronunțată la data de 31 martie 2011 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta R. V., formulată în contradictoriu cu pârâta Ș. Aftina și proprietarii tabulari și s-a constatat că Ș. Aftina a dobândit dreptul de proprietate prin moștenire și partaj, dreptul de proprietate asupra terenului identificat topografic în CF_ B., top 6904/1 în suprafață de 5943 mp. și s-a dispus validarea antecontractului de vânzare-cumpărare pentru suprafața arătată și pentru suprafața de 600 mp, deși în privința acestei suprafețe nu s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate pentru pârâta Ș. Aftina, iar proprietar tabular era o altă persoană.
În prezenta cauză reclamanta-recurentă a invocat hotărârea menționată pentru a face dovada existenței dreptului de proprietate și pentru a-și justifica cererea de revendicare a suprafețelor arătate.
Pârâții din prezenta cauză nu au fost părți în dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus, astfel că soluționarea cererii de a se constata că Ș. Aftina a dobândit prin moștenire și partaj terenurile respective nu pot fi considerate opozabile părților.
Intimații-pârâți din prezenta cauză nu au formulat recurs, soluția fiind criticată doar de reclamanta-recurentă care a arătat că solicită modificarea sentinței atacate în sensul de a se dispune și obligarea pârâților la demolarea construcțiilor edificate pe terenul respectiv.
Susținerile din memoriul de apel, recalificat recurs, potrivit cărora dispoziția legală invocată de instanța de fond, respectiv Legea 51/1991 nu are nici o legătură cu cauza sunt corecte. Cu toate acestea faptul invocat nu poate duce la modificarea sentinței atacate, fiind evidentă eroarea de dactilografiere. Actul normativ la care s-a făcut referire este Legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor în construcții.
În ceea ce privește ridicarea construcțiilor instanța reține că această solicitare nu este fondată. Se constată că terenul care face obiectul prezentului dosar a fost folosit anterior de antecesorii părților, părțile solicitând și obținând partajarea folosinței asupra acestor terenuri.
Se constată, aspect reținut din înscrisurile aflate la dosarul Judecătoriei V. de Sus faptul că începând cu anul 1985 între frații numitei Ș. Aftina (dintre aceștia fiind numiți curatori ai persoanei incapabile-Ș. Aftina) s-au încheiat convenții legate de lotul care i se atribuise acesteia. Convențiile au vizat porțiuni din suprafața de 600 mp pentru care s-a solicitat și s-a admis cererea de revendicare a dreptului de proprietate.
Din cuprinsul înscrisurilor aflate la filele 41-42 din dosarul Judecătoriei V. de Sus se constată că după ce părțile au partajat folosința respectivelor terenuri, Ș. I. împreună cu ceilalți frați ai săi și ai numitei Ș. Aftina au partajat terenurile care i-au revenit acesteia. Acest fapt rezultă atât din Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria V. de Sus din dosarul nr. 1646/P/2009, cât și din Adresa din dosarul nr. 824/P/1984 din 10.12.1984, dar și din convențiile încheiate de părți înscrisuri depuse la dosarul cauzei (f.37).
De asemenea, se constată că pe terenul în suprafață de 600 mp se află casele de locuit ale moștenitorilor defunctei R. M. și ale lui Mihaly M.. Respectivele construcții au fost folosite cu acordul fraților numitei Ș. Aftina (dintre aceștia fiind numiți tutorii numitei Ș. Aftina) și antecesorii părților.
Având în vedere și aceste considerente se consideră solicitarea de desființare a construcțiilor edificate pe terenul în litigiu nefondată.
În ceea ce privește solicitarea de a se acorda integral cheltuielile de judecată efectuate de reclamanta-recurentă în fața Judecătoriei se consideră că și această solicitare este nefondată. Se constată că cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte astfel că potrivit art. 274 C.proc.civ., respectiv 276 C.proc.civ., atunci când cererea este admisă doar în parte instanța va stabili și cota parte din cheltuielile de judecată avansate care vor fi decontate părților. Din acest punct de vedere se consideră corectă soluția Judecătoriei de a acorda doar parțial cheltuielile de judecată, având în vedere faptul că cererea a fost parțial admisă.
Reținând și considerentele expuse anterior, precum și aspectele reținute de prima instanță, se consideră neîntemeiată solicitarea reclamantei de a se dispune demolarea construcțiilor menționate în cererea de chemare în judecată, astfel că în temeiul art. 312 raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul, astfel cum a fost recalificat, recurs declarat de R. V., domiciliată în B. . jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 289 pronunțată la data de 19 februarie 2014 în dosarul nr._ de Judecătoria V. de Sus.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
D. Ț. P. M. B. S. T. A. S. A.
Red. / dact./M.B.P./15.06.2015
Tred. A.S. / 2015 – 2e.
Jud. la fond V. F.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 356/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Legea 10/2001. Sentința nr. 188/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
