Reziliere contract. Decizia nr. 615/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 615/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 615/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 615/A
Ședința publică din 16.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. M. B.
JUDECĂTOR: S. T. N.
GREFIER: C. D.
Pe rol este pronunțarea hotărârii asupra cererii de apel formulate de către apelanții C. G. și K. E. F., ambii cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Cergheș C., în Oradea, .. 3 ., împotriva sentinței civile nr. 675/29.04.2015 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul civil nr._, având ca obiect reziliere contract.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în vederea deliberării, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
De asemenea, se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, de către reprezentanta intimatului adresă însoțită de originalul chitanței reprezentând onorariul de avocat, iar de către reprezentatul apelanților o cerere de amânare a cauzei înregistrată după dezbaterile pe fondul cauzei și concluzii scrise.
În urma deliberărilor s-a pronunțat hotărârea civilă de față.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 675/29.04.2015 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosar nr._, s-a dispus respingerea acțiunii civile formulate de reclamanții C. G. și K. E. F., în contradictoriu cu pârâtul C. I., având ca obiect reziliere de contract, ca neîntemeiată și au fost obligați reclamanții, în solidar, la plata sumei de 1.000 lei, către pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Oradea, la data de 20.05.2014, sub numărul_/271/2014, reclamanții C. G. și K. E. F. au chemat în judecată pe pârâtul C. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în urma administrării probelor să dispună rezilierea contractului de arendă, încheiat sub semnătură privată și înregistrat la Primăria comunei Poienile de Sub M., sub nr. 2318/08.06.2011, din culpa pârâtului: obligarea pârâtului la achitarea sumelor restante datorate cu titlu de impozite și taxe pentru bunurile agricole arendate, conform legii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că, la data de 08.06.2011 au încheiat un contract de arendare cu pârâtul C. I. privind terenul situat în Poienile de sub M., în suprafață de 97,70 ha, teren cu destinație agricolă, de natură pășune, conform Titlului de Proprietate nr._/23.02.2011, anexa 2, în schimbul unei arende în sumă de 2.000 lei/an.
Conform art. III pct. 3.2 arendașul trebuie să îndeplinească mai multe obligații, printre care să folosească bunurile arendate ca un bun proprietar în scopul pentru care s-a încheiat contractul, să mențină potențialul, productiv al bunurilor și să plătească arenda prevăzută în cuprinsul acestuia.
Cu toate că acesta a fost de acord cu obligațiile de mai sus, pe care și le-a asumat la momentul semnării contractului de arendare, nu și le-a îndeplinit, din contră a efectuat anumite fapte ilegale și contrare contractului încheiat. Mai concret, pârâtul C. I. este cercetat pentru tăieri ilegale de arbori din pădurea reclamanților (aflată în vecinătatea pășunii ce face obiectul contractului de arendă), fapte constatate de către organele competente, în urma controalelor efectuate în zonă, conform proceselor - verbale de control întocmite de acestea. De asemenea, numiții C. M., C. V. și Beuca D., muncitori ai pârâtului, au fost surprinși în timp ce tăiau arbori de esență rășinoase în parcelele proprietatea reclamanților.
Așa numitele activități de igienizare efectuate de pârât, pe perioada de derulare a contractului de arendare, au depășit măsura unei operațiuni normale de igienizare, sub acest pretext, efectuându-se în realitate tăieri masive de arbori.
De asemenea, conform art. 5 din contract, arendașul are obligația de a plăti cu titlu de arendă suma de 2.000 lei/an și toate taxele și impozitele datorate potrivit legii. Nici această obligație nu a fost dusă la îndeplinire de către arendaș, acesta neachitând sumele care îi sunt imputabile.
Aceste activități ale arendașului sunt dăunătoare proprietății reclamaților, aducându-le prejudicii, de o gravitate ridicată. În consecință, contractul ce face obiectul prezentei cereri nu produce efectele pentru care a fost încheiat, impunându-se astfel rezilierea sa.
Pârâtul a fost notificat, în acest sens, fiind pus în întârziere conform prevederilor legale, însă, nu își recunoaște culpa și consideră că rezilierea poate avea loc doar prin acțiune în justiție, fapt ce i-a dus la concluzia că litigiul nu poate fi soluționat pe cale amiabilă așa cum prevede art. VII pct 7.1 din contract.
În ceea ce privește obligațiile arendatorilor, consideră ca și le-au îndeplinit, fapt pentru care se consideră îndreptățiți să solicite rezilierea contractului ce face obiectul prezentei cauze.
În drept, reclamanții invocă dispozițiile art. 82 coroborat cu art. 112 si urm. C.P.C., art. 274 C.P.C., art. 1082 și urm. C.Civil 1864.
În probațiune, înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri, martori, și orice alte mijloace materiale de probă necesare, utile, pertinente și concludente cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la data de 25.07.2014, pârâtul C. I. solicită respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca nefondata, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata.
Conform art.205 lit.b din C.p.c. raportat la art.107 si urm. din același cod, invocă excepția lipsei de competenta teritoriala a Judecătoriei Oradea, dat fiind faptul ca, potrivit art.107 alin.l din C.p.c. „cererea de chemare in judecata se introduce la instanța in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul".
Așa cum însăși reclamanții recunosc prin cererea introductivă de instanță, că domiciliul pârâtului se afla in . M., consideră că Judecătoria V. de Sus este competentă să judece cererea acestora.
Mai mult, imobilul de natura teren, arendat de reclamanți pârâtului, se afla tot in raza teritoriala a Judecătoriei V. de Sus. Nici regulile privitoare la competenta teritoriala alternativa nu pot fi aplicate in prezenta speța, câtă vreme nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 113 alin. 1 si 2 din C.p.c.
Pentru aceste motive, solicită admiterea excepției invocate si declinarea competenței in favoarea Judecătoriei V. de Sus, singura instanța competentă teritorial a judeca prezenta cauza.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii reclamanților ca netemeinica si nedovedită. Este total nereală (si nedovedită) afirmația ca s-ar fi comportat contrar prevederilor contractuale, iar despre tăierea ilegala de arbori din pădurea reclamanților nu se poate vorbi in prezenta cauza, atâta vreme cât obiectul acestui dosar este rezilierea unui contract de arendă pentru o suprafața de teren cu destinația pășune, nicidecum despre pădurea acestora.
Mai mult, învinuirile de natură penală nu pot fi reținute de instanța, câtă vreme la dosar nu exista acte in probațiune care să ateste faptul că împotriva sa, s-a început urmărirea penală sau chiar că s-ar fi dispus condamnarea sa.
Chiar si așa, nu se discuta in prezenta speța presupuse fapte privitoare la o suprafața de teren împădurit (aparținând fondului forestier), care nu face obiectul contractului de arendare.
In ce privește lucrările de igienizare efectuate pe terenul arendat, acestea nu au fost excesive, lucru pe care-1 va dovedi cu procesele verbale de control, întocmite în anul 2013 de către APIA cu ocazia verificărilor din teren.
In anul 2014 tot APIA a făcut un control in teren fără prezența pârâtului, încheindu-se si cu aceasta ocazie proces verbal.
Din actele existente la APIA rezulta in mod indubitabil faptul că anumite blocuri fizice au suprafețe de teren foarte mici, astfel ca, totalizate rezultă că suprafața de teren înscrisa la APIA este mult mai mică decât suprafața arendată si prevăzuta in contract.
Daca ar fi adevărata afirmația reclamanților ca a efectuat lucrări de igienizare excesiva, atunci suprafețele de teren agricol ar fi trebuit sa fie mai mari decât suprafața arendată, însă din actele pe care le va prezenta rezultă tocmai contrariul, respectiv că suprafața avută efectiv in arendă este mai mică decât cea contractată.
Din informațiile sale, reclamanții au întocmit cu numitul Rosus I. (domiciliat in Poienile de Sub M. nr.766/A) un contract de arendare pentru suprafața de 6,04 ha din terenul arendat pârâtului, in anul 2011, reclamanții cerându-i in anul 2014 rezilierea acelui contract.
Daca nu ar fi reală afirmația de mai sus, atunci pârâtul nu ar fi fost oprit de APIA în ridicarea subvențiilor pentru suprafața de 6,04 ha până la rezolvarea situației intre reclamanți, pârât si numitul Rosus.
D. dovada va anexa Procesul verbal de la APIA in acest sens. Cert este faptul ca numitul Rosus I. s-a înregistrat la APIA cu cele 6,04 ha teren agricol (care face parte din terenul arendat pârâtului) in baza unei schițe de dezmembrare, întocmită pentru o fâșie de teren situata chiar in mijlocul pășunii (Blocul fizic nr.121).
Cu privire la pretinsa datorie de 2000 lei/an reprezentând arenda, conform art.5 din contract, învederează instanței că din anul 2011 si până în prezent a achitat arendatorului, cu diverse ocazii, sume substanțiale de bani, plătind chiar, in contul datoriei pe care o avea la Ocolul Silvic Poienile de Sub M., suma totala de peste 20.000 lei. De asemenea, pe parcursul desfășurării relațiilor lor contractuale, au convenit verbal cu reclamanții să-i vândă pășunea arendată, cu condiția să o plătească eșalonat.
Mizând pe buna credință a acestora si spunându-i că nu vor veni din Bihor ca să pască oile pe pășunea din Poienile de Sub M., a început să achite o parte din bani, totalizând până in prezent aproximativ suma de 200.000 lei.
In probațiune, pârâtul depune înscrisuri și solicită proba cu interogatoriul reclamanților.
Prin Sentința Civilă nr. 8621 din 30 septembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._/271/2014, Judecătoria Oradea a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei V. de Sus.
La această instanță, cauza a fost înregistrată sub nr._, instanța luând act de cererea de renunțare a reclamanților la petitul al doilea din cererea de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâtului C. I. la achitarea sumelor restante, datorate cu titlu de impozite și taxe pentru bunurile arendate conform legii.
Cererea a fost legal timbrată, f.21, raportat la primul capăt de cerere cu care instanța a rămas investită, respectiv la valoarea obiectului contractului, arendă în cuantum de 2000lei/an, potrivit art. 3 alin. 1 din OUG nr.80/2013.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu interogatoriul reclamanților, f. 56-57, 59- 60 și al pârâtului, f.61-63, precum și proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, prima instanță reține următoarele :
Între părțile litigante, s-a încheiat la data de 8 iunie 2011 contractul de arendare, f.9 dosar nr._/271/2014, având ca obiect suprafața de 97,70ha, pășune, situată în . M. (trupul de pășune Muncel), înscrisă în inventarul ce constituie anexa nr. 2 la Titlul de proprietate nr._/23 februarie 2011 eliberat pe numele reclamanților, pentru o perioadă de 5 ani, cu începere de la data încheierii lui.
Prețul contractului a fost stabilit la suma de 2000lei/an.
Deși prin acțiunea introducă s-a solicitat rezilierea contractului pentru neîndeplinirea de către pârât a obligației de a folosi bunurile arendate ca un bun proprietar, în scopul pentru care a fost încheiat contractul, de a menține potențialul productiv al bunurilor și neplata arendei prevăzute în cuprinsul acestuia (fără indicarea perioadei pentru care aceasta nu ar fi fost achitată), ulterior, reclamanții nu au mai menținut cererea decât pentru neîndeplinirea primelor două obligații, în ședința publică din data de 15 aprilie 2015, reclamanta K. E. F. arătând personal că, prețul contractului de arendă a fost achitat integral. Declarația reclamantei are valoarea unei mărturisiri judiciare, care face dovada deplină împotriva acesteia, potrivit art. 349 alin. 1 Cod de procedură civilă. Reprezentanta reclamanților, în aceeași ședință, a declarat că, reclamanții solicită rezilierea contractului de arendă întrucât acesta este unul intuitu personae, iar între părți nu mai există încredere. Prin concluziile scrise au fost reitereate aceleași motive de reziliere, respectiv încheierea contractului în considerarea persoanei pârâtului și încălcarea, de către acesta din urmă, a obligației de bun administrator al terenului cu vegetație forestieră, ce înconjoară pășunea arendată, probatoriul propus, fila 26-27 privind acest aspect.
Din motivarea acțiunii introductive, probatoriul propus, concluziile pe fondul cauzei și concluziile scrise, instanța reține că, motivul pentru care reclamanții solicită rezilierea contractului de arendă încheiat la data de 08.06.2011 este acela, că pârâtul C. I. este cercetat pentru tăieri ilegale de arbori, din pădurea reclamanților „aflată în vecinătatea pășunii ce face obiectul contractului de arendă”, fapte constatate de organele competente în urma controalelor efectuate în zonă, conform proceselor verbale de control întocmite de acestea. De asemenea, alte trei persoane, aflate în serviciul pârâtului au fost surprinse în timp ce tăiau arbori, din aceeași pădure. Activitățile de igenizare efectuate de pârât, pe perioada de derulare a contractului au depășit măsura unei operațiuni normale, sub acest pretext efectuându-se în realitate tăieri masive de arbori.
Contractul de arendă cu pârâtul C. I. a fost încheiat în considerarea persoanei sale, acesta asumându-și o obligație extracontractuală de a administra ca un bun proprietar și pădurea ce înconjoară pășunea arendată, cu atât mai mult cu cât accesul la aceasta se realizează doar prin pădurea reclamanților.
Analizând motivele de reziliere a contractului de arendă, invocate de reclamanți, instanța constată că, potrivit convenției părților, art. 3.2 lit. a și b din cap. III, arendașul pârât și-a asumat ca obligații să folosească bunurile arendate în scopul pentru care s-a făcut arendarea, ca un bun proprietar, în condițiile stabilite de contract și să mențină potențialul productiv al acestora. În ceea ce privește bunul arendat, așa cum s-a menționat în cap.II din contract, acesta îl constituie terenul cu destinație agricolă de natură pășune în suprafață de 97,70ha, situat în trupul de pășune Muncel.
Pârâtul C. I. nu și-a asumat alte obligații legate de administrarea terenului cu vegetație forestieră al reclamanților, care s-ar situa în continuarea pășunii arendate, în dovedirea acestui aspect, reclamanții solicitând doar administrarea probei cu interogatoriul, probă ce le-a fost încuviințată de instanță. Or, la întrebarea nr. 4 și 7 din interogatoriul luat pârâtului, f. 62, acesta a negat existența unei astfel de înțelegeri. Deși s-a susținut existența unei procuri pe care reclamanții i-ar fi dat-o pârâtului pentru a întreprinde toate demersurile pentru protejarea acestei păduri, igenizarea ei și reprezentarea reclamanților, în fața autorităților, cu privire la administrarea ei, aceștia nu au probat acest aspect, sarcină ce le revenea potrivit dispozițiilor art. 249 Cod de procedură civilă.
Deși obiectul contractului de arendă îl constituie suprafața de 97,70ha pășune, reclamanții nu au invocat și dovedit niciun motiv de reziliere privind neîndeplinirea de către pârât a vreunei obligații legate de aceasta. Dimpotrivă, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 22 dosar, tocmai pentru că pârâtul și-a îndeplinit obligațiile contractuale i s-a eliberat de către RNP – Romsilva avizul nr. 1194/30.04.2014, pentru pășunat.
Titlul de proprietate având nr._/23.02.2011, f.29-30 dos._/271/2014, cuprinde o suprafață de 628 ha 440mp teren cu vegetație forestieră și 97ha 7000mp teren cu destinație agricolă, detaliată în anexa nr. 2 la acesta, anexă despre care se face vorbire și la pct. 2.2 din contract. Din suprafața de teren înscrisă în anexa 2 a titlului de proprietate nr._, doar aceea de 188,3ha, poziția 1, face parte din amenajamentul silvic.
Deși pe suprafața de teren arendată se regăsește și o suprafață de 49ha 6100mp pășune împădurită, reclamanții nu au susținut niciodată că ar fi vorba despre neîndeplinirea obligațiilor contractuale referitoare la arborii aflați pe această parcelă, ci doar de pădurea ce s-ar situa în continuarea pășunii arendate. Procesul verbal de cercetare la fața locului, depus de reclamanți la fila 11 dosar al Jud. V. de Sus, privește săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori din proprietate privată aparținând reclamanților, înscrisă în parcelele UP IV ua. 48A și 48B, parcele ce nu se regăsesc în anexa 2 a titlului de proprietate.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța reține că, în speța dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864 și ale Legii nr. 16/1994 (abrogată la . Noului Cod Civil, prin art. 230 din Legea nr. 71/2011), potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil și art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil, raportat la data încheierii contractului de arendă, respectiv 8.06.2011, acesta primind dată certă prin înregistrarea la Primăria comunei Poienile de sub M..
Potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Caracterele juridice ale contractului de arendare rezultă din prevederile Legii arendării nr.16/1994, modificată, în forma în vigoare la data încheierii contractului și ale Codului Civil de la 1864, care reglementează acest tip de convenție în cadrul Titlului VII, consacrat contractului de locațiune, cu reguli speciale pentru arendarea pe bani și arendarea pe fructe (cap. IV), dispoziții cu care se completează, în măsura în care nu sunt contrare.
Contractul de arendare este o varietate a contractului de locațiune, având o natură pur civilă, sinalagmatic, cu executare succesivă si netranslativ de proprietate și cu titlu oneros.
În niciun caz contractul nu este, prin definitie, unul intuitu personae, iar în cauza pendinte reclamanții nu au probat că acesta a fost încheiat în considerarea persoanei pârâtului. Calitatea de suspect ori de inculpat al acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 108 C Silvic, nu are consecințe asupra contractul intervenit între părți, atâta timp cât nu s-a dovedit nerespectarea unor dispoziții contractuale esențiale ale acestuia, de natură a atrage rezilierea lui.
În condițiile art. 1020 și 1021 C. civ numai o neexecutare esențială a obligațiilor asumate de către cealaltă parte este de natură să conducă la rezilierea judiciară, în contract nefiind stipulată vreo clauză de rezoluțiune convențională.
Interpretarea convențiilor se face după intenția comună a părților, acestea neputând cuprinde decât ceea asupra cărora părțile și-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii în care s-a încheiat (art. 977 și 984 C civ.).
Or, cum părțile nu au convenit decât cu privire la suprafața de 97ha 7000mp, teren cu destinație agricolă, nu și cu privire la vreo suprafață de teren cu vegetație forestieră, iar referitor la pășunea arendată nu s-au invocat și dovedit neîndeplinirea vreunor obligații esențiale, instanța urmează să constate că, în speță nu sunt întrunite condițiile rezilierii și, în consecință să respingă acțiunea.
În baza dispozițiilor art. 451-453 C de pr civ, văzând că reclamanților li s-a respins acțiunea, urmează a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, către pârât, în cuantum de 1000lei, reprezentând onorar de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul prevăzut de lege reclamanții C. G. și K. E.-F. solicitând admiterea acestuia cu consecința schimbării în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat în esență că, în cauză erau incidente dispozițiile art. III pct. 3.2. contract, arendașul neîndeplinind obligația de a folosi bunurile ca un bun proprietar și să mențină potențialul productiv al bunurilor, să plătească arenda. Astfel, arendașul a efectuat tăieri ilegale din pădurea ce este în continuarea pășunii și nu a achitat, arenda însă din dorința de a nu tergiversa soluționarea cauzei, petitul vizând acest aspect a fost retras. Apelanții au învederat că aprecierile primei instanțe vizând împrejurarea că pădurea nu a făcut obiectul contractului nu sunt pertinente și au precizat că acest contract le produce prejudicii, iar contractul de arendă nu i-a dat dreptul pârâtului să traverseze pădurea lor și să taie ilegal arbori.
S-a precizat că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că neexecutarea dovedită ar fi neesențială și nu poate determina rezilierea contractului întrucât faptul că arendașul are calitatea de inculpat într-un dosar în care părți vătămate sunt apelanții face dovada fără echivoc a încălcării obligațiilor contractuale, iar contractul încheiat cu acesta a avut caracter intuitu personae, caracter ce nu este obligatoriu a fi prevăzut expres de către lege, fiind inadmisibil a fi ținuți de un contract pe care proprietarii nu îl mai doresc.
Apelanții au învederat că probațiunea administrată în cauză a relevat că acest contract nu poate fi continuat, iar interogatoriul pârâtului a relevat intenția pârâtului de inducere în eroare a instanței de judecată, instanță care potrivit art. 20-22 NCPC avea obligația de a stărui în aflarea adevărului.
În drept, apelanții s-au prevalat de dispozițiile art. 466 NCPC.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 72,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Intimatul C. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat în esență că probațiunea administrată în fața primei instanțe nu a relevat încălcarea obligațiilor sale contractuale în calitate de arendaș, hotărârea Judecătoriei V. de Sus fiind legală și temeinică.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri, constatându-se decăderea din drept de a administra proba cu martori.
Au fost depuse concluzii scrise, iar după închiderea dezbaterilor asupra fondului, intimatul a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate.
Analizând apelul declarat în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Litigiul dedus judecății a fost inițial de către reclamanți ca urmare a pretinsei încălcări a obligațiilor sumate de către pârâtul C. I. prin contractul de arendare încheiat în data de 08.06.2011. Reclamanții, în calitate de arendatori ai suprafeței de 97,70 ha teren pășune au reproșat așadar pârâtului C. I., în calitatea sa de arendaș, faptul că a încălcat art. III pct. 3.2 din contract și că acesta nu a achitat arenda și taxele și impozitele aferente, astfel că se impune rezilierea contractului încheiat între părți.
Pentru soluționarea cauzei prima instanță a administrat proba cu înscrisuri și interogatoriul părților iar în urma analizării lor coroborate a apreciat în considerentele sentinței apelate că reclamanții nu au probat vreun motiv care să determine constatarea încălcării obligațiilor asumate contractual și astfel rezilierea contractului pentru culpa arendașului. S-a mai reținut că împrejurările vizând pretinsa tăiere ilegală de arbori din pădurea vecină aflată în proprietatea reclamanților excede cadrului contractual și nu poate determina aplicarea sancțiunii rezilierii, respectiv că în cauză nu s-a probat împrejurarea că acest contract a fost încheiat în considerarea persoanei pârâtului, neavând caracter intuitu personae, calitatea de suspect/inculpat a arendașului în lipsa probei încălcării unei obligații esențiale, neputând atrage lipsirea de efecte pentru viitor a convenției.
Tribunalul apreciază că prima instanță a stabilit corect starea de fapt dedusă judecății căreia i-a aplicat corespunzător starea de drept aplicabilă, sentința pronunțată fiind rezultatul corectei aprecieri a probațiunii administrate, instanța manifestând rol activ pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, contrar apărărilor formulate de către apelanți.
Reclamanții au beneficiat de apărare calificată, iar procedura în fața primei instanțe a fost una echitabilă, părțile exercitându-și drepturile și obligațiile procesuale fără îngrădiri.
În acord cu prima instanță, Tribunalul reține că reclamanții nu au probat încălcarea de către pârât a obligațiilor asumate prin contractual de arendă ce constituie legea părților, astfel că, în cauză nu există motive pentru rezilierea acestuia.
Totodată, arendașii nu au probat împrejurarea că acest contract a fost încheiat în considerarea persoanei arendașului. Potrivit legii, contractual intuitu personae este acela la încheierea căruia considerația persoanei cocontractantului a fost una determinantă. Sunt, în principiu, contracte intuitu personae toate contractele cu caracter gratuit, întrucât se poate presupune că intenția liberală a celui ce se obligă fără a primi niciun echivalent în schimb este în mod hotărâtor determinată tocmai de considerația persoanei pe care debitorul dorește să o gratifice. Sunt, de asemenea, contracte intuitu personae contractele oneroase în care calitatea rezultatului ce urmează a fi obținut poate fi în mod hotărâtor determinată de unele însușiri speciale/calități/aptitudini ale cocontractantului. Nu a fost însă cazul în speța dedusă judecății, reclamanții nereușind a proba cele afirmate din această perspectivă, raportat la natura oneroasă a contractului de arendă.
Totodată, afirmația reiterată în apel potrivit căreia arendașul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. III din contract respectiv de plată a arendei, au fost contrazisă de conținutul înscrisurilor de la filele 13-23 dosar fond, analizate judicios de către prima instanță, conținutul acestora relevând din contră respectarea obligațiilor de către pârât în calitate de arendaș.
În fine, apărările vizând calitatea de suspect/inculpat a pârâtului raportat la o pretinsă tăiere ilegală de arbori din pădurea aflată în continuarea pășunii arendate, nu poate avea consecințe juridice în cauza de față.
Pârâtul se bucură de prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a dosarului penal, iar prejudiciul produs prin săvârșirea presupusei infracțiuni excede cadrului contractual, neputând determina reținerea culpei arendașului pentru o pretinsă faptă ilicită vizând alte bunuri ale arendatorilor față de care nu are o obligație instituită prin contractul a cărei reziliere o solicită.
Pentru toate aceste considerente, constatând faptul că pretențiile nu formulate nu au fost probate în cauză, Tribunalul apreciază că nu există motive pentru schimbarea hotărârii apelate, conform art. 480 Cod procedură civilă, apelul de față urmând a fi respins ca neîntemeiat potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Întrucât intimatul a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate în apel numai după închiderea dezbaterilor asupra fondului, respectiv la data de 07.12.2015, instanța va respinge această cerere în conformitate cu dispozițiile art. 452 Cod procedură civilă coroborate cu art. 482 din același act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarant de apelanții C. G., CNP_, domiciliat în Oradea, ., nr. 7, . și K. E. F., CNP_, domiciliată în Oradea, .. 4A, ., ambii cu domiciliu procesual ales la sediul avocatului din Oradea, ..3, . Bihor, în contradictoriu cu intimatul C. I., CNP_, domiciliat în Poienile de sub M., nr.1371 A, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 675/29.04.2015 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosar nr._, pe care o menține.
Definitivă.
Respinge cererea intimatului de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului apel.
Pronunțată azi, 16.12.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
P. M. B. S. T. N. C. D.
Red. Tehr. S.T.N./ 07.01.2016
6 ex./..01.2016
Judecător la fond: M. D. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 535/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 361/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
