Succesiune. Decizia nr. 231/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 231/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 231/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 231/A
Ședința publică din 21.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. M. B.
JUDECĂTOR: G. B.
GREFIER: M. R.
Pe rol este pronunțarea soluției în apelul formulat de reclamanții T. Maria, Velișcu L. și V. O. toți cu domiciliul în B., . C., nr. 2, ., . împotriva sentinței civile nr. 922 din 28.05.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ , având ca obiect succesiune, partaj judiciar.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 14.05.2015, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la termenul de azi.
Instanța, în urma deliberărilor, a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 922 pronunțată la data de 28 mai 2014 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea principală, astfel cum a fost formulată, precizată și completată de reclamanții-pârâți reconvențional T. M., V. L. M. și V. O. D., în contradictoriu cu pârâții T. I. și T. M., T. M. și pârâții reclamanți reconvențional T. G., T. P., T. I., T. Ș. jr. și Ș. L..
S-a constatat că reclamanții V. L. M. și V. O. D. sunt moștenitori testamentari ai defunctei T. Tiliana, decedată la data de 09.11.2006, fiind respinse celelalte solicitări ale reclamanților, precum și cererile reconvenționale formulate în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut faptul că potrivit Certificatului de deces . nr._, emis de Primăria B., numita T. M., fostă cu ultimul domiciliu în loc. B., ., nr.13, jud. Maramureș, a decedat la data de 16.08.2003.
De asemenea, potrivit Certificatului de deces . nr._, emis de Primăria B., numita T. Tiliana, fostă cu ultimul domiciliu în loc. B., ., nr.13/3, jud. Maramureș, a decedat la data de 09.11.2006.
T. Ș. sr., inițial pârât în dos. nr._, fost cu ultimul domiciliu în loc. B., ., nr.13, jud. Maramureș, a decedat în cursul procesului, la data de 09.05.2007, așa cum reiese din Certificatul de deces . nr._ emis de Primăria B. (f.80 dos._ ).
Reclamanții și pârâții, prin cererea principală, precizările și completările la aceasta, dar și prin cererea reconvențională formulată, au solicitat să se stabilească masa succesorală rămasă după cei trei defuncți, să se stabilească calitatea lor de moștenitori legali și testamentari ai acestora, cotele de moștenire ce li se cuvin, să se dispună ieșirea din indiviziune, dar și să se dispună anularea unor încheieri de întabulare asupra unor bunuri ce ar fi făcut parte din masa bunurilor de împărțit, precum și constatarea caducității, apoi a nulității testamentului autentificat sub nr. 491 de către BNP T. C., în final solicitând reducțiunea acestui testament.
Înainte de a analiza punctual aceste cereri, instanța a arătat că atât reclamanții cât și pârâții au fost asistați de avocați de-a lungul întregului proces, toate cererile, apărările și probațiunea fiind făcută de către sau în prezența apărătorilor aleși, iar dovedirea oricărei cereri este apanajul exclusiv al celui care o formulează, rolul activ al instanței neînsemnând efectuarea probațiunii părților, pentru admiterea cererilor acestora.
Raportat la data deschiderii succesiunii celor trei defuncți sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864.
În ce privește succesiunea după defuncta T. M., decedată la data de 16.08.2003 s-a reținut că reclamanții solicită să se constate că după aceasta au rămas anumite bunuri, respectiv: cota de 1/2 parte din complexul imobiliar compus din casă de locuit, bucătărie de vară, grajd, sură, magazie de lemne, cotețe, situat în B., .”, nr. 13, restul cotei de 1/2 fiind proprietatea soțului defunctei, T. Ș. sr., un teren în suprafață de 2112 mp situat în B., la locul numit ,,Gruiul lui D.-Gura Repezii”, din care o parcelă de 1506 mp fiind în posesia reclamantei T. M. iar o parcelă de 606 mp fiind în posesia pârâtului T. G., un teren în suprafață de 900 m.p., situat în B., la locul denumit “Gruiul lui D.”, primit ca zestre de pârâtul T. Ș. jr. și vândut de acesta numitului T. I., un teren în suprafață de 2847 m.p., situat în B., la locul denumit “L.”, aflat în posesia pârâților T. Ș. sr., T. Ș. jr. și T. P., până la data decesului fiind și în posesia defunctei T. Tiliana, un teren în suprafață de 8050 m.p., situat în B., la locul denumit “Gruiul lui D.-La Coastă”, aflat în posesia pârâților și a defunctei T. Tiliana, până la decesul acesteia
De asemenea, s-a solicitat stabilirea calității lor și a pârâților de moștenitori legali ai defunctei, precum și ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile succesorale.
Referitor la aceste bunuri s-a reținut că nu a fost adusă nicio dovadă din care să reiasă că ele s-ar fi aflat în patrimoniul defunctei la data decesului acesteia, pentru a putea fi incluse în masa succesorală rămasă după aceasta.
Partajul judiciar solicitat presupune existența între părți a unei stări de coproprietate sau indiviziune. Astfel, așa cum reiese din dispozițiile art. 673 ind. 1 C.proc.civ., judecarea oricărei cereri de împărțeală privind bunuri asupra cărora părțile au un drept de proprietate comună, se face cu procedura prevăzută de lege, în afara cazurilor când legea stabilește o altă procedură”. De asemenea, și la art.673 ind.5 se vorbește de calitatea de coproprietar a părților care solicită împărțeala, la aceeași calitate de proprietar, respectiv coproprietar referindu-se și art. 728, 786 C.civ.
Dacă părțile nu au făcut dovada că bunurile cu privire la care cer partajul sunt proprietatea lor, atunci o acțiune în partaj judiciar nu poate fi admisă.
În legătură cu componența masei succesorale rămasă după defuncta T. M. a fost depusă doar o adeverință emisă de primăria Orașului B. – nr._/2007- din care reiese că aceasta figura în evidențele de registru agricol, poz.44 fila 1 cu 0,10 ha teren pe ,,Gruiul lui D.” (f.57 dos._ ). Mențiunile din registrul agricol au doar un rol declarativ, fără a face dovada proprietății defunctei asupra terenului menționat în acestea.
În ce privește terenul revenit defunctei conform Sentinței civile nr. 502/1985, dos. nr.338/1985 al Judecătoriei V. de Sus (f.293-294 dos._ ) identificat în CF 2745 nr.top.3788/2/2, în suprafață de 1800 mp, nu a fost făcută dovada că acest teren se mai afla în patrimoniul defunctei la data decesului acesteia, pentru a putea fi inclus în masa succesorală, nefiind suficientă doar dovedirea existenței unui drept de proprietate al acesteia asupra terenului ci și faptul că acest drept exista încă la data decesului.
Din expertizele administrate reiese că toate terenurile la care se referă reclamanții și pârâții ca fiind bunuri succesorale rămase după defuncta T. M. au fost întabulate fie pe părți, fie sunt întabulate pe terți, anterior decesului acesteia.
Constatându-se că nu s-a făcut dovada faptului că asupra bunurilor enumerate în acțiune ca făcând parte din masa succesorală rămasă după defuncta T. M. aceasta avea un drept de proprietate, care exista în patrimoniul defunctei la data decesului acesteia, instanța a respins acest petit al reclamanților, nefiind dovedit că ar exista bunuri succesorale rămase după defuncta T. M., decedată la data de 16.08.2003.
În privința petitului privind constatarea calității de moștenitor legal a reclamanților, pârâților și defunctei T. Tiliana, ai defunctei T. M., instanța a respins acest petit întrucât părțile, deși asistate de avocați, nu au făcut dovada legăturii de filiație invocată, nefiind depuse înscrisuri în acest sens, cu excepția certificatului de naștere, deces, căsătorie a defunctului T. Ș. jr.-decedat în timpul procesului-și a moștenitorilor acestora, pârâții ulterior introduși în judecată T. I., Ș. L., T. Ș. jr.(2).
Așa cum arăta Tribunalul Maramureș în Decizia civilă nr. 42/2013, împrejurarea că această calitate de moștenitor nu a fost reciproc contestată de părți este lipsită de relevanță, câtă vreme prevederile art. 659, art. 685 și urm. din Codul civil de la 1864 nu au caracter de ordine privată, în contextul sesizării instanței cu o cerere de dezbatere a masei succesorale.
Raportat la faptul că nu există bunuri succesorale rămase după defuncta T. M., instanța a respins și petitul privind ieșirea din indiviziune a părților.
În ce privește partajul voluntar la care părțile fac referire și care ar fi intervenit între acestea cu privire la succesiunea după defuncta T. M., instanța a constatat că acesta este, în fapt, un partaj de folosință, câtă vreme nu a fost făcută dovada că defuncta avea bunuri în patrimoniu la data decesului său, astfel că nu poate fi avut în vedere de instanță, așa cum au solicitat pârâții.
În ce privește succesiunea după defuncta T. Tiliana, decedată la data de 09.11.2006 reclamanții solicită să se constate că după aceasta au rămas următoarele bunuri: cota de 1/5 parte din cota de 3/4 din masa succesorală rămasă după defuncta T. M., două camere de locuit, cămară si hol, corp comun cu bucătăria de vară, din imobilul situat în B., ., nr.13, județul Maramureș, două fotolii, o canapea, un dulap de haine, un frigider, un aragaz și un covor persan,în valoare totală de 3000 lei.
Din adeverința nr._/2007 emisă de Primăria orașului B., rezultă că aceasta a fost înregistrată în registrul agricol cu o anexă în suprafață de 24 mp și teren în suprafață de 0,11 ha –fără a fi localizat. Această adeverință are doar rol declarativ.
La fel ca în cazul succesiunii precedente, s-a considerat că nu a fost adusă nicio dovadă cu privire la existența unui drept de proprietate al defunctei asupra bunurilor indicate, a faptului că acest drept exista în patrimoniul defunctei la data decesului acesteia, astfel că instanța a constatat că nu s-a dovedit că ar exista bunuri succesorale rămase după defuncta T. Tiliana, decedată la data de 09.11.2006.
Petitul privind constatarea calității de moștenitori testamentari a reclamanților V. L. M. și V. O. D. ai defunctei T. Tiliana a fost admis de către instanță, având în vedere că, prin testamentul autentificat sub nr.491/24.03.1997 aceasta și-a testat întreaga avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul ei la data decesului celor doi reclamanți.
În ce privește succesiunea după defunctul T. Ș. sr. decedat la data de 09.05.2007 părțile au solicitat să se constate că după acesta au rămas ca bunuri succesorale: cota de 1/4 parte din bunurile rămase după defuncta T. M., cota de 1/2 din complexul imobiliar situat în B., .” nr. 13, județul Maramureș, cota de 1/2 parte din situat în B., la locul numit”Gruiul lui D.-Gura Repezii”, un teren în suprafață de 1800 m.p.,situat în B., ., teren în suprafață de circa 1 ha situat în B., la locul numit”Poduri.
Instanța a respins acest petit, precum și cel de constatare a calității de moștenitor a părților după defunctul T. Ș. sr. și ieșirea din indiviziune, pentru argumentele avute în vedere în legătură cu succesiunea după defuncta T. M., nici în această situație părțile neproducând vreo dovadă în sensul dovedirii unui drept de proprietate al defunctului, la data decesului, asupra bunurilor indicate ca făcând parte din masa succesorală rămasă după acesta, cum nu au făcut nici dovada filiației lor după defunct.
În ce privește solicitările reclamanților de anulare a încheierilor de întabulare Judecătoria a reținut că Încheierile nr.1880/2003, 2144/2003 prin care pârâții T. G. și T. M. (nou chemată în judecată) și-au întabulat dreptul de proprietate asupra terenurilor identificate în CF 9649 nr.top.6322/b/2/1, 6322/b/2/2 și 6322/b/2/3 și repunerea în situația anterioară, Încheierea nr.119/2003 și 2658/2004 prin care pârâtul T. P. și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului identificat în CF 9498 nr.top.3788/2/2/1, cu repunerea în situația anterioară și Încheierea nr. nr.1327/1996 și 1342/1996 prin care pârâtul T. Ș. și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului și construcțiilor existente pe acest teren, cu repunerea în situația anterioară, instanța a respins aceste solicitări, întabulările neprivind bunuri succesorale, fiind efectuate în baza unor hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat și nefiind incident niciunul din cazurile de rectificare prev. de Legea 7/1996.
Instanța a considerat și cererile reconvenționale formulate de pârâți nefondate, astfel că acestea au fost respinse. Astfel, cu privire la calitatea de moștenitori legali a pârâților și reclamantei T. M. ai defunctei T. Tiliana, instanța a constatat că nu a fost adusă nicio dovadă a legăturii de rudenie dintre aceștia și defunctă, dincolo de afirmațiile părților în acest sens, calitatea de moștenitor legal trebuind dovedită prin acte de stare civilă și de filiație, simplele afirmații nefiind suficiente.
Solicitările de constare a caducității, anulare și reducțiune a testamentului autentificat de BNP T. C. sub nr.491/1997, formulate de pârâți, au fost respinse, nefiind dovedite aspectele invocate de aceștia: neîndeplinirea de către legatarii universali a obligațiilor stabilite prin testament, incidența unor cauze de nulitate absolută/relativă a testamentului; primirea de către legatari a unor bunuri peste cotitatea disponibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T. M., V. L. și V. O., aceștia solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare a acestuia. În subsidiar, s-a arătat că se solicită casarea sentinței atacate și reținerea spre rejudecare, urmând ca după rejudecare să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să fie admisă cererea formulată.
În motivarea cererii s-a arătat că se impune casarea sentinței atacate deoarece Judecătoria nu a motivat de ce a respins fiecare capăt de cerere, nefiind respectate prevederile art. 261 C.proc.civ. Astfel capătul de cerere care vizează înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară nu a fost motivat.
În ceea ce privește solicitarea subsidiar formulată, recurenții au arătat că instanța reținând că nu s-a făcut dovada calității de succesori ai părților a ignorat Decizia nr. 42/2013 a Tribunalului Maramureș, prin care a fost trimisă cauza spre rejudecare doar pentru a se completa raportul de expertiză și pentru a se stabili mărimea suprafețelor de teren incluse în masa succesorală.
S-a mai susținut că s-a făcut dovada masei succesorale după toți autorii arătați în cererea de chemare în judecată. Recurenții au mai invocat dispozițiile Deciziei civile nr. 615/R/03.06.2009 prin care s-a stabilit îndrumarul de casare.
În privința testamentului autentificat sub nr. 491/24.03.1997 la BNP T. C. prin care s-a testat întreaga avere recurenților V. L. și V. O. s-a solicitat atribuirea bunurilor acestor recurenți și respingerea cererii reconvenționale prin care s-a invocat caducitatea testamentului.
Faptul că T. Ș. a înstrăinat o parte din terenurile partajate nu poate duce la concluzia că bunurile respective nu fac parte din masa succesorală a defuncților.
La termenul din data de 16 aprilie 2015, instanța a recalificat calea de ataca acesta fiind apelul, raportat la valoarea masei succesorale.
La data de 17 aprilie 2015 s-a depus la dosarul cauzei memoriul de apel, în cuprinsul căruia s-a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul de a se dispune admiterea celorlalte petite formulate.
În motivarea apelului au fost reluate în parte solicitările și susținerile formulate prin memoriul de recurs.
S-a arătat, suplimentar susținerilor din cererea de recurs faptul că instanța de fond a admis în parte solicitarea de a se constata că apelanții V. L. și V. O. sunt moștenitorii defunctei T. Tiliana însă nu s-a stabilit componența masei succesorale.
În privința susținerii că nu s-a făcut dovada calității de moștenitori ai defuncților T. M. și T. Ș. senior s-a arătat în primul ciclu procesual s-a făcut dovada în acest sens, iar părțile nu și-au contestat calitatea de moștenitori.
Apelanții au mai arătat că sunt singurii care au achitat contravaloarea expertizelor, iar acestea au profitat tuturor părților din proces, astfel că solicită acordarea cu titlu de cheltuieli de judecată, parte din onorariul pentru expert, onorariile avocațiale achitate.
La data de 6 mai 2015 la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare din partea intimaților T. G., T. P. și T. I., Șipos L., T. Ș. în cuprinsul căreia au solicitat respingerea apelului declarat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții T. M., V. L. și V. O. au solicitat instanței de judecată să stabilească masa succesorală dup defuncta T. M. decedată la data de 16 august 2003, să constate calitatea de moștenitori legali ai părților, să dispună partajarea bunurilor.
De asemenea s-a solicitat să se stabilească masa succesorală rămasă după defuncta T. Tiliana, urmând ca instanța să constate calitatea de moștenitori ai acesteia a reclamanților V. L. și V. O..
Ulterior reclamanții au formulat precizări ale cererii de chemare în judecată.
În memoriul de apel, s-a susținut că părțile au făcut dovada calității de moștenitori, în dosarul constituit în primul ciclu procesual, iar nici una dintre părțile prezentului dosar nu au contestat calitatea de moștenitori a reclamanților, astfel că reținerile instanței de judecată nu sunt corecte.
Se constată că în dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus (în cele 2 volume ale dosarului) s-au depus 3 acte de stare civilă, respectiv certificatul de deces pentru T. M. (f.3), certificatul de deces pentru T. Tiliana (f.5) și certificatul de deces pentru T. Ș. (f.80). În rejudecare, în dosarul nr._, au fost depuse la filele 27-33 acte de stare civilă, însă acestea au avut ca și scop dovedirea calității de succesori ai defunctului T. Ș.-parte în dosar ai pârâților chemați în judecată.
Instanța consideră că dovada filiației și a rudeniei se face prin acte de stare civilă sau prin alte înscrisuri oficiale, iar nu prin „necontestarea de către partea adversă a susținerilor formulate”.
Reținând aceste considerente instanța consideră acest motiv de apel, potrivit căruia, Judecătoria în mod greșit nu a constata calitatea de moștenitor a reclamanților nu este fondat. Se constată că reclamanții nu au făcu nici dovada calității de succesibili ai defunctei T. M., astfel că acest capăt de cerere a fost corect respins de instanță.
S-a susținut că Judecătoria V. de Sus nu a respectat dispozițiile date prin îndrumarul de casare. Analizând îndrumarul de casare din Decizia nr. 615/R/3 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr._, se constată că îndrumarul a vizat analizarea aprofundată a prevederilor art. 730 C.civ., faptul că nu pot fi incluse la partaj bunurile care sunt întabulate pe numele unora dintre părți, iar expertiza efectuată nu este completă impunându-se realizarea unei completări a raportului de expertiză.
Din cuprinsul Deciziei 615/R/3 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș nu se poate reține faptul că instanța a stabilit componența masei succesorale, sau faptul că părțile din prezenta cauză sunt moștenitorii defunctei T. M. a cărei succesiune se dezbate. Dimpotrivă a stabilit anumite principii, pe care instanța în rejudecare urma să le aplice pentru a pronunța o soluție legală și temeinică.
De asemenea, se constată că prin Decizia amintită Tribunalul Maramureș a casat în totalitate sentința atacată, astfel că dezlegările Judecătoriei V. de Sus din cuprinsul sentinței civile nr. 140 din 21.01.2009 sunt fără efect, astfel cum arată art. 311 C.proc.civ..
În concluzie, instanța apreciază că au fost respectate prevederile art. 315 C.proc.civ. care arată că dezlegările date de instanța de control judiciar prin îndrumarul de casare, precum și necesitatea administrării unor noi probe sunt obligatorii pentru instanță în rejudecare.
Reanalizând întreaga probațiune, instanța constată că reclamanții nu au depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să facă dovada calității de moștenitori ai defunctei T. M. decedată la data de 16 august 2003, respectiv ai defunctului T. Ș. sr., decedat la data de 9 mai 2007.
De asemenea, se constată din cuprinsul extraselor de carte funciară depuse la dosarul cauzei (f.46-47 din dosarul nr._ -CF_ B., f. 34-36 din același dosar), dar și din cuprinsul raportului de expertiză aflat la filele 128-135 –volumul II al dosarului nr._ al Judecătoriei V. de Sus), că terenurile pentru care se solicită constatarea apartenenței la masa succesorală, nu au făcut în fapt parte din patrimoniul persoanelor a căror succesiune se dezbate.
Având în vedere faptul că în masa succesorală pot face parte bunurile care la data decesului (data la care se deschide moștenirea) fac parte din patrimoniul defuncților, constatând că bunurile cu privire la care apelanții-reclamanți au pretins dreptul de coproprietate, nu au făcut parte din patrimoniul defuncților, instanța apreciază că în mod corect a fost respinsă și solicitarea de a se stabili masa succesorală rămasă după defunctele T. M., T. Ș. sn. și T. Tiliana.
Apelanții au susținut că prima instanță a acordat cuvântul doar asupra admiterii în principiu a cererii de chemare în judecată, ulterior urmând să se administreze probe în soluționarea cererii.
Analizând Încheierea de ședință din data de 15mai 2014, instanța constată că s-a acordat cuvântul asupra „admiterii în principiu și asupra fondului”, iar concluziile părților au fost legate de soluționarea fondului cererii de chemare în judecată, părțile formulând solicitări legate de cheltuielile de judecată. În măsura în care instanța ar reține susținerea apelanților, concluziile formulate de apărătorul acestora potrivit cărora solicită cheltuieli de judecată ar fi fost inutile, deoarece instanța ar fi stabilit termen pentru continuarea judecății, părțile ar fi avansat noi cheltuieli, și oricum instanța nu s-ar fi pronunțat prin încheierea de admitere în principiu asupra cheltuielilor de judecată care vizează fondul.
Se apreciază că instanța, fapt conștientizat și de părți, a acordat cuvântul în dezbaterea fondului cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește solicitarea de a se acorda cheltuieli de judecată proporțional cu cotele de proprietate deținute de fiecare dintre părți, instanța constată că a fost respinsă solicitarea de a se dispune partajarea bunurilor arătate în cererea de chemare în judecată, bunuri cu privire la care s-a susținut că fac parte din masa succesorală. Din acest punct de vedere nu se poate reține că formularea cererii și cheltuielile avansate de apelanții-reclamanți au profitat tuturor părților din prezenta cauză.
Reținând aceste considerente, instanța consideră apelul declarat nefondat, astfel că în temeiul art.296 C.proc.civ., acesta va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de T. Maria, Velișcu L. și V. O. domiciliați în B., . C., nr. 2, ., ., jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 922 pronunțată la data de 28 mai 2014 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 mai 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR GREFIER
P. M. BogdanGiuroiu BrîndușaMăndicescu R.
(concediu de odihnă, semnează
P.-grefier)
Red./Tehn. P.M.B./27.08.2015
17 ex./2015
..08.2015
Judecător la fond: F. V. F.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 197/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 199/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
