Contestaţie la executare. Decizia nr. 195/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 195/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 195/R
Ședința publică din 27 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător M. B. P.
Judecător M. C.
Grefier A. S.
Pe rol este judecarea recursului formulat de recurenții H. P., domiciliat în Bârsana nr. 980, jud. Maramureș și H. V., domiciliat în Bârsana nr. 980, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 2904/11decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr. _, având ca obiect contestație la executare
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 20.05.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă 1865, a amânat pronunțarea pentru data de azi, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2904 pronunțată la data de 11 decembrie 2014 de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ a fost admisă excepția invocată din oficiu de instanță, în cauză operând autoritatea de lucru judecat, astfel că a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat, acțiunea contestatorilor H. P. și H. V. în contradictoriu cu intimații, P. I. și P. M., având ca obiect contestație la executare.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut faptul că prin sentința penală nr. 140 din dosar nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației contestatorul a fost obligat să plătească intimaților P. M. și P. I. despăgubiri civile și cheltuieli judiciare.
În dosarul execuțional nr. 192/2007 al executorului judecătoresc B. P., contestatorul H. P. a fost somat să plătească suma de 2129,50 lei intimaților P. M. și P. I..
Contestatorii au invocat aspecte referitoare la sentința penală 140 din dosar nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației, din dosar nr._ nr. vechi 1924/2006, prin care contestatorii au fost obligați la plata în solidar, fie în parte, la plata unei sume în cuantum total de 2129,50 lei cu titlu de despăgubiri civile și cheltuieli judiciare, în favoarea intimaților P. M. și P. I..
Instanța a apreciază că în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură Civilă, este consacrată regula primordialității propunerii și soluționării excepțiilor față de orice dezbatere a fondului cauzei, asfel încăt instanța urmează să analizeze cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu. Instanța a avut în vedere că autoritatea lucrului judecat, are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre. Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni
În cauză scopul urmărit de contestatori îl constituie anularea formelor de executare din dosarul execuțional nr.192/2007 al executorului judecătoresc B. P. prin care au fost obligat la plata sumei de 2129,50 lei în favoarea intimaților P. M. și P. I..
Verificând actele din dosarul_ al Judecătoriei Sighetu Marmației, instanța a reținut că prin pronunțarea Deciziei civile nr. 155/R/16.02.2011 Tribunalul Maramureș, a respins recursul recurentului H. P. împotriva Sentinței Civile nr. 3091 din 26.10.2010, pronunțată de judecătoria Sighetu Marmației în același dosar, prin care a fost respinsă contestația la executare înaintată de contestator împotriva executării silite pornite în dosar execuțional nr. 192/2007 al B.Ex. Jud. B. P. și în contradictoriu cu intimații P. I. și P. M.. Prin Decizia Civilă nr. 1590/R/06.05.2011, în dosar_, Înalta Curte de Casație și Justiție, respinge irevocabil, recursul recurentului H. P. îndreptat împotriva Deciziei civile nr. 155/R/16.02.2011 Tribunalul Maramureș.
În considerentele Deciziei civile nr. 155/R/16.02.2011, s-a reținut că Hotărârea CEDO invocată de intimat, nu are drept consecință anularea formelor de executare din dos. ex. nr. 192/2007 al B. B. P., sentința penală nr. 140 din dosar nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației, din dosar nr._ nr. vechi 1924/2006, fiind pronunțată urmare a stabilirii răspunderii penale a inculpatului H. P., achitarea obligațiilor civile și cheltuielilor de judecată fiind un aspect de imputabilitate specific raportului de drept public, coercitiv. De asemenea în decizie se reține că raționamentul referitor la decizia CEDO se aplică și în cazul sumelor cuprinse în Sentința Civilă nr. 569/27.02.2008 a Judecătoriei Sighetu Marmației și în Decizia Civilă nr. 556/R din 07.05.2008, ambele pronunțate în dosar nr._ .
Instanța a constatat identitatea de părți, cauză, precum și de obiect, între prezenta cauză și cauza în precedent expusă, avându-se în vedere că autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată irevocabil decât o singură dată și nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească, astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, recalificat recurs H. P. și H. V., solicitând instanței anularea sentinței atacate, astfel ca instanța să constate „achitarea” contestatorilor de sumele pretinse de P. I. și P. M..
DE asemenea s-a solicitat anularea formelor de executare în dosarul execuțional nr. 192/2007 al executorului judecătoresc B. P., dosar în care au fost obligați la plata sumei de 2129 lei în favoarea intimaților P. M. și P. I. sumele fiind cuprinse în Sentința civilă nr. 569/27.02.2008 a Judecătoriei Sighetu Marmației și a Deciziei nr. 556/R/07.05.2008 pronunțate în dosarul nr._ .
În motivarea memoriului de recurs s-a arătat că prin sentința penală nr. 140 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației, a fost obligat să plătească intimaților despăgubiri, saune și cheltuieli de judecată.
Prin Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a arătat recurentul că au fost găsiți nevinovați, statul român fiind obligat să execute integral hotărârea definitivă din data de 23 decembrie 2003 a Judecătoriei Sighetu Marmației în termen de 3 luni.
Deși hotărârea CEDO a devenit definitivă la data de 19 aprilie și recurenții au solicitat punerea în executare la data de7 mai 2010, nu s-a realizat punerea în posesie și nu a fost emis titlul de proprietate, astfel că s-a formulat plângeri la Direcția Generală a Drepturilor Omului și a Afacerilor Juridice a Consiliului Europei, urmând să se primească răspuns. Cu toate că au fost depuse aceste înscrisuri la dosar, judecătorul nu amintește în motivare acest fapt.
S-a arătat că în mod abuziv P. I. și P. M. dețin terenul care li se cuvine recurenților, deși există sentințe pe care Statul Român nu au dorit să le pună în executare, astfel că urmează să fie formulate plângeri penale.
În consecință, recurenții au solicitat instanței să citeze toate persoanele implicate în dosarul nr. 3382/2003 și să fie obligați intimații P. I. și P. M. să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul.
La dosarul cauzei au fost depuse „note scrise” din partea intimaților P. I. și P. M., aceștia solicitând respingerea căii de atac formulate de H. P. și H. V..
La data de 24 aprilie 2015, la dosarul cauzei a fost depusă adresa de înaintare a taxei judiciare de timbru din partea recurenților H. V. și H. P., aceștia solicitând admiterea apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de contestatorii H. P. și H. V. îl constituie contestația la executare formulată împotriva formelor de executare din dosarul execuțional nr. 192/2007 al Biroului executorului judecătoresc B. P..
Apărările formulate în sprijinul contestației la executare de recurenți au fost în sensul că dreptul de a obține executarea sumelor din dosarul execuțional sunt prescrise, faptul că intimații folosesc terenul pentru care recurenții-contestatori trebuiau să fie puși în posesie, precum și soluția dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care contestatorii au fost declarați nevinovați.
Anterior, în dosarul nr._ a fost formulat o altă contestație la executare împotriva formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 192/2007 al executorului judecătoresc B. P.. În cuprinsul Deciziei nr. 155/R din data de 16.02.2011 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._ (f.62-64 din dosarul Judecătoriei) a fost respins recursul declarat de H. P., reținându-se în considerentele deciziei faptul că nu este fondată susținerea recurentului potrivit căreia datoria sa este prescrisă, deoarece executarea silită poate fi pornită în termen de 3 ani de la momentul la care se naște dreptul de a cere executarea obligației, faptul că obligația de plată a sumei care se execută în dosarul nr. 192/2007 al B. B. P., este rezultatul unor sentințe penale (recurentul fiind obligat la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată), iar hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu are nici o relevanță în prezenta cauză-contestație la executare.
Instanța constată că aceleași apărări care au fost făcute în prezenta cauză au fost formulate și anterior în dosarul nr._, fiind analizate și soluționate irevocabil.
Se constată că aceleași susțineri privind prescripția dreptului de executa silit obligațiile în dosarul execuțional nr. 192/2007 al B. B. P. au fost formulate și în prezenta cauză și în dosarul amintit anterior. Nu au fost invocate elemente noi față de cele din dosarul nr._ . Analiza prescripției trebuie raportată la momentul la care se naște dreptul de a solicita executarea silită, astfel că după începerea executării silite nu mai este incidentă prescripția dreptului de a cere executarea silită, deoarece partea interesată, creditorul a acționat în termenul de prescripție.
În cuprinsul Deciziei nr. 155/R/16.02.2011 a Tribunalului Maramureș, s-a stabilit că nu este prescris dreptul de a cere executarea silită, astfel că intenția recurenților de a repune în discuție acest aspect soluționat irevocabil nu este posibilă, opunându-se autoritatea de lucru judecat.
De asemenea, aspectele legate de stabilirea prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din anul 2010 a nevinovăției recurenților a fost analizată anterior. S-a stabilit că în Hotărârea CEDO, nu s-a arătat că H. P. și H. V. ar fi fost declarați nevinovați pentru faptele penale pentru care au fost condamnați prin Sentința penală nr. 140/29 martie 2007 a Judecătoriei Sighetu Marmației în dosarul nr._, Hotărârea Curții Europene stabilind culpa statului în punerea în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, iar obiectul dosarului penal l-a constituit săvârșirea infracțiunii de lovire a părților vătămate P. I. și P. M..
Având în vedere aceste aspecte, instanța consideră că Judecătoria Sighetu Marmației în mod corect a reținut incidența autorității de lucru judecat în privința contestației la executare formulată.
Solicitările recurenților de a fi chemați în judecată toate părțile implicate în dosarul nr. 3382/2003 al Judecătoriei Sighetu Marmației nu se poate dispune deoarece în recurs nu pot fi introduse din oficiu părți noi în dosar, iar pe de altă parte raportat la obiectul prezentei cauze, contestație la executare nu sunt părți în dosarul execuțional.
Reținând considerentele anterior expuse, având în vedere aspectele soluționate prin sentința atacată, instanța consideră recursul, astfel cum acesta a fost calificat, nefondat, astfel că instanța, în temeiul art. 312 C.proc.civ. 1865 (executare a început în anul 2007, fiind aplicabile dispozițiile procedurale în vigoare la momentul sesizării organului de executare), urmează să dispună respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul, astfel cum acesta a fost calificat, declarat de H. P. și H. V. împotriva sentinței civile nr. 2904 pronunțată la data de 11 decembrie 2014 de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
D. Ț. P. M. B. C. M. S. A.
(concediu de odihnă, semnează (concediu de odihnă, semnează (concediu de odihnă, semnează
Președintele Tribunalului) Președintele Tribunalului) Grefier șef secție)
Red. /dact. M.B.P./28.08.2015
2- ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 649/2015. Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 205/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
