Actiune in regres. Decizia nr. 475/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 475/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 475/R
Ședința publică din 29 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D.
Judecător: T. D. M.
Judecător: S.-T. A.-A.
Grefier: O. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurenții Orașul B. reprezentat prin P. și C. L. al Orașului B., cu sediul în B., ., nr. 1A, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1932 din data de 24.10.2013 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în regres.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare se constată lipsa recurenților Orașul B. reprezentat prin P. și C. L. al Orașului B., precum și a intimatei . Grouo SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 03.10.2014 cu adresă sin partea intimatei O. V. I. G. SA chitanța atestând plata onorariului avocațial în cuantum de 496 lei; la data de 27.10.2014 întâmpinare din partea intimatei O. V. I. G. SA într-un singur exemplar.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate părților să se prezinte în cauză.
La apelul nominal făcut la a doua strigare se constată lipsa recurenților Orașul B. reprezentat prin P. și C. L. al Orașului B., precum și a intimatei . Grouo SA.
Instanța din oficiu invocă excepția de netimbrare a recursului și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 1932/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de către reclamanta . G. SA, societate administrată în sistem dualist, prin reprezentant convențional C.. de av. P. D. în contradictoriu cu pârâții Orașul B. prin P., C. L. al Orașului B. și Primarul orașului B. și, în consecință, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 2.661,30 lei cu titlu despăgubiri, cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data achitării integrale a debitului. Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 227 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria V. de Sus a reținut că: P. acțiunea civilă înregistrată inițial la Judecătoria Baia M. sub nr._/182/2012, reclamanta . G.”SA, în contradictoriu cu pârâții Orașul B. prin P., C. L. al orașului B. și Primarul orașului B., a solicitat instanței să dispună obligarea acestora la plata în favoarea sa a sumei de 2661,30 lei reprezentând despăgubiri, obligarea pârâților la plata dobânzii legale remuneratorii, calculată de la data introducerii acțiunii până la pronunțarea acțiunii,actualizarea despăgubirii cu dobânda legală penalizatoare pentru fiecare zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că, la data de 26.02.2011 conducătorul auto T. V. a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe raza localității B., pe ., intrând în mai multe gropi existente în suprafața carosabilă, denivelări care constituiau un pericol pentru participanții la trafic, nefiind semnalizate corespunzător, rezultând avarii la autovehicul. La data producerii evenimentului rutier, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ era proprietatea . SA și era asigurat CASCO la reclamantă, contractul de asigurare fiind materializat prin polița . nr._, astfel că, la solicitarea asiguratului-păgubit, a fost obligată să suporte contravaloarea reparațiilor efectuate la acest autovehicul, pentru remedierea daunelor suferite prin accident, suma de 2661,30 lei fiind achitată cu OP nr._ din data de 07.07.2011, conform extrasului de cont de la acea dată.
Defecțiunile produse autovehiculului s-au datorat indubitabil și în exclusivitate stării cu totul necorespunzătoare a drumului public, respectiv existența la locul producerii accidentului a unei gropi adânci în carosabil, denivelări nesemnalizate corespunzător de administratorul drumului, deși constituiau un pericol pentru circulația rutieră. P. art.5 al. (2) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată și art.40 al. (1) din Ordonanța 40/1997 privind regimul drumurilor, republicată legea instituie în sarcina administratorului drumului public două obligații imperative, și anume: semnalizarea corespunzătoare a obstacolelor de pe drumurile publice care ar constitui un pericol pentru participanții la trafic și luarea tuturor măsurilor necesare pentru înlăturarea imediată a obstacolului anterior amintit. Groapa din carosabil/denivelarea care a condus la avarierea autovehiculului pe care l-a asigurat CASCO constituia un astfel de obstacol periculos pentru participanții la trafic, iar în cazul neîndeplinirii obligațiilor legale stabilite în sarcina administratorului drumului, conf.art.5 al.(6) al OUG nr.195/2002 este reținută automat culpa, fiind angajată (și) răspunderea sa civilă delictuală.
Din interpretarea coroborată a art. 21 al. 2 și art. 22 al Ordonanței nr. 43/1997 rezultă că drumurile, de orice rang, aflate în intravilanul municipiilor, sunt în administrarea consiliilor locale respective, în prezenta speță administratorii drumului fiind orașul B. prin P., C. L. al orașului B. și Primarul orașului B., care nu și-au îndeplinit niciuna din obligațiile impuse de lege, nu au semnalizat obstacolul din carosabil și nu au luat urgent măsuri de înlăturare a acestuia, deși aveau obligația să o facă, aceștia fiind în culpă, prin lipsa de acțiune de care au dat dovadă, urmând a fi angajată răspunderea lor pentru prejudiciile cauzate terților, prin conduita lor culpabilă, din înscrisurile existente la dosar rezultând îndeplinirea răspunderii civile delictuale a pârâților, ca administratori ai drumului.
Conf. art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Având în vedere vinovăția administratorului drumului, pentru recuperarea sumei plătită cu titlu de despăgubiri, a invitat pârâții la conciliere directă, potrivit art.7201 C.pr.c., aceștia ignorând însă demersurile sale, astfel că a formulat prezenta acțiune.
Referitor la petitul 2, de obligare a pârâților la plata dobânzii legale remuneratorii, reclamanta arată că sunt incidente disp.art.1 al.(2), art.2 și art.3 al.(1) din Ordonanța nr.13/2011, iar în ce privește petitul 3, de actualizare a despăgubirii cu dobânda legală penalizatoare pe fiecare zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective, sunt aplicabile disp.art.1 al.(3) și art.3 al.(2) din același act normativ.
În drept, au fost indicate: art.998-999 C.civ., art.112 și urm.C.pr.c., art.7201 C.pr.c, art.22 din Legea nr.136/1995, art.5 și 6 din OUG nr.195/2002, art.21,22 și 40 din Ordonanța nr.43/1997, art.1 al.2, art.2, art.3 al.1 din Ordonanța nr.13/2011.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială, expertiză tehnică judiciară în specialitatea auto și orice alte probe care vor fi apreciate de instanță ca fiind legale, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei si a căror necesitate de administrare va reieși din mersul dezbaterilor.
A solicitat judecarea cauzei și în eventuala sa absență.
Acțiunea a fost legal timbrată, conform chitanței depusă la dosarul cauzei, fiind aplicat și timbrul judiciar aferent acesteia (f.22)
P. Întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 25.01.2013 pârâtul C. L. al orașului B. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Baia M., admisă de instanță, prin Sentința civilă nr. 2150/26.02.2013 declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei V. de Sus, unde dos. a fost înregistrat sub nr._ .
P. Întâmpinarea depusă la data de 05.04.2013, Orașul B. prin P. și C. L. al orașului B. au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că defecțiunile produse autovehiculului asigurat de aceasta au fost datorate exclusiv conducătorului auto al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ , care nu a respectat limita de viteză prev.pe tronsonul de drum unde a avut loc evenimentul rutier, existând indicatoare care limitau viteza la 30 km/h, și nici faptul că drumul se afla în reparații, existând indicatoare și cu privire la acest fapt. Apoi, contractul de asigurare este unul aleatoriu, astfel că reclamanta este obligată să suporte paguba, mai ales că a fost vina exclusivă a conducătorului auto în producerea prejudiciului.
În drept, a indicat art.112 C.pr.c., solicitând judecarea cauzei și în lipsă. Cu privire la acțiunea de față, având în vedere susținerile părților, probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta solicită obligarea pârâților la plata sumei 2.661,30 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor pe care le-a achitat . SRL, utilizator al autovehiculului cu nr.de înmatriculare_, pentru care a încheiat polița de asigurare CASCO . nr._.
Anterior introducerii prezentei cereri, reclamanta a urmat procedura concilierii prealabile, prev. de art.7201 C.pr.c., pârâtei comunicându-i-se pretențiile reclamantei, temeiul juridic al acestora și înscrisurile doveditoare, fără ca aceasta să exprime un punct de vedere referitor la ele.
Avarierea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ a avut loc ca urmare a faptului că, în data de 26.02.2011, conducătorul auto T. V. a condus acest autovehicul pe raza localității B., pe ., și, din cauza gropilor și denivelărilor existente în carosabil, au fost avariate anvelopele autovehiculului, respectiv s-a produs o bolfă la anvelopa stg.spate iar anvelopa stg. față a fost tăiată, aspect ce reiese din Nota de constatare întocmită de reclamantă la data de 04.03.2011 (f.13 verso dos.1). C/val. înlocuirii anvelopelor avariate a fost facturată cf. fact. fiscale . nr._ din data de 29.04.2011 și a fost achitată de către utilizator vânzătorului, cf. chitanței nr._ din data de 04.05.2011, reclamanta despăgubind utilizatorul prin plata acestei sume, la data de 08.07.2011, așa cum reiese din copia extrasului de cont depus în probațiune.
În temeiul art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, aplicabil raportat la data nașterii raportului dintre părți, asiguratorul se subrogă, în limitele indemnizație plătite, în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării în contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Potrivit art. 998 C.civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, art. 999 C.civ. arătând că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa, aceste art. reglementând răspunderea juridică pentru fapta proprie.
Antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie presupune întrunirea cumulativă a unor condiții generale, și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, existența culpei și existența capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită.
Aceste condiții sunt îndeplinite în speța de față. Astfel:
Fapta ilicită, definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se o normă juridică, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane sau anumitor interese ale acesteia, există.
Astfel, s-a reținut că . este o stradă aflată pe raza orașului B., fiind un drum public aflat în administrarea Consiliului L. B., prin raportare la art.22 din Ordonanța nr.43/1997 privind regimul drumurilor, conform căruia administrarea drumurilor de interes local se asigură de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora.
Administratorul unui drum public are stabilite, prin lege, atribuții privind semnalizarea corespunzătoare a drumurilor, precum și menținerea acestora într-o stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță, în acest sens fiind disp. art.40 al.(1) din Ordonanța nr. 43/1997, dar și art.5 al.(2) din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Așa cum reiese din fotografiile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă, efectuate la data de 04.03.2011, .-a întâmplat evenimentul rutier care a dus la avarierea autovehiculului asigurat de reclamantă este una foarte prost întreținută, plină de gropi a căror adâncime este foarte mare și care pun în pericol siguranța circulației, mai ales în cazul în care se circulă noaptea, sau pe un carosabil acoperit și cu zăpadă, condiții îndeplinite la data producerii evenimentului în cauză. Deși unele din fotografii vizualizează o porțiune mare de stradă, în sus și în jos față de locul producerii incidentului, nu se observă nici un indicator rutier care să arate vreo restricție de viteză sau atenționare relativ la starea drumului, contrar afirmațiilor pârâților în acest sens. Fotografiile depuse de pârâți în probațiune nu vor fi reținute de instanță ca dovadă a existenței indicatoarelor corespunzătoare unui drum în lucru și lucrărilor executate la acest drum întrucât este de notorietate că aceste lucrări au început recent, în cursul acestui an ( nefiind încă finalizate, așa cum reiese și din aceste fotografii), or incidentul a avut loc în 26.02.2011, dată la care starea drumului era cea evidențiată în fotografiile realizate de reclamantă cu ocazia întocmirii dosarului de daună.
Reiese astfel, că pârâții, deși aveau obligația legală de a întreține și semnaliza corespunzător . nu au făcut aceasta, nerespectând obligațiile legale pe care le aveau în calitate de administrator al unui drum public.
Urmare a faptei ilicite a pârâților, s-a produs un prejudiciu material, constând în paguba adusă autoturismului asigurat de reclamantă. Această pagubă a fost constatată de reclamantă cu ocazia întocmirii dosarului de daună, iar reclamanta a achitat contravaloarea reparațiilor, în cuantum de 2.661,30 lei, astfel că prejudiciul produs în patrimoniul utilizatorului autovehiculului, ca efect al raporturilor de asigurare, s-a răsfrânt în patrimoniul reclamantei.
Față de aceste aspecte, instanța a constatat că prejudiciul există, este cert și nu a fost reparat până la această dată.
În cauză este îndeplinită și condiția existenței raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâților și prejudiciul produs ca urmare a acestei fapte în patrimoniul reclamantei. Neglijența sau imprudența pârâților, care nu au luat măsurile de întreținere, reparare și semnalizare corespunzătoare a unui drum public aflat într-o stare avansată de degradare, a favorizat producerea incidentului ( tăierea unei anvelope și apariția unei bolfe la o altă anvelopă, ca urmare a intrării cu mașina în gropile foarte adânci din carosabil ), fiind astfel în prezența unui raport direct faptă ilicită-prejudiciu.
O altă condiție care se impune a fi analizată este aceea a existenței vinovăției în producerea faptei ilicite, față de care instanța a reținut că aceasta există în prezenta cauză, pârâții fiind administratori ai drumului pe care s-a produs evenimentul rutier.
S-a constatat așadar, că sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale a pârâtei, astfel că cererea reclamantei de obligare a acesteia la plata sumei de 2.661,30 lei reprezentând daune materiale, a fost admisă.
Cum reclamanta este comerciant ( profesionist în lumina noului Cod civ.), a fost admisă și cererea acesteia, de obligare a pârâților la plata dobânzilor la această sumă, fiind aplicată dobânda legală, ce urmează a fi calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului, în speța de față fiind pe tărâmul răspunderii civile delictuale, prevederile Ordonanței nr.13/2011 aplicându-se obligațiilor bănești stabilite de părți prin convenții.
Fiind căzuți în pretenții, în baza art.274 C.pr.c, pârâții au fost obligați, în solidar, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 227 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței civile nr. 1932/24.10.2013 a Judecătoriei V. de Sus au declarat recurs, în termenul legal, recurenții Orașul B., reprezentat prin P. și C. L. al Orașului B. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii de recurs recurenții au arătat că, în opinia lor hotărârea instanței de fond este nelegală și drept urmare se impune casarea acesteia deoarece au fost aplicate în mod greșit normele de drept material, instanța reținând răspunderea delictuală fără a fi întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Recurenții precizează că nu se poate reține existența unei fapte ilicite din partea administratorului de drum respectiv Orașul B., acesta îndeplinindu-și obligațiile legale și anume de a semnaliza la intrarea pe . indicatoare faptul că drumul se află în reparații, existând și indicatoare care restricționează viteza la 30 km/h, sens în care au fost depuse la dosar fotografii pentru a dovedi acest fapt însă nu au fost luate în seamă de către instanță.
Reținerea în sarcina recurenților că fapta ilicită, nesemnalizarea unui obstacol, o consideră exagerată, deci instanța de fond a considerat aceste gropi ca fiind adevărate obstacole pentru conducătorii auto, gropi care se află pe toate drumurile naționale nu doar comunale cum este cel în cauză, și care un conducător auto prudent și care respectă regulile de circulație și limitele de viteză le poate ocoli.
Recurenții mai precizează că hotărârea este nelegală deoarece cuprinde articole de lege care nu mai sunt în vigoare, situație care de asemenea atrage casarea hotărârii atacate.
Recurenții au fost citați cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 112 lei pentru cererea de recurs și timbru judiciar de 3 lei
Recurenții nu s-au prezentat în fața instanței de judecată și nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru al cărei cuantum i s-a comunicat în cuprinsul citațiilor – filele 9 și 10 din dosar.
Intimata . G. SA a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1932/2013 pronunțată de către Judecătoria V. de Sus în ședința publică din 24 octombrie 2013 ca nefundat și în consecință menținerea în totalitate a sentinței recurate.
În ședința publică din 29 octombrie 2014, Tribunalul a invocat din oficiu excepția de netimbrare.
Deliberând asupra excepției tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea 146/24.07.1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările ulterioare, alin. 1: „Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță (…)”.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997, instanța de judecată a fixat taxa judiciară de timbru în cuantum de 112 lei și a comunicat prin citație recurentului obligația achitării acestei taxe judiciar de timbru și sancțiunea în caz de neconformare.
Recurenții nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare: „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul va admite excepția de netimbrare invocată din oficiu și va anula recursul declarat de către recurenții Orașul B., reprezentat prin P. și C. L. al Orașului B., ca netimbrat.
Cheltuielile de judecată solicitate de către intimată nu au fost dovedite, chitanța reprezentând onorariu de avocat aflată la fila 7 din dosar fiind anterioară pronunțării sentinței atacate, astfel că acestea nu vor fi acordate, nefiind întrunite condițiile art. 274-277 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare invocată din oficiu.
Anulează recursul declarat de recurenții Orașul B., reprezentat prin primar și C. L. al Orașului B., cu sediul în B., ., nr. 1A, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1932/24.10.2013 a Judecătoriei V. de Sus, ca netimbrat.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.10.2014.
Președinte Judecători Grefier
Ț. D., T. D. M., S.-T. A.-A. O. V.
Red. T.D.M./T.Red. O.V.
31.10.2014/2 ex.
Judecător la fond: V. F. F.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 422/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 492/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
