Contestaţie la executare. Decizia nr. 363/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 363/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 09-05-2012 în dosarul nr. 363/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.363/R
Ședința publică din 09 Mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător D. W.
Judecător A. S. T.
Grefier A. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenții . și C. L. AL C. S. P. P., ambii cu sediul în loc. S., ./1375 împotriva sentinței civile nr. 45/2.02.2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._ , având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 2.05.2012, concluziile reprezentantei recurenților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 9.05.2012, când a pronunțat prezenta hotărâre
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 45/2.02.2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de contestatorul D. V., în contradictoriu cu intimații . și C. local S. reprezentat prin P., având ca obiect contestație la executare și s-a dispus anularea formelor de executare care privesc persoana lui D. V., respectiv anulează poprirea asupra contului său. Au fost menținute actele de executare care privesc debitoarea A.F. Păruca V. S-a constatat că după încheierea dezbaterilor, în concluziile scrise, contestatorul D. V. și-a modificat cererea inițială, solicitând și reducerea cheltuielilor de executare silită, arătându-se în dispozitivul sentinței „însă acestea nu au fost luate în seamă”. „Cu cheltuieli de judecată în sumă totală de 397 lei”.
Împotriva sentinței civile nr. 45/2.02.2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă au formulat recurs recurenții: . și C. local S. reprezentat prin P. solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii contestației la executare formulate de către contestatorul D. V., urmând a fi menținute formele de executare în ceea ce privește debitorul D. V..
În motivele de recurs, recurenții au arătat următoarele: potrivit sentinței civile nr. 193/2011, de la data rămânerii acesteia definitivă, respectiv de la data de 06.07.2011, contestatorului D. V. în calitate de reprezentant al A.F. Păruca-V S. îi revenea obligația de a evacua spațiul denumit „Poșta V.” S. și de a suporta cheltuielile ocazionate cu această cauză, respectiv obligativitatea de a achita suma de 1898 lei cu titlu de chirie restantă și suma de 1500 lei onorar avocat. Deoarece instanța a apreciat prin emiterea sentinței că, în speță, contestatorul D. V. este obligat în calitatea sa de reprezentant al A.F. Păruca-V și nu în nume propriu, deși intimata a înțeles să-l cheme pe contestator în dublă calitate; de pârât în cauza în care s-a emis sentința civilă nr. 193/2011, în nume propriu și în calitate de reprezentant al A.F. Păruca-V S.. Instanța a reținut greșit că s-au poprit veniturile contestatorului D. V. în nume propriu și nu în calitatea acestuia de membru fondator al A.F. Păruca-V S. deoarece prin dizolvarea și radierea acestei persoane juridice atât activul cât și pasivul, respectiv drepturile și obligațiile intră respectiv sunt transmise membrilor persoane juridice. Tot greșit a reținut instanța: „calitatea de reprezentant în dosar nr._ nu îi dă automat și calitatea de continuator în drepturi a A.F-ului. Și avocatul reprezintă partea în proces dar asta nu înseamnă că ar putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată” .
Analogia făcută nu este una potrivită deoarece se discută de două instituții distincte, cea de reprezentant al părții ca urmare a încheierii unui contract de asistență juridică și cea de membru fondator al unei persoane juridice respectiv al unei asociații familiale.
D. V. în calitatea sa de reprezentant al A.F. Păruca-V S. a arătat în instanță ca persoana juridică A.F. Păruca-V S. nu mai există.
P. urmare, dosarul în care s-a emis titlul executoriu sentința civilă nr. 193/2011 a avut ca obiect atât evacuarea persoanei juridice A.F. Păruca-V, reprezentată prin D. V., cât și obligarea la plata chiriei restante față de intimată cât și la evacuarea contestatorului D. V., deoarece, în această cauză, s-a arătat instanței că A.F. Păruca-V S. a încheiat cu recurenta contract de închiriere asupra spațiului situat în S. la locul numit „Poșta veche” contract care și-a încetat valabilitatea în anul 2008, însă, în continuare spațiul respectiv a fost ocupat de către A.F. Păruca-V S. și de către D. V.. Deoarece D. V. a recunoscut că A.F. Păruca-V S. și-a încetat existența spațiul situat în S., la locul numit „Poșta V.” a fost în continuare deținut de către D. V., fără a exista vreo dovadă legală a folosinței acestui spațiu. Din acest motiv a fost chemat în judecată atât D. V., în calitatea sa de reprezentant al A.F. Păruca-V S. cât și D. V. în nume propriu față de care s-a respins acțiunea de obligare a acestuia de a fi evacuat și de plată a cheltuielilor respectiv plata sumei de 1898 lei cu titlu de chirie restantă și suma de 1500 lei onorariu avocat dar și a fost admisă acțiunea față de D. V. în calitatea sa de reprezentant al A.F. Păruca-V S..
Contestatorul a fost de rea credință deoarece acesta putea să evacueze spațiul și să achite sumele înspre recurenta-intimată din data de 06.07.2011 și nu a dovedit în prezenta cauză bună credință, însă acesta la data de 10.11.2011 când a fost somat să evacueze spațiul încă se afla în acel spațiu deoarece la data întocmirii de către executorul judecătoresc a procesului-verbal la data de 24.11.2011 s-a prezentat pentru predarea spațiului din partea contestatorului soacra acestuia, iar în procesul verbal întocmit cu acea ocazie au fost identificate obiecte mobiliare cu destinația de bar care aparțineau contestatorului.
Dacă contestatorul ar fi fost de bună credință acesta ar fi solicitat în scris recurentei-intimate să se prezinte pentru a-i preda spațiul înainte de data de 24.011.2011 deoarece a avut posibilitatea de a-și manifesta această intenție timp de 4 luni.
P. urmare contestatorul a fost obligat și la plata cheltuielilor legate de executarea sentinței civile nr. 193/2011.
În drept, s-au invocat art. 299, art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimatul D. V. a depus întâmpinare la recurs, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Intimatul a invocat excepția de nulitate a recursului, pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă.
În motivare intimatul a arătat că: analizând cererea formulată de recurentă prin prisma dispozițiilor art. 302 indice 1 Cod procedură civilă, text de lege care prevede obligativitatea a ceea ce trebuie să cuprindă o astfel de cerere, aceasta este lovită de nulitate, deoarece motivele de recurs formulate, nu sunt de nelegalitate așa cum prevede pct. c din art. 302 indice 1 Cod procedură civilă, ci sunt de netemeinicie, recurenta face în recurs critici privind soluționarea în fond a cauzei, cerere inadmisibilă în această cale de atac.
P. urmare, având în vedere aspectele de mai sus și anume faptul că recurenta nu și-a formulat cererea de recurs în forma prevăzută de art. 302 indice 1 Cod procedură civilă, necuprinzând elementele prevăzute de textul de lege indicat, sancțiunea procedurală care operează este aceea a nulității recursului.
Potrivit art. 302 indice 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă recursul trebuie să cuprindă motive de nelegalitate pe care se întemeiază, art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă stabilind că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
P. urmare, având în vedere faptul că recurenta nu și-a motivat în drept recursul și a invocat în fapt aspecte vizând netemeinicia pe fond, care nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă toate acestea echivalează cu nemotivarea recursului declarat, conduită procesuală care trebuie sancționată, potrivit legii, cu nulitatea recursului.
Dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă sunt de strictă interpretare și nu pot fi apreciate la voia întâmplării mai ales în faza procesuală a recursului.
Referitor la dezvoltarea motivelor de recurs în lumina prevederilor art. 304 Cod procedură civilă nu relevă practic nici un motiv de nelegalitate, dimpotrivă se discută în permanență de neevocarea fondului ori de interpretare a probatoriului, chestiuni ce țin de temeinicia hotărârii.
Mai mult decât atât, recursul nu a fost motivat înăuntru termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, așa cum prevăd dispozițiile art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, ca atare se solicită în baza art. 306 Cod procedură civilă constatarea nulității recursului.
A motiva recursul înseamnă pe de o parte arătarea motivelor de recurs prin identificarea unuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
Numai indicarea greșită a motivelor de recurs obligă instanța la o încadrare corectă a acestora, în condițiile art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, o asemenea obligație nefiind stabilită în sarcina instanței în situația în care recurentul nu indică niciun motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
În cauză, recurenta nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 302 ind. 1 și art. 304 Cod procedură civilă, întrucât în declarația de recurs, nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele expres și limitativ prevăzute de lege (C.A. Ploiești, secția civilă, decizia nr. 813/2005, în Jurisprudența pe 2005, pag. 61).
Pe fondul cauzei, consideră că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, contrar celor susținute de recurenta intimată.
Executarea silită pornită împotriva intimatului este nelegală având în vedere faptul că, față de intimat, acțiunea ce a făcut obiectul dosarul nr._, a fost respinsă fiind admisă doar față de A.F. Păruca-V.
Hotărârea judecătorească poate fi pusă în executare doar împotriva părților obligate prin acea hotărâre, nu și împotriva altor persoane.
Ca atare, executarea silită trebuia pornită împotriva acesteia, în ceea ce-l privește pe intimat neexistând vreun titlu executoriu.
Potrivit sentinței civile nr. 193/2001, care reprezintă titlul executoriu al acestei executări silite, s-a stabilit că între creditoare și intimatul D. V. nu există vreun raport contractual.
S-a susținut faptul că A.F. Păruca-V a fost dizolvată. În mod corect instanța fondului a apreciat că, în dosarul execuțional al B. M. C. –L. nu există vreun act din care să rezulte desființarea A.F. Păruca-V și că intimatul ar fi continuatorul în drepturi și obligații a acesteia.
În mod corect a mai apreciat prima instanță faptul că executorul judecătoresc potrivit dispozițiilor art. 411 Cod procedură civilă, trebuia să procedeze la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, în speță, ale A.F. Păruca-V ceea ce executorul judecătoresc nu a înfăptuit.
Analizând sentința civilă nr. 45/2.02.2012 a Judecătoriei Dragomirești, tribunalul reține următoarele:
Excepția nulității recursului este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Codul de procedură civilă arată în art. 304 indice 1 că recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
În speță, recursul este motivat prin însăși cererea de recurs, depusă în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de recurenți, respectiv dezvoltarea acestora prin cererea de recurs, fac posibilă încadrarea lor în motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă pct. 5, pct. 6, pct. 8 și pct. 9.
Prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 129 pct. 6 Cod procedură civilă, fără să observe care este obiectul contestației la executare.
Sentința civilă nr. 193/17.03.2011, titlu executoriu în dosar execuțional nr. 13/24.04.2011, stabilește calitatea de reprezentant al A.F. Păruca-V pentru intimatul D. V..
În dosarul civil finalizat prin sentința civilă nr. 193/2011 intimatul era reprezentant al A.F. Păruca-V.
Se afirmă de către recurenți că A.F. Păruca-V a fost dizolvată și radiată.
Prima instanță nu a pus în discuție aspectele vizând dovedirea susținerilor privind dizolvarea și radierea A.F. Păruca-V și consecințele acestor operațiuni.
Prima instanță a ignorat dispozițiile Legii nr. 300/28.06.2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activității economice în mod independent și respectiv ale Ordonanței de urgență nr. 44/16.04.2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.
Se impunea ca prima instanță să analizeze aspectele legate de patrimoniul de afectațiune al A.F. Păruca-V, înțeles ca totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor persoanei fizice autorizate, respectiv al asociației familiale, afectate scopului exercitării unei activități economice, patrimoniu de afectațiune ce se constituie ca o fracțiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate.
Persoana fizică autorizată răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune dacă acesta a fost constituit și în completare, cu întreg patrimoniul său, arată art. 20 din OUG 44/2008.
P. urmare, prima instanță avea a analiza susținerile părților și a pune în discuție administrarea de probe pentru a se elucida aspectele legate de constituirea unui patrimoniu de afectațiune al A.F. Păruca-V sau nu și, respectiv, aspectele legate de încetarea personalității juridice a A.F. Păruca-V și consecințele acesteia, respectiv modul de transmitere a drepturilor și obligațiilor acesteia.
Este de remarcat și faptul că intimatul contestator a contestat executarea sub aspectul cuantumului sumelor.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în baza art. 312 pct. 3 și pct. 5, raportat la art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, pentru cercetarea fondului cu observarea obiectului cererii și a considerentelor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimat.
Admite recursul declarat de către recurenții . și C. local al comunei S. prin P., împotriva sentinței civile nr. 45/2.02.2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 09 Mai 2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
Ț. D. W. D. S. T. A. S. A.
Red.DȚ/5.06.2012
Tred. A.S. / 7.06.2012 - 5 ex
Judecător la fond: V. E. G. T.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 135/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 491/2012. Tribunalul... → |
|---|
