Revocare donaţie. Decizia nr. 373/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 16-05-2012 în dosarul nr. 373/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 373/R
Ședința publică din 16 Mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător D. W.
Judecător A. S.-T.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta F. A., cu dom. proc. ales la S. B., A. și Asociații din Baia M., ./121 împotriva sentinței civile nr. 2509/17.10.2011 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. _, având ca obiect revocare donație.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 2.05.2012, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 9.05.2012, apoi pentru data de azi, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2509/17.10.2011 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta F. A. în contradictoriu cu pârâta N. R., reclamanta fiind obligată la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr._ reclamanta F. A. a chemat în judecată pe pârâta N. R. solicitând instanței în principal, să constate nulitatea absolută totală a contractului de donație imobiliară autentificat sub nr. 963/24.03.2008, cu restabilirea situației anterioare în sensul că reclamantei să-i revină în proprietate suprafața de teren care face obiectul donației încheiate în condițiile erorii obstacol – error in negotium; în subsidiar, să se dispună anularea totală a aceluiași contract de donație încheiat de reclamantă în condițiile lipsei discernământului.
La termenul de judecată din data de 13.09.2010, reclamanta a formulat completare de acțiune prin care a solicitat revocarea pentru ingratitudine a contractului de donație imobiliară autentificat sub nr. 963/24.03.2008, cu consecința revenirii imobilului în patrimoniul reclamantei și restabilirea situației anterioare în cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei, arătând că între reclamantă și pârâtă precum și între familiile lor, au avut loc o . conflicte de o gravitate ridicată, motiv pentru care reclamanta a decis să solicite revocarea pentru ingratitudine a contractului de donație imobiliară autentificat sub nr. 963/24.03.2008. În seara zilei de 09.04.2010, la locuința proprietatea personală a reclamantei, aceasta a fost agresată de către pârâtă care intenționa să intre cu forța în casa sa, conflict din care a suferit leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal 213/12.04.2010. În august 2010, întorcându-se în România din Italia, reclamanta a avut parte de noi surprize din partea pârâtei și familiei acesteia, care a intrat în casa sa și-a adus lucruri și le-a depozitat acolo.
La termenul de judecată din data de 25.10.2010 a fost disjunsă completarea de acțiune formulată de reclamanta F. A., urmând să fie judecată separat. În acest sens s-a format dosarul de instanță nr._ .
Analizând actele de la dosar, prima instanță a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un contract de donație imobiliar autentificat sub nr. 963/24.03.2008, prin care reclamanta ar fi donat suprafața de 2000 mp teren situat în Sighetu Marmației, .. nr. 2, jud. Maramureș înscris în CF 2549 top 2200/a/3/3 Sighet. Suprafața de teren susmenționată a fost donată în indiviziune și a fost grevată de drept de superficie în favoarea soțului reclamantei Maggiacomo Salvatore.
Judecătoria a constatat că în dosar nr. 1718/P/2010 s-a dat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 07.02.2011 pentru infracțiunile de furt calificat, distrugere, violare de domiciliu și tulburare de posesie. Prin plângerea penală formulată, persoanele vătămate Maggiacomo Salvatore și F. A., au solicitat cercetarea făptuitorilor, care la data de 04.08.2010, au sustras lanțul de la poarta de acces, fiind forțată . pătruns în casa mică unde au distrus un lampion din grădină și au demolat pereții din baie. Prin referatul din 13.12.2010, organele de cercetare penală au propus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. d Cod penal deoarece lanțul de la poartă a fost găsit, ușa de acces în locuință nu prezintă urme de forțare, lampionul din grădină se afla într-o stare avansată de deteriorare și părțile vătămate sunt proprietari în indiviziune cu N. R.. Examinându-se actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză, s-a constatat că propunerea de neîncepere a urmăririi penale făcută de organele de poliție este legală și temeinică, bazându-se pe argumente de fapt și de drept complete.
De asemenea, s-a reținut că prin plângerea penală adresată organelor de urmărire penală persoanele vătămate Maggiacomo Salvatore și Maggiacomo A. au sesizat faptul că, la data de 13.12.2009, făptuitorii C. I., C. H.–A. și N. R. au sustras mai multe bunuri din casa proprietate a persoanelor vătămate, au tăiat lacătul de la poarta de acces în curte, au cules fructele din grădină, iar făptuitoarea N. R., refuză să elibereze imobilul proprietatea persoanelor vătămate constituindu-se părți civile cu suma de 2800 euro, reprezentând contravaloarea bunurilor furate, suma de 3000 euro reprezentând contravaloarea bunurilor distruse și 4000 euro daune morale.
Prin rezoluția din 17.03.2010 pronunțată în dosarul susmenționat s-a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale cu privire la făptuitorii C. I., C. H.–A. și N. R. pentru infracțiunile de furt, distrugere și tulburare de posesie, prev. de art. 208 al. 1, 217 alin. 1 și 270 alin. 1 Cp. S-a reținut faptul că, cu ocazia cercetării la fața locului s-a stabilit că cele două uși de acces în locuința persoanelor vătămate sunt încheiate și nu prezintă urme de forțare. În beciul locuinței au fost găsite unele bunuri reclamate ca fiind furate respectiv presoul de cafea, bicicleta Mountain Bik, mere. O altă cantitate de mere și nuci au fost identificate în grădină căzute în iarbă. Privind infracțiunile de tulburare de posesie și distrugere, persoanele vătămate sunt proprietari în indiviziune cu făptuitoarea N. R., aceasta ajutată de mama C. H. A. și soțul ei C. I. efectuând lucrări de toaletare și întreținere a terenului și clădirilor existente pe teren.
De asemenea în dosar nr. 843/P/2010 s-a dat o ordonanță în data de 07.06.2011 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de lovire prev.de art. 180 al. 2 Cod penal a învinuiților N. R., F. A., Maggiacomo Salvatore, fiind aplicate sancțiuni cu caracter administrativ. Prin plângerea prealabilă formulată învinuita parte vătămată F. A. a sesizat faptul că la data de 09.04.2010 învinuita parte vătămată F. A. a sesizat faptul că la data de 09.04.2010 învinuita parte vătămată N. R. i-a trântit ușa peste față, condiții în care a leșinat, fiind transportată de soțul său la secția ATI a Spitalului Municipal Sighetu Marmației. Potrivit certificatului medico-legal nr. 213/12.04.2010 eliberat de Cabinetul medico-legal Sighetu Marmației învinuita parte vătămată F. A. a suferit leziuni în regiunea suprasprâncenoasă dreapta și periorbital drept, care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile. În cuprinsul ordonanței de scoatere de sub urmărire penală s-a reținut faptul că faptele de lovire reclamate în mod reciproc nu prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii, fiind incidente prevederile art. 18 ind. 1 Cp și art. 10 lit. b ind. 1 Cpp. În acest sens se au în vedere relațiile de rudenie dintre părți, urmările modice ale actelor de violență și mijloacele utilizate la comiterea lor.
Prima instanță a apreciat că din probele administrate în cauză nu a rezultat că pârâta ar fi săvârșit fapte de ingratitudine așa cum sunt enumerate limitativ de art.831 Cod. civ. și anume: delicte; cruzimi sau injurii grave. Față de culpa dovedită a reclamantei instanța a dispus și obligarea acesteia la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta F. A., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și revocarea actului de donație autentificat sub nr. 963/24.03.2008.
Recurenta a arătat că în dovedirea incidenței în cauză a prevederilor art. 831 pct. 2 Cod civil, proba esențială o reprezintă certificatul medico-legal nr. 213/12.04.2010, susținut de Ordonanța procurorului, dată în 7.06.2011 în dosarul nr. 843/P/2010 prin care intimatei N. R. i-a fost aplicată sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 350 lei pentru fapta de lovire a recurentei, prin care a produs acesteia leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Recurenta a învederat că neînceperea urmăririi penale a fost justificată prin lipsa pericolului social specific infracțiunii, dar termenul de „delicte” intervine ca urmare a formei vechi a codului civil, regăsind în aceasta fapte de natură penală, chiar de o gravitate mai redusă (în perioada de emitere a acestui act normativ regăsindu-se în dreptul penal sistemul tripartit de împărțire a infracțiunilor în contravenții, delicte și crime, delicte - infracțiuni cu grad mai redus de pericol social) fiind sancționate cu pedepse corecționale.
S-a învederat că esențială în judecarea intervenirii acestui motiv de revocare este însă existența culpei, a vinovăției în sarcina donatorului, acesta manifestându-și astfel voit ingratitudinea.
Recurenta a precizat că în aplicarea unei sancțiuni administrative, cu încadrare în art. 18 1 Cod penal, raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, se regăsește atât fapta cât și prevederea acesteia în legea penală, mai puțin pericolul social pentru ca aceasta să fie infracțiune, însă respectiva situație nu înlătură caracterul culpabil al săvârșirii delictului, regăsind astfel motivul de revocare prevăzut de art. 831 pct. 2 Cod civil.
Mai mult, se regăsește în cauză și asumarea culpabilității de către intimată prin neatacarea actului sancționator al organului de urmărire penală. Practic prin atitudinea sa aceasta a confirmat faptul că a exercitat fapta delictuală asupra recurentei, fiind culpabilă pentru aceasta și întemeiat a fost sancționată, recunoașterea putând fi considerată ca deplină.
S-a precizat că întreg contextul evenimentelor denotă ingratitudinea manifestată de intimată aceasta având un comportament total inadecvat față de recurentă și familia acesteia, inclusiv prin formularea de plângeri penale pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 Cod procedură penală, faptă pentru care s-a dispus față de recurentă neînceperea urmăririi penale, raportat la lipsa conținutului obiectiv a unei astfel de infracțiuni în sarcina recurentei, fiind incidente prevederile art. 10 lit. d din Codul de procedură penală. O astfel de plângere reprezintă prin sine însăși o injurie gravă adusă la adresa persoanei sale, fapta fiind sancționabilă pentru infracțiunea de denunțare la adresa persoanei sale.
Intimata N. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că imobilul în litigiu înscris în CF nr. 2549 cu topo 2200/a/4/1 și respectiv 2200/a/3/3 situat în Sighetu Marmației și compus din teren și construcții a format proprietatea tabulară a bunicii materne a intimatei, respectiv Hajer A. născută Mihaly, obținut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3059/1990. Intimata s-a născut, a crescut și a locuit și locuiește în acest imobil ca nepoată de fiică, inclusiv mama sa fiica proprietarei tabulare locuind în acest imobil.
S-a arătat că înainte de deces bunica maternă a donat întregul teren și cota de ½ parte din construcție reclamantei din prezenta cauză, respectiv soțului acesteia Maggiacomo Savatore căruia îi transmite cealaltă cotă de ½ parte din construcție și un drept de superficie cu privire la terenul ocupat de construcție, defuncta bunică rezervându-și un drept de uzufruct viager. La decesul bunicii materne pentru a evita o eventuală reducțiune a liberalităților ce putea fi reclamată de ceilalți doi frați ai reclamantei, mama acesteia C. H. și respectiv unchiul său F. Ș., acesta a înțeles să-i doneze o parte din teren prin contractul de donație a cărui revocare s-a cerut.
Intimata a precizat că recurenta a formulat și o acțiune în nulitatea absolută a contractului de donație, în dosarul nr._ și că face o confuzie gravă între termenul de culpabil reținut de lege și forma de vinovăție a culpei definită de Codul penal, delictul, cruzimea sau injuria gravă nu pot fi săvârșite din culpă ci în exclusivitate cu intenție directă, termenul generic de culpabilitate și respectiv delict necesitând a fi interpretat în contextul celorlalte două noțiuni reglementate de art. 831 Cod civil, respectiv „cruzimi sau injurii grave”.
S-a precizat că după deschiderea primului litigiu vizând nulitatea donației, recurenta împreună cu soțul acesteia au căutat prin orice mijloace să o determine pe intimată să renunțe de bunăvoie la acest act de liberalitate și văzând că nu acceptă un asemenea compromis s-au dedat la o . acte care nu de puține ori au îmbrăcat aspectul unor infracțiuni, așa s-a ajuns la mai multe cauze penale soluționate prin neurmărire penală inclusiv dosarul soluționat prin ordonanța datată 7.06.2011 pronunțată în dosarul penal 843/P/2010 în care a fost sancționată administrativ atât intimata cât și reclamanta și soțul acesteia.
Intimata a învederat că motivele de recurs vizează doar soluția dată față de intimată fără a face o analiză detailată a acestei soluții din care se desprinde neechivoc ideea că vătămarea corporală a recurentei s-a produs în momentul în care intimata trăgând de o ușă ținută din interior de soțul acesteia, când i s-a dat drumul recurenta s-a lovit peste față din neglijență. În motivele de recurs se încearcă a se acredita ideea că în speță ar fi operantă ingratitudinea și prin prisma unei injurii grave ce ar fi adus-o intimata recurentei atunci când a formulat o plângere penală pentru infracțiunea de amenințare, dar nimeni nu a împiedicat-o pe recurentă să sesizeze organele abilitate a cerceta o astfel de faptă astfel că discuțiile pe marginea unor injurii grave sunt de prisos. Soluția de neurmărire penală materializată în ordonanță este fundamentată nu pe inexistența faptei de amenințare ci pe neîntrunirea cumulativă a tuturor elementelor constitutive ale faptei reclamate. Este o problemă care în primul rând nu a făcut obiectul unor discuții în primă instanță, întreaga chestiune gravitând în jurul incidentului din data de 09.04.2010 și nicidecum în raport de alte situații.
Intimata a arătat că a acceptat soluția organelor de urmărire penală pentru a înceta cortegiul litigiilor și a nu agrava starea conflictuală. De asemenea, a precizat că starea conflictuală la care a făcut referire s-a declanșat ca urmare a instigării recurentei de către soțul ei în vederea desființării donației și apoi pe parcursul procesului s-au încercat tot felul de manevre care să conducă la un deznodământ favorabil acesteia.
Intimata a subliniat că pentru existența ingratitudinii, faptele ce stau la baza acesteia necesită a fi săvârșite cu intenție și nicidecum din culpă așa cum încearcă să se acrediteze ideea în apărările dezvoltate de recurentă. Însăși noua reglementare a Codului civil stipulează la art. 1023 alin. 1 lit. b că donația poate fi revocată pentru ingratitudine dacă donatorul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator.
Analizând recursul promovat, prin prisma prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul îl apreciază ca nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:
Analizarea situației juridice deduse judecății trebuie realizată din perspectiva dispozițiilor art. 831 pct. 2 din Codul civil de la 1864, prevederile art. 1023 cod civil nefiind aplicabile în speță.
Contractul de donație este guvernat de principiul irevocabilității, care acționează cu și mai multă fermitate decât în situația actelor juridice cu titlu oneros. În materie de donații, irevocabilitatea privește nu numai efectele actului juridic, ci chiar esența convenției, fiind o condiție de validitate a acesteia, sens în care se mai face distincția între irevocabilitatea de gradul I ce vizează actul juridic în general și irevocabilitatea de gradul II care se referă la contractul de donație. De la această premisă trebuie pornit în analiza și interpretarea cazurilor în care este permisă revocarea contractului de donație, care sunt nu doar limitativ prevăzute de lege, ci și subsumate unei interpretări restrictive.
Sunt astfel susceptibile de a fundamenta o acțiuni în revocarea donației săvârșirea de către donatar față de donator de „delicte, cruzimi sau injurii grave”, conform prevederilor art. 831 pct. 2 din Codul civil de la 1864, aceste acte fiind expresia ingratitudinii, a lipsei de recunoștință a celui gratificat față de persoana care a consimțit la o diminuare patrimonială fără contraprestație în favoarea sa.
În speță, s-a invocat „delictul” ca formă de ingratitudine, iar în recurs și „injuria gravă”constând în formularea de către intimată a unei plângeri penale pentru săvârșirea de către recurentă a infracțiunii de amenințare, soluția adoptată de organele de cercetare fiind de neîncepere a urmăririi penale. Dincolo de împrejurarea că formularea acestei plângeri a fost invocată abia prin recurs drept cauză de revocare a donației, se constată că neînceperea urmăririi penale față de F. A. pentru infracțiunea de amenințare s-a dispus în considerarea lipsei conținutului obiectiv, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. d Cod procedură penală, așadar nu pentru că fapta în sine nu ar fi existat.
Deși legiuitorul a atașat adjectivul „grave” doar categoriei „injuriilor”, se apreciază că și delictele trebuie să prezinte gravitate pentru a legitima o acțiune în revocarea donației, tocmai în considerarea principiului irevocabilității care guvernează acest tip de acte juridice. Relațiile conflictuale între părți, chiar anumite interferențe fizice survenite în contextul acesta, nu justifică de plano, fără o apreciere în concret, revocarea donației. Nu se cere însă ca aceste fapte să fie săvârșite exclusiv cu forma de vinovăție a intenției directe, și intenția indirectă putând caracteriza volițional fapte grave, în concret.
Se reține astfel că prin declarația depusă la fila 25 din dosarul primei instanțe, înregistrată la Poliția Sighetu Marmației în data de 12.04.2010, reclamanta F. A. a descris incidentul ca producându-se în seara zilei de 9 aprilie, la ora 10, când C. H. și N. R. s-au deplasat la casa reclamantei, R. N. a încercat să forțeze să intre în casă, soțul reclamantei i-a spus să vină ziua, aceasta a insistat, reclamanta s-a pus în fața soțului, iar când reclamanta i-a trântit ușa în față ca să intre totuși, i-a lovit capul și a început să curgă sânge. Această succesiune a evenimentelor rezultă și din declarația de parte vătămată depusă la filele 26-27 dosar.
Din cuprinsul ordonanței din 7.06.2011, dată de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. 843/P/2010 rezultă că în data de 3 aprilie 2010 F. A. i-a dat o palmă lui N. R.. De asemenea, și soțul recurentei, Maggiacomo Salvatore a exercitat violențe față de intimata N. R.. Prin ordonanța anterior arătată s-a apreciat că faptele de lovire reclamate în mod reciproc nu prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii, fiind incidente prevederile art. 181 Cod penal și ale art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, avându-se în vedere relațiile de rudenie dintre părți, urmările modice ale actelor de violență și mijloacele utilizate la comiterea lor, vârsta învinuiților Maggiacomo Salvatore și F. A., precum și faptul că niciunul dintre aceștia nu posedă antecedente penale.
Celelalte fapte învederate de către reclamantă (distrugerea lampioanelor de grădină, instalarea frigiderului racord) nu sunt apte să atragă revocarea donației, prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 7.02.2011 dată în dosarul nr.1718/P/2010 procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației reținându-se că lanțul de la poartă a fost găsit, ușa de acces în locuință nu prezintă urme de forțare, lampionul din grădină se afla într-o stare avansată de deteriorare și părțile vătămate sunt proprietari în indiviziune cu N. R.. Decizia civilă nr. 76/R din 26.01.2011 a fost pronunțată de Tribunalul Maramureș în procedura ordonanței președințiale, pe considerentul inadmisibilității antamării fondului cauzei.
Desigur că relațiile conflictuale dintre donator–donatar, posterioare încheierii contractului de donație (și care în speță par a fi cauzate de derularea litigiului de dezbatere a moștenirii defunctei mame respectiv bunici, Hajer A.), sunt, socialmente, de reprobat, dar sancționarea juridică a acestora, prin revocarea contractului de donație trebuie să se realizeze fără a ține seama sau mai exact cu excluderea totală a atitudinii donatorului de „răzgândire”, căci tocmai o astfel de răzgândire contravine principiului irevocabilității.
Donatorul datorează gratitudine, recunoștință donatorului pentru liberalitatea conferită, dar evaluarea atitudinii sale trebuie realizată în contextul general al relațiilor dintre cele două părți, al cauzelor ce au determinat neînțelegerile și anumite manifestări nepotrivite ale donatarului și al gravității concrete al acestor conduite. Or, în speță, prin prisma probațiunii administrate, Tribunalul apreciază că actele imputate donatarei, modalitatea lor de săvârșire, condițiile concrete nu justifică revocarea donației.
Raportat la aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să achite intimatei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la fila 23 dosar, atestând achitarea onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta F. A., cu reședința în Italia, domiciliată în Sighetu Marmației, . nr. 2, județul Maramureș și domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la S. B., A. și Asociații în Baia M., ./121, județul Maramureș, în contradictoriu cu intimata N. R., domiciliată în Sighetu Marmației, .. 2, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2509 din 17.10.2011, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentă să achite intimatei N. R. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 mai 2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
Ț. D. W. D. S.-T. A. S. A.
Red. STA/25.06.2012
Tred. A.S./25.06.2012 - 4 ex
Judecător la fond: C. V. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 491/2012. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 679/2012.... → |
|---|
